BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Acte judiciare

Hotărîre nr.12 din 30.06.2009 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei "deţinerii cetăţeniei unui alt stat" cuprinsă în art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000

Tipul documentului
Acte judiciare
Data adoptării
30.06.2009

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

asupra excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “deţinerii cetăţeniei

unui alt stat” cuprinsă în art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului

în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000

nr. 12  din  30.06.2009

 (în vigoare 30.06.2009) 

Monitorul Oficial nr.110-111 art.13 din 10.07.2009

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier Tatiana Oboroc, cu participarea reprezentanţilor permanenţi la Curtea Constituţională al Parlamentului, Ion Mîţu, şi al Guvernului, Nicolae Eşanu, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.g) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul asupra excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” cuprinsă în art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, depusă la 23 februarie 2009, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 lit.d) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 lit.d) şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 3 aprilie 2009 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Economiei şi Comerţului, Procuraturii Generale, Serviciului Vamal, Centrului pentru Drepturile Omului.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi explicaţiile participanţilor la proces, Curtea Constituţională

A CONSTATAT:

La 3 iulie 2008 colaboratorul vamal Vasile Sbîrciog a fost concediat în legătură cu deţinerea cetăţeniei unui alt stat, în temeiul art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000 (în continuare – Legea nr.1150-XIV). Potrivit acestei norme, eliberarea din serviciu poate avea loc în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova sau deţinerii cetăţeniei unui alt stat.

Vasile Sbîrciog a atacat în instanţa de contencios administrativ Serviciul Vamal al Republicii Moldova, cerînd anularea ordinului de eliberare din serviciu, restabilirea în funcţie, salarizarea pentru lipsa forţată de la serviciu şi repararea prejudiciului moral în valoare de 50000 lei. În opinia reclamantului, prevederile art.43 din Legea nr.1150-XIV nu pot influenţa condiţiile contractului individual de muncă încheiat anterior, deoarece actul legislativ produce efecte numai în timpul în care este în vigoare şi nu poate fi retroactiv. Avînd în vedere aceste circumstanţe, Legea nr.1150-XIV, în partea interzicerii deţinerii multiplei cetăţenii, nu este aplicabilă la cazul său.

Pe data de 24 noiembrie 2008, la demersul reprezentantului reclamantului, Curtea de Apel Chişinău a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a sintagmei “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV, în conformitate cu art.121 din Codul de procedură civilă, prin intermediul Curţii Supreme de Justiţie.

Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV, considerînd-o neconformă dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.4 alin.(1) privind prioritatea reglementărilor internaţionale, art.16 alin.(2) privind egalitatea cetăţenilor Republicii Moldova în faţa legii, art.43 alin.(1) privind dreptul la muncă şi la protecţia muncii, art.54 alin.(2) privind nesupunerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele naţionale, şi art.17 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie.

Curtea Constituţională relevă că, pentru a rezolva excepţia de neconstituţionalitate, este necesar a elucida dacă cetăţeanul Republicii Moldova, titular al cetăţeniei unui alt stat, este în drept să exercite o funcţie publică în serviciul vamal şi a examina circumstanţele de drept pertinente cauzei prin raportare la dispoziţiile constituţionale.

În exerciţiul funcţiei colaboratorul vamal, ca cetăţean al Republicii Moldova şi funcţionar public, în conformitate cu art.56, art.126 alin.(2) lit.c) din Constituţie, răspunde de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce îi revin, asigură protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Drepturile şi obligaţiile colaboratorului vamal, concretizate în Legea nr.1150-XIV, reflectă exercitarea atribuţiilor proprii serviciului vamal.

Curtea reţine că deţinerea cetăţeniei Republicii Moldova, ca o condiţie obligatorie şi decisivă pentru ocuparea unei funcţii publice în organele vamale, expres prevăzută de Legea nr.1150-XIV, rezultă şi din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 2 iunie 2000. Conform acestei Legi, numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice, în modul stabilit de Lege (art.6 alin.(2)); cetăţenii Republicii Moldova, domiciliaţi legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posedă legal şi cetăţenia unui alt stat beneficiază în egală măsură de aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Moldova, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege (art.25).

Beneficiind deplin de drepturile şi de libertăţile fundamentale consacrate de Constituţie prin prevederi relative, direct sau indirect, la problema cetăţeniei (art.15, art.16, art.17, art.18, art.19, art.27 alin.(2), art.38 alin.(2), (3), art.39, art.40, art.54, art.128, art.141 alin.(1) lit.a)), de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de Legea cetăţeniei, de alte acte normative adoptate în corespundere cu acestea, persoana urmează să se conformeze condiţiilor impuse de aceste acte, inclusiv celor sub formă de restricţii. Or, conform art.15 din Legea Supremă, cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.

Potrivit art.54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

Curtea subliniază că prin prevederile “decît celor prevăzute de lege” din art.54 alin.(2) din Constituţie şi “cu excepţia cazurilor prevăzute de lege” din art.25 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova se are în vedere condiţii speciale, exclusive de comportament al subiecţilor de drept în exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, exigenţe de conformitate şi incompatibilităţi expres statuate în lege sau cuprinse în acestea ca idei de bază.

În virtutea principiilor constituţionale generale privind statul Republica Moldova, suveranitatea şi puterea de stat, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale omului, deţinerea cetăţeniei Republicii Moldova reprezintă o condiţie determinantă pentru exerciţiul dreptului de angajare şi îndeplinire a unei funcţii publice în organele vamale, iar deţinerea pluralităţii de cetăţenii reprezintă o condiţie de incompatibilitate cu exercitarea unei astfel de funcţii. Pentru considerentele expuse Curtea apreciază ca nefondată teza autorului sesizării despre restrîngerea prin prevederea art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV a dreptului constituţional la muncă.

Potrivit art.3 din Legea nr.1150-XIV, colaboratorii vamali sînt persoane cu funcţie de răspundere în organele vamale, sînt cetăţeni ai Republicii Moldova, care deţin funcţii în organele vamale şi care dispun de grade speciale. Funcţiile în organele vamale şi gradele speciale corespunzătoare acestor funcţii se grupează în efectivul inferior, efectivul de comandă mediu, superior şi suprem (art.3, art.4 din lege). Eliberarea din serviciu în organul vamal se aplică colaboratorilor vamali în cazurile specificate în art.43 din Lege, unul din temeiuri fiind deţinerea cetăţeniei altui stat, independent de funcţia deţinută.

La 26 mai 2009, prin Hotărîrea nr.9, Curtea Constituţională s-a pronunţat în fond asupra problemelor de drept legate de ocuparea prin numire a unei funcţii publice în organul vamal, în exerciţiul căreia persoana are acces la secretul de stat şi are obligaţia de a asigura independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, ordinea constituţională de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, funcţie care implică deţinerea în exclusivitate a cetăţeniei Republicii Moldova, şi asupra incompatibilităţii care survine în cazul respectiv pentru persoana care deţine pluralitate de cetăţenii.

Curtea a recunoscut drept constituţională norma privind restrîngerea dreptului colaboratorului vamal de a exercita o funcţie în organele vamale care presupune acces la secretul de stat în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat cuprinsă în art.6 alin.(2) lit.i) din Legea nr.1150-XIV.

În această hotărîre Curtea a considerat nefondată invocarea principiului egalităţii şi nediscriminării în cazul în care, pentru a ocupa anumite funcţii, persoana trebuie să corespundă anumitor criterii, arătînd că dreptul de a accede la o funcţie publică nu face parte din categoria drepturilor absolute, nu cade sub incidenţa art.54 alin.(3) din Constituţie, prin urmare, poate fi supus restrîngerilor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele naţionale majore. Reglementarea problemei cetăţeniei, potrivit prevederilor art.3 alin.1 din Convenţia europeană cu privire la cetăţenie, este un drept suveran, un domeniu ce ţine de competenţa exclusivă a fiecărui stat. Statelor părţi la această Convenţie le aparţine dreptul de a decide să permită sau să interzică pluralitatea de cetăţenii, aşadar, ele nu sînt lipsite de dreptul de a stabili pentru funcţionarii publici incompatibilităţi legate de deţinerea multiplei cetăţenii.

Curtea a remarcat că interdicţia impusă persoanelor care deţin cetăţenia unui stat străin nu se referă la orice funcţie publică, ci doar la cele în exerciţiul cărora persoanele au acces la secretul de stat, asigură independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, regimul constituţional, apără drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, şi a conchis că excepţia instituită pentru cetăţenii Republicii Moldova care deţin cetăţenia unui alt stat de a ocupa, prin alegere sau numire, unele funcţii publice este conformă art.39 alin.(2) din Constituţie şi corelează cu normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi tratatelor la care Republica Moldova este parte.

Cu referire la prezenta cauză, în conformitate cu Hotărîrea nr.9 şi în baza prevederilor Legii nr.1150-XIV, Curtea constată că accesul la secretul de stat este o condiţie specială, complementară şi nu modifică conţinutul şi caracterul funcţiei publice în organele vamale, indiferent de efectivul în care aceasta se încadrează. Curtea raportează la prezenta cauză concluziile expuse în Hotărîrea sa nr.9 în baza faptului că în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale colaboratorul vamal exercită autoritatea publică, apără independenţa economică a statului, regimul constituţional, drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, susţine interesele statului, al cărui cetăţean este.

În baza celor enunţate, Curtea consideră prevederea “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV conformă art.4 alin.(2), art.16 alin.(2), art.43 alin.(1) şi art.54 alin.(2) din Constituţie, precum şi Convenţiei europene cu privire la cetăţenie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE :

1. Se recunoaşte drept constituţională sintagma “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” cuprinsă în art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.

OPINIE SEPARATĂ

expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale

Curtea Constituţională a recunoscut drept constituţională sintagma “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iunie 2000 (în continuare – Legea nr.1150-XIV).

Consider nefondată hotărîrea Curţii Constituţionale, iar norma contestată neconstituţională pentru următoarele motive.

1. Art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV stipulează două temeiuri de concediere din organele vamale: în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova şi în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat. Pentru a putea fi aplicate, aceste prevederi trebuiau mai întîi să fie incluse în condiţiile de angajare sau, ca restricţii, în articolele referitoare la exercitarea funcţiei. Corelativul prevederii “în cazul retragerii cetăţeniei Republicii Moldova” din art.43 alin.(2) lit.k) este prevederea art.5, care permite angajarea în serviciul vamal doar a cetăţenilor Republicii Moldova, iar corelativul sintagmei contestate “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” este art.6 alin.(2) lit.i), care restricţionează atît angajarea, cît şi exercitarea “unei funcţii în organele vamale care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat”. Astfel, sintagma contestată din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV prevede deţinerea cetăţeniei altui stat ca temei de încetare a serviciului în organele vamale numai pentru acei colaboratori vamali care exercită o funcţie ce presupune acces la secretul de stat.

Curtea de Apel, Curtea Supremă de Justiţie şi Curtea Constituţională au dat o interpretare diferită acestor norme, fapt ce impune ca norma contestată, fiind restrictivă, să fie analizată prin prisma previzibilităţii şi clarităţii.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare – CtEDO) a atenţionat în repetate rînduri asupra faptului că este necesar ca, în procesul legislativ şi jurisdicţional, legea să fie supusă controlului sub aspectul clarităţii şi previzibilităţii (cauzele Holomiov versus Moldova1, Boicenco versus Moldova2 ş.a.). Astfel, CtEDO a atras atenţia asupra necesităţii de a examina “dacă însăşi legislaţia internă este în conformitate cu Convenţia, inclusiv cu principiile generale prevăzute sau sugerate de aceasta”. În acest sens CtEDO a stabilit că restrîngerile aplicate de lege trebuie “să fie clar definite şi ca însăşi legea să fie previzibilă atunci cînd este aplicată, încît ea să corespundă standardului de “legalitate” stabilit de Convenţie, un standard care cere ca legea respectivă să fie suficient de exactă, încît să permită unei persoane – în caz de necesitate, cu o consultare adecvată – să prevadă, într-o măsură rezonabilă, ţinînd cont de circumstanţe, consecinţele pe care o anumită faptă le poate avea” (a se vedea: Steel and Others v. the United Kingdom, hotărîre din 23 septembrie 1998, Reports 1998-VII, §54)3.

_______________

1 Hotărîrile şi deciziile CEDO în cauzele moldoveneşti, 2007, vol.IV, 01.01.2006 – 31.12.2006, pag.223

2 Idem, pag.143

3 Buletinul Curţii Europene a Drepturilor Omului, 2005, nr.7, pag.20-24

Concluziile CtEDO, raportate la interpretarea dată de Curtea Constituţională în hotărîre, induc ideea că sintagma cuprinsă în art.43 alin.(2) lit. k) din Legea nr.1150-XIV nu este suficient de precisă şi previzibilă pentru a permite colaboratorului vamal să cunoască consecinţele faptei sale, deoarece art.6 alin.(2) lit.i) din Legea nr.1150-XIV impune colaboratorului vamal doar restricţia de a exercita o funcţie în organele vamale “care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat”. În baza acestei constatări, conchidem că sintagma contestată nu corespunde standardului de legalitate, stabilit de Convenţia europeană, pentru care motiv încalcă rigorile art.4 din Constituţie.

Standardul de legalitate rezultă şi din garanţia consfinţită de art.1 alin.(3) din Constituţie, conform căruia Republica Moldova este un stat de drept. Fiind cel mai important principiu al statului de drept, principiul legalităţii are la bază criteriile clarităţii şi previzibilităţii legii pentru persoane. În acest sens, sintagma “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV este neconstituţională.

2. Norma art.6 alin.(2) lit.i) din Legea nr.1150-XIV a fost introdusă prin controversata Lege nr.273-XVI din 07.12.20074 şi a făcut obiectul Hotărîrii Curţii Constituţionale nr.9 din 26 mai 20095, fiind recunoscută constituţională. Am fost de acord cu hotărîrea respectivă a Curţii, deoarece această lege interzice titularilor cetăţeniei altui stat de a ocupa doar funcţii publice care presupun acces la secretul de stat sau putere decizională în probleme de securitate naţională.

_______________

4 M.O., 2008, nr.84-85, art.288

5 M.O., 2009, nr.99-100, art.9

Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 a divizat funcţiile publice incompatibile cu deţinerea cetăţeniei unui alt stat în două categorii: a) funcţii pentru care, în toate situaţiile, nu se permite deţinerea pluralităţii de cetăţenii (deputaţii, Preşedintele Republicii Moldova, membrii Guvernului, membrii Curţii de Conturi, judecătorii ş.a.) şi b) funcţii compatibile cu deţinerea pluralităţii de cetăţenii, exceptînd funcţiile care presupun acces la secretul de stat (colaboratorii vamali, funcţionarii publici, colaboratorii poliţiei, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei ş.a.).

Prin hotărîrea sa însă Curtea Constituţională a lărgit nu numai motivarea şi aplicabilitatea propriei hotărîri din 26 mai 2009, dar şi sensul Legii nr.273-XVI din 07.12.2007, raportînd la colaboratorii organelor vamale criteriile care erau valabile doar pentru deputaţi, membrii Guvernului, judecători... Astfel, în Hotărîrea nr.9 din 26 mai 2009 Curtea s-a pronunţat numai asupra sintagmei “să exercite o funcţie în organele vamale care prevede acces la secretul de stat, în cazul deţinerii cetăţeniei altui stat” din art.6 alin.(2) lit. i) din Legea nr.1150-XIV. În Hotărîrea din 30 iunie însă Curtea Constituţională a afirmat că în Hotărîrea nr.9 “s-a pronunţat în fond asupra problemelor de drept legate de ocuparea prin numire a unei funcţii publice în organul vamal, în exerciţiul căreia persoana are acces la secretul de stat şi are obligaţia de a asigura independenţa politică şi economică a statului, integritatea teritorială şi suveranitatea statului, ordinea constituţională, de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţenilor Republicii Moldova, funcţie care implică deţinerea în exclusivitate a cetăţeniei Republicii Moldova, şi asupra incompatibilităţii care survine în cazul respectiv pentru persoana care deţine pluralitate de cetăţenii”. Astfel, dacă pînă acum puteau fi eliberaţi din funcţie numai colaboratorii vamali cu pluralitate de cetăţenii care aveau acces la secretul de stat, acum pot fi eliberaţi toţi colaboratorii vamali, indiferent de funcţiile ocupate, care deţin cetăţenia altui stat. Astfel se dă undă verde aplicării restricţiei în cauză faţă de funcţionarii publici, colaboratorii poliţiei, ai Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei ş.a.

Iar concluzia Curţii Constituţionale, potrivit căreia “accesul la secretul de stat este o condiţie specială, complementară şi nu modifică conţinutul şi caracterul funcţiei publice în organele vamale, indiferent de efectivul în care aceasta se încadrează”, schimbă radical conceptul iniţial al Legii nr.273-XVI din 07.12.2007 şi extinde interdicţia deţinerii pluralităţii de cetăţenii asupra oricărui funcţionar public. Argumentul apărării independenţei economice a statului de către colaboratorii vamali nu este concludent, deoarece aceeaşi obligaţie o au şi inspectorii fiscali, colaboratorii poliţiei, alţi funcţionari publici.

3. Colaboratorii serviciului vamal sînt unicii faţă de care Legea nr.273-XVI din 07.12.2007 a aplicat condiţii mai blînde. Astfel, dacă în redacţia iniţială art.43 alin.(2) lit.k) din Legea nr.1150-XIV permitea concedierea tuturor colaboratorilor vamali care deţineau cetăţenia unui alt stat, după intrarea în vigoare a Legii nr.273-XVI din 07.12.2007, acest articol, corelat cu art.6 alin.(2) lit.i) din Legea nr.1150-XIV, permite eliberarea din funcţie doar a colaboratorilor vamali care au acces la secretul de stat. În practică însă s-a întîmplat invers: atîta timp cît legea nu a permis pluralitatea de cetăţenii, colaboratorii vamali care deţin cetăţenia altui stat şi-au exercitat funcţiile, iar cînd legea a permis celor care nu au acces la secretul de stat să deţină cetăţenia altui stat, ei au fost concediaţi, deşi, cu referire la cazul concret, pînă la expirarea contractului de muncă, colaboratorului vamal i-au mai rămas doar 10 luni.

În opinia mea, sintagma “deţinerii cetăţeniei unui alt stat” din art.43 alin.(2) lit.k) din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iunie 2000 încalcă principiul legalităţii, garantat de art.1 alin.(3) din Constituţie, iar prin necorespunderea sa cu principiul similar garantat de Convenţia europeană, contravine, de asemenea, art.4 din Constituţie.