Hotărîre nr.28 din 14.12.2004 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 Nr.28 din 14.12.2004 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.241/29 din 27.12.2004 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Maia Ţurcan, deputatului în Parlament Iulian Glavan, autorul sesizării, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu, prim-viceministrului sănătăţii Gheorghe Ţurcan, reprezentantul Parlamentului, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995 şi din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputatului în Parlament Iulian Glavan, depusă la 19 iulie 2004, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 3 august 2004 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii, Procuraturii Generale, Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei, Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu", Centrului pentru Drepturile Omului, Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului, Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului, Ligii medicilor din Republica Moldova, Asociaţiei demnităţii umane din Republica Moldova, Asociaţiei medicilor privaţi din Republica Moldova. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la şedinţă, Curtea Constituţională a constatat: 1. Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995*, din care se contestă art.2 lit.i), şi Legea nr.1585-XIII "Cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală" din 27 februarie 1998**, din care se contestă art.11 alin.(1) lit.a), stabilesc structura sistemului de sănătate şi mijloacele de asistenţă medicală a cetăţenilor, inclusiv prin sistemul de asigurare obligatorie. ----------------------- * M.O., 1995, nr.34, art.373. ** M.O., 1998, nr.38-39, art.280. Art.2 lit.i) din Legea ocrotirii sănătăţii prevede libertatea pacientului de a alege medicul de familie şi instituţia medicală primară. Art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală stipulează că persoana asigurată are dreptul să aleagă instituţia medicală primară şi medicul de profil general. În sesizare se susţine că prevederile enunţate limitează voinţa opţională a pacientului şi pentru acest motiv contravin dispoziţiilor art.1 alin.(3), art.8 alin.(1), art.36 alin.(1) şi art.54 alin.(2) din Constituţie, precum şi art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. Autorul sesizării observă că dreptul la ocrotirea sănătăţii, garantat de art.36 alin.(1) din Constituţie, presupune libertatea alegerii medicului şi a instituţiei prestatoare de servicii medicale, enunţată expres de art.25 alin.(1) din Legea ocrotirii sănătăţii. 2. Raportînd dispoziţiile legale contestate la normele constituţionale, la legislaţia internă în domeniu şi la actele internaţionale, Curtea relevă că într-un stat democratic de drept protejarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor omului, printre care se înscrie dreptul la ocrotirea sănătăţii, constituie un principiu fundamental, un deziderat suprem. Propunîndu-şi edificarea statului de drept, Republica Moldova a aderat la principalele instrumente internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului*, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice**, Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale***. ----------------------- * Tratate internaţionale, vol.I, pag.11. ** Idem, pag.30. *** Idem, pag.18. Potrivit art.4 şi art.8 din Legea Supremă, Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional. De menţionat că art.36 din Constituţie, care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii, valorifică prevederile actelor internaţionale în materie. Astfel, potrivit art.25 § 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Hotărîrea Parlamentului nr.217-XII din 28 iulie 1990*, recunoaşte în art.9 dreptul pe care îl are orice persoană la asigurări sociale, iar prin art.12 obligă statul să adopte măsuri în vederea asigurării depline a dreptului persoanei de a se bucura de cea mai bună sănătate fizică şi mintală pe care o poate atinge. ----------------------- * Veştile, 1990, nr.8, art.214. Pactul enunţă obligaţiile statelor-părţi, inclusiv crearea de condiţii care să asigure tuturor acordarea de servicii medicale şi ajutor medical în caz de boală. Din prevederile citate rezultă că exerciţiul dreptului persoanei la ocrotirea sănătăţii este condiţionat de capacitatea statului de a crea condiţiile materiale şi formale necesare. Art.36 alin.(3) din Constituţie prevede că structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mintale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice. Legea organică în domeniu este Legea ocrotirii sănătăţii, care, în art.2, enunţă principiile fundamentale ale sistemului de ocrotire a sănătăţii, inclusiv libertatea pacientului de a alege medicul de familie şi instituţia medicală primară (lit.i). Dreptul la ocrotirea sănătăţii, garantat de art.36 alin.(1) din Constituţie, este dezvoltat în art.25 din Legea ocrotirii sănătăţii, care stipulează că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul la libera alegere a medicului şi a formei de asistenţă medicală şi să solicite asistenţă medicală instituţiilor medico-sanitare cu orice tip de proprietate şi formă de organizare juridică, atît din ţară, cît şi din străinătate, în conformitate cu tratatele şi acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte (alin.(1) şi alin.(3)). Curtea relevă că art.2 lit.i) din Legea ocrotirii sănătăţii şi art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, contestate în sesizare, nu contrazic dispoziţiile art.25 precitat, deoarece enunţînd dreptul persoanei de a alege medicul de familie şi instituţia medicală primară, ele nu restricţionează solicitarea asistenţei altor medici sau altor instituţii medicale. Curtea apreciază că aceste dispoziţii legale învederează un caracter net permisiv. Prin dispoziţiile contestate statul nu limitează dreptul persoanei la libera alegere a medicului şi a instituţiei de asistenţă medicală şi nu creează premise pentru îngrădirea acestui drept. Dreptul persoanei la asistenţă medicală include dreptul de a alege sau de a schimba medicul şi instituţia medico-sanitară, precum şi dreptul de a primi asistenţă adecvată şi de calitate. Potrivit cadrului legal, dreptul la ocrotirea sănătăţii, fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului, este asigurat prin păstrarea fondului genetic al ţării, prin crearea condiţiilor de viaţă şi de muncă, prin garantarea unei asistenţe medicale calificate, acordate în corespundere cu exigenţele medicinei moderne, precum şi prin apărarea juridică împotriva prejudiciilor cauzate sănătăţii. Ocrotirea sănătăţii populaţiei Republicii Moldova constituie un domeniu de importanţă vitală şi de interes public deosebit, care obligă statul să ia măsuri pentru asigurarea viabilităţii, modernizării şi dezvoltării lui. Răspunderea pentru garantarea dreptului cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, în ultimă instanţă, revine statului. Anume statul, prin intermediul autorităţilor sale publice, stabileşte şi asigură acordarea unui minim gratuit de asistenţă medicală. Prin Legea ocrotirii sănătăţii şi Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală statul urmăreşte realizarea strategiilor de bază ale dezvoltării sistemului de sănătate în Republica Moldova, potrivit cărora fiecare cetăţean are dreptul să primească îngrijiri de sănătate calitative şi oportune, inclusiv preventive, şi care încurajează persoana la libera alegere a medicului şi a instituţiei medico-sanitare. Avînd în vedere aceste enunţuri, Curtea Constituţională apreciază dispoziţiile contestate ca fiind în concordanţă cu art.4, art.8, art.36 alin.(1), art.54 alin.(2) din Constituţie, cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, art.12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, iar argumentele invocate de autorul sesizării ca fiind nefondate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61 şi art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte constituţionale: - art.2 lit.i) din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411-XIII din 28 martie 1995; - art.11 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 14 decembrie 2004. Nr.28.