Hotărîre nr.12 din 02.10.96 cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995, Legii nr.745-XIII din 23 februarie 1996 şi Hotărîrii nr.460-XII din 23 ianuarie 1991 privind realizarea dreptului de dispoziţie asupra pămîntului

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii nr.369-XIII din 10 februarie 1995(*), Legii nr. 745-XIII din 23 februarie 1996(**) şi Hotărîrii nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991(***) privind realizarea dreptului de dispoziţie asupra pămîntului Nr.12 din 02.10.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.67-68/22 din 17.10.1996 * * * ----------- (*). Legea nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 "Pentru modificarea şi completarea Codului Funciar" este publicată în Monitorul Oficial, nr. 13 din 2 martie 1995. (**). Legea nr. 745-XIII din 23 februarie 1996 privind termenele de atribuire, în anul 1996, a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului, este publicată în Monitorul Oficial, nr. 13 din 29 februarie 1996. (***). Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991 "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" a fost publicată în Monitorul Oficial anul 1991, nr. 3-6, articolul 31. ----------- În numele Republicii Moldova Curtea Constituţională în componenţa: Pavel Barbalat - preşedinte Nicolae Chiseev - judecător Mihai Cotorobai - judecător Gheorhge Susarenco - judecător raportor Ion Vasilati - judecător cu participarea doamnei Ludmila Zadorojnîi - grefier, domnilor Mihai Ghimpu şi Andrei Iuri-Apostol - deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, în lipsa reprezentantului Parlamentului care, fiind înştiinţat asupra datei, orei şi locului, nu s-a prezentat în şedinţă, conducîndu-se de articolul 135 alineatul (1) litera a) din Constituţie, articolul 4 alineatul (1) litera a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul cu privire la controlul constituţionalităţii sintagmei "în perioada 1 noiembrie - 1 martie" din alineatul 8 al articolului 13 din Codul funciar (cu modificările şi completările efectuate prin Legea 369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar), sintagmei "în anul 1996 pînă la 5 aprilie" din Legea nr. 745-XIII din 23 februarie 1996 privind termenele de atribuire în anul 1996 a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului, prevederilor "realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001" ale articolului V din Legea nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar şi ale alineatului 5 punctul 3 din Hotărîrea Sovietului Suprem din 23 ianuarie 1991 "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate". Temei pentru examinarea dosarului, conform articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea fracţiunii parlamentare "Blocul Năranilor şi Intelectualilor" (domnilor deputaţi în Parlament - Lidia Istrati, Mihai Ghimpu, Simion Certan, Vasile Nedelciuc, Ion Hadîrcă, Ala Mîndîcanu, Andrei Iuri-Apostol, Ion Dediu) prin care se solicită recunoaşterea neconstituţionalităţii unor prevederi din actele normative nominalizate, pe motivul că acestea contravin atît dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului, cît şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, potrivit căreia fiecare om se poate folosi de toate drepturile şi libertăţile proclamate în ea. Conducîndu-se de prevederile articolului 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: La 10 februarie 1995 Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 369-XIII "Pentru modificarea şi completarea Codului funciar" a modificat şi a completat acest cod, prevăzînd prin alineatul 8 al articolului 13, că "atribuirea sectoarelor de teren şi a bunurilor se face în baza proiectelor de organizare a teritoriului şi în mod obligatoriu în perioada dintre 1 noiembrie - 1 martie". Prin articolul V din aceeaşi Lege s-a stabilit că "Realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001". La 23 februarie 1996 Parlamentul prin Legea nr. 745-XIII "Privind termenele de atribuire, în anul 1996, a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului" a stabilit că "prin derogare de la articolul 13 alineatul 8 din Codul funciar, terenurile şi bunurile se vor atribui în anul 1996 pînă la 5 aprilie în baza proiectelor de organizare a teritoriului". La 23 ianuarie 1991 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova prin Hotărîrea nr. 460-XII "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" a stabilit prin alineatul (5) punctul 3 că "realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de pămînt ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001". Curtea Constituţională consideră că stabilirea concordanţei actelor normative sesizate cu dispoziţiile constituţionale implică necesitatea explicării următoarelor prevederi ale Constituţiei: articolul 4 alineatul (1) care stipulează că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte; articolul 9, care stabileşte principiile fundamentale privind proprietatea; articolul 46 care consfinţeşte dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia; articolul 126 alineatul (1) care stipulează că economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de origine socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă; articolul 127 alineatele (1) şi (2) care stabilesc că statul ocroteşte proprietatea, garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titulari, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii şi articolul 54 care impune că restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Totodată, Curtea Constituţională se vede obligată să verifice, dacă stipulările supuse controlului constituţionalităţii nu contravin articolului 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 prin care se stabileşte că orice persoană are dreptul la proprietate atît singură, cît şi în asociere cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa. În baza articolului 9 din Constituţie nu poate fi pus la îndoială faptul că în Republica Moldova a fost consfinţită proprietatea privată asupra pămîntului. Într-o strictă logică juridică, Curtea Constituţională concluzionează că prin proprietate privată asupra pămîntului se înţelege dreptul persoanelor fizice asupra unor terenuri prin exercitarea nestingherită a atributelor dreptului de proprietate (posesie, folosinţă şi dispoziţie) în mod exclusiv şi perpetuum, prin putere şi interes propriu, în condiţiile legii. Curtea Constituţională consideră că prin dreptul cetăţeanului de dispoziţie asupra proprietăţii sale private, inclusiv şi asupra pămîntului este necesar de a se înţelege posibilitatea general-recunoscută şi garantată a acestuia de a săvîrşi nestingherit orice acţiune îndreptată spre hotărîrea soartei juridice a obiectului prin diferite acţiuni care au consecinţe juridice, în acelaşi timp şi de vînzare-cumpărare, donaţie, schimb etc. Acest drept este expres prevăzut în articolul 127 alineatele (1) şi (2) din Constituţie în baza căruia statul ocroteşte proprietatea şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular. Unica condiţie stipulată de către norma constituţională citată este aceea că realizarea dreptului de proprietate să nu vină în contradicţie cu interesele societăţii. Cele arătate converg spre concluzia că restrîngerea pînă la 1 ianuarie 2001 a dreptului proprietarului de pămînt de a-şi realiza dreptul de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb, operată în articolul V din Legea pentru modificarea şi completarea Codului funciar nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 nu se încadrează în limitele Constituţiei Republicii Moldova. Potrivit articolului 1 din Constituţie, Republica Moldova este un stat de drept, democratic în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sînt garantate, iar în condiţiile articolului 126 alineatul (1) din Constituţie economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Potrivit celor menţionate mai sus, restricţiile impuse prin legea atacată nu pot fi considerate constituţionale datorită faptului că în condiţiile cînd proprietarul privat este lipsit de dreptul de a dispune de terenul său de pămînt, acesta nu poate fi considerat antrenat în concurenţă liberă cu subiectul proprietăţii publice. Cu atît mai mult, aşa cum s-a statuat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale din 25 ianuarie 1996, cea mai însemnată garanţie a legalităţii restricţiei este faptul că ea poate fi instituită, potrivit articolului 54 alineatul (1) din Constituţie, numai dacă se impune după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei penale, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori avarii. Aceasta este enumerarea constituţională la care nici o lege nu poate adăuga. În consecinţă, în baza alineatului final al aceluiaşi articol din Constituţie restricţia trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. Cu atît mai mult, odată cu aderarea la Consiliul Europei, Republica Moldova şi-a asumat un şir de angajamente, printre care şi acela ca articolele 54 şi 55 din Constituţie să nu fie aplicate într-un mod care ar limita drepturile fundamentale ale persoanelor, în contradicţie cu normele internaţionale. Curtea Constituţională, îndeplinind în baza articolului 134 alineatul (3) din Constituţie funcţia de garant al supremaţiei Constituţiei, întru asigurarea responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat, consideră că restricţiile stabilite prin articolul V din Legea pentru modificarea şi completarea Codului funciar nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 referitor la realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb, numai începînd cu 1 ianuarie 2001, sînt neconstituţionale, deoarece atentează la dreptul la proprietatea privată, consfinţit prin articolul 46 din Constituţie. Din aceleaşi considerente se consideră neconstituţionale atît prevederile alineatului 8 din articolul 13 al Codului funciar (cu modificările şi completările efectuate prin Legea nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) care stipulează că - "atribuirea sectoarelor de teren şi a bunurilor se face în baza proiectelor de organizare a teritoriului şi în mod obligatoriu în perioada dintre 1 noiembrie - 1 martie" - cît şi Legea privind termenele de atribuire, în anul 1996, a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului nr. 745-XIII din 23 februarie 1996, în baza căreia "prin derogare de la articolul 13 alineatul (8) din Codul funciar, terenurile şi bunurile se vor atribui în anul 1996 pînă la 5 aprilie, în baza proiectelor de organizare a teritoriului". Argumentele expuse în punctul de vedere al Comisiei parlamentare pentru agricultură şi industria de prelucrare, precum că interdicţiile menţionate ar contribui la apărarea intereselor naţionale, la antrenarea diferitor forme de proprietate în concurenţă liberă nu pot fi reţinute ca neavînd suportul juridic adecvat. În temeiul articolului 31 alineatul (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională sînt supuse controlului constituţionalităţii numai actele normative adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei adoptate la 29 iulie 1994. În baza articolului I alineatul (2) Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţie, Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994 a intrat în vigoare la 27 august 1994, iar conform articolului II alineatul (1) ale aceloraşi Dispoziţii finale şi tranzitorii, legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin Constituţiei. Dat fiind faptul că Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991 a fost adoptată pînă la data intrării în vigoare a Constituţiei, ea nu poate fi supusă controlului constituţionalităţii. Curtea Constituţională consideră că în baza articolului 60 litera c) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale procesul în partea referitoare la controlul constituţionalităţii Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991 necesită a fi sistat pe motivul că soluţionarea sesizării în această parte nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. În acelaşi timp, atît în baza argumentelor expuse mai sus, cît şi în baza alineatului (1) din articolul II din titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţie conform căruia legile şi celelalte acte normative rămîn în vigoare în măsura în care nu contravin Constituţiei, Curtea Constituţională consideră nule stipulările "realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de pămînt ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001" din Hotărîrea Soveitului Suprem al R.S.S. Moldova "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991. Avînd în vedere considerentele expuse şi în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolului 60 litera c) din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Pentru motivele menţionate, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Recunoaşte neconstituţionalitatea: a) stipulării "Realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de teren ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001" - din articolul V din Legea pentru modificarea şi completarea Codului funciar nr. 369-XIII din 10 februarie 1995; b) alineatului 8 din articolul 13 al Codului funciar (în redacţia Legii nr. 369-XIII din 10 februarie 1995 pentru modificarea şi completarea Codului funciar) cu următorul conţinut: "atribuirea sectoarelor de teren şi a bunurilor se face în baza proiectelor de organizare a teritoriului şi în mod obligatoriu în perioada dintre 1 noiembrie - 1 martie"; c) Legii privind termenele de atribuire, în anul 1996, a terenurilor şi a bunurilor în baza proiectelor de organizare a teritoriului, nr. 745-XII din 23 februarie 1996. 2. Sistează procesul jurisdicţiei constituţionale în partea controlului constituţionalităţii alineatului 5 din punctul 3 al Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova "Despre modul de punere în aplicare a Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la proprietate" nr. 460-XII din 23 ianuarie 1991. Totodată, constată că prevederile Hotărîrii indicate cu conţinutul "realizarea de către proprietar a dreptului de dispoziţie asupra sectorului de pămînt ce-i aparţine prin cumpărare-vînzare, donaţie, schimb se înfăptuieşte începînd cu 1 ianuarie 2001" sînt abrogate, potrivit articoluluiII alineatul (1) din Titlul VII Dispoziţii finale şi tranzitorii din Constituţia Republicii Moldova. 3. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi va fi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile. Preşedintele Curţii Constituţionale Pavel BARBALAT Chişinău, 2 octombrie 1996. Nr. 12a.