Hotărîre nr.24 din 06.11.2003 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă Nr.24 din 06.11.2003 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.234/19 din 24.11.2003 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea Maiei Ţurcan, grefier, Gheorghe Susarenco, reprezentantul autorului sesizării, Ion Mîţu, reprezentantul permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Ştefan Secăreanu, depusă la 1 iulie 2003, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 7 iulie 2003 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Curţii Supreme de Justiţie, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 12 iunie 2003, prin Legea nr.227-XV din 5 iunie 2003*, a fost pus în aplicare Codul de procedură civilă al Republicii Moldova, adoptat la 30 mai 2003, nr.225-XV **. ------------------------ * M.O., 2003, nr.111-115, art.453 ** Idem, art.451 Potrivit art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă, nu pot fi reprezentanţi în judecată judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi consilierii din autorităţile reprezentative, cu excepţia cazurilor participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali. Din acest articol se contestă dispoziţiile prin care se restrînge dreptul deputaţilor şi consilierilor din autorităţile reprezentative de a fi reprezentanţi în judecată, care, în opinia autorului sesizării, încalcă art.1 alin.(3), art.4 alin.(1), art.7, art.15, art.16 alin.(2), art.26 alin.(2) şi (3), art.39 alin.(2) din Constituţie. În sesizare se susţine că dispoziţiile respective ale art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă contravin de asemenea art.7, art.21 şi art.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art.26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au dreptul la protecţie împotriva oricărei discriminări; orice persoană are dreptul să participe la conducerea treburilor publice ale ţării sale şi la acces, în condiţii de egalitate, la funcţiile publice ale ţării sale; orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii şi orice persoană care munceşte are dreptul la o remunerare echitabilă şi satisfăcătoare. De asemenea se expune opinia că dispoziţiile art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă încalcă dreptul deputaţilor şi consilierilor din autorităţile reprezentative de a fi reprezentanţi în judecată, precum şi dreptul avocaţilor de a-şi îndeplini funcţiile în cazul în care sînt aleşi deputaţi sau consilieri şi dreptul cetăţenilor de a-şi alege un avocat să-i reprezinte în instanţa de judecată. 2. Raportînd dispoziţiile legale contestate la normele constituţionale, la legislaţia internă în domeniu şi la actele internaţionale, Curtea relevă că într-un stat democratic de drept protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor omului constituie un principiu fundamental, o valoare supremă. Propunîndu-şi drept obiectiv major formarea statului de drept, Republica Moldova a aderat la principalele instrumente internaţionale (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale ş.a.) şi a consacrat prin Constituţie drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, inclusiv egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, accesul la o funcţie publică, dreptul la apărare etc. Instituţia reprezentării în procesul civil este reglementată atît în Codul civil (capitolul V), cît şi în Codul de procedură civilă, consacrîndu-i-se un şir de articole. Astfel, conform art.75 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în proces civil, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin reprezentanţi; participarea personală la proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea reprezentant. Reprezentant în judecată poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care are împuternicirile respective, legalizate în modul stabilit, pentru a susţine procesul. Însă art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă exceptează de la reprezentare în procesul civil judecătorii, procurorii, ofiţerii de urmărire penală, poliţiştii, deputaţii şi consilierii din autorităţile reprezentative, exclusiv cazurile participării lor la proces în calitate de împuterniciţi ai acestor autorităţi sau în calitate de reprezentanţi legali. 3. Constituţia, conform principiului universalităţii, statuează în art.15 că cetăţenii Republicii Moldova beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea. Astfel, art.16 din Constituţie stipulează că toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. Drepturile respective sînt declarate şi de art.26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice*, în vigoare pentru Republica Moldova din 26 aprilie 1993. ------------------------ * Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.30 Însă atît normele internaţionale, cît şi Constituţia Republicii Moldova admit restrîngerea, în anumite cazuri, a exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Potrivit art.54 alin.(2) din Constituţie, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. Aceste principii sînt proclamate de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului* (art.29 alin.(2) şi de Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale**(art.4). ----------------------- * Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.11 ** Idem, pag.18 Aşadar, restrîngerea exerciţiului unui drept poate fi instituită numai prin lege, repectîndu-se principiul proporţionalităţii cu situaţia care a determinat-o. Decizia asupra oportunităţii restrîngerii exerciţiului unui drept aparţine organului legislativ. 4. Restrîngerea dreptului deputaţilor de a fi reprezentanţi în judecată este condiţionată, în primul rînd, de statutul acestora. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice; alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică (art.70 alin.(1) şi (2). Aceste dispoziţii sînt preluate în art.3 lit.d) şi rezultă din art.26 ale Legii nr.39-XIII din 7 aprilie 1994 "Despre statutul deputatului în Parlament"*. Conform art.3 al legii menţionate, mandatul de deputat este incompatibil cu funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, funcţia de membru al Guvernului, funcţia de avocat parlamentar, precum şi cu exercitarea oricărei alte funcţii remunerate, inclusiv a funcţiei acordate de un stat străin sau organizaţie internaţională, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice desfăşurate în afara programului stabilit de Regulamentul Parlamentului. ------------------------ * Monitor, 1994, nr.4, art.78 (republicată: M.O., 2000, nr.57-58, art.373) Prin urmare, întrucît este retribuită, calitatea de deputat este incompatibilă cu funcţia de avocat. Potrivit art.9 din Legea nr.1260-XV din 19 iulie 2002 "Cu privire la avocatură"*, profesia de avocat este incompatibilă cu activitatea de întreprinzător, notar şi cu oricare funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică, precum şi cu activitatea în calitate de arbitru al judecăţii arbitrare (arbitrajului). Conform prevederilor art.12 alin.(1) din această lege, avocatul angajat într-o funcţie remunerată este obligat să depună cerere de suspendare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat. ------------------------ * M.O., 2002, nr.126-127, art.1001 După cum rezultă din dispoziţiile legale precitate, avocatul ales deputat nu poate să-şi exercite profesia sa, deoarece şi calitatea de deputat, şi profesia de avocat exclud exercitarea simultană a altor funcţii remunerate. 5. Curtea relevă că prin dispoziţiile art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă legiuitorul a instituit pentru deputaţi (se are în vedere deputaţii în Parlament), persoane care exercită funcţii de demnitate publică, interdicţia de a fi reprezentanţi în judecată, astfel încît să protejeze drepturile părţilor în procesul civil, precum şi să evite periclitarea activităţii instanţelor judecătoreşti de către deputaţi, care, prin autoritatea lor, ar putea influenţa asupra judecătorului, aducînd atingere principiului constituţional al independenţei şi imparţialităţii judecătorului. Dispoziţia contestată este în concordanţă deplină şi cu prevederile art.6 din Constituţie, care statuează separarea şi colaborarea puterilor. În baza celor expuse, Curtea apreciază că dispoziţiile art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin care se limitează dreptul deputaţilor de a fi reprezentanţi în judecată, sînt conforme normelor constituţionale şi legale în domeniu, precum şi prevederilor actelor internaţionale. 6. Referitor la dispoziţia contestată în sesizare din art.78 alin.(1) din Codul de procedură civilă, prin care se limitează dreptul consilierilor din autorităţile reprezentative de a fi reprezentanţi în judecată, Curtea menţionează următoarele. La 16 octombrie 2003 Parlamentul a adoptat Legea nr.399-XV "Pentru modificarea articolului 78 al Codului de procedura civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003"*, prin care din acest articol a fost exclusă sintagma "şi consilierii din autorităţile reprezentative". ------------------------ * M.O., 2003, nr.221-222, art.860 Întrucît prin Legea nr.399-XV excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiei cuprinse în art.78 alin.(1) din Cod a fost rezolvată, Curtea Constituţională, în conformitate cu art.60 lit.d) din Codul jurisdicţiei constituţionale, consideră necesar să sisteze procesul în această parte. Pentru motivele arătate, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.60 lit.d), art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte constituţională sintagma "nu pot fi reprezentanţi în judecată deputaţii" din art.78 alin.(1) al Codului de procedură civilă. 2. Sistează procesul pentru controlul constituţionalităţii sintagmei "şi consilierii din autorităţile reprezentative" din art.78 alin.(1) al Codului de procedură civilă. 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 6 noiembrie 2003. Nr.24.