Hotărîre nr.20 din 16.06.97 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală* Nr.20 din 16.06.97 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.43-44/23 din 03.07.1997 * * * ÎN NUMELE REPUBLICII MOLDOVA Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, domnului Nicanor Cojocaru, judecător al Curţii Supreme de Justiţie, domnului Victor Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, domnului Dumitru Postovan, Procurorul General al Republicii Moldova, conducîndu-se de prevederile art. 135 alin. (1) lit. a) şi g) din Constituţie,art. 4 alin. (1) lit. a) şi g), art. 25 lit. d) şi art. 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă publică sesizarea Curţii Supreme de Justiţie privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală, depusă în baza demersului judecătoriilor sectoarelor Rîşcani şi Buiucani din municipiul Chişinău. în procesul examinării prealabile a sesizării au fost studiate actele normative ce au incidenţă asupra dosarului în cauză, dosarele judiciare; au fost solicitate şi primite materiale suplimentare legate de sesizare din Parlamentul Republicii Moldova, de la Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Generală, Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Securităţii Naţionale; a fost analizată practica judiciară existentă în problema luată în discuţie. Audiind informaţia judecătorilor-raportori, argumentele participanţilor la proces şi examinînd materialele prezentate, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: 1. Conform ordonanţei procurorului secţiei de anchetă a procuraturii municipiului Chişinău din 5 august 1996 s-a refuzat pornirea procesului penal în cazul accidentului rutier, care a avut loc la 5 mai 1996. Copia ordonanţei a fost remisă secţiei poliţiei rutiere a Comisariatului General al Poliţiei pentru tragerea cetăţeanului I. Apolschi, participant la accidentul rutier, la răspundere administrativă în baza art. 124 alin. 2 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. Din ordonanţa menţionată mai sus rezultă că la 5 mai 1996, ora 21.00 I. Apolschi, care se afla la volanul autovehiculului "Mercedes" X-7285 MB, deplasîndu-se cu automobilul pe strada Bănulescu-Bodoni, municipiul Chişinău, în direcţia bulevardului Ştefan cel Mare, la intersecţia acestor străzi, încălcînd grosolan regulile de circulaţie şi de exploatare a mijloacelor de transport (art. 20 şi 56), a acroşat automobilul "Audi"-KA 100, condus de S. Soschiev. Ca rezultat, ambele autovehicule au fost deteriorate. Prejudiciul material suportat de S. Soschiev a constituit 16594 lei 90 bani. Prejudiciul lui I. Apolschi a fost în sumă de 3713 lei 87 bani. La 5 septembrie 1996 I. Apolschi a depus o cerere la judecătoria sectorului Rîşcani al municipiului Chişinău, în care a contestat legalitatea ordonanţei procurorului secţiei de anchetă a procuraturii municipiului Chişinău şi a cerut anularea ordonanţei, motivîndu-şi cererea prin faptul că cercetarea circumstanţelor accidentului rutier s-a efectuat unilateral, iar concluzia din ordonanţa procurorului secţiei de anchetă a procuraturii municipiului Chişinău, potrivit căreia I. Apolschi este vinovat de săvîrşirea accidentului rutier, nu corespunde circumstanţelor cazului şi are un caracter tendenţios. În cadrul şedinţei judiciare din 5 noiembrie 1996, care a luat în dezbatere cererea cetăţeanului I. Apolschi, reprezentantul reclamantului a înaintat un demers, prin care solicită controlul constituţionalităţii art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală. În legătură cu acest demers judecătoria sectorului Rîşcani, municipiul Chişinău, a suspendat examinarea cauzei şi s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie cu un demers prin care solicită sesizarea Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală. Un demers similar a parvenit şi de la judecătoria sectorului Buiucani, municipiul Chişinău, care instrumentează cauza civilă intentată de cetăţeanul S. Soschiev cetăţeanului I. Apolschi privind încasarea sumei de 16954 lei 90 bani, prejudiciu material pricinuit ca rezultat al deteriorării autovehiculului "Audi"-KA 100 în timpul accidentului rutier. Curtea Supremă de Justiţie, fără a se pronunţa asupra demersurilor judecătoriilor sectoarelor Buiucani şi Rîşcani din municipiul Chişinău, a sesizat Curtea Constituţională, solicitînd rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală. Între timp, la 28 noiembrie 1996 procurorul secţiei de supraveghere a anchetei în organele M.A.I. a Procuraturii Generale, examinînd plîngerea cetăţeanului I. Apolschi,printr-o ordonanţă a sa, a anulat ordonanţa procurorului secţiei de anchetă a procuraturii municipiului Chişinău din 5 august 1996 privind refuzul de a porni proces penal ca fiind ilegală şi conţinînd concluzii greşite despre vinovăţia lui I. Apolschi. Prin aceeaşi ordonanţă a fost respinsă şi cererea de a porni procesul penal în cazul accidentului rutier, care a avut loc la 5 mai 1996 cu participarea lui I. Apolschi şi S. Soschiev, în rezultatul căruia n-au survenit consecinţele enumerate în art. 177 din Codul penal. S-a decis ca materialele să fie remise comisarului de poliţie al sectorului Buiucani, municipiul Chişinău, pentru verificarea circumstanţelor accidentului şi soluţionare pe cale administrativă. 2. Constituţia Republicii Moldova (art. 135 alin. (1) lit. g) atribuie Curţii Constituţionale rezolvarea excepţiilor de neconstituţionalitate a actelor juridice, sesizate de Curtea Supremă de Justiţie. Curtea Supremă de Justiţie sesizează din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor juridice (art. 2 pct. d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie). În cazul dat Curtea Supremă de Justiţie a sesizat Curtea Constituţională la propunerea judecătoriilor sectoarelor Buiucani şi Rîşcani din municipiul Chişinău, solicitînd rezolvarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală. Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederileart. 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, nu va aprecia legalitatea ordonanţelor emise de către organele procuraturii, ci va examina chestiunea privind corespunderea art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală Constituţiei Republicii Moldova. Prevederile art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală necesită o abordare în context cu alineatele 1, 2 şi 3 ale acestui articol. De aceea aprecierea conţinutului art. 97alin. 4 din Codul de procedură penală este necesar să se facă, raportîndu-l la celelalte alineate ale art. 97 din Codul de procedură penală. 3. Conform dispoziţiilor art. 97 din Codul de procedură penală refuzul de a porni proces penal înseamnă de fapt refuzul procurorului, anchetatorului penal, organului de cercetare penală de a porni procesul penal în legătură cu declaraţiile şi sesizările primite referitor la infracţiunea săvîrşită, pregătită sau în curs de pregătire. Alineatul întîi al articolului menţionat prevede temeiurile pentru refuzul de a porni procesul penal: - dacă nu există faptul infracţiunii; - dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii; - dacă există cauze ce împiedică pornirea procesului penal (art. 5 pct. 3-10 din Codul de procedură penală). În caz de refuz de a porni procesul penal, se emite o ordonanţă sau o încheiere motivată, comunicîndu-se despre aceasta persoanei, întreprinderii, instituţiei sau organizaţiei obşteşti, de la care emană declaraţia sau sesizarea, precum şi părţii vătămate, punîndu-li-se, totodată, în vedere, că au dreptul de a se plînge împotriva acestei încheieri (art. 97 alin. 3 din Codul de procedură penală). Dacă declaraţia sau sesizarea primită privesc contravenţii administrative sau disciplinare sau vreo altă încălcare a ordinii publice, procurorul, anchetatorul penal, organul de cercetare penală au dreptul să înainteze declaraţia sau sesizarea primită spre examinare organizaţiei obşteşti sau colectivului de muncă ori să trimită cazul organelor de drept, pentru a-l soluţiona pe cale administrativă sau disciplinară (art. 97 alin. 2 din Codul de procedură penală). Legea nu prevede termenele de înaintare a plîngerii împotriva refuzului de a porni procesul penal. Procurorul supraveghează legalitatea pornirii procesului penal (art. 98 alin. 1 din Codul de procedură penală). 4. Art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală prevede că plîngerea împotriva refuzului de a porni procesul penal se adresează procurorului. Consfinţirea legală a dreptului reclamantului de a sesiza ordonanţa de refuz de a porni procesul penal la procuror, care exercită supravegherea asupra legalităţii intentării dosarului penal, sau la procurorul ierarhic superior, prin sine însăşi nu contravine Constituţiei Republicii Moldova, care garantează drepturile şi libertăţile omului, deoarece permite lichidarea operativă a erorilor şi încălcărilor de lege, comise la emiterea ordonanţei de refuz de a porni procesul penal. În conformitate cu prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie Procurorul General şi procurorii subordonaţi acestuia exercită supravegherea executării exacte şi uniforme a legilor de către organele administraţiei publice, de către persoanele juridice şi fizice şi asociaţiile lor; apără ordinea legală, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, contribuie la exercitarea justiţiei, în condiţiile legii. Modul de examinare a plîngerilor împotriva acţiunilor organelor de urmărire penală este reglementat de prevederile art. 193-195 din Codul de procedură penală, potrivit cărora procurorul, în termen de trei zile de la primirea plîngerii, este obligat s-o examineze şi să comunice reclamantului hotărîrea sa. În caz de respingere a plîngerii procurorul este obligat să indice motivele pentru care o consideră neîntemeiată. În cazul în care nu este de acord cu hotărîrea procurorului, care a examinat plîngerea, persoana interesată este în drept să conteste hotărîrea în cauză procurorului ierarhic superior. Examinînd plîngerea împotriva refuzului de a porni procesul penal, procurorul verifică nu numai temeiurile refuzului, dar şi modul în care formularea temeiurilor şi motivelor refuzului de a porni procesul penal corespunde normelor legislaţiei în vigoare, la fel şi dacă aceste formulări corespund circumstanţelor cauzei. În cazul în care refuzul de a porni procesul penal este neîntemeiat, procurorul dă o ordonanţă prin care anulează ordonanţa în cauză a anchetatorului penal sau a organului de cercetare penală şi dispune pornirea procesului (art. 98 alin. 2 din Codul de procedură penală). Procurorul poate modifica ordonanţa de refuz de a porni procesul penal. Potrivit art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală, atacarea la procuror a ordonanţei de refuz de a porni procesul penal are drept scop verificarea în primul rînd a legalităţii şi temeiniciei ordonanţei anchetatorului penal, organului de cercetare penală sau a procurorului. De menţionat că instanţele judiciare şi alte organe de drept interpretează prevederile art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală nu numai în sensul că acestea acordă persoanelor interesate, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor obşteşti şi părţii vătămate dreptul de a ataca la procuror refuzul de a porni procesul penal, dar şi în sensul că ele limitează, totodată, posibilitatea de a se adresa instanţei judiciare cu o cerere similară. După cum rezultă din materialele primite şi examinate în şedinţa judiciară, un asemenea mod de abordare a procedurii de atac a ordonanţei de refuz de a porni procesul penal este caracteristic pentru practica de exercitare a justiţiei ce s-a constituit în ţară. Anume la o asemenea modalitate de abordare a problemei în cauză au recurs judecătoriile sectoarelor Buiucani şi Rîşcani din municipiul Chişinău în procesul examinării cererilor cetăţenilor I. Apolschi şi S. Soschiev. 5. În conformitate cu art. 20 alin. (1) din Constituţie orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente, împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Dreptul constituţional la apărare judiciară nu poate fi îngrădit. Restrîngerea dreptului constituţional poate fi aplicată de către legislator numai în condiţiile prevăzute în art. 54 alin. (1) din Constituţie. Anume de aceea dreptul la apărare judiciară constituie un mijloc important şi eficient de realizare a principiilor proclamate în art. 20 alin. (2) din Constituţie, care stipulează că nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie. Lipsa în art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală în actuala redacţie a indicaţiei despre posibilitatea de a ataca în judecată ordonanţa privind refuzul de a porni procesul penal, precum şi a modalităţii de examinare a unor astfel de plîngeri, conduce la aceea că unele persoane, întreprinderi, instituţii şi organizaţii obşteşti, precum şi partea vătămată, ale căror drepturi şi interese legitime au fost lezate, sînt private de dreptul dea-şi exercita dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti. Astfel prevederile art. 94 alin. 4 din Codul de procedură penală, conform căruia în practica de aplicare a acestei norme este limitată posibilitatea de a ataca în judecată ordonanţa privind refuzul de a porni procesul penal contravin art. 20 din Constituţie. Cît priveşte argumentul autorilor sesizării, cum că art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală contravine art. 21 din Constituţie, el nu poate fi acceptat, deoarece art. 21 din Constituţie prevede prezumţia nevinovăţiei. 6. Conţinutul art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală denotă existenţa unor lacune în legislaţia în vigoare. Parlamentul Republicii Moldova, prin Legea nr. 316-XIII din 9 decembrie 1994 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", a modificat art. 97 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură penală. Legislatorul, însă, prin modificările în cauză nu a concretizat dreptul persoanelor interesate de a contesta în judecată ordonanţa de refuz de a porni procesul penal. În practică aceasta a atras îngrădirea accesului la justiţie al cetăţenilor, care consideră că drepturile şi interesele lor au fost încălcate. Din prevederile art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală rezultă că ordonanţa de refuz de a porni procesul penal poate fi contestată numai de către reclamant, adică de persoana, întreprinderea, instituţia sau organizaţia obştească, de la care emană declaraţia sau sesizarea, precum şi de către partea vătămată. Această prevedere, de fapt, limitează drepturile altor cetăţeni de a-şi apăra în astfel de situaţii drepturile. Art. 98 din Codul de procedură penală nu reglementează ce hotărîre poate lua procurorul în cazul în care procesul soluţionării plîngerii se constată că ordonanţa de refuz de a porni procesul penal în esenţă este legală, însă conţine afirmaţii greşite, neconcordanţe dintre motivele şi temeiurile refuzului de a porni procesul penal. Art. 97 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede că, dacă declaraţia sau sesizarea primită privesc contravenţii administrative sau disciplinare sau altă încălcare a ordinii publice, procurorul, anchetatorul penal, organul de cercetare penală au dreptul să înainteze declaraţia sau sesizarea primită spre examinare organizaţiei obşteşti sau colectivului de muncă ori să trimită cazul organelor de drept, pentru a-l soluţiona pe cale administrativă sau disciplinară, contravine prevederilor art. 244 alin. 3 din Codul cu privire la contravenţiile administrative, din care rezultă că în asemenea cazuri în loc de proces-verbal se întocmeşte o ordonanţă a procurorului privind intentarea procesului cu privire la contravenţia administrativă. Capitolul 20 din Codul de procedură penală nu prevede bazele şi modalitatea de verificare de către instanţele judecătoreşti a legalităţii ordonanţei de refuz de a porni procesul penal. Conform art. 66 lit. c) din Constituţie Parlamentul Republicii Moldova are atribuţia de bază de a asigura unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării. Acest principiu constituţional cere de la organul legislativ asigurarea nu numai a unităţii reglementărilor legislative, dar şi armonizarea normelor materiale şi procesuale de drept. Pentru motivele expuse, conducîndu-se de art. 26 alin. (1) şi (2), art. 27 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 66, 69, 70 din Codul jurisdicţiei constituţionale, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Dispoziţiile art. 97 alin. 4 din Codul de procedură penală, care în practica aplicării lor limitează posibilitatea de a ataca în instanţa judecătorească ordonanţa privind refuzul de a porni procesul penal, sînt neconstituţionale. 2. Se propune Parlamentului Republicii Moldova să examineze chestiunea privind modificarea şi completarea legislaţiei în vigoare, care reglementează temeiurile şi procedura de refuz de a porni proces penal, ţinîndu-se cont de clauzele art. 20 din Constituţie. 3. În conformitate cu art. 74 din Codul jurisdicţiei constituţionale prezenta Hotărîre se comunică Preşedintelui Republicii Moldova, Procurorului General, ministrului de justiţie, ministrului afacerilor interne, ministrului securităţii naţionale. 4. Conform art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională prezenta Hotărîre nu poate fi atacată, este definitivă, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 16 iunie 1997. Nr. 20.