Hotărîre nr.16 din 28.03.2002 privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar"* Nr.16 din 28.03.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.50-52/10 din 11.04.2002 * * * ------------------------ * M.O., 2000, nr. 106-108, art. 777. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Constantin LOZOVANU - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Mircea IUGA - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, a reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Creangă, în lipsa reprezentantului Curţii Supreme de Justiţie legal citat, conducîndu-se după art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) şi g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (1) lit. a) şi g) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar", sesizată de Curtea Supremă de Justiţie. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000, depusă la 18 ianuarie 2002 în conformitate cu art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 28 ianuarie 2002 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. Asupra problemei ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Procuraturii Generale şi Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor- raportori şi argumentele expuse de reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. La 25 decembrie 1991, prin Legea nr. 828-XII, a fost aprobat Codul funciar, art. 12 alin. 4 subalin. 9 din care prevede că comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent, care se atribuie în proprietate privată persoanelor care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele (republicată la 4 septembrie 2001*). ------------------------ * M.O., 2001, nr. 107, art. 817. La 27 iulie 2000 Parlamentul a adoptat Legea nr. 1186-XIV "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar" (în continuare Legea nr. 1186-XIV). Potrivit articolului unic din această lege, "sub incidenţa art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar se află soţul şi soţia din familia care a adus pămînt în gospodăria colectivă. Ceilalţi membri ai familiei, inclusiv copiii care erau minori la momentul aducerii pămîntului, nu au dreptul la cota de teren echivalent". 2. După cum rezultă din sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV şi din materialele cauzei, conform hotărîrii judecătoriei sectorului Teleneşti din 31 ianuarie 2000, reclamantului Ion Ciobanu, în baza art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar, i-a fost recunoscut dreptul la cota de teren echivalent ca membru al familiei, care în 1949 a adus pămînt în gospodăria colectivă (colhoz) din comuna Chiştelniţa, judeţul Bălţi. La 19 aprilie 2001 instanţa de apel a Tribunalului Bălţi a casat hotărîrea instanţei de fond şi a dat o hotărîre nouă, prin care a respins acţiunea reclamantului pe motiv că, potrivit Legii interpretative nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000, Ion Ciobanu nu are dreptul la cota de teren echivalent. Reclamantul şi avocatul său au atacat cu recurs la Curtea de Apel hotărîrea dată de Tribunalul Bălţi. În cadrul examinării pricinii în instanţa de recurs, recurenţii au solicitat suspendarea procesului şi ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000. Prin încheierea din 28 iunie 2001 Colegiul civil al Curţii de Apel a admis demersul recurenţilor şi, în conformitate cu art. 11 din Codul de procedură civilă, a înaintat Curţii Supreme de Justiţie propunerea de a sesiza Curtea Constituţională. Curtea Supremă de Justiţie a examinat propunerea şi, fără a se pronunţa asupra ei, a sesizat Curtea Constituţională. Potrivit excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV, aceasta contravine art. 66 lit. c) din Constituţie, întrucît ea nu interpretează, ci modifică art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar. În sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV se susţine de asemenea că această lege este neconstituţională şi în fond, deoarece prin dispoziţiile ei sînt lipsiţi de dreptul la cota de teren echivalent membrii familiei (cu excepţia soţului şi soţiei) care a adus pămînt în gospodăria colectivă. 3. Examinînd problema ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV, sesizată de Curtea Supremă de Justiţie, încheierea Colegiului civil al Curţii de Apel şi materialele cauzei, Curtea Constituţională reţine următoarele. În conformitate cu dispoziţiile art. 66 lit. c) din Constituţie, una din atribuţiile de bază ale Parlamentului, ca organ reprezentativ suprem şi legislativ, este interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Prin urmare, Legea Supremă a învestit Parlamentul cu dreptul de interpretare oficială a legilor adoptate. Interpretarea actelor legislative reprezintă un sistem de operaţiuni logice, prin care se explică sensul exact şi complet al dispoziţiilor normative şi se oferă soluţii juridice pentru realizarea întocmai a normelor de drept. Interpretarea constituie o premisă a bunei aplicări a normelor juridice. Ea dă o explicaţie corectă înţelesului, scopului şi finalităţii unui act normativ emis anterior. De menţionat că legea de interpretare nu stabileşte norme noi, nu modifică sau completează legea interpretată, ea trebuie doar să limpezească înţelesul acesteia, ascuns într-o redactare insuficient de clară. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat în Hotărîrea nr.61 din 16 noiembrie 1999*. Un punct de vedere similar se regăseşte şi în jurisdicţia constituţională a altor state (România, Rusia). ------------------------ * M.O., 1999, nr. 130-132, art. 72. Potrivit art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar, au dreptul la atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent persoanele care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele. Interpretînd această normă, Parlamentul a enumerat limitativ persoanele din familia care a adus pămînt în gospodăria colectivă, care se bucură de acest drept, soţul şi soţia - precum şi persoanele care sînt lipsite de acest drept - ceilalţi membri ai familiei, inclusiv copiii care erau minori la momentul aducerii pămîntului. Prin urmare, legiuitorul nu a interpretat prevederile art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar, ci a instituit o nouă reglementare legală, modificînd conţinutul lor. Legiuitorul în legea interpretativă a operat cu termeni noi, ca "familia", "membrii familiei", "copiii care erau minori", care nu sînt stipulaţi în legea interpretată, ceea ce constituie o încălcare vădită a dispoziţiei art. 66 lit. c) din Constituţie. Urmărind scopul de a concretiza subiecţii cu dreptul la atribuirea în proprietate privată a cotelor de teren echivalent, Parlamentul era în drept, în conformitate cu art. 66 lit. a) din Legea Supremă, să modifice sau să completeze actul legislativ. Astfel, Curtea constată că Legea nr. 1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar" este de fapt un act normativ de legiferare, şi nu unul de interpretare. Pentru considerentele expuse, Curtea Constituţională admite excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV, sesizată de Curtea Supremă de Justiţie. 4. Cît priveşte argumentele invocate în sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 1186-XIV, potrivit cărora atît prevederile art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul fucniar, cît şi dispoziţiile legii de interpretare a acestor prevederi, îngrădesc dreptul la cota de teren echivalent al altor persoane care au adus pămînt în gospodăriile colective (cu excepţia soţului şi soţiei), Curtea reţine următoarele. Stabilirea cercului de persoane care au dreptul la cota de teren echivalent, în baza art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar constituie o problemă de legiferare, ea fiind, conform art. 66 lit. a) din Constituţie, o atribuţie de bază a Parlamentului. Curtea Constituţională nu poate impune organului legislativ o anumită concepţie legislativă. Aceasta excede competenţei instanţei de jurisdicţie constituţională şi ar conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale privind atribuţiile Curţii Constituţionale. De remarcat că Curtea Constituţională s-a pronunţat deja asupra prevederilor art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar în Hotărîrea nr. 29 din 27 octombrie 1997*. ------------------------ * M.O., 1997, nr. 76, art. 31. Pentru motivele arătate, conducîndu-se după art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Declară neconstituţională Legea nr.1186-XIV din 27 iulie 2000 "Cu privire la interpretarea art. 12 alin. 4 subalin. 9 din Codul funciar". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTE Constantin LOZOVANU Chişinău, 28 martie 2002. Nr. 16.