Hotărîre nr.1818-RT din 21.10.2005

MINISTERUL ECONOMIEI

(SERVICIUL STANDARDIZARE ŞI METROLOGIE)

H O T Ă R Î R E

nr. 1818-RT  din  21.10.2005

 (în vigoare 01.12.2005) 

Monitorul Oficial nr.174-177 art.593 din 10.11.2006

* * *

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.500 din 04.04.2008 privind acţiunile de reorganizare a unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice (pct.1 - se dizolvă Serviciul Standardizare şi Metrologie cu preluarea funcţiilor acestora de către Ministerul Economiei şi Comerţului)

Examinînd materialele prezentate de către Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare privind revizuirea documentelor normative pentru aducerea lor în conformitate cu prevederile Legii nr.424-XV din 16.12.2004 privind revizuirea şi optimizarea cadrului normativ de reglementare a activităţii de întreprinzător, Serviciul Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova adoptă prezenta

HOTĂRÎRE

1. A aproba cu aplicare din 01.12.2005 documentele normative:

- RG 35-04-29:2005 "Evaluarea stării tehnice a conductelor de gaze subterane" (înlocuieşte RG 35-04-29:2000);

- PG 35-01-35:2005 "Criterii generale pentru identificarea obiectelor industriale periculoase" (înlocuieşte PG 35-01-35:2001).

2. Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare (dl N.Şuprovici) să asigure multiplicarea documentelor normative sus-numite.

3. A publica documentele normative RG 35-04-29:2005 şi PG 35-01-35:2005 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

APROBAT

Prin Hotărîrea Serviciului Standardizare

 şi Metrologie al Republicii Moldova

nr.1818-RT din 21.10.2005

cu aplicare din 01.12.2005

REGULAMENT GENERAL

RG 35 - 04 - 29 : 2005

EVALUAREA STĂRII TEHNICE A CONDUCTELOR DE GAZE SUBTERANE

1 Obiect şi domeniu de aplicare

1.1 Prezentul regulament stabileşte cerinţele, metodele şi modul de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze subterane.

1.2 Cerinţele prezentului regulament general sînt obligatorii pentru toţi agenţii economici, ce exploatează şi efectuează lucrări de întreţinere tehnică şi reparaţie a conductelor de gaze subterane şi construcţiilor aferente lor.

2 Principii generale

2.1 Cerinţele stabilite de prezentul regulament se aplică în procesul de exploatare şi reparaţie a conductelor de gaze.

2.2 În procesul de exploatare a conductelor de gaze şi construcţiilor aferente lor trebuie de efectuat sistematic controlul cu privire la starea tehnică, înregistrarea rezultatelor controlului şi analiza cauzelor apariţiei defectelor (la fiecare verificare prin metoda instrumentală, la fiecare reparaţie curentă în procesul exploatării etc.).

2.3 Toate reparaţiile efectuate în procesul de exploatare trebuie înregistrate în cartea conductei de gaze în conformitate cu cerinţele documentelor normative în vigoare.

2.4 Una din condiţiile principale pentru evaluarea obiectivă a stării tehnice a conductelor de gaze subterane o constituie acumularea permanentă şi sistematică a datelor cu privire la starea lor tehnică, care trebuie efectuată din prima zi de exploatare a conductei de gaze cu sistematizarea lor ulterioară.

2.5 Pentru examinarea tehnică a conductelor de gaze, efectuată cu scopul de a preciza necesitatea unei reparaţii capitale sau înlocuirii, trebuie instituită o comisie din cel puţin 3 persoane, din specialişti calificaţi, condusă de către conducătorul tehnic. În componenţa comisiei trebuie sa fie inclus reprezentantul Serviciului de protecţie electrochimică contra coroziunii.

2.6 Înainte de examinare, membrii comisiei trebuie sa facă cunoştinţă cu documentaţia tehnică a conductei de gaze respective, înregistrările făcute în cartea conductei de gaze referitor la reparaţiile efectuate în perioada exploatării ei, actele privind starea de coroziune şi alte documente, care reflectă starea tehnică a conductei de gaze, inclusiv documentaţia pentru racordurile conductei de gaze supuse examinării.

2.7 În baza analizei acestor documente se întocmeşte Planul de măsuri pentru efectuarea examinării conductei de gaze (inclusiv racordurilor).

2.8 În baza rezultatelor examinării conductei de gaze şi a informaţiei studiate cu privire la starea ei tehnică, comisia trebuie să întocmească un act şi schema conductei de gaze cu punctele de reper, cu indicarea tuturor defectelor depistate.

În act se indică defectele depistate şi decizia cu privire la posibilitatea exploatării în continuare a conductei de gaze, necesitatea unei reparaţii capitale sau înlocuirii conductei de gaze şi termenii de executare.

În decizia finală a actului trebuie să fie indicate măsurile, întreprinse de către gospodăria de gaze, necesare pentru exploatarea inofensivă a conductelor de gaze, pentru perioada pînă la executarea lucrărilor de reparaţie sau de înlocuire.

Actul se întocmeşte în conformitate cu anexa A şi se aprobă de către conducătorul întreprinderii.

Actul şi schema trebuie anexate la cartea conductei de gaze.

2.9 La înlocuirea conductei de gaze, plasată în stradă trebuie să fie reconstruite toate ramificaţiile acesteia, ce se află în limitele liniilor roşii ale străzilor respective.

Racordurile de la conducta de gaze plasate în stradă, ce se află în afara liniilor roşii ale acestor străzi, sînt supuse reparaţiei sau înlocuirii în dependenţă de starea lor tehnică, care se determină conform cerinţelor prezentului regulament general.

2.10 Consecutivitatea efectuării examinării cu scopul de a constata necesitatea unei reparaţii capitale sau înlocuirii este determinată de întreprinderea de exploatare a gospodăriei de gaze în dependenţă de starea tehnică a conductei de gaze.

Prima examinare de acest gen trebuie efectuată în termen nu mai mare de 15 ani de la darea în exploatare a conductei de gaze date.

Conductele de gaze, a căror stare tehnică în procesul examinării au fost considerate satisfăcătoare, trebuie supuse reexaminării în termen nu mai mare de 5 ani.

2.11 Toate conductele de gaze, termenul de exploatare al cărora a expirat, trebuie supuse examinării obligatorii a stării tehnice cu scopul determinării posibilităţii exploatării lor în continuare sau necesităţii de a fi înlocuite.

În cazul adoptării deciziei privind posibilitatea exploatării în continuare a conductei de gaze, aceasta se indică în actul de examinare, iar după executarea lucrărilor de reparaţii necesare, indicate în act, trebuie efectuată o reexaminare a conductei de gaze şi reevaluată starea ei tehnică (în baluri).

2.12 Reevaluarea stării tehnice a conductelor de gaze se efectuează după:

a) executarea lucrărilor de reparaţii (reparaţia straturilor izolante, înlocuirea unor tronsoane aparte sau ţevi etc.)

b) montarea suplimentară a instalaţiilor de protecţie electrochimică contra coroziunii;

c) executarea măsurilor pentru reducerea pericolului de coroziune (lichidarea influenţei negative a comunicaţiilor metalice subterane conexe ce sînt protejate, reducerea pierderilor de curenţi din sursele curenţilor vagabonzi, instalarea flanşelor izolante etc.).

Reevaluarea stării tehnice a conductelor de gaze se efectuează de o comisie condusă de către conducătorul tehnic.

În dependenţă de starea tehnică a conductelor de gaze evaluarea generală în baluri poate fi modificată atît în sensul majorării, cît şi al micşorării.

3 Criteriile de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze subterane

3.1 Criteriile de bază, ce determină starea tehnică a conductelor de gaze subterane, supuse reparaţiei sau înlocuirii, sînt etanşeitatea conductelor de gaze, starea metalului ţevilor şi calitatea îmbinărilor sudate, starea şi tipul stratului izolant, pericolul coroziunii.

3.2 La determinarea etanşeităţii conductelor de gaze trebuie de luat în considerare scurgerile de gaze cauzate de:

a) deteriorarea corozivă a metalului ţevii;

b) deschiderea sau fisurarea îmbinărilor sudate, depistate în timpul exploatării, inclusiv şi la examinarea finală.

Totodată, nu trebuie de luat în considerare scurgerile de gaze cauzate de deteriorarea mecanică a conductelor de gaze în timpul lucrărilor de construcţie sau de reparaţie, efectuate în apropierea conductelor de gaze, ce au caracter episodic, precum şi scurgerile de gaze survenite în timpul exploatării prin neetanşeităţile şi deteriorările armăturii, compensatoarelor, ansamblelor şi pieselor colectoarelor de condens, zăvoarelor hidraulice şi altor instalaţii ale conductelor de gaze, ce nu sînt legate de agravarea generală a stării tehnice a conductelor de gaze.

3.3 Pentru a determina starea metalului ţevilor, verificarea lui trebuie efectuată în toate fîntînile tehnice deschise în procesul de exploatare cu scopul de a repara stratul izolant sau lichida scurgerile de gaze, precum şi la examinarea efectuată pentru a repara sau înlocui conducta de gaze.

Rezultatele examinării trebuie să fie perfectate în acte, care se păstrează împreună cu cartea conductei de gaze.

3.4 În act trebuie să fie indicat gradul de coroziune al metalului ţevii, determinat în conformitate cu tabelul 1.

3.5 Calitatea îmbinărilor sudate ale conductelor de gaze se determină conform cerinţelor normativelor şi regulilor, standardelor, aprobate în modul stabilit.

Controlul calităţii îmbinărilor sudate la conductele de gaze în funcţiune trebuie efectuat numai atunci cînd:

a) în procesul exploatării sînt înregistrate cazuri de deschidere sau fisurare a îmbinărilor sudate la conducta de gaze respectivă;

b) la ultima verificare a etanşeităţii conductei de gaze se constată, că cauza scurgerilor de gaze este sudarea necalitativă a îmbinării.

Dacă în procesul de exploatare a conductei de gaze indicată n-au fost înregistrate cazuri de deschidere ale îmbinărilor sudate şi n-au fost fixate scurgeri, atunci îmbinările sînt considerate utile şi nu se efectuează verificarea lor.

3.6 Criteriile generale de evaluare a stării stratului izolant al conductei de gaze sînt numărul şi mărimea deteriorărilor, precum şi caracterul deteriorărilor.

Defectele, în dependenţă de caracterul deteriorării straturilor izolante, pot fi clasificate în două grupe:

prima - survenite în timpul efectuării lucrărilor de construcţie în rezultatul deteriorărilor mecanice la transportarea şi montarea conductelor de gaze sau datorită pregătirii necalitative a patului de nisip pentru conducta de gaze;

a doua - survenite în procesul de exploatare a acţiunilor mecanice sau chimice ale solului, apelor subterane etc., precum şi a defectelor cauzate de nerespectarea tehnologiei în procesul de aplicare a stratului izolant (lipsa adeziunii ca rezultat al nerespectării regimurilor tehnologice sau curăţării necalitative a conductei, încălcării tehnologiei de preparare a masticului etc.).

Defectele din prima grupă, de regulă, se remediază integral în procesul de reparaţie a straturilor izolante şi nu influenţează considerabil asupra stării stratului izolant în întregime.

Defectele din grupa a doua sînt mult mai periculoase şi, de regulă, restabilirea proprietăţilor iniţiale ale stratului izolant cu defecte de acest tip este imposibilă. Tronsoanele conductelor de gaze cu defecte din grupa a doua, de regulă, trebuie supuse reizolării totale.

3.7 Criteriile pericolului de coroziune se determină de următorii factori:

a) starea stratului izolant;

b) acţiunea corozivă a solurilor;

c) apelor subterane şi etc.;

d) prezenţa şi mărimea curenţilor vagabonzi;

e) prezenţa potenţialilor de protecţie la conductele de gaze;

f) prezenţa zonelor alternative şi anodice.

3.8 În afară de criteriile indicate mai sus, la determinarea posibilităţii exploatării în continuare a conductelor de gaze subterane trebuie luaţi în considerare următorii factori:

a) anul de construcţie a conductei de gaze;

b) presiunea în conducta de gaze;

c) prezenţa şi eficacitatea protecţiei electrochimice contra coroziunii;

d) densitatea construcţiilor pe terenul unde e plasată conducta de gaze;

e) planul de construcţie, reconstrucţie şi reparaţie a drumurilor, aflate în apropierea conductei de gaze.

3.9 Starea tehnică a conductei de gaze trebuie evaluată pentru fiecare criteriu sus-numit, aplicînd sistemul de baluri conform prezentului regulament general.

4 Metode de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze subterane

4.1 În procesul de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze subterane pot fi aplicate următoarele metode: statistică, de examinare nemijlocită a conductelor de gaze cu utilizarea aparatelor moderne şi mixtă.

4.2 În cazul utilizării metodei statistice de evaluare se utilizează şi se analizează toată informaţia cu privire la starea tehnică a conductei de gaze, acumulate pe parcursul exploatării. Metoda poate fi aplicată numai în cazul cînd se dispune de un număr suficient de date, necesare pentru evaluarea tehnică a conductelor de gaze în modul stabilit în capitolul 5 şi cînd setul de documente normative este gestionat în mod exemplar.

4.3 Metoda examinării nemijlocite este aplicată în toate cazurile cînd apar dubii referitor la datele privind starea tehnică a conductelor de gaze sau ele sînt insuficiente. Examinarea nemijlocită a conductelor de gaze cu utilizarea aparatelor moderne şi deschiderea conductei de gaze se efectuează în modul stabilit în capitolul 5.

4.4 În cazul aplicării metodei mixte de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze sînt utilizate atît datele privind starea tehnică a conductelor de gaze, acumulate pe parcursul exploatării, cît şi datele obţinute în rezultatul examinării nemijlocite a conductelor de gaze cu ajutorul aparatelor moderne şi deschiderii conductelor de gaze în scopul concretizării datelor absente.

5 Modul de evaluare a stării tehnice a conductelor de gaze subterane

5.1 Evaluarea etanşeităţii conductei de gaze

5.1.1 Etanşeitatea conductei de gaze trebuie verificată în corespundere cu cerinţele documentelor normative în vigoare.

5.1.2 Verificarea etanşeităţii conductelor de gaze trebuie efectuată cu ajutorul indicatoarelor de gaze de înaltă sensibilitate de cel puţin 0,001%. Evaluarea etanşeităţii conductelor de gaze se efectuează în conformitate cu tabelul 2.

5.1.3 La evaluarea etanşeităţii conductei de gaze cu lungimea de pînă la 1 km evaluarea (în baluri) de cotat ca pentru un tronson de 1 km.

5.2 Evaluarea stării straturilor izolante ale conductelor de gaze subterane

5.2.1. Evaluarea stării straturilor izolante ale conductelor de gaze subterane trebuie efectuată în două etape.

5.2.2. Prima etapă constă în determinarea numărului de deteriorări ale stratului izolant prin metoda instrumentală fără deschiderea solului (cu ajutorul aparatelor de înaltă sensibilitate pentru identificarea locurilor de deteriorare ale izolaţiei).

În dependenţă de numărul de deteriorări ale izolaţiei depistate, evaluarea (în baluri) a stării stratului izolant se efectuează pe tronsoane a cîte 100 m şi în conformitate cu tabelul 3.

Evaluarea în întregime a stării stratului izolant al conductei de gaze se efectuează în conformitate cu tabelul 4.

În coloana 2 sînt trecute valorile determinate conform tabelului 3 pentru fiecare tronson de 100 m verificat.

Evaluarea stării stratului izolant al conductei de gaze în întregime se determină ca valoare medie aritmetică a valorilor obţinute pentru tronsoanele de 100 m ale conductei de gaze după formula:

a = (a1+a2+a3...+an)/n

în care

a1, a2, a3... an - valoarea (în baluri) pentru fiecare tronson de 100 m;

n - numărul de tronsoane de 100 m.

Rezultatul se înscrie în coloana 3.

5.2.3 La etapa a doua, starea stratului izolant al conductelor de gaze se verifică în mod vizual şi cu ajutorul aparatelor, pentru care, la fiecare 500 m de conductă de gaze verificată trebuie de deschis cel puţin o fîntînă tehnică de control cu o lungime de 1,5-2 m în locurile cu cele mai mari deteriorări ale izolaţiei, depistate în procesul examinării instrumentale.

5.2.4 Dacă la examinarea prin foraj se constată că starea stratului izolant în general e bună, dar sînt prezente unele mici deteriorări (găuri, tăieturi), după remedierea cărora sînt restabilite proprietăţile protectoare ale stratului izolant, atunci evaluarea izolaţiei conductei de gaze "a" trebuie majorată cu un bal.

5.2.5 Dacă au fost depistate aşa defecte ale izolaţiei, cum ar fi fragilitatea, năruirea în urma loviturii, lipsa de adeziune a stratului izolant, atunci evaluarea stării stratului izolant "a" trebuie micşorată cu un bal.

Tronsoanele conductelor de gaze ce au straturi izolante cu astfel de defecţiuni sînt supuse reizolării.

5.2.6 Evaluarea în baluri "A", ţinînd cont de rezultatele examinărilor prin sondaj, se înscrie în coloana 4, tabelul 4.

5.3 Evaluarea stării metalului ţevii

5.3.1 Verificarea stării metalului ţevii trebuie efectuată în toate fîntînile tehnice deschise pentru a se înlătura scurgerile de gaze şi repara straturile izolante, inclusiv, pe parcursul exploatării, deschise pentru a se efectua diverse lucrări de reparaţie. Dacă în cele din urmă nu vor fi depistate deteriorări ale izolaţiei, atunci verificarea stării metalului ţevilor nu se efectuează. Rezultatele verificării trebuie să fie consemnate în act.

5.3.2 Pentru a verifica starea metalului ţevii în fîntîna tehnică deschisă este necesar de a curăţa minuţios de izolaţie un tronson al ţevii cu lungimea de cel puţin 0,5 m. Apoi de a examina atent suprafaţa metalului ţevii, partea de jos a ţevii se recomandă de a fi examinată cu ajutorul oglinzii.

Este necesar de a se ţine cont de faptul, că petele de coroziune deseori sînt astupate cu produsele coroziunii şi pot fi depistate numai la o examinare atentă şi la îndepărtarea produselor coroziunii cu lama cuţitului sau alt obiect ascuţit.

Pentru a măsura adîncimea petelor de coroziune este necesar de a se utiliza şublerul sau micrometru de adîncime.

În cazul coroziunii totale a peretelui ţevii trebuie de determinat grosimea peretelui ţevii.

5.3.3 Pentru determinarea grosimii peretelui ţevii trebuie de utilizat aparate de rezonanţă cu impulsuri pentru măsurarea grosimii, care permit măsurarea grosimii, avînd acces numai dintr-o singură parte.

5.3.4 Dacă în procesul examinării, efectuată în conformitate cu 5.3.2, pe suprafaţa ţevii este identificată o coroziune mare sau foarte mare (gradul de coroziune trebuie determinat conform tabelului 1), atunci trebuie efectuată examinarea suplimentară a conductei de gaze prin examinarea metalului ţevii în două fîntîni tehnice deschise la fiecare 500 m în locurile cu cele mai mari deteriorări ale izolaţiei, depistate cu aparate.

5.3.5. Rezultatele verificării se înscriu în tabelul 5 cu indicarea valorilor în baluri. Conductele de gaze, care au fost apreciate la compartimentul starea metalului conductei cu un bal, indiferent de suma totală de baluri obţinute la alte criterii, sînt supuse înlocuirii.

5.4 Evaluarea calităţii îmbinărilor sudate

5.4.1 Verificarea calităţii îmbinărilor sudate trebuie efectuată în următoarea consecutivitate:

- pentru fiecare îmbinare defectată, se verifică cîte o îmbinare învecinată de ambele părţi prin gamagrafiere şi roentgenografiere conform normelor în construcţie;

- dacă în procesul de radiografie al acestor îmbinări se va depista măcar o îmbinare defectată, atunci trebuie de efectuat verificarea suplimentară prin gamagrafiere sau roentgenografiere a cel puţin 5% din numărul total de îmbinări ale conductei de gaze supusă verificării, trebuie de verificat suplimentar etanşeitatea îmbinărilor prin forarea de asupra lor a sondelor cu o adîncime de cel puţin 0,7 din adîncimea aşezării conductei de gaze, verificîndu-se gradul de impurificare cu gaze cu ajutorul indicatoarelor de gaze de înaltă sensibilitate.

În cazul identificării în sondă a unui grad înalt de impurificare cu gaze, aceste îmbinări trebuie verificate prin gamagrafiere şi roentgenografiere.

Notă

Pentru conductele de gaze construite pîna la anul 1952, în cazul depistării îmbinărilor defectate, nu este necesar să se efectueze verificarea suplimentară a 5% din îmbinări prin gamagrafiere şi roentgenografiere, toate îmbinările sînt considerate defectate şi în conformitate cu tabelul 6 sînt apreciate cu un bal (conductele de gaze trebuie înlocuite).

5.4.2. Dacă se constată, că 50% şi mai mult din îmbinările verificate sînt defectate, atunci starea tehnică a conductelor de gaze se apreciază cu un bal (în acest caz verificarea după alţi indici nu este obligatorie) şi conducta de gaze trebuie înlocuită.

5.5 Evaluarea pericolului de coroziune

5.5.1 Pericolul de coroziune al conductelor de gaze subterane trebuie determinat, luînd în considerare:

a) rezultatele verificării stării stratului izolant;

b) prezenţa zonelor anodice şi alternative, cauzate de curenţii vagabonzi;

c) prezenţa potenţialelor de protecţie la conductele de gaze;

d) acţiunea corozivă a solului.

5.5.2 Pentru evaluarea pericolului de coroziune al conductelor de gaze subterane trebuie să fie depistate:

a) tronsoanele conductelor de gaze, pozate în zonele cu pericol de coroziune al solului;

b) tronsoanele conductelor de gaze cu potenţiali anodici şi alternativi provocaţi de curenţii vagabonzi;

c) zonele de influenţă ale instalaţiilor de protecţie electrochimică contra coroziunii în funcţiune, care protejează construcţiile subterane conexe.

5.5.3 Acţiunea corosivă a solurilor, apelor freatice şi a altor ape, trebuie determinată conform normativelor şi regulilor în construcţii, standardelor, aprobate în modul stabilit.

5.5.4 Pentru determinarea condiţiilor de extindere a curenţilor vagabonzi este necesar de a se obţine informaţii cu privire la potenţialul şinelor şi punctelor de refulare faţă de sol, diferenţa de potenţial dintre conductoarele negative ale staţiilor de tracţiune.

5.5.5 Prezenţa curenţilor vagabonzi la conductele de gaze în funcţiune se determină prin măsurarea diferenţei de potenţial dintre conducta de gaze şi sol.

Variaţia diferenţei de potenţial după mărime şi valoare sau numai după mărime indică prezenţa în sol a curenţilor vagabonzi.

5.5.6 În procesul măsurării potenţialilor electrici la conductele de gaze, care se execută în punctele de măsurare şi control, echipate cu electrozi de comparaţie din oţel, pentru evitarea erorilor este necesar de efectuat controlul prin sondaj al măsurărilor cu ajutorul electrozilor de comparaţie din sulfură de cupru portabili.

În cazul divergenţei considerabile a rezultatelor măsurărilor cu ajutorul electrozilor indicaţi, potenţialii electrici trebuie măsuraţi numai cu ajutorul electrozilor din sulfură de cupru, care trebuie instalaţi în sol lîngă conductoarele de control.

5.5.7 Măsurarea diferenţei de potenţial dintre conducta de gaze şi sol, precum şi a mărimii şi direcţiei curenţilor în conducta de gaze şi prelucrarea rezultatelor trebuie efectuată conform documentelor normative în vigoare.

5.5.8 Prezenţa la conductele de gaze, în procesul depistării polarizării exterioare, a zonelor anodice şi alternative este considerată periculoasă din punct de vedere corosiv, indiferent de mărimea diferenţei de potenţial "conductă - sol" şi acţiunea corosivă a solului.

5.5.9 Periculoase, din punct de vedere corosiv, sînt zonele conductelor de gaze subterane din oţel, unde, sub influenţa scurgerii curentului de la transportul electrificat, ce funcţionează cu curent alternativ, se observă devierea diferenţei de potenţial dintre conductă şi electrodul de comparaţie din sulfură de cupru mai mult de 10 mV în direcţie negativă comparativ cu potenţialul staţionar al conductei de gaze.

5.5.10 La prezenţa zonelor periculoase, din punct de vedere electrocoroziv, la conductele de gaze, trebuie precizate:

a) zonele de acţiune ale instalaţiilor de protecţie electrică care protejează conductele de gaze indicate (inclusiv şi modificarea regimurilor de lucru ale instalaţiilor de protecţie electrică);

b) căile de pierderi ale curentului de protecţie;

c) o atenţie deosebită trebuie acordată prezenţei flanşelor electroizolante la obiectele de aprovizionare cu gaze, ce vin în contact nemijlocit cu utilajul legat la pămînt şi cu alte construcţii (punctele de reglare a gazelor, cazangeriile, clădirile publice şi casele de locuit, echipate cu preîncălzitoare de apă cu gaze şi etc.).

5.5.11 Pentru calcularea aproximativă a pierderilor curentului de protecţie în lipsa flanşelor electroizolante la obiectele sus-numite se recomandă aplicarea datelor în conformitate cu tabelul 7.

Dacă la efectuarea calculului aproximativ se constată prezenţa unor pierderi considerabile ale curentului de protecţie, atunci este necesar de verificat prin măsurări directe pierderile curentului de protecţie la obiectele sus-indicate.

5.5.12 Pentru evaluarea finală a pericolului de coroziune a conductei de gaze supuse verificării, preventiv este necesar de obţinut informaţii referitor la măsurile prevăzute (şi termenii lor) cu privire la micşorarea valorii curenţilor vagabonzi, precum şi informaţii cu privire la posibilitatea de a modifica regimul de lucru al instalaţiilor, ce sînt ca surse de curenţi vagabonzi, capabile să majoreze pericolul de coroziune a conductei de gaze, pozate în zona curenţilor vagabonzi ai acestor surse.

5.5.13 În dependenţă de factorii indicaţi în pct.5.5.1 se determină volumul şi genul lucrărilor de reparaţii. O atenţie deosebită trebuie acordată posibilităţii de reducere a pierderilor curentului de protecţie cu ajutorul utilizării flanşelor electroizolante, pauzelor în funcţionarea instalaţiilor de protecţie electrochimică contra coroziunii, oportunitatea montării instalaţiilor de protecţie electrochimică contra coroziunii suplimentare sau modificării regimurilor de lucru în scopul utilizării depline a capacităţilor instalaţiilor.

5.5.14 Evaluarea generală a pericolului de coroziune pentru conductele de gaze urmează să fie efectuată, reieşind din prezenţa zonelor anodice şi alternative la conductele de gaze, în conformitate cu tabelul 8.

5.6 Evaluarea generală privind starea tehnică a conductelor de gaze

5.6.1 Evaluarea generală privind starea tehnică a conductelor de gaze se efectuează conform sistemului de baluri prin însumarea valorilor fiecărui indice, dedus în conformitate cu tabelele 3, 4, 5, 6, 8.

5.6.2 Conductele de gaze apreciate cu valoarea generală mai puţin de 10 baluri sînt supuse înlocuirii.

Conductele de gaze apreciate cu valoarea generală mai mult de 10 baluri sînt supuse reparaţiei în ordinea creşterii balurilor.

APROBAT

Prin Hotărîrea Serviciului Standardizare

şi Metrologie al Republicii Moldova

nr.1818-RT din 21.10-2005

cu aplicare din 01.12.2005

PROCEDURĂ GENERALĂ

PG 35-01-35:2005

CRITERII GENERALE PENTRU IDENTIFICAREA OBIECTELOR

INDUSTRIALE PERICULOASE

1 Obiect şi domeniu de aplicare

1.1 Prezenta procedură generală expune cerinţele de bază pentru identificarea obiectelor industriale periculoase, precum şi particularităţile şi condiţiile specifice de identificare a obiectelor industriale periculoase pentru asigurarea de răspundere civilă a agenţilor economici, care exploatează obiecte industriale periculoase, pentru pagubele cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor altor persoane şi mediului înconjurător, în caz de avarie la obiectul industrial periculos.

1.2 Procedura generală este destinată specialiştilor Serviciului Standardizare şi Metrologie, organizaţiilor experte, instituţiilor de asigurare, precum şi agenţilor economici, care exploatează obiecte industriale periculoase.

2 Terminologie

Pentru a interpreta corect prezenta procedură generală se aplică termenii care urmează:

2.1 avarie: Distrugerea construcţiilor şi/sau a instalaţiilor tehnice, utilizate la obiectul industrial periculos, exploziile spontane şi/sau erupţiile de substanţe periculoase.

2.2 răspundere civilă: Obligaţie de recompensare a pagubelor cauzate vieţii, sănătăţii, bunurilor altor persoane şi mediului înconjurător.

2.3 beneficiar: Agentul economic, care s-a adresat cu cerere pentru executarea expertizei.

2.4 identificarea obiectelor industriale periculoase: Raportarea obiectului din structura agentului economic la categoria obiectelor industriale periculoase şi determinarea tipului acestuia în conformitate cu prevederile Legii privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.

2.5 fişa de identificare a obiectului industrial periculos: Anexă la raportul de expertiză a securităţii industriale privind identificarea obiectelor industriale periculoase.

2.6 fişa generală de evidenţă a obiectelor industriale periculoase pentru asigurarea de răspundere: Anexă la raportul expertizei securităţii industriale privind identificarea obiectelor industriale periculoase.

2.7 obiecte industriale periculoase: Întreprinderile sau secţiile sectoarele, terenurile, precum şi alte obiecte industriale ale acestora, la care:

a) se produc, se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează, se transportă, se nimicesc substanţe periculoase (inflamabile, oxidante, combustibile, explozive, toxice, cu toxicitate sporită, substanţe care prezintă pericol pentru mediul înconjurător);

b) se utilizează instalaţii, ce funcţionează sub o presiune de peste 0,07 MPa sau la temperatura de încălzire a apei ce depăşeşte 115°C;

c) se utilizează instalaţii şi mecanisme de ridicat;

d) se obţin topituri de metale feroase şi neferoase şi aliaje pe baza acestor topituri;

e) se efectuează lucrări miniere, lucrări de forare a sondelor cu adîncimea de peste 100 m, lucrări de îmbogăţire a minereurilor, precum şi lucrări în subteran;

f) se folosesc instalaţii electroenergetice şi termoenergetice cu grad sporit de pericol.

2.8 tipul obiectului industrial periculos: Parametrii obiectului industrial periculos, utilizaţi pentru aprecierea valorii minime a sumei asigurării de răspundere pentru pagubele cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor altor persoane şi mediului înconjurător, în caz de avarie la obiectul industrial periculos.

Notă

Tipul obiectului industrial periculos se determină în timpul identificării obiectelor industriale periculoase. Există trei tipuri de obiecte industriale periculoase, pentru care valorile minime ale sumelor asigurării de răspundere constituie 50 mii, 10 mii şi 1 mie salarii minime de remunerare a muncii (în continuare - SMRM), stabilite prin lege la ziua încheierii contractului de asigurare a riscului de răspundere.

2.9 indici de pericol: Unul sau mai multe criterii caracteristice obiectului, datorită cărora obiectul se plasează în categoria obiectelor industriale periculoase.

Notă

Indicii de pericol se determină în timpul identificării obiectelor industriale periculoase în conformitate cu Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase şi sînt menţionaţi în 4.1 al prezentei proceduri generale.

2.10 securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase: Gradul de protecţie a intereselor vitale ale persoanei şi societăţii de eventualele avarii la obiectele industriale periculoase şi de efectele acestora.

2.11 asigurare: Relaţii privind protecţia intereselor materiale ale persoanelor fizice şi juridice în cazul anumitor întîmplări (cazuri supuse asigurării) din contul fondurilor băneşti, formate din taxele (primele) de asigurare, achitate de către aceştia.

2.12 asiguraţi: Persoanele juridice şi persoanele fizice cu capacitate de acţiune juridică, care au încheiat contracte de asigurare cu instituţia de asigurare, sau sînt asiguraţi în virtutea legii.

2.13 asigurători: Persoanele juridice de orice formă juridică de organizare, prevăzută de legislaţia Republicii Moldova, instituite pentru executarea activităţii de asigurare (instituţii de asigurare), care au obţinut licenţă pentru desfăşurarea pe teritoriul Republicii Moldova a activităţii de asigurare.

2.14 suma (taxa) de asigurare: Suma determinată prin contractul de asigurare sau suma stabilită prin lege, pornind de la care se stabileşte mărimea taxei de asigurare şi achitarea sumelor de asigurare, dacă contractul sau actele legislative ale Republicii Moldova nu prevăd altceva.

2.15 expertiza securităţii industriale: Evaluarea conformităţii obiectului expertizat cu cerinţele securităţii industriale în vigoare prezentate faţă de acesta.

2.16 raportul privind expertiza securităţii industriale: Document, care conţine concluzii argumentate privind corespunderea sau necorespunderea obiectului expertizat prevederilor securităţii industriale.

2.17 protecţia mediului: Protejarea mediului contra daunelor inacceptabile datorate efectelor şi utilizării produselor, proceselor sau serviciilor.

3 Dispoziţii generale

3.1 Identificarea obiectelor industriale periculoase se efectuează cu scopul de a efectua asigurarea de răspundere a agenţilor economici, care exploatează obiecte industriale periculoase, precum şi cu scopul de a efectua înregistrarea obiectelor date în Registrul de Stat al obiectelor industriale periculoase.

3.2 Identificarea obiectelor industriale periculoase pentru asigurarea de răspundere a agenţilor economici, care exploatează obiecte industriale periculoase, pentru pagubele cauzate vieţii, sănătăţii sau bunurilor altor persoane şi mediului înconjurător, în caz de avarie la obiectul industrial periculos (în continuare - identificarea) se efectuează de către agentul economic, care exploatează obiectul industrial periculos, precum şi de organizaţia expertă, care este autorizată pentru efectuarea expertizei securităţii industriale privind identificarea obiectelor industriale periculoase.

3.3 Responsabilitatea pentru corectitudinea identificării obiectelor industriale periculoase o poartă organizaţia, care efectuează identificarea.

3.4 Scopul identificării constă în determinarea tipului obiectelor industriale periculoase, aflate în structura agentului economic, care exploatează obiecte industriale periculoase.

3.5 Identificarea constituie baza pentru încheierea contractului de asigurare a riscului de răspundere şi înregistrarea în Registrul de Stat al obiectelor industriale periculoase.

4 Principiile şi criteriile generale de raportare a obiectelor industriale periculoase pe categorii şi tipuri

4.1 În conformitate cu Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase la categoria obiectelor industriale periculoase se raportează întreprinderile sau secţiile, sectoarele, terenurile, precum şi alte obiecte industriale ale acestora, la care:

1) se produc, se utilizează, se formează, se prelucrează, se depozitează, se transportă, se nimicesc următoarele substanţe periculoase:

a) substanţe inflamabile - gaze care în amestec cu aerul, la presiune normală, devin inflamabile şi a căror temperatură de fierbere, la presiune normală, este mai mică sau egală cu 20°C;

b) substanţe oxidante - substanţe ce menţin arderea, provoacă inflamabilitatea şi/sau favorizează inflamabilitatea altor substanţe în rezultatul reacţiei exotermice de oxidare-reducere;

c) substanţe combustibile - lichide, gaze, prafuri, fibre cu proprietatea de a se autoaprinde sau de a forma, în contact cu aerul, amestecuri explozive, precum şi de a se aprinde de la o sursă de aprindere, care continuă să ardă şi după îndepărtarea sursei;

d) substanţe explozive - substanţe care, sub acţiunea anumitor factori exteriori, suportă transformări chimice cu autoextindere extrem de rapide, degajînd căldură şi formînd gaze;

e) substanţe toxice - substanţe care, acţionînd asupra organismelor vii, pot provoca moartea acestora şi au următoarele caracteristici:

- doza medie letală la introducerea în stomac - de la 15 pînă la 200 miligrame la un kilogram;

- doza medie letală la contactul cu pielea - de la 50 pînă la 400 miligrame la un kilogram;

- concentraţia medie letală în aer - de la 0,5 pînă la 2 miligrame la un litru;

f) substanţe de înaltă toxicitate - substanţe care, acţionînd asupra organismelor vii, pot provoca moartea acestora şi ele au următoarele caracteristici:

- doza medie letală la introducerea în stomac - cel mult 15 miligrame la un kilogram;

- doza medie letală la contactul cu pielea - cel mult 50 miligrame la un kilogram;

- concentraţia medie letală în aer - cel mult 0,5 miligrame la un litru;

g) substanţe ce prezintă pericol pentru mediul înconjurător - substanţe care în mediul acvatic sînt caracterizate de următorii indici de toxicitate acută:

- doza medie letală la acţiunea prin inhalare asupra unui peşte în decurs de 96 ore - cel mult 10 miligrame la un litru;

- concentraţia medie de toxine ce provoacă un anumit efect la acţiunea asupra dafniilor în decurs de 48 ore - cel mult 10 miligrame la un litru;

- concentraţia medie de inhibare la acţiunea asupra algelor în decurs de 72 de ore - cel mult 10 miligrame la un litru;

2) se utilizează instalaţii, ce funcţionează sub o presiune de peste 0,07 MPa sau la temperatura de încălzire a apei ce depăşeşte 115°C, precum şi conducte de abur şi apă fierbinte;

3) se utilizează instalaţii şi mecanisme de ridicat;

4) se obţin topituri de metale feroase şi neferoase şi aliaje pe baza acestor topituri;

5) se efectuează lucrări miniere, lucrări de forare a sondelor cu adîncimea de peste 100 m, lucrări de îmbogăţire a minereurilor, precum şi lucrări în subteran;

6) se folosesc utilaje şi instalaţii electroenergetice şi termoenergetice cu grad sporit de pericol.

4.2 Raportarea obiectului la categoria-obiect industrial periculos - se efectuează în procesul identificării lui în baza determinării criteriilor, menţionate în pct.4.1.

La raportarea obiectului la categoria obiect industrial periculos conform criteriilor, prevăzute în pct.4.1 (subpunctele 2 şi 3), se iau în considerare instalaţiile tehnice, utilajul, construcţiile şi mecanismele, atît cele înregistrate, cît şi cele neînregistrate la Serviciul Standardizare şi Metrologie în conformitate cu normele de securitate în vigoare.

4.3 Pentru a efectua asigurarea de răspundere obiectele industriale periculoase se împart după gradul de pericol pe următoarele tipuri (în descreştere):

4.3.1 La tipul întîi se raportează obiectele, la care se produc, se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează, se nimicesc substanţe periculoase în cantitate egală sau mai mare, decît cantitatea, stabilită prin anexa nr.2 la Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase şi menţionate în tabelele 1 şi 2 ale prezentei proceduri generale.

Suma minimă de asigurare pentru tipul întîi de obiecte industriale periculoase constituie 50 mii SMRM.

4.3.2 La tipul doi se raportează obiectele care nu se referă la tipul întîi de obiecte, la care se produc, se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează substanţe periculoase în cantitate mai mică, decît cantitatea, stabilită prin anexa nr.2 la Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase şi menţionată în tabelele 1 şi 2 ale prezentei proceduri generale.

Suma minimă de asigurare pentru tipul doi de obiecte industriale periculoase constituie 10 mii SMRM.

În procesul de identificare a obiectelor industriale periculoase de tipul întîi şi doi este necesar de aplicat următoarele principii:

- pentru substanţele periculoase, neindicate în tabelul 1, se aplică datele din tabelul 2;

- în cazul în care distanţa dintre obiectele industriale periculoase este mai mică de 500 m, se ia în considerare cantitatea totală de substanţe periculoase;

- dacă se utilizează cîteva tipuri de substanţe periculoase din una şi aceeaşi categorie, cantitatea maximă totală m, t se calculează cu formula:

în care

m(i) - cantitatea substanţei utilizate, t;

M(i) - cantitatea maximă a substanţei utilizate pentru toate valorile lui i de la 1 pînă la n, t.

4.3.3 La tipul trei se atribuie obiectele, care nu fac parte din primele două tipuri, dar posedă indici de pericol, determinaţi prin anexa nr.1 la Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase şi menţionate la pct.4.1 al prezentei proceduri generale.

Pentru tipul trei de obiecte industriale periculoase suma minimă de asigurare constituie una mie SMRM.

În numărul obiectelor de tipul trei se includ obiectele industriale periculoase, la care:

- se manipulează (adică se produc, se utilizează, se prelucrează, se formează, se depozitează, se transportă, se nimicesc) substanţele periculoase, neindicate în anexa nr.2 la Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase (la asemenea substanţe, de exemplu, se referă prafurile combustibile cu proprietatea de a se autoaprinde, precum şi de a se aprinde de la o sursă de aprindere, care continuă să ardă şi după îndepărtarea sursei);

- se utilizează instalaţii, ce funcţionează sub o presiune de peste 0,07 MPa sau la temperatura de încălzire a apei ce depăşeşte 115°C, conducte de abur şi apă fierbinte;

- se utilizează instalaţii şi mecanisme de ridicat;

- se obţin topituri de metale feroase şi neferoase şi aliaje pe baza acestor topituri;

- se efectuează lucrări miniere, lucrări de forare a sondelor cu adîncimea de peste 100 m, lucrări de îmbogăţire a minereurilor, precum şi lucrări în subteran;

- se folosesc utilaje şi instalaţii electroenergetice şi termoenergetice cu grad sporit de pericol.

5 Principii generale de identificare a obiectelor industriale periculoase

5.1 În procesul de identificare a obiectelor industriale periculoase se recomandă de ţinut cont de următoarele principii generale de identificare, care reflectă particularităţile specifice ale obiectelor industriale periculoase:

5.1.1 Este necesar de stabilit toate obiectele industriale periculoase din structura întreprinderii asigurate (principiul de zonificare a obiectelor industriale periculoase).

Totodată în calitate de criteriu unificator se aplică platforma industrială sau clădirea de producţie, pe/în care se desfăşoară procesul (ele) tehnologic (e).

În calitate de obiect industrial periculos se alege întreprinderea, amplasată pe o singură platformă industrială. În cazul în care întreprinderea este amplasată pe mai multe platforme industriale, îndepărtate una de alta la o distanţă de peste 500 m, fiecare din platforme se examinează ca obiect industrial periculos.

5.1.2 În raportul de expertiză se stabilesc toate criteriile de pericol şi tipul fiecărui obiect industrial periculos în structura întreprinderii asigurate (principiul deplinătăţii şi veridicităţii identificării obiectelor industriale periculoase).

5.1.3 În cazul în care un obiect posedă mai mulţi indici de pericol, el se raportă la tipul, pentru care valoarea minimă a sumei de asigurare este cea mai mare (principiul de asimilare a tipului mai puţin periculos de către cel mai periculos).

Astfel, de exemplu, cînd la obiect există concomitent mai mulţi indici de pericol, caracteristici atît pentru primul, cît şi pentru al doilea (al treilea) tip de obiecte industriale periculoase, asemenea obiect se raportează la obiectele industriale periculoase de primul tip (cel mai periculos), iar suma minimă de asigurare va constitui 50 mii SMRM. În cazul în care la obiect există concomitent indici de pericol, caracteristici pentru al doilea şi al treilea tip de obiecte industriale periculoase, asemenea obiect se raportează la tipul doi de obiecte industriale periculoase, iar suma minimă de asigurare constituie 10 mii SMRM.

5.1.4 În cazul în care obiectul posedă mai mulţi indici de pericol, caracteristici unui tip de obiecte industriale periculoase, valoarea sumei minime de asigurare nu depinde de numărul indicilor menţionaţi (principiul independenţei).

Astfel, de exemplu, cînd la obiect există concomitent mai mulţi indici de pericol caracteristici primului tip de obiecte industriale periculoase (manipularea a două sau mai multe) tipuri de substanţe periculoase - gaze inflamabile, substanţe toxice, cu toxicitate sporită etc., în cantitate ce depăşeşte cantitatea maximă admisă pentru fiecare substanţă, determinată prin Legea privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase, obiectul se raportează la primul tip de obiecte industriale periculoase, iar suma minimă de asigurare constituie 50 mii SMRM.

În cazul în care obiectul este caracterizat prin mai mulţi indici de pericol caracteristici tipului trei de obiecte industriale periculoase (de exemplu, existenţa mecanismelor de ridicat, instalate staţionar, indiferent de numărul lor, utilizarea instalaţiilor care funcţionează sub presiune de peste 0,07 MPa, de asemenea indiferent de numărul lor), suma minimă de asigurare va constitui una mie SMRM - ca pentru tipul trei de obiecte industriale periculoase.

6 Modul de perfectare şi întocmire a rezultatelor identificării

6.1 Drept bază pentru identificarea obiectelor industriale periculoase în cadrul expertizei securităţii industriale îl constituie contractul încheiat între beneficiar şi organizaţia expertă.

6.2 În calitate de solicitant al expertizei securităţii industriale referitor la identificarea obiectelor industriale periculoase poate fi asigurătorul sau asiguratul.

6.3 Termenele de executare a identificării, de regulă, se determină de complexitatea obiectului expertizat, dar nu trebuie să depăşească trei luni.

6.4 Rezultatele identificării în cadrul expertizei securităţii industriale se perfectează drept raport de expertiză.

6.5 Raportul de expertiză se perfecţionează în conformitate cu prevederile documentului normativ, aprobat în modul stabilit.

În calitate de anexă la raport se alătură foile de identificare a obiectului industrial periculos, precum şi foaia generalizatoare de evidenţă a obiectelor industriale periculoase cu scopul asigurării de răspundere.

6.6 Raportul de expertiză se perfectează în trei exemplare. Două exemplare ale raportului se înmînează beneficiarului, al treilea rămîne în organizaţia expertă. Un exemplar al raportului de expertiză poate să constituie anexa contractului de asigurare.

6.7 Raportul de expertiză poate fi atacat de beneficiar în modul stabilit.

6.8 Rezultatele identificării obiectelor industriale periculoase perfectate cu încălcări, precum şi rapoartele expertizei securităţii industriale, eliberate referitor la identificarea pentru asigurarea de răspundere, care nu reflectă (sau reflectă incorect) criteriile şi condiţiile de identificare, pot fi recunoscute nevalabile. Asemenea rezultate ale identificării nu pot servi drept bază pentru încheierea contactului de asigurare.

6.9 Rezultatele identificării, executate de agentul economic, care exploatează obiectul industrial periculos, se perfectează corespunzător formei date în anexa A.

La punctele 1.1, 1.2, 4.1-4.4 se îndeplineşte cîmpul drept liber, în cîmpul drept al punctelor 2.1-2.6 şi punctelor 3.1 -3.3 cu semnul plus se indică codul indicilor de pericol şi tipul obiectului.

La identificare se perfectează de asemenea fişa generalizatoare de evidenţă a obiectelor industriale periculoase cu scopul asigurării de răspundere, întocmite corespunzător formei, expuse în anexa B.