Hotărâri

Hotărîre nr.14 din 30.08.2013 cu privire la aprobarea Regulamentului privind evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale

Tipul documentului: Hotărâri
Data adoptării: 30.08.2013

CONSILIUL CONCURENŢEI

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Regulamentului privind

evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale

nr. 14 din 30.08.2013

(în vigoare 13.09.2013)

Monitorul Oficial nr.198-204 art.1416 din 13.09.2013

* * *

În temeiul art.6 alin.(2), art.41 alin.(1) lit.c) şi art.46 alin.(6) lit.c) din Legea concurenţei nr.183/2012 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.351-354, art.620), Plenul Consiliului Concurenţei

[Clauza de adoptare în redacţia Hot. Consiliului Concurenţei nr.03 din 07.08.2024, în vigoare 20.09.2024]

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale (se anexează).

2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

PREŞEDINTELE PLENULUI
CONSILIULUI CONCURENŢEI	Viorica CĂRARE
Chişinău, 30 august 2013.
Nr.14.

Aprobat

prin Hotărîrea Plenului

Consiliului Concurenţei

nr.14 din 30 august 2013

Notă: În tot cuprinsul Regulamentului textul "art.6 alin.(3)" se substituie cu textul "art.6 alin.(2)"; textul "art.7" se substituie cu textul "art.5 alin.(4)"; textul "art.6 alin.(6)" se substituie cu textul "art.7"; cuvântul "asociaţii" la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvântul "asocieri" la forma gramaticală corespunzătoare conform Hot. Consiliului Concurenţei nr.03 din 07.08.2024, în vigoare 20.09.2024

REGULAMENT

privind evaluarea acordurilor orizontale anticoncurenţiale

Prezentul Regulament este elaborat în baza art.6 alin.(2), art.46 alin.(6) lit c) din Legea Concurenţei nr.183 din 11.07.2012 (în continuare Lege) şi transpune prevederile Regulamentului (UE) nr.1217/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de cercetare şi dezvoltare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr.L 335/36 din 18.12.2010; Regulamentului (UE) nr.1218/2010 al Comisiei din 14 decembrie 2010 privind aplicarea articolului 101 alineatul (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene anumitor categorii de acorduri de specializare, publicat în JO nr.L 335/43 din 18.12.2010; şi transpune parţial Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală 2011/C 11/01, publicată în JO nr.C11/1 din 14.01.2011 şi Comunicarea Comisiei – Orientări privind aplicarea articolului 81 alineatul (3) din tratat 2004/C 101/108, publicată în JO nr.C 101/97 din 27.04.2004.

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte cadrul general de evaluare a acordurilor orizontale anticoncurenţiale, exceptarea individuală a acestora în temeiul art.6 alin.(1) din Lege şi exceptarea directă pe categorii a acordurilor de cercetare şi dezvoltare şi acordurilor de specializare în temeiul art.6 alin.(2) din Lege.

2. Prezentul Regulament urmăreşte obiectivul de asigurare în mod eficace a protecţiei concurenţei.

II. NOŢIUNI PRINCIPALE

3. În sensul prezentului Regulament se folosesc următoarele definiţii:

acord de cercetare şi dezvoltare – acord de cooperare încheiat între două sau mai multe părţi care se referă la condiţiile în care aceste părţi efectuează:

1) cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, precum şi exploatarea în comun a rezultatelor respectivei activităţi de cercetare şi dezvoltare;

2) exploatarea în comun a rezultatelor obţinute din cercetarea şi dezvoltarea produselor sau tehnologiilor contractuale efectuate în comun, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleaşi părţi;

3) cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatare în comun a rezultatelor lor;

4) cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, precum şi exploatarea în comun a rezultatelor lor;

5) exploatarea în comun a rezultatelor obţinute din cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleaşi părţi;

6) cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor;

acord de producţie în comun – acord în virtutea căruia două sau mai multe părţi acceptă să producă în comun anumite produse;

acord de specializare – acord de specializare unilaterală, acord de specializare reciprocă sau acord de producţie în comun.

acord de specializare reciprocă – acord între două sau mai multe părţi care operează pe aceeaşi piaţă de produse, în virtutea căruia două sau mai multe părţi acceptă, pe bază de reciprocitate, să sisteze integral sau parţial producerea anumitor produse, care sunt diferite, sau să se abţină de la producerea acestora şi să le achiziţioneze de la celelalte părţi, care acceptă să producă şi să furnizeze acele produse;

acord de specializare unilaterală – acord între două părţi care cooperează pe aceeaşi piaţă de produse, în virtutea căruia una dintre părţi acceptă să sisteze, integral sau parţial, producerea anumitor produse, sau să se abţină de la producerea acestora şi să le achiziţioneze de la aceeaşi parte, care acceptă să producă şi să furnizeze acele produse;

activităţi remunerate de cercetare şi dezvoltare – activităţi de cercetare şi dezvoltare desfăşurate de o parte şi finanţate de către o parte finanţatoare;

cercetare şi dezvoltare – dobîndirea de know-how referitor la produse, tehnologii sau procedee, precum şi realizarea de analize teoretice, de studii, experimente, inclusiv producţia experimentală şi testele tehnice ale produselor sau procedeelor, realizarea de instalaţii necesare şi obţinerea drepturilor de proprietate intelectuală aferente;

cercetarea şi dezvoltarea în comun sau exploatarea rezultatelor în comun – activităţi unde îndatoririle aferente sunt:

1) executate de către o entitate comună;

2) încredinţate în comun unei părţi terţe;

3) repartizate între părţi prin intermediul specializării în contextul cercetării şi dezvoltării sau al exploatării rezultatelor;

distribuţie – comercializare de bunuri, furnizare de servicii şi/sau de lucrări;

distribuţie în comun– efectuarea distribuţiei produselor de către părţi cu ajutorul unei entităţi comune sau desemnarea distribuitorului terţ pe bază de exclusivitate sau neexclusivitate cu condiţia ca respectiva întreprindere să nu fie o întreprindere concurentă;

exploatarea rezultatelor – producerea sau distribuţia produselor contractuale, utilizarea tehnologiilor contractuale, cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală, cesionarea licenţelor pentru astfel de drepturi şi comunicarea de know-how, pentru a permite fabricarea sau utilizarea respectivă;

know-how – ansamblu secret, substanţial şi identificat de informaţii practice, nebrevetate, rezultate din experienţa furnizorului şi testate de acesta: în acest context, "secret" înseamnă că know-how-ul nu este în general cunoscut sau uşor accesibil; "substanţial" înseamnă că acest know-how este semnificativ şi util cumpărătorului pentru utilizarea, vînzarea sau revînzarea bunurilor sau serviciilor contractuale; "identificat" înseamnă că know-how-ul este descris de o manieră suficient de cuprinzătoare astfel încît să se poată permite verificarea condiţiilor de "secret" şi "substanţial"

obligaţie de cumpărare exclusivă – obligaţia de a cumpăra produsul de specializare numai de la o parte a acordului;

obligaţie de furnizare exclusivă – obligaţia de a furniza produsul de specializare unei întreprinderi concurente cu condiţia ca aceasta să fie parte la acord;

parte finanţatoare – partea care finanţează activităţi de cercetare şi dezvoltare, fără a desfăşura ea însăşi activitatea de cercetare şi dezvoltare;

piaţa relevantă a produsului (în contextul acordului de cercetare şi dezvoltare) – piaţă a produsului care poate fi îmbunătăţit, substituit sau înlocuit cu produsul contractual;

piaţa relevantă a tehnologiei – piaţă a tehnologiilor sau a procedeelor care pot fi îmbunătăţite, substituite sau înlocuite cu tehnologii contractuale;

producţie – fabricarea de bunuri, pregătirea de servicii sau/şi de lucrări;

produs contractual – produs rezultat din activităţile de cercetare şi dezvoltare sau un produs fabricat prin utilizarea tehnologiilor contractuale;

produs de specializare – produsul care rezultă din acordul de specializare, incluzînd atît produsele intermediare, cît şi produsele finale cu excepţia serviciilor de distribuţie şi închiriere;

produs în aval – produsul pentru producţia căruia una sau mai multe părţi utilizează ca factor de producţie un produs de specializare şi care este vîndut de aceste părţi pe piaţă;

pregătire de servicii – activităţile anterioare furnizării de servicii către clienţi;

specializare, în contextul cercetării şi dezvoltării – repartizarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare în modul considerat cel mai adecvat de către părţile implicate în activităţile care fac obiectul acordului de cercetare şi dezvoltare; acest tip de specializare nu include activităţile remunerate de cercetare şi dezvoltare;

specializare, în contextul exploatării – repartizarea sarcinilor individuale, precum producţia sau distribuţia, sau impunerea reciprocă de restricţii în ceea ce priveşte exploatarea rezultatelor de către părţile implicate în activităţile care fac obiectul acordului de cercetare şi dezvoltare; acest tip de specializare include şi situaţia în care o parte produce şi distribuie produsele contractuale pe baza unei licenţe exclusive acordate de celelalte părţi;

tehnologie contractuală – tehnologia sau procedeul rezultat din activităţi comune;

4. În sensul prezentul Regulament, termenii întreprindere şi parte includ întreprinderile legate respective. Întreprinderi legate, înseamnă:

1) întreprinderile în care una dintre părţile la acord dispune în mod direct sau indirect de puterea de a exercita mai mult de jumătate din drepturile de vot, de competenţa de a numi mai mult de jumătate din membrii consiliului de supraveghere, ai consiliului de administraţie sau ai organismelor care reprezintă întreprinderea în mod legal, ori de dreptul de a gestiona afacerile întreprinderii respective;

2) întreprinderile care dispun în mod direct sau indirect, într-o întreprindere parte la acord, de drepturile sau competenţele prevăzute la subpunctul 1);

3) întreprinderile în care o întreprindere menţionată la subpunctul 2) dispune, în mod direct sau indirect, de drepturile sau competenţele enumerate la subpunctul 1);

4) întreprinderile în care o întreprindere parte la acord, împreună cu una sau mai multe dintre întreprinderile menţionate la subpunctele 1), 2) sau 3) sau în care două sau mai multe dintre acestea din urmă dispun în comun de drepturile sau competenţele prevăzute la subpunctul 1);

5) întreprinderile în care drepturile sau competenţele enumerate la subpunctul 1) sunt deţinute în comun de părţile la acord sau întreprinderile legate respective ale acestora menţionate la subpunctele 1)-4); sau una sau mai multe dintre părţile la acord sau una sau mai multe dintre întreprinderile legate ale acestora menţionate la subpunctele 1)-4) şi de una sau mai multe părţi terţe.

5. Noţiunile nedefinite la punctul 3 au înţelesul dat de Lege.

III. EVALUAREA ACORDURILOR ORIZONTALE

Secţiunea 1

Cadrul analitic general

6. Prevederile art.5 alin.(1) al Legii interzice cooperarea anticoncurenţială realizată fie prin acord între întreprinderi, fie prin decizia unei asocieri, fie prin practică concertată.

7. Consiliul Concurenţei trebuie să dovedească că acordul orizontal întruneşte condiţiile stipulate la art.5 din Lege, cu privire la interzicerea acordurilor anticoncurenţiale.

Acordurile orizontale se vor evalua în două etape:

1) la prima etapă se determină faptul dacă un acord orizontal între întreprinderi are un obiect anticoncurenţial, în special dacă acordul în cauză constituie sau nu constituie un cartel dur, sau dacă acordul orizontal respectiv are efecte restrictive reale sau potenţiale asupra concurenţei;

2) la etapa a doua, în cazul în care s-a dovedit, că acordul orizontal restrînge concurenţa în sensul art.5 alin.(1) al Legii şi, în acelaşi rînd, nu este un cartel dur, se stabilesc avantajele aduse de acest acord concurenţei şi se evaluează dacă acestea compensează efectele restrictive asupra concurenţei. În cazul în care avantajele aduse de acord concurenţei, compensează efectele restrictive ale acestuia asupra concurenţei, respectivul acord poate fi exceptat de la interdicţia stabilită la art.5 alin.(1) al Legii conform art.6 al Legii.

[Pct.7 modificat prin Hot. Consiliului Concurenţei nr.03 din 07.08.2024, în vigoare 20.09.2024]

8. Exceptarea de la interdicţia stabilită la art.5 alin.(1) din Lege poate fi individuală conform art.6 alin.(1) din Lege sau urmare a încadrării acordului orizontal în anumite categorii de acorduri orizontale conform art.6 alin.(2) din Lege.

9. Sarcina probei cu privire la respectarea cumulativă a condiţiilor de exceptare sau, după caz, la apartenenţa acordului orizontal acordurilor exceptate pe categorii revine întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi care invocă beneficiul dispoziţiilor prevăzute la art.6 din Lege.

Secţiunea 2

Restricţiile concurenţei prin obiectul sau efectul acordului

10. Restricţiile prin obiect au capacitatea de a restrînge concurenţa în sensul art.5 alin.(1) din Lege. Stabilirea obiectului anticoncurenţial al acordului este suficientă pentru constatarea existenţei acordului anticoncurenţial, nefiind necesară examinarea efectelor reale sau potenţiale ale acordului respectiv asupra concurenţei.

11. Pentru a stabili dacă un acord are un obiect anticoncurenţial se va ţine cont de conţinutul acordului, obiectivele acestuia şi, după caz, de contextul în care acordul se aplică sau urmează a fi aplicat şi de conduita părţilor pe piaţă. Modalitatea concretă de punere în aplicare a unui acord poate indica o restricţie prin obiect şi în cazul în care aceasta nu este stipulată în mod expres în acord.

12. Tipurile de acorduri calificate drept restrictive prin obiect, conform art.5 alin.(4) din Lege includ fixarea preţurilor, împărţirea pieţei sau clienţilor, limitarea producţiei sau a vînzărilor, participarea cu oferte trucate la licitaţii sau alte forme de concurs de oferte.

13. Fixarea coordonată a preţului de către concurenţi este, în special o înţelegere asupra:

1) preţurilor de vînzare;

2) formulei comune de calculare a preţului;

3) preţurilor de vînzare minime, inclusiv în cazul cînd întreprinderile au posibilitatea să taxeze clienţii deasupra nivelului minim la care s-au înţeles;

4) interzicerii rabaturilor;

5) convenirii asupra rabaturilor maxime;

14. Restricţionarea producerii sau vînzărilor este alocarea de cote de producere sau vînzări între participanţii la cartel sau înţelegerea asupra reducerii distribuţiei.

15. Împărţirea pieţei constă în alocarea anumitor teritorii de vînzare sau canale de distribuţie. Părţile se pot înţelege nu doar la ceea ce ţine de zonele de vînzare a altor participanţi, dar şi de a se abţine de la majorarea vînzărilor în teritoriile respective.

16. Acordul de alocare a clienţilor are loc, în special prin înţelegerea de a respecta reciproc clienţii tradiţionali, de a nu extinde vînzările asupra clienţilor altor concurenţi, de alocare a clienţilor noi într-un mod anumit, de a întreprinde măsuri pentru a ţine alţi concurenţi departe de pieţele lor în vederea protejării pieţelor sale dominate de înţelegeri de cartel.

17. Acordurile orizontale pot restrînge concurenţa, în special, prin: limitarea posibilităţii părţilor de a concura una cu cealaltă sau cu terţi în calitate de întreprinderi independente sau cu părţi la alte acorduri; solicitarea părţilor să pună la dispoziţie active astfel încît capacitatea lor de a lua decizii în mod independent să fie diminuată considerabil; afectarea intereselor financiare ale părţilor; divulgarea de informaţii strategice, atingerea unui grad semnificativ de suportare în comun a costurilor.

18. În cazul în care un acord orizontal nu restricţionează concurenţa prin obiect Consiliul Concurenţei va examina dacă acesta are efecte restrictive actuale sau potenţiale asupra concurenţei. Analiza se va face din punct de vedere al contextului juridic şi economic în care ar avea loc concurenţa în absenţa acordului.

19. Efectele restrictive se atestă dacă este identificat impactul negativ al acordului asupra cel puţin unuia din parametrii concurenţei pe piaţă, cum ar fi preţul, producţia, calitatea produsului, varietatea produselor sau inovarea. La evaluarea efectelor restrictive ale acordului se ia în consideraţie natura şi conţinutul acordului, puterea de piaţă a părţilor la acord şi alte caracteristici ale pieţei.

20. Natura şi conţinutul acordului se referă la obiectivele şi domeniile cooperării, relaţiile de concurenţă dintre părţi şi măsura în care acestea îşi unesc activităţile.

21. Puterea de piaţă reprezintă capacitatea de a menţine, o perioadă semnificativă de timp, în mod profitabil, preţurile deasupra nivelului concurenţial sau producţia în ceea ce priveşte cantităţile de produse, calitatea şi varietatea produselor sau inovarea sub nivelul concurenţial.

22. Puterea de piaţă este un fenomen de nivel. Nivelul puterii de piaţă necesar pentru constatarea încălcării conform art.5 alin.(1) din Lege în cazul acordurilor care au efect restrîngerea concurenţei este inferior nivelului puterii de piaţă necesar pentru constatarea unei poziţii dominante în temeiul art.10 din Lege.

23. Pentru a analiza puterea de piaţă se va determina piaţa relevantă conform prevederilor Capitolului V din Lege, după care se va calcula cota părţilor pe pieţele relevante. În funcţie de mărimea cotei pe piaţă a părţilor se vor lua în consideraţie şi alţi factori: stabilitatea în timp a cotelor de piaţă, nivelul de concentrare a pieţelor, barierele la intrare, probabilitatea unor noi intrări pe piaţă, puterea compensatorie a cumpărătorilor sau furnizorilor.

24. În cazul unei practici concertate nu este neapărat ca participanţii să fi ajuns la un acord în mod expres sau implicit cu privire la termenii acţiunilor lor comune sau absenţa la acţiune.

25. Practica concertată constă în evitarea întreprinderilor de a aplica regulile concurenţei prin complotarea de o manieră anticompetitivă, nereieşind din acord formal, ci din schimbul de informaţie în prealabil despre atitudinea pe care intenţionează să o adopte fiecare în aşa fel încît fiecare să-şi regleze conduita comercială ştiind că concurenţii săi vor avea un comportament similar.

26. Schimbul de informaţii strategice conduce la creşterea artificială a transparenţei pe piaţă, fapt care facilitează coordonarea comportamentului întreprinderilor şi generează probleme concurenţiale.

27. Împiedicarea, restrîngerea sau denaturarea concurenţei prin intermediul schimbului de informaţii strategice se produce, în special, prin înţelegere comună asupra condiţiilor coordonării, monitorizare a eventualilor abateri de la coordonare, precum şi a comportamentului altor întreprinderi care încearcă să intre pe piaţă, creării unui dezavantaj concurenţial concurenţilor neparticipanţi în cadrul sistemului de schimb de informaţii strategice, excluderea terţilor de pe o piaţă aflată în amonte sau în aval.

28. În cazul în care o întreprindere divulgă singură concurenţilor săi informaţii strategice privind politica sa comercială viitoare, acest lucru reduce pentru toţi concurenţii implicaţi incertitudinea strategică în legătură cu funcţionarea viitoare a pieţei şi sporeşte riscul de limitare a concurenţei.

29. Dacă un concurent primeşte date strategice de la un alt concurent se va presupune că concurentul ce a primit aceste date a acceptat informaţiile şi în consecinţă şi-a adaptat comportamentul pe piaţă, cu excepţia cazului în care răspunde printr-o declaraţie clară că nu doreşte să primească astfel de date.

30. Dacă o întreprindere face un anunţ unilateral care este public, acest comportament nu reprezintă o practică concertată în sensul art.5 alin.(1) din Lege.

31. În cazul în care anunţul public a fost urmat de alte anunţuri publice făcute de concurenţi, astfel încît răspunsurile concurenţilor la anunţurile publice făcute de ceilalţi concurenţi se fie considerate o strategie pentru a se ajunge la o înţelegere comună cu privire la condiţiile coordonării, acest comportament reprezintă o practică concertată în sensul art.5 alin.(1) din Lege.

32. Orice schimb de informaţii între concurenţi care are ca scop restrîngerea concurenţei pe piaţă constituie o restrîngere a concurenţei prin obiect. La evaluarea măsurii în care un schimb de informaţii constituie o restrîngere a concurenţei prin obiect, se ia în consideraţie contextul în care are loc schimbul de informaţii.

33. Schimbul de informaţii referitor la fixarea preţurilor, împărţirea pieţei sau clienţilor, limitarea producţiei sau a vînzărilor, participarea cu oferte la licitaţii sau alte forme de concurs de oferte, la punerea în aplicare a unui cartel dur sunt considerate ca fiind înţelegeri de tip cartel dur.

34. Efectele probabile a unui schimb de informaţii depind atît de caracteristicile pieţelor relevante, cît şi de caracteristicile informaţiilor care fac obiectul schimbului.

Secţiunea 3

Exceptarea acordurilor anticoncurenţiale orizontale

în temeiul art.6 alin.(1) din Lege

35. Dacă s-a demonstrat că un acord restrînge concurenţa în sensul art.5 alin.(1) din Lege, întreprinderile-părţi la acord pot invoca ca apărare excepţiilor prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege.

[Pct.35 modificat prin Hot. Consiliului Concurenţei nr.03 din 07.08.2024, în vigoare 20.09.2024]

36. Motivarea în fapt şi elementele de probă furnizate de întreprinderi trebuie să dea posibilitate Consiliului Concurenţei să ia decizii asupra gradului de probabilitate că acordul în cauză are sau nu efecte favorabile concurenţei.

37. Analiza sporirii eficienţei constă în identificarea competenţelor şi activelor complementare cu care contribuie fiecare parte la acord, cît şi evaluarea faptului dacă creşterile de eficienţă rezultate fac posibilă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege.

38. Evaluarea beneficiilor ce decurg din acordurile restrictive orizontale se face în funcţie de piaţa relevantă la care se referă acordul. În cazul cînd două pieţe sunt conexe, creşterile şi eficienţa se vor lua în considerare, cu condiţia că grupul de consumatori afectaţi de restricţie şi cel care beneficiază de aceste creşteri în eficienţă să fie în mare parte aceleaşi.

39. Exceptarea acordurilor anticoncurenţiale orizontale prevăzute la art.6 alin.(1) din Lege se aplică atîta timp cît cele patru condiţii sunt îndeplinite cumulativ şi încetează să se aplice în caz contrar. În cazul în care se constată că una din cele patru condiţii cumulative nu este îndeplinită, Consiliul Concurenţei nu va examina respectarea celorlalte trei condiţii.

[Pct.39 modificat prin Hot. Consiliului Concurenţei nr.03 din 07.08.2024, în vigoare 20.09.2024]

40. În sensul prezentului Regulament, ordinea expunerii cadrului de evaluare a celei de a doua condiţie, este inversată cu cea de a treia, abordîndu-se astfel problema caracterului indispensabil înainte de cea a transmiterii către consumatori.

41. La evaluarea contribuţiei acordului la îmbunătăţirea producerii sau distribuţiei de produse ori promovarea progresului tehnic sau economic, denumite în continuare categorii de eficienţă, se va ţine cont de beneficiile obiective.

42. Pentru a determina beneficiile obiective produse de acord şi importanţa economică a fiecărei dintre categoriile de eficienţă pretinse se vor verifica următoarele: natura eficienţei pretinse, legătura directă dintre acord şi eficienţă, probabilitatea şi importanţa eficienţei pretinse, cum şi cînd ar putea fi realizată eficienţa pretinsă.

43. La evaluarea categoriilor de eficienţă se va face distincţie între eficienţa realizată din costuri şi eficienţa de natură calitativă care creează valoare sub formă de produse noi sau îmbunătăţite, o varietate mai mare de produse.

44. În cazul în care se invocă eficienţa realizată din costuri, întreprinderile vor prezenta calculul sau estimarea valorii eficienţei, va descrie detaliat modul de calcul şi metodele prin care eficienţa respectivă a fost sau va fi obţinută. Informaţiile prezentate de întreprinderi trebuie să fie verificabile pentru a stabili cu certitudine că aceste creşteri în eficienţă au fost sau vor fi obţinute.

45. În cazul în care eficienţa ia forma de produse noi sau îmbunătăţite sau a altor tipuri de natură calitativă, întreprinderile vor descrie şi vor explica detaliat natura eficienţei şi cauza constituirii beneficiului economic.

46. În cazul în care un acord nu a fost încă aplicat integral, părţile trebuie să-şi justifice orice previziune referitoare la data de la care eficienţa va avea impact pozitiv semnificativ pe piaţă.

47. La evaluarea caracterului indispensabil se va stabili dacă acordul restrictiv şi restrîngerile concurenţei care decurg din acord sunt necesare pentru obţinerea eficienţei.

48. Pentru a realiza evaluarea caracterului indispensabil se ţine cont de condiţiile de piaţă şi realităţile comerciale la care sunt expuse părţile la acord, în special de structura pieţei, de riscurile economice legate de acord şi de stimulentele la care sunt expuse părţile.

49. La evaluarea condiţiei că acordul restrictiv este necesar pentru obţinerea eficienţei se va determina nivelul minim de eficienţă de pe piaţa respectivă.

50. În cazul în care se constată că acordul în cauză este necesar pentru obţinerea eficienţei, se va demonstra caracterul indispensabil al fiecărei restrîngeri a concurenţei care decurge din acord. Părţile la acord se obligă a justifica afirmaţia, referitor la natura restricţiei şi intensitatea acesteia.

51. Consumatorii nu trebuie să primească în mod obligatoriu o parte din fiecare categorie de eficienţă identificată în temeiul primei condiţii. În cazul în care un acord restrictiv poate conduce la creşterea preţurilor, consumatorii trebuie să fie integral compensaţi printr-o calitate superioară sau alte beneficii.

52. La evaluarea asigurării consumatorilor cu o parte echitabilă din beneficiul obţinut se va ţine cont de: impactul global asupra consumatorilor produselor de pe piaţa relevantă, de transmiterea eficienţei către consumatori prin cîştig actual sau viitor, de perioada care precede transmiterea, de influenţa negativă asupra consumatorilor de pe piaţa relevantă după expirarea acestui termen.

53. În caz de apărare, întreprinderile vor pune la dispoziţia Consiliului Concurenţei estimări şi alte informaţii, ţinînd cont de circumstanţele fiecărui caz.

54. La evaluarea posibilităţii de eliminare a concurenţei se va ţine cont de gradul de concurenţă înainte de încheierea acordului şi de impactul acordului restrictiv asupra concurenţei. Aplicarea acestei condiţii necesită analiza diferitelor surse de concurenţă de pe piaţă, nivelului constrîngerilor concurenţiale pe care le impun părţile la acord şi impactul acordului asupra acestei constrîngeri concurenţiale, în special examinarea influenţei acordului asupra diferitor parametri ai concurenţei.

IV. ACORDURILE DE CERCETARE ŞI DEZVOLTARE

Secţiunea 4

Evaluarea acordurilor de cercetare şi dezvoltare în temeiul art.5 alin.(1) din Lege

55. Cooperarea în domeniul cercetării şi dezvoltării poate restrînge concurenţa prin: restricţionarea inovării, reducerea concurenţei între părţi în afara domeniului de aplicare a acordului, crearea probabilităţii unei coordonări anticoncurenţiale pe aceste pieţe, generarea problemelor de blocare a pieţei în contextul unei cooperări care implică cel puţin un participant cu o importantă putere de piaţă în ce priveşte o tehnologie-cheie şi exploatarea exclusivă a rezultatelor.

56. În cazul în care obiectul acordului nu este cercetarea şi dezvoltarea, ci un instrument pentru crearea unui cartel dur, acordul respectiv va fi considerat fiind anticoncurenţial şi va cădea sub incidenţa prevederilor art.5 alin.(4) din Lege.

57. Evaluarea efectelor unui acord de cercetare şi dezvoltare începe cu identificarea produselor, tehnologiilor sau eforturilor specifice cercetării şi dezvoltării care vor reprezenta principalele constrîngeri concurenţiale asupra părţilor.

58. În cazul cînd acordul de cercetare şi dezvoltare conduce la îmbunătăţirea produselor existente care vor concura pe piaţa existentă a produselor sau a tehnologiilor, efectele posibile vor viza piaţa produselor existente.

59. În cazul care acordul de cercetare şi dezvoltare poate avea ca rezultat un produs complet nou care îşi creează propria piaţă de produse noi, pieţele sunt relevante numai dacă sunt într-un fel legate de inovaţia generată de acordul respectiv.

60. În cazul în care cercetarea şi dezvoltarea se referă la o componentă importantă a produsului finit, pentru evaluarea efectelor este relevantă nu doar piaţa acelei componente, dar şi piaţa existentă a produsului final.

61. Piaţa produsului final este relevantă numai în cazul în care componenta care face obiectul cercetării şi/sau dezvoltării reprezintă un element cheie, din punct de vedere economic şi tehnic, al acestor produse finite şi dacă părţile din acordul de cercetare şi dezvoltare sunt concurenţi.

62. În cazul în care drepturile de proprietate intelectuală sunt comercializate separat de produsele la care se referă se va defini şi piaţa tehnologiilor. Piaţa tehnologiei cuprinde drepturile de proprietate intelectuală acordate prin licenţă şi tehnologiile de substituţie. Piaţa tehnologiilor se defineşte conform principiilor folosite pentru definirea pieţei produsului.

63. La determinarea pieţei tehnologiilor, se pune accentul pe concurenţa potenţială. În cazul în care, întreprinderile nu-şi licenţiază în mod curent tehnologiile ce ar intra pe piaţa tehnologiilor, aceştia ar putea restrînge capacitatea părţilor de a creşte preţul tehnologiilor lor.

64. Acordurile de cercetare şi dezvoltare pot avea efecte restrictive asupra concurenţei numai atunci cînd părţile care cooperează au putere de piaţă pe pieţele existente şi/sau concurenţa în domeniul inovării este redusă.

65. La evaluarea efectelor produse de acordurile de cercetare şi dezvoltare se va face distincţia între acordurile pur de cercetare şi dezvoltare şi acordurile care prevăd o cooperare mai complexă care implică şi diferite etape ale exploatării rezultatelor, cum ar fi acordarea de licenţă, producţia şi comercializarea produselor.

66. Un acord de cooperare încheiat între întreprinderi neconcurente poate avea efecte de închidere a pieţei care să-l încadreze în prevederile art.5 alin.(1) din Lege dacă se referă la exclusivitate în exploatarea rezultatelor şi dacă una din părţile la acord deţine o cotă semnificativă pe piaţa tehnologiei, fără de care nu se pot exploata rezultatele. Relaţia de concurenţă între părţi trebuie analizată în contextul pieţelor existente afectate şi/sau ale inovării. În cazul în care părţile nu reuşesc să desfăşoare independent activităţi necesare de cercetare şi dezvoltare atunci nu există nici un efect restrictiv asupra concurenţei. Părţile care prin cooperare îşi permit desfăşurarea unei activităţi de cercetare şi dezvoltare pot fi definite ca potenţiali concurenţi în cazul în care se va stabili că fiecare dintre părţi, separat, dispune de mijloace necesare ca active, know-how şi alte resurse pentru realizarea activităţii de cercetare şi dezvoltare.

Secţiunea 5

Exceptarea acordurilor de cercetare şi dezvoltare în temeiul art.6 alin.(2) din Lege

67. În temeiul art.6 alin.(2) din Lege şi în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, art.5 alin.(1) din Lege nu se aplică acordurilor de cercetare şi dezvoltare încheiate între două sau mai multe părţi. Prezenta exceptare se aplică în măsura în care astfel de acorduri conţin restricţii de concurenţă care intră sub incidenţa art.5 alin.(1) din Lege.

68. Exceptarea prevăzută la pct.67 se aplică sub rezerva condiţiilor de exceptare prevăzută la pct.70-75, în cazul în care acordul nu conţine restricţii grave prevăzute la pct.76 şi restricţiile excluse prevăzute la pct.77.

69. Exceptarea prevăzută la pct.67 se aplică acordurilor de cercetare şi dezvoltare ce conţin dispoziţii privind cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală sau cesionarea licenţelor pentru astfel de drepturi uneia sau mai multor părţi sau unei entităţi desemnate de părţi să desfăşoare activităţi comune de cercetare şi dezvoltare sau exploatare în comun, cu condiţia că aceste dispoziţii să nu constituie obiectul principal al acordurilor restrictive, dar să fie direct legate de punerea acestora în aplicare şi necesare în acest scop.

70. Acordul de cercetare şi dezvoltare trebuie să stipuleze că toate părţile la acord trebuie să beneficieze de accesul nelimitat la rezultatele finale ale cercetării şi dezvoltării în comun sau ale activităţilor remunerate de cercetare şi dezvoltare, inclusiv la drepturile de proprietate intelectuală şi la know-how-ul rezultat, în vederea unor activităţi suplimentare de cercetare şi exploatare de îndată ce acestea sunt disponibile.

71. Institutele de cercetare, centrele universitare sau întreprinderile care execută lucrări de cercetare şi dezvoltare ca serviciu comercial, fără ca acestea să participe la exploatarea rezultatelor au posibilitatea de a ajunge la o înţelegere pentru limitarea utilizării rezultatelor menţionate în vederea cercetărilor suplimentare.

72. Acordul de cercetare şi dezvoltare poate prevedea ca părţile să se indemnizeze reciproc pentru acordarea accesului la rezultate în vederea unor activităţi suplimentare de cercetare sau dezvoltare cu condiţia că indemnizaţia să nu fie ridicată la nivelul care ar putea să împiedice accesul la rezultate.

73. Fără a aduce atingere pct.70-72, dacă acordul de cercetare şi dezvoltare prevede doar cercetarea şi dezvoltarea în comun sau activităţile remunerate de cercetare şi dezvoltare, acordul trebuie să stipuleze că fiecare parte trebuie să beneficieze de acces la know-how-ul preexistent al celorlalte părţi, dacă acesta îi este indispensabil pentru exploatarea rezultatelor. Acordul de cercetare şi dezvoltare poate prevedea ca părţile să se indemnizeze reciproc pentru acordarea accesului la know-how-ul lor preexistent cu condiţia că indemnizaţia să nu fie ridicată la nivelul care ar putea să împiedice accesul la rezultate.

74. Exploatarea în comun trebuie să se refere doar la rezultatele protejate prin drepturi de proprietate intelectuală sau care constituie un know-how, ce contribuie la progresul tehnic sau economic, şi sunt indispensabile în vederea fabricării produsului contractual sau utilizării tehnologiei contractuale.

75. Părţile responsabile de fabricarea produselor contractuale sunt obligate de a îndeplini cererile celorlalte părţi de livrare a produselor contractuale cu excepţia cazului în care acordul de cercetare şi dezvoltare prevede distribuţia în comun executată de o entitate comună sau este încredinţată în comun unei terţe părţi sau a situaţiei în care părţile au convenit ca produsele contractuale să poată fi distribuite numai de partea care le fabrică.

76. Exceptarea prevăzută la pct.67 nu se aplică acordurilor de cercetare şi dezvoltare care direct sau indirect, separat sau cumulate cu alţi factori aflaţi sub controlul părţilor, au ca obiect oricare dintre elementele:

1) restrîngerea părţilor de a desfăşura independent sau în cooperare cu terţi activităţi de cercetare şi dezvoltare, fie într-un domeniu ce nu are legătură cu obiectul acordului de cercetare şi dezvoltare, fie, după încheierea activităţilor comune sau remunerate de cercetare şi dezvoltare în domeniul vizat de acestea sau care are legătură cu acesta;

2) limitărea producţiei sau a vînzărilor, cu excepţia:

a) stabilirii unor obiective de producţie, atunci cînd exploatarea în comun a rezultatelor include fabricarea în comun a produselor contractuale;

b) stabilirii unor obiective de vînzare, atunci cînd exploatarea în comun a rezultatelor include distribuţia în comun a produselor contractuale sau cesionarea licenţelor în comun pentru tehnologiile contractuale;

c) practicilor care constituie specializare în contextul exploatării;

d) restrîngerii părţilor de a nu produce, vinde, ceda sau concesiona produse, tehnologii sau procedee care concurează cu produsele sau tehnologiile contractuale pe perioada pentru care părţile au convenit să exploateze în comun rezultatele;

3) stabilirea preţului pentru vînzarea produsului contractual sau pentru cesionarea licenţelor pentru tehnologiile contractuale terţilor, cu excepţia stabilirii preţurilor practicate în cazul clienţilor direcţi sau a stabilirii taxelor de licenţă percepute de la licenţiaţii direcţi în cazul în care exploatarea în comun a rezultatelor include distribuţia în comun a produselor contractuale sau cesionarea licenţelor în comun pentru tehnologiile contractuale;

4) restricţia referitoare la teritoriul în care sau la clienţii cărora părţile le pot vinde în mod pasiv produsele contractuale sau le pot cesiona tehnologiile contractuale, cu excepţia obligaţiei de a ceda licenţa rezultatelor, în mod exclusiv, unei alte părţi;

5) obligaţia de a limita aceste vînzări sau de a nu efectua vînzări active ale produselor sau ale tehnologiilor contractuale pe teritorii sau către clienţi care nu au fost repartizate exclusiv uneia dintre părţi în funcţie de specializarea în contextul exploatării;

6) obligaţia de a refuza satisfacerea cererilor provenind de la clienţi de pe teritoriul părţilor sau de la clienţi repartizaţi altfel între părţi în funcţie de specializarea în contextul exploatării rezultatelor, care ar vinde produsele contractuale în alte teritorii din interiorul pieţei interne;

7) obligaţia de a restrînge posibilitatea pentru utilizatori sau pentru distribuitori de a obţine produse contractuale de la alţi distribuitori de pe piaţa internă.

77. Exceptarea prevăzută la pct.67 nu se aplică următoarelor obligaţii cuprinse în acordurile de cercetare şi dezvoltare:

1) obligaţia de a nu contesta,

a) după realizarea lucrărilor de cercetare şi dezvoltare, valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală deţinute de către părţi pe piaţa internă şi exploatate în vederea cercetării şi dezvoltării, sau

b) după finalizarea acordului de cercetare şi dezvoltare, valabilitatea drepturilor de proprietate intelectuală deţinute de către părţi pe piaţa internă şi care protejează rezultatele cercetării şi dezvoltării,

fără a aduce atingere posibilităţii de a înceta acordul de cercetare şi dezvoltare în cazul în care una dintre părţi ar contesta valabilitatea unor asemenea drepturi de proprietate intelectuală.

2) obligaţia de a nu acorda terţilor licenţe de fabricaţie a produselor contractuale sau de utilizare a tehnologiilor contractuale decît dacă exploatarea de către cel puţin una dintre părţi a rezultatelor realizate din cercetarea şi dezvoltarea în comun sau din activităţile remunerate de cercetare şi dezvoltare este prevăzută în acord şi dacă această exploatare are loc pe piaţa internă faţă de terţi.

78. Acordurile de cercetare şi dezvoltare între două sau mai multe părţi care se referă la condiţiile în care aceste părţi efectuează:

1) cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, precum şi exploatarea în comun a rezultatelor respectivei activităţi de cercetare şi dezvoltare;

3) cercetarea şi dezvoltarea în comun a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatare în comun a rezultatelor lor,

fac obiectul unei exceptări pe categorii doar în cazul în care cota de piaţă cumulată a părţilor, la data încheierii acordului, să nu depăşească 25% din pieţele relevante ale produsului şi/sau ale tehnologiei.

79. Acordurile de cercetare şi dezvoltare între două sau mai multe părţi care se referă la condiţiile în care aceste părţi efectuează:

1) cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, precum şi exploatarea în comun a rezultatelor lor;

2) exploatarea în comun a rezultatelor obţinute din cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, în temeiul unui acord încheiat anterior de către aceleaşi părţi;

3) cercetarea şi dezvoltarea remunerată a produselor sau tehnologiilor contractuale, fără exploatarea în comun a rezultatelor lor,

fac obiectul unei exceptări pe categorii doar în cazul în care cota de piaţă cumulată a părţii finanţatoare şi a tuturor părţilor cu care partea finanţatoare a încheiat contracte de cercetare şi dezvoltare în privinţa aceloraşi produse contractuale sau tehnologii contractuale, la data încheierii acordului, să nu depăşească 25% din pieţele relevante ale produsului şi ale tehnologiei.

80. În cazul în care părţile nu sunt întreprinderi concurente exceptarea prevăzută la pct.67 se va aplica pe toată perioada cercetării şi dezvoltării. În cazul exploatării în comun a rezultatelor exceptarea se va aplica pe o perioadă de şapte ani de la data primei introduceri pe piaţă a produsului sau a tehnologiilor contractuale în cadrul pieţei interne.

81. La încheierea perioadei menţionate la pct.80, exceptarea continuă să se aplice atît timp cît cota de piaţă cumulată a părţilor nu depăşeşte 25% din pieţele relevante ale produsului şi ale tehnologiei în cauză.

82. Cota de piaţă se calculează conform art.31 din Lege pe baza datelor corespunzătoare anului calendaristic precedent.

83. Cota de piaţă deţinută de întreprinderile menţionate la subpunctul 5) al pct.4 se împarte în mod egal fiecărei întreprinderi care dispune de drepturile sau puterile prevăzute la subpunctul 1) al respectivului punct.

84. Dacă acordul de cercetare şi dezvoltare are drept scop doar îmbunătăţirea sau perfecţionarea produselor existente, această piaţă cuprinde produsele direct vizate de cercetare şi dezvoltare. Cotele de piaţă pot fi, astfel, calculate pe baza valorii vînzărilor de produse existente.

85. În cazul în care cercetarea şi dezvoltarea are drept scop înlocuirea unui produs existent cu un nou produs atunci produsul nou dacă va fi reuşit va deveni unul substituent pentru produsele existente. La evaluarea poziţiei concurenţiale a părţilor şi în acest caz este posibil de a fi calculate cotele de piaţă pe baza valorii vînzărilor de produse existente.

86. Acordurile de cercetare şi dezvoltare care au drept scop realizarea unui produs care va crea o cerere complet nouă se consideră acorduri între întreprinderi ce nu sunt concurente. În acest caz cotele pe piaţă se vor calcula pe baza vînzărilor în condiţiile pct.82, după expirarea a şapte ani de la data primei introduceri a produsului pe piaţă.

87. În cazul tehnologiilor calcularea cotelor de piaţă se efectuează pe baza cotei fiecărei tehnologii în totalul veniturilor obţinute din redevenţe de acordarea licenţei, care reprezintă cota unei tehnologii pe o piaţă în care diferite tehnologii concurente sunt protejate de licenţe sau pe baza vînzărilor de produse care încorporează tehnologia protejată de licenţă pe pieţele produselor aflate în aval.

88. Dacă cota de piaţă cumulată a părţilor, iniţial, este mai mică sau egală cu 25%, iar ulterior trece de acest prag şi nu depăşeşte 30% exceptarea va fi aplicată pe o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi după anul în cursul căruia pragul de 25% a fost depăşit pentru prima dată.

89. În cazul în care cota de piaţă cumulată a părţilor, iniţial, este mai mică sau egală cu 25%, dar pe parcurs depăşeşte pragul de 30%, exceptarea va fi aplicată pe o perioadă de un an calendaristic după anul în decursul căruia nivelul de 30% a fost depăşit pentru prima dată.

90. Beneficiul prevăzut la pct.88-89 nu poate fi cumulat astfel încît să depăşească o durată de doi ani calendaristici.

91. Consiliul Concurenţei va retrage beneficiul exceptării în temeiul art.7 al Legii, conform prezentului Regulament, dacă se va constata îndeplinirea uneia din următoarele condiţii:

1) acordul de cercetare şi dezvoltare restrînge posibilitatea părţilor terţe de a realiza activităţi de cercetare şi dezvoltare în domeniul vizat, în condiţiile în care cercetarea şi dezvoltarea în alte domenii sunt limitate;

2) acordul de cercetare şi dezvoltare limitează accesul părţilor terţe pe piaţa produselor contractuale;

3) în lipsa motivului justificat părţile nu exploatează în comun rezultatele cercetării şi dezvoltării;

4) produsele contractuale nu sunt supuse concurenţei pe piaţa internă sau pe o parte a acesteia;

5) existenţa acordului de cercetare şi dezvoltare restricţionează concurenţa în domeniul inovării şi ar elimina concurenţa efectivă în cercetare şi dezvoltare pe o piaţă dată.

În conformitate cu prevederile art.7 al Legii, retragerea beneficiului exceptării nu are efect retroactiv.

V. ACORDURI DE SPECIALIZARE

Secţiunea 6

Evaluarea acordurilor de specializare în temeiul art.5 alin.(1) din Lege

92. Acordurile de specializare pot conduce la limitare directă a concurenţei dintre părţi, în special prin:

1) determinarea părţilor, la un acord de producţie în comun, să-şi alinieze în mod direct nivelele de producţie, calitatea produselor, preţul la care îşi vinde produsele întreprinderea comună sau alţi parametri importanţi din punct de vedere ai concurenţei;

2) coordonarea comportamentului concurenţial al părţilor în calitate de furnizori, ceea ce duce la creşterea preţurilor sau la scăderea producţiei, a inovării, a diversităţii sau a calităţii produselor, în condiţia ca părţile să aibă putere pe piaţă şi pieţele să prezinte caracteristici propice unei astfel de coordonări;

3) blocarea cu caracter anticoncurenţial a accesului terţilor pe o piaţă conexă.

93. Acordurilor de specializare care conţin oricare dintre următoarele elemente: fixarea preţurilor, limitarea producţiei sau împărţirea pieţei sau a grupului de clienţi restricţionează concurenţa prin obiect şi cad sub incidenţa art.5 din Lege, cu excepţia cînd:

1) părţile convin asupra producţiei direct vizate de acordul de producţie (volumul de producţie şi capacitatea unei întreprinderi în comun sau cantitatea convenită de produse care urmează a fi subcontractată), cu condiţia ca ceilalţi parametri ai concurenţei să nu fie eliminaţi, sau

2) un acord de producţie care prevede şi distribuţia în comun a produselor fabricate în comun include stabilirea în comun a preţului de vînzare exclusiv pentru aceste produse, cu condiţia că această restricţie să fie necesară pentru fabricarea în comun.

94. Consiliul Concurenţei va evalua dacă, în cazurile prevăzute la pct.93, acordul este susceptibil să aibă efecte restrictive în sensul art.5 alin.(1) din Lege.

95. Efectele probabile ale acordurilor de specializare asupra concurenţei depind de caracteristicile pieţei pe care se încheie acordul, precum şi de natura cooperării, de nivelul de acoperire a pieţei şi de produsul care face obiectul cooperării.

96. Pentru a evalua raportul concurenţial dintre părţile acordului urmează a fi definite pieţele relevante ale produsului şi piaţa geografică, afectate de cooperare. Un acord de specializare, pe lîngă piaţa produsului care face obiectul acordului poate afecta şi comportamentul concurenţial al părţilor pe pieţele situate în amonte sau în aval.

97. Dacă o întreprindere deţine puterea de piaţă pe o anumită piaţă şi cooperează cu o întreprindere care ar putea intra pe piaţă şi acordul dat conduce la creşterea puterii de piaţă a întreprinderii existente, se va considera că acest acord creează probleme de concurenţă.

98. Reducerea concurenţei potenţiale creează probleme, în special, dacă la momentul respectiv concurenţa actuală de pe piaţa întreprinderii existente este deja scăzută.

99. Acordurile de specializare care includ şi funcţii de marketing cum ar fi distribuţia şi marketingul în comun, sunt considerate că prezintă un risc sporit pentru concurenţă faţă de acordurile de producţie în comun.

Secţiunea 7

Exceptarea acordurilor de specializare în temeiul art.6 alin.(2) din Lege

100. În temeiul art.6 din Lege şi în conformitate cu prevederile prezentului Regulament, art.5 alin.(1) din Lege nu se aplică acordurilor de specializare. Prezenta exceptare se aplică în măsura în care astfel de acorduri conţin restricţii de concurenţă care intră sub incidenţa art.5 alin.(1) din Lege.

101. Exceptarea prevăzută la pct.100 se aplică acordurilor de specializare care conţin dispoziţii privind cesionarea drepturilor de proprietate intelectuală sau cesionarea licenţelor pentru astfel de drepturi uneia sau mai multor părţi cu condiţia că aceste dispoziţii să nu constituie obiectul principal al acordului ci să fie direct legate de punerea în aplicare a acordurilor de specializare şi necesare în acest scop.

102. Exceptarea prevăzută la pct.100 se aplică acordurilor de specializare şi în cazul în care:

1) părţile acceptă o obligaţie de cumpărare exclusivă sau o obligaţie de furnizare exclusivă;

2) părţile distribuie în comun produsul de specializare şi au obligaţia de a se abţine de a vinde în mod independent produsul de specializare.

103. Exceptarea prevăzută la pct.100 nu se aplică acordurilor de specializare care direct sau indirect în mod independent sau în combinaţie cu alţi factori care se află sub controlul părţilor au ca obiect oricare dintre următoarele elemente:

1) fixarea preţului pentru vînzarea produsului către terţi cu excepţia stabilirii preţului practicat în cazul clienţilor direcţi privind distribuţia în comun;

2) limitarea producţiei şi/sau volumului vînzărilor, cu excepţia:

a) dispoziţiilor privind volumul de produse acceptat, în contextul acordurilor de specializare unilaterală sau reciprocă, sau stabilirii capacităţii şi volumului de producţie în contextul unui acord de producţie în comun;

b) stabilirii unor cerinţe privind vînzările în contextul distribuţiei în comun;

3) împărţirea pieţei sau a clienţilor.

104. Acordurile de specializare între concurenţi fac obiectul unei exceptări pe categorii doar în cazul cînd cota de piaţă cumulată a părţilor nu depăşeşte 20% din piaţa relevantă.

105. Cota de piaţă se calculează conform prevederilor art.31 din Lege în baza datelor corespunzătoare anului calendaristic precedent.

106. Cota de piaţă deţinută de întreprinderile menţionate la subpunctul 5) al pct.4 se împarte în mod egal fiecărei întreprinderi care dispune de drepturile sau puterile prevăzute la subpunctul 1) al respectivului punct.

107. În cazul în care cota de piaţă, menţionată la pct.104, iniţial nu depăşeşte 20%, dar ulterior depăşeşte acest prag fără să depăşească 25%, exceptarea prevăzută la pct.100 continuă să se aplice pentru o perioadă de doi ani calendaristici consecutivi, ulteriori anului în care s-a depăşit pentru prima dată pragul de 20%.

108. În cazul în care cota de piaţă, menţionată la pct.104, iniţial nu depăşeşte 20%, dar ulterior depăşeşte pragul de 25%, exceptarea prevăzută la pct.100 continuă să se aplice pe durata unui an calendaristic, ulterior anului în care s-a depăşit pentru prima dată pragul de 25%.

109. Beneficiul prevăzut la pct.107-108 nu se poate cumula astfel încît să depăşească o perioadă de doi ani calendaristici.

110. Consiliul Concurenţei poate retrage beneficiul exceptării în temeiul art.7 al Legii, conform prezentului Regulament în cazul în care se constată că nu a fost îndeplinită una din cele patru condiţii cumulative prevăzute de art.6 alin.(1) al Legii. În conformitate cu prevederile art.7 al Legii, retragerea beneficiului exceptării nu are efect retroactiv.