Hotărîre nr.17 din 19.06.2007 pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 683 din 18 iunie 2004 "Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni "Moldovagaz" la deservire tehnică"

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Î R E

pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.683 din 18 iunie 2004

“Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor

de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz”

la deservire tehnică”

nr. 17  din  19.06.2007

 (în vigoare 19.06.2007) 

Monitorul Oficial nr.90-93 art.15 din 29.06.2007

* * *

cu participarea Victoriei Botnariuc, grefier, Nicolae Eşanu, reprezentantul permanent al Guvernului la Curtea Constituţională, asistat de Mihai Dolma, şef al Direcţiei gazificare şi resurse energetice a Ministerului Industriei şi Infrastructurii, Ruslan Cemîrtan, consultant în Direcţia gazificare şi resurse energetice a Ministerului Industriei şi Infrastructurii, Radu Mandraburca, specialist în secţia juridică a Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz”, în lipsa autorului sesizării legal citat, în baza art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.683 din 18 iunie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” la deservire tehnică”.

Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Alexandru Lipcan, depusă la 26 ianuarie 2007, în conformitate cu prevederile art. 24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 5 februarie 2007 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.

În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Ministerul Industriei şi Infrastructurii, Ministerul Administraţiei Publice Locale, Societatea pe Acţiuni “Moldovagaz”, Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, Serviciul Standardizare şi Metrologie.

Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorilor-raportori şi argumentele părţilor, Curtea Constituţională

a constatat:

1. La 18 iunie 2004 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.683 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” la deservire tehnică”¹ (în continuare - Hotărîrea nr.683 şi Regulamentul), avînd 4 puncte cu următorul cuprins:

___________________

¹ M.O., 2004, nr.100-103, art.830.

1. Se aprobă Regulamentul privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” la deservire tehnică (se anexează).

2. Societatea pe Acţiuni “Moldovagaz” va modifica, pînă la 1 iulie 2004, Schema teritorială de administrare a filialelor S.A. “Moldovagaz”, reieşind din structura teritorial-administrativă a ţării, în limitele statelor de personal existente şi fără a majora cheltuielile de întreţinere a acestor întreprinderi.

3. Autorităţile administraţiei publice locale şi alţi beneficiari vor lua la evidenţă contabilă, vor înregistra în organele cadastrale şi vor transmite toate reţelele de gaze la deservire tehnică, în bază de contract, întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz”.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Energeticii, Departamentului Standardizare şi Metrologie, Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” şi autorităţilor administraţiei publice locale.

2. În opinia autorului sesizării, prevederile Hotărîrii nr.683 sînt neconstituţionale pentru următoarele motive:

- depăşesc limitele de competenţă ale Guvernului, care, în viziunea sa, este în drept să dispună doar în privinţa bunurilor proprietate de stat. Dispunînd în privinţa proprietăţii autorităţilor publice locale, Guvernul a încălcat art.102 alin.(2) din Constituţie;

- încalcă principiile liberei iniţiative economice şi a concurenţei loiale ca factori de bază ai economiei de piaţă, consfinţite de art.9 alin.(3), art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) din Constituţie, favorizînd un singur participant la piaţa de gaze, în detrimentul altor deţinători de licenţe în domeniu;

- încalcă principiile de bază ale administrării publice locale, statuate de art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2), art.113 alin.(3) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile administraţiei publice locale sînt autonome atît în organizarea propriei activităţi, cît şi în gestionarea colectivităţilor pe care le reprezintă, îşi exercită autonomia prin consiliile alese şi primarii aleşi;

- contravin art.3 şi art.4 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, privind dreptul colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira sub propria lor răspundere treburile publice;

- încalcă dreptul autorităţilor administraţiei publice locale la proprietate, garantat de art.127 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţie;

- contravin unor prevederi din Legea privind administraţia publică locală, Legea cu privire la Guvern, Legea cu privire la energetică, Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, din alte legi.

3. Examinînd sesizarea sub aspectul criticii formulate de autor şi raportînd prevederile Hotărîrii nr.683 la dispoziţiile constituţionale şi legale în domeniu, Curtea Constituţională reţine următoarele:

1. Potrivit art.96 din Constituţie, Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.

Pentru exercitarea atribuţiilor sale Guvernul, în conformitate cu prevederile art.102 alin.(1) din Constituţie, adoptă hotărîri, ordonanţe şi dispoziţii. Acelaşi articol constituţional, în alin.(2), statuează că hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

Legea cu privire la Guvern nr.64-XII din 31.05.1990², cu modificările şi completările ulterioare, stipulează în art.10 alin.4) că una din chestiunile generale ce ţin de competenţa Guvernului este realizarea programelor dezvoltării economice şi sociale a republicii, iar în art.12 alin.8) atribuie Guvernului în domeniul economiei organizarea elaborării şi îndeplinirii programelor, concepţiilor şi strategiilor naţionale.

___________________

² Vestile, 1990, nr.8, art.191.

În exercitarea atribuţiilor constituţionale şi legale enunţate, Guvernul a aprobat: Strategia energetică a Republicii Moldova pînă în anul 2010 (Hotărîrea Guvernului nr.360 din 11.04.2000)³, în care indică asigurarea calităţii şi fiabilităţii aprovizionării consumatorilor cu gaze naturale ca un obiectiv strategic în sectorul de gaze (cap.III, pct.3); Programul de gazificare a Republicii Moldova pînă în anul 2005 (Hotărîrea Guvernului nr.1492 din 28.12.2001)⁴, Programul naţional de gazificare a Republicii Moldova (Hotărîrea Guvernului nr.1643 din 19.12.2002⁵).

___________________

³ M.O., 2000, nr.42-44, art.443.

⁴ M.O., 2002, nr.9-10, art.62.

⁵ M.O., 2002, nr.190-197, art.1878.

Regulamentul aprobat prin Hotărîrea nr.683 a fost elaborat în vederea executării Programului de gazificare a Republicii Moldova pînă în anul 2005, Legii privind transportul prin conducte magistrale nr.592-XIII din 26 septembrie 1995⁶, Legii privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase nr.803-XIV din 11 februarie 2000⁷, Legii cu privire la gaze nr.136-XIV din 17 septembrie 1998⁸.

___________________

⁶ M.O., 1990, nr. 8-9, art.78.

⁷ M.O., 2000, nr.59-62, art.401.

⁸ M.O., 1998, nr.111-113, art.679.

Legea cu privire la gaze prevede că, pentru a asigura funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de gaze, Guvernul asigură securitatea energetică a statului (art.4 lit.a).

Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase atribuie la categoria obiectelor industriale periculoase instalaţiile tehnologice a căror ieşire din funcţiune poate provoca avarii, precum şi obiectele la care se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează, se transportă, se nimicesc substanţe inflamabile - gaze, care în amestec cu aerul, la presiune normală, devin inflamabile; substanţe combustibile - lichide, gaze, cu proprietatea de a se autoaprinde sau de a forma, în contact cu aerul, amestecuri explozive (Anexa nr.1, alin.(1) lit.a) şi c).

Legea privind transportul prin conducte magistrale (art.10), Legea cu privire la gaze (art.26 alin.(2), art.31 alin.(2), Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase (art.10 alin.(3) şi alin.(4), Legea cu privire la energetică nr.1525-XIII din 19 februarie 1998⁹ (art.6 alin.(6) prevăd un şir de cerinţe şi obligaţii faţă de agenţii economici, care desfăşoară activităţi la obiectele industriale periculoase.

___________________

⁹ M.O., 1998, nr.50-51, art.366.

Aceste cerinţe se referă la calificarea şi atestarea personalului în domeniul securităţii industriale, efectuarea procesului tehnologic de producţie, transportare, distribuţie a combustibililor şi energiei cu respectarea legislaţiei ecologice, fără punerea în pericol a vieţii şi sănătăţii oamenilor şi proprietăţii.

Curtea Constituţională remarcă că din conţinutul art.1 alin.(3) din Constituţie, în coroborare cu dispoziţiile constituţionale ale art.24 alin.(1), art.37 alin.(1), art.46 alin.(1) şi alin.(5), rezultă obligaţia statului de a asigura fiecărui om dreptul la viaţă şi sănătate, la un mediu înconjurător neprimejdios din punct de vedere ecologic, precum şi dreptul la proprietate privată.

Analizînd Hotărîrea nr.683 în corelare cu prevederile constituţionale şi legale enunţate, Curtea constată că aceasta a fost adoptată în interesul fiecărui om în parte şi al societăţii în general, iar mecanismul instituit în vederea asigurării acestui interes se înscrie în limitele atribuţiilor constituţionale şi legale ale Guvernului.

2. Curtea Constituţională nu poate reţine afirmaţia autorului că Hotărîrea nr.683 favorizează un singur participant la piaţa moldovenească de gaze în detrimentul altor participanţi licenţiaţi şi încălcă art.9 alin.(3), art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) din Constituţie.

Avînd în vedere că conductele magistrale şi gazoductele sînt obiective de importanţă strategică pentru ţară şi, conform Legii cu privire la securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, exploatarea lor necalificată comportă un potenţial pericol, fiind de natură să conducă la catastrofe tehnogene, Guvernul a pus deservirea tehnică în sarcina S.A. “Moldovagaz”, ca persoană juridică ce dirijează procesele de transportare, furnizare şi distribuţie a gazelor în Republica Moldova.

Totodată, prin prevederile pct.4 al Regulamentului Guvernul a stipulat că deservirea tehnică a reţelelor de gaze se permite să fie efectuată şi de alte întreprinderi care au autorizaţie tehnică eliberată de organul abilitat în domeniul securităţii industriale, cu condiţia instalării aparatului de evidenţă a gazelor în punctele de delimitare, conform dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de gaze, respectînd astfel principiile constituţionale privind libera iniţiativă economică şi concurenţa loială ca factori de bază ai economiei de piaţă.

3. Curtea Constituţională consideră nefondată şi afirmaţia autorului sesizării referitoare la încălcarea art.3 şi art.4 din Carta Europeană a Autonomiei Locale¹⁰, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului nr.1253-XIII din 16 iulie 1997¹¹.

___________________

¹⁰ Tratate internaţionale, 1999, vol.14, p.14.

¹¹ M.O., 1997, nr.48, art.423.

Art.3 alin.(1) şi alin.(2) din Cartă stipulează că prin autonomie locală se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira în cadrul legii, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiilor, o parte importantă din treburile publice. Acest drept este exercitat de consilii sau adunări compuse din membri aleşi prin vot liber, secret, egal, direct şi universal şi putînd dispune de organe executive responsabile în faţa lor.

Art.4 alin.(1) din actul internaţional enunţat stipulează că competenţele de bază ale colectivităţilor locale sînt fixate prin Constituţie sau prin lege.

Aşadar, autonomia locală, potrivit art.3 şi art.4 din Carta Europeană a Autonomiei Locale, presupune dreptul şi capacitatea colectivităţilor locale de a rezolva şi de a gira o parte din treburile publice - nu toate - fixate prin Constituţie sau lege.

Principiile autonomiei locale sînt stipulate de Constituţia Republicii Moldova în art.109, art.112, art.113, de Legea privind administraţia publică locală nr.123-XV (în vigoare la data adoptării Hotărîrii nr.683), Legea privind administraţia publică locală nr.436-XVI din 28.12.2006, în vigoare din 09.03.2007¹².

___________________

¹² M.O., 2007, nr.32-35, art.116.

Potrivit art.109 alin.(1) şi alin.(2) din Constituţie, administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. Art.112 şi art.113 din Constituţie statuează autorităţile eligibile prin care se exercită autonomia locală în sate, oraşe, raioane şi raporturile dintre ele.

În această ordine de idei Curtea Constituţională remarcă că Hotărîrea nr.683, prin conţinutul său, nu vizează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale sau gestiunea colectivităţilor pe care aceasta le reprezintă. Ea creează un mecanism de protecţie a unor interese generale: de asigurare a securităţii energetice a statului, a securităţii industriale, a securităţii vieţii şi sănătăţii persoanelor, a securităţii proprietăţii.

După cum s-a subliniat anterior, conductele magistrale şi gazoductele fac parte din obiectivele de importanţă statală, iar conform Legii cu privire la Guvern (art.19 alin.2), art.10 alin.3), obiectivele şi ramurile de importanţă statală sînt administrate de Guvern împreună cu organele administraţiei publice locale, asupra activităţii cărora Guvernul exercită controlul şi cu care colaborează în rezolvarea problemelor comune.

În Hotărîrea nr.14 din 18 mai 2004¹³ Curtea Constituţională a menţionat că Guvernul, potrivit atribuţiilor sale constituţionale şi legale, coordonează activitatea organelor administraţiei publice locale în vederea traducerii în viaţă a politicii de stat în anumite domenii.

___________________

¹³ M.O., 2004, nr.88-90, art.18.

Pentru aceste motive Curtea Constituţională nu poate reţine critica autorului sesizării privind atingerea prin Hotărîrea nr.683 a principiilor autonomiei locale statuate de art.109 alin.(1) şi alin.(2), art.112 alin.(1) şi alin.(2), art.113 alin.(3) din Constituţie.

4. Conform preambulului Hotărîrii nr.683 şi prevederilor Regulamentului (pct.1, pct.3), aprobat prin această hotărîre, scopul transmiterii reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” şi altor întreprinderi este deservirea tehnică a gazoductelor şi reţelelor de gaze, ca obiective industriale periculoase, de importanţă strategică, şi aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu gaze. Hotărîrea nr.683 prevede transmiterea reţelelor de gaze la deservire tehnică în bază de contract.

Prin urmare, transmiterea reţelelor de gaze la deservire tehnică întreprinderilor de gaze “Moldovagaz” şi altor întreprinderi nu afectează sub nici o formă dreptul de proprietate al unităţilor administrativ-teritoriale asupra reţelelor de gaze.

Obiectul contractului de deservire tehnică este îndeplinirea unor lucrări reglementate, preconizate şi înfăptuite în corespundere cu actele normative, pentru exploatarea reţelelor de gaze. Un astfel de contract nu constituie un act juridic translativ de proprietate, întrucît Codul civil prevede expres dobîndirea dreptului de proprietate în baza următoarelor contracte: de cumpărare-vînzare (art.753), de schimb (art.823), de donaţie (art.827), de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă (art.839), de succesiune testamentară (art.1449) etc.

Astfel, Curtea Constituţională nu poate reţine argumentele autorului sesizării privind încălcarea art.127 alin.(2) şi alin.(3) din Constituţie.

5. Critica privind necorelarea dispoziţiilor Hotărîrii nr.683 cu unele dispoziţii din Legea privind administraţia publică locală, Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la Guvern, Legea cu privire la energetică, Legea cu privire la proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale ş.a. nu are relevanţă pentru controlul constituţionalităţii. În jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a remarcat constant că, potrivit art.66 lit.c) din Constituţie, numai Parlamentul are competenţa de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării şi a elimina eventualele neconcordanţe în sistemul legislativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se recunoaşte drept constituţională Hotărîrea Guvernului nr.683 din 18 iunie 2004 “Despre aprobarea Regulamentului privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni “Moldovagaz” la deservire tehnică”.

2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.