Hotărîre nr.18 din 29.06.2004 pentru controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale Codului cu privire la contravenţiile administrative

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ pentru controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale Codului cu privire la contravenţiile administrative Nr.18 din 29.06.2004 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.108-111/19 din 09.07.2004 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Maiei Ţurcan, grefier, Vitalie Nagacevschi, Veaceslav Gribincea, reprezentanţi ai autorilor sesizării, Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art.174/1 alineatele doi, trei şi patru din Codul cu privire la contravenţiile administrative. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov, Ştefan Secăreanu, Riorita Paterău şi Valentin Chilat, depusă în conformitate cu art.24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 26 aprilie 2004 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia judecătorului-raportor şi argumentele expuse de părţi în şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. Alineatele doi, trei şi patru contestate din art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative au următorul cuprins: "Organizarea şi desfăşurarea întrunirii fără avizarea primăriei sau fără autorizaţia ei, precum şi încălcarea condiţiilor (forma, locul, timpul) desfăşurării întrunirii, indicate în autorizaţie, - atrage după sine aplicarea unei amenzi organizatorilor (conducătorilor) întrunirii în mărime de la douăzeci şi cinci la cincizeci de salarii minime. Neîndeplinirea de către organizatorul (conducătorul) întrunirii a obligaţiunilor prevăzute de lege - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la douăzeci la treizeci de salarii minime. Participarea activă la întrunirea desfăşurată în condiţiile alineatului doi din prezentul articol - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de la zece la cincisprezece salarii minime". În sesizare se susţine că dispoziţiile legale prin care se impune obţinerea prealabilă a autorizaţiei sau avizului primăriei pentru desfăşurarea întrunirii restrîng exerciţiul dreptului garantat de art.40 din Constituţie. În opinia semnatarilor sesizării, introducerea sancţionării administrative în redacţia prevederilor art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative contravine art.54 alin.(2) şi (4) din Constituţie, deoarece constituie o restrîngere neproporţională cu situaţia care o determină şi aduce atingere existenţei dreptului la întrunire. De asemenea, ei afirmă că alineatul patru din art.174/1 nu corespunde noţiunii de lege, care presupune claritate, previzibilitate, transparenţă, or, expresia "participare activă" nu comportă astfel de caractere, ceea ce permite organelor de drept să o interpreteze după bunul lor plac. 2. Dreptul de a desfăşura întruniri paşnice, fără nici un fel de arme este un drept fundamental al omului, consacrat în art.40 din Constituţie şi corelat cu art.11 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale*. Ca şi alte drepturi fundamentale, acest drept are valoare universală şi, potrivit art.55 din Constituţie, trebuie să fie exercitat cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor altora. Buna-credinţă, ca principiu al regimului juridic, priveşte necesitatea exercitării corecte şi oneste a drepturilor şi libertăţilor, cu respectarea cadrului lor intrinsec de raţionalitate. Acest principiu constituţional se aplică şi exerciţiului dreptului cetăţenilor la mitinguri, demonstraţii, manifestări, procesiuni sau alte întruniri. ------------------------ * Tratate internaţionale, vol.1, pag.341. Din perspectiva art.4 şi art.8 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că art.54 din Legea Supremă şi art.11 din Convenţia citată prevăd că exerciţiul dreptului la întrunire poate face obiectul unor restrîngeri din partea statului, care, potrivit legii, constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea ordinii publice, prevenirea tulburărilor în masă şi protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane. Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale, inclusiv libertatea întrunirilor (art.40), se află în concordanţă cu art.54 alin.(2) din Constituţie, care stipulează că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Responsabilitatea pentru instituirea şi menţinerea ordinii de drept în vederea asigurării exerciţiului drepturilor individului şi corelarea acestor drepturi cu rigorile societăţii democratice revine autorităţilor publice (art.66 lit.c), d), f), g), l), m), o); art.72 lit.m), n); art.87; art.88 lit.c), e), f), i); art.93; art.94; art.96 alin.(1); art.102 alin.(2); art.107 alin.(1); art.108; art.109; art.111 alin.(1); art.112 alin.(1), (2); art.114; art.120; art.124 alin.(1); art.142 alin.(2) din Constituţie). Astfel, prevederile art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative sancţionează faptele ce atentează la modul stabilit de administrare în domeniul reglementat de Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor nr.560-XIII din 21 iulie 1995* (în continuare - Legea nr.560-XIII). ------------------------ * M.O., 1995, nr.61, art.683. 3. Legea organică nr.560-XIII reglementează modul de exercitare a libertăţii întrunirilor, de organizare şi desfăşurare a mitingurilor, demonstraţiilor, manifestărilor, procesiunilor sau a altor adunări ale cetăţenilor în conformitate cu dispoziţiile Constituţiei. Obligativitatea depunerii declaraţiei prealabile, modul de depunere a acesteia, condiţiile, locul şi ora desfăşurării întrunirii fac obiectul dispoziţiilor art.5, 8, 9 şi 11 din Legea nr.560-XIII. Aceeaşi lege, în art.20 alin.(1), stipulează că organizatorul întrunirii şi participanţii care încalcă prevederile legii sînt traşi la răspundere administrativă sau penală, în modul stabilit. Aşadar, aplicarea dispoziţiilor ale art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative este condiţionată de încălcarea Legii nr.560-XIII, care nu a fost contestată de semnatarii sesizării şi, potrivit art.7 din Codul jurisdicţiei constituţionale, se prezumă ca fiind constituţională. 4. Constatînd că exerciţiul dreptului la libertatea întrunirilor, consacrat în art.40 din Constituţie şi reglementat de Legea nr.560-XIII, nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de această lege, Curtea subliniază că prevederile alineatelor doi, trei şi patru ale art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative au fost determinate de legea specială; sînt necesare pentru menţinerea ordinii publice, protejarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane; prin caracterul răspunderii juridice, conţinutul dispoziţiilor şi gradul sancţiunilor corespund criteriului proporţionalităţii; fiind aplicate organizatorului (conducătorului) întrunirii care nu s-a conformat legislaţiei, nu ating existenţa dreptului la libertatea întrunirilor, deoarece persoana poate să-şi exercite acest drept dacă respectă legea. Curtea nu poate fi de acord cu semnatarii sesizării, care susţin că sancţionarea organizatorului (conducătorului) adunării neautorizate încalcă dreptul la întrunire, întrucît, potrivit Constituţiei, cetăţenii Republicii Moldova, beneficiind de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, au obligaţiile prevăzute de acestea (art.15); respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului (art.16 alin.(1)); orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime (art.20 alin.(1)); persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei (art.53 alin.(1)); infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică adoptată de Parlament (art.72 alin.(1), (3) lit.n)). Mai mult ca atît, potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art.54 alin.(3), nu se admite restrîngerea doar a drepturilor proclamate în art.20-24 din Legea Supremă. Subliniind că interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării este o atribuţie de bază a Parlamentului (art.66 lit.c) din Constituţie), Curtea relevă că, contrar afirmaţiilor din sesizare, dispoziţiile art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative învederează claritate, previzibilitate, transparenţă şi accesibilitate. Ele au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor art.23 din Constituţie. Faptul că legiuitorul nu concretizează sintagma "participare activă" din alineatul patru nu constituie un argument plauzibil pentru a deduce că dispoziţiile acestuia sînt neconstituţionale. Sensul acestui alineat este că nu orice participant la întrunirea ilegală poate fi sancţionat pe cale administrativă, ci numai participanţii activi, iar aceasta, în opinia Curţii, nu aduce atingere dreptului la libertatea întrunirilor paşnice, determinarea gradului de participare, pasivă sau activă, la întrunirea desfăşurată fără avizul sau autorizaţia primăriei revenind organelor abilitate. Astfel Curtea constată că prevederile legale contestate sînt conforme art.40, art.54 din Constituţie şi în deplină concordanţă cu art.11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997*. ------------------------ * M.O., 1997, nr.54-55, art.502 Pentru considerentele expuse, călăuzindu-se de art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte drept constituţionale prevederile alineatelor doi, trei şi patru ale art.174/1 din Codul cu privire la contravenţiile administrative, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 29 iunie 2004. Nr.18.