Hotărîre nr.15b din 16.12.96 cu privire la interpretarea articolului 87 din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la interpretarea articolului 87 din Constituţia Republicii Moldova Nr.15b din 16.12.96 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-2/1 din 02.01.1997 * * * În numele Republicii Moldova, Plenul Curţii Constituţionale a Republicii Moldova în componenţa: Pavel Barbalat - preşedinte Nicolae Chiseev - judecător-raportor Mihai Cotorobai - judecător Nicolae Osmochescu - judecător Gheorghe Susarenco - judecător Ion Vasilati - judecător-raportor cu participarea Ludmilei Zadorojnîi - grefier şi a domnului Ion Zastavneţchi - adjunctul Procurorului General, reprezentantul Procurorului General al Republicii Moldova, în temeiul prevederilor articolului 135 alineatul (1) litera b) din Constituţia Republicii Moldova şi articolului 4 alineatul (1) litera b) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţa plenară deschisă dosarul privind interpretarea dispoziţiilor articolului 87 din Constituţia Republicii Moldova. Temei pentru examinarea dosarului, potrivit articolelor 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea Procurorului General al Republicii Moldova în care se solicită interpretarea prevederilor articolului 87 din Constituţia Republicii Moldova. În procesul examinării preliminare a sesizării au fost solicitate şi primite avizele de la Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova şi Comisia pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice a Parlamentului Republicii Moldova. Comisia juridică pentru numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova, fiind solicitată, nu a comunicat punctul său de vedere. Examinînd sesizarea Procurorului General al Republicii Moldova, punctele de vedere expuse în avizele Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova şi ale Comisiei parlamentare pentru securitatea statului şi asigurarea ordinii publice, precum şi conţinutul articolului 87 din Constituţia Republicii Moldova şi prevederile cuprinse în alte acte normative care fac obiectul dosarului, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova privind atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării), şeful statului concomitent este şi comandantul suprem al forţelor armate. În conformitate cu alineatele (2), (3) şi (4) ale normei constituţionale menţionate, în domeniul apărării Preşedintele Republicii Moldova are următoarele atribuţii: declară, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală; în caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, ia măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce neîntîrziat la cunoştinţa Parlamentului; poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în limitele şi în condiţiile legii. În sesizarea Procurorului General al Republicii Moldova se susţine că legislaţia în vigoare, inclusiv Constituţia, nu explică în mod expres asemenea noţiuni ca: forţele armate, conducerea supremă a forţelor armate şi a Ministerului Apărării, de aceea se solicită Curţii Constituţionale interpretarea lor. Totodată, Procurorul General solicită interpretarea în sensul dacă Preşedintele Republicii Moldova, în calitate de comandant suprem al forţelor armate, este în drept, reieşind din atribuţiile şefului statului în domeniul apărării (articolul 87 din Constituţie), să conducă Ministerul Apărării. Examinînd sesizarea în cauză, Curtea Constituţională reţine că noţiunile enumerate în sesizarea Procurorului General într-adevăr nu sînt explicate expres în Legea Supremă, dar acest lucru este logic. Constituţia Republicii Moldova înglobează norme juridice, învestite cu forţă juridică supremă şi reglementează numai relaţiile sociale fundamentale, care sînt esenţiale pentru instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii politice a poporului. Totodată, este de menţionat că nu toate noţiunile, a cărora interpretare este solicitată de Procurorul General, sînt noţiuni constituţionale. Noţiunile "conducerea supremă a forţelor armate" şi "Ministerul Apărării" sînt stipulate în alte acte normative. Astfel, reieşind din faptul că, potrivit articolului 135 alineatul (1) litera b) din Constituţia Republicii Moldova Curtea Constituţională interpretează numai Legea Supremă, a fost supusă interpretării doar noţiunea constituţională "forţele armate". Curtea Constituţională consideră că noţiunea "forţele armate" poate fi interpretată corect, avîndu-se în vedere atît textul articolului 87 al Constituţiei Republicii Moldova, cît şi definiţiile la acest capitol din actele internaţionale la care Republica Moldova este parte. În conformitate cu articolul 43 din Protocolul I adiţional la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale "forţele armate ale unei Părţi se compun din toate forţele, toate grupurile şi toate unităţile armate şi organizate ce sînt puse sub comandă, care răspund de conduita subordonaţilor săi faţă de această Parte..." (Republica Moldova a aderat la Protocolul menţionat la 2 martie 1993). Luînd act de definiţia din Protocolul adiţional la Convenţia de la Geneva, Curtea Constituţională consideră că forţele armate ale Republicii Moldova cuprind: Armata Naţională şi toate grupurile şi unităţile armate subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. O asemenea interpretare corespunde şi articolului 57 alineatul (2) din Constituţie, conform căruia serviciul militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii, precum şi Doctrinei militare, aprobate de Parlamentul ţării la 6 iunie 1995 (Hotărîrea nr. 482-XIII). Astfel, Curtea Constituţională consideră că în sensul prevederilor articolului 87 alineatul (1) din Constituţia Republicii Moldova Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al tututror forţelor armate menţionate mai sus. Cît priveşte problema din sesizarea Procurorului General privind dreptul şefului statului de a conduce Ministerul Apărării în calitate de comandant suprem al forţelor armate, Curtea Constituţională consideră că explicaţia se conţine în însuşi caracterul atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării, prevăzute de legislaţia în vigoare. De menţionat că în sesizare sînt enumerate doar atribuţiile şefului statului în situaţii excepţionale, prevăzute în articolul 87 alineatele (2) şi (3), dar conform aceluiaşi articol alineatul (4) Preşedintele Republicii Moldova, în limitele şi în condiţiile legii, poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice. Atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării, cu excepţia celor stipulate direct în Constituţie, sînt prevăzute în Legea nr. 964-XIII din 17 martie 1992 cu privire la apărare (articolul 5), Legea nr. 966-XIII din 17 martie 1992 cu privire la forţele armate (articolul 4) şi în Legea nr. 968-XIII din 17 martie 1992 despre obligaţiunea militară şi serviciul militar al cetăţenilor Republicii Moldova (articolele 4, 5, 6, 15, 37, 44 şi 47). Conform legilor enumerate Preşedintele Republicii Moldova, comandantul suprem al forţelor armate, poartă răspundere personală pentru capacitatea de apărare a statului şi capacitatea de luptă a forţelor armate şi este învestit cu următoarele atribuţii: - coordonează activitatea organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat în domeniul apărării, înclusiv activitatea Ministerului Apărării; - aprobă proiectele elaborate şi prezentate de către Ministerul Apărării privind planul de construcţie a forţelor armate, planul de mobilizare, de dotare a trupelor cu armament şi tehnică militară, precum şi propunerile privind alocările bugetare pentru necesităţile apărării; - numeşte în funcţie şi destituie din funcţie conducerea supremă a forţelor armate, cu excepţia ministrului apărării, ministrului securităţii naţionale şi ministrului afacerilor interne, care, conform articolului 82 alineatul (2) din Constituţie, pot fi revocaţi doar la propunerea Primului-ministru; - acordă grade militare ce ţin de corpul de ofiţeri supremi, retrogradează, degradează şi restabileşte în aceste grade (general de brigadă, general de divizie, general de corp); - aprobă lista funcţiilor care urmează să fie suplinite de ofiţerii supremi; - stabileşte uniforma militară şi însemnele de distincţie ale militarilor, însemnele speciale de distincţie; - aprobă planurile şi programele elaborate de Ministerul Apărării privind pregătirea ofiţerilor după încorporarea în serviciul militar prin contract în instituţiile militare de învăţămînt; - emite decrete privind încorporarea şi demobilizarea din forţele armate. Legea cu privire la forţele armate (articolul 4) stipulează că ministerul apărării este organul central al conducerii de stat a forţelor armate şi exercită nemijlocit conducerea lor, iar ministrul apărării conduce acest minister. Dar analiza atribuţiilor Preşedintelui Republicii Moldova în domeniul apărării, enumerate mai sus, demonstrează expres că un şir de propuneri, acţiuni, hotărîri şi decizii ale Ministerului Apărării sînt valabile şi produc anumite efecte juridice numai în cazurile în care ele sînt acceptate sau aprobate de către şeful statului. Pornind de la această premisă şi avînd în vedere că Preşedintele Republicii Moldova, fiind şeful statului, este şi comandantul suprem al forţelor armate, care poartă răspundere personală pentru capacitatea de apărare a statului şi capacitatea de luptă a forţelor armate, Curtea Constituţională consideră că Preşedintele Republicii Moldova este în drept să conducă Ministerul Apărării. Desigur, în limitele atribuţiilor şefului statului în domeniul apărării, prevăzute în Constituţie şi actele normative, care nu contravin Legii Supreme. Conform prevederilor articolului 94 alineatul (1) din Constituţie Preşedintele Republicii Moldova în exercitarea atribuţiilor sale emite decrete obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului, iar în calitate de comandant suprem al forţelor armate, în limitele legii, emite ordine, obligatorii pentru întregul efectiv al forţelor armate. Cît priveşte statutul juridic al conducerii supreme a forţelor armate şi al Ministerului Apărării, el este prevăzut în Legea cu privire la forţele armate şi în Legea cu privire la apărare, a căror interpretare nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Pentru considerentele expuse în baza articolelor 4 şi 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, conducîndu-se de prevederile articolului 68 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Forţele armate ale Republicii Moldova sînt compuse din Armata Naţională şi din grupurile şi unităţile armate subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi Departamentului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale. 2. Preşedintele Republicii Moldova conduce Ministerul Apărării în limitele atribuţiilor în domeniul apărării prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi în actele normative care nu contravin Legii Supreme. 3. Potrivit articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile. Preşedintele Curţii Constituţionale Pavel BARBALAT Chişinău, 16 decembrie 1996. Nr. 15b.