Hotărîre nr.3 din 29.01.99 cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.146-XIV din 30 septembrie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice" Nr.3 din 29.01.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.16-18/7 din 18.02.1999 * * * ------------------------------- * M.O. nr. 100-102 din 12.11.1998, partea 1, art. 613. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa : Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Victor Cecan, preşedintele Comisiei pentru control şi petiţii, unul din autorii sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului pentru legătura cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, în temeiul art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a exercitat în şedinţă plenară deschisă controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice". Temei pentru examinarea dosarului, conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea deputaţilor Victor Cecan şi Vadim Mişin. Prin decizia Curţii Constituţionale din 24 decembrie 1999 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond şi inclusă în ordinea de zi. Examinînd materialele dosarului şi materialele suplimentare solicitate Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei, argumentele expuse în cadrul şedinţei Consiliului Ştiinţific de pe lîngă Curtea Constituţională, audiind raportul judecătorilor-raportori, opiniile părţilor expuse în şedinţă, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t : 1. La 24 noiembrie 1998 deputaţii Victor Cecan şi Vadim Mişin au sesizat Curtea Constituţională, solicitînd controlul constituţionalităţii Legii nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998, şi anume: în art. I: - alin. 1; - alin. 2 subalin. întîi; - alin. 4 lit. a); - alin. 8 subalin. întîi lit. b) şi d); în art. II: - alin. (2) şi (3). Autorii sesizării susţin că: a) în legea modificată se dă o altă definiţie noţiunilor de partid şi de organizaţii social-politice, ceea ce reduce sensul existenţei partidelor şi altor organizaţii social-politice la realizarea voinţei politice a unei anumite părţi a populaţiei. Aceste definiţii, în comparaţie cu definiţiile precedente, au restrîns drepturile partidelor politice, punîndu-le în condiţii inegale, ceea ce contravine art. 2 alin. (1), art. 38 alin. (3), art. 39, art. 40, art. 41 alin. (2), art. 54, art. 78, art. 107 şi art. 141 alin. (1) lit. a) din Constituţie; b) prin modificările operate a fost exclus alin. 4 din art. 2 din Legea nr. 718-XII din 17.09.1991, care prevedea că membri ai organizaţiilor social-politice de tineret, în conformitate cu statutul acestora, pot fi persoanele mai tinere de 18 ani. Excluderea acestei norme restrînge dreptul cetăţenilor mai tineri de 18 ani de a se asocia, ceea ce contravine art. 41 alin. (1) şi art. 54 din Constituţie; c) modificarea art. 5 alin. 3) din Legea nr. 718-XII din 17.09.1991, introdusă prin Legea nr. 146-XIV din 30.09.1998, prevede că statutul partidului se înregistrează, dacă are cel puţin 5000 de membri domiciliaţi în cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi, dar nu mai puţin de 150 în fiecare din unităţile administrativ-teritoriale menţionate. Această normă contravine art. 27 alin. (2) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, care consfinţesc dreptul cetăţenilor la libera asociere şi care asigură dreptul oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi art. 110 din Constituţie, deoarece legislatorul nu a definit clar în textul legii noţiunea de unitate administrativ-teritorială de nivelul doi; d) în art. I alin.8 subalin. întîi lit. b) din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 se prevede că la înregistrarea statutului partidelor se depun listele membrilor, care, printre alte date, vor conţine şi date despre domiciliul membrilor, ceea ce este contrar art. 27 alin. (2) din Constituţie şi că prin aceasta dreptul la asociere este condiţionat de locul de domiciliere; e) potrivit modificărilor propuse prin Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 (art. I alin. 8 subalin. întîi lit. d), cererea de înregistrare a statutului se depune împreună cu dovada deschiderii contului bancar. Norma citată este contrară legislaţiei ce reglementează activitatea instituţiilor financiare, care prevede că persoanele juridice pot deschide contul bancar după înregistrarea lor şi nu înainte, fapt prin care se încalcă prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care declară Republica Moldova stat de drept; f) art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 prevede că în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a legii* partidele existente se vor reînregistra în mod obligatoriu, potrivit pevederilor art. 13 alin. (2) din Legea privind partidele şi alte organizaţii social-politice, iar partidele care nu se vor conforma acestor cerinţe se vor considera autodizolvate şi vor fi radiate din Registrul partidelor şi altor organizaţii social-politice în baza deciziei Ministerului Justiţiei, prin aceasta ignorîndu-se prevederile art. 41 alin. (3) din Constituţie, care stabileşte că statul asigură respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale partidelor. ------------------- * Data intrării în vigoare a Legii nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 este 12 noiembrie 1998, data publicării în "M.O.". 2. În conformitate cu art. 5 alin. (1) din Constituţie, democraţia în Republica Moldova se exercită în condiţiile pluralismului politic. Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii se pot asocia liber în partide şi în alte organizaţii social-politice. Ele contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi participă, în condiţiile legii, la alegeri. Partidele şi alte organizaţii social-politice care, prin scopurile sau activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranităţii şi independenţei, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sînt neconstituţionale. Astfel, se poate concluziona că legislativul a consfinţit principiul pluralismului politic, proclamat în art. 1 alin. (3) din Constituţie, şi a stabilit în linii generale regimul juridic al partidelor şi funcţiile lor principale. Practica denotă că partidele politice nu sînt altceva decît organizaţii benevole şi stabile ale unei anumite părţi a societăţii, create în baza comunităţii de interese, convingeri şi scopuri, care activează pe principii democratice şi care îşi propun să cucerească în mod paşnic şi prin mijloace constituţionale puterea de stat şi să influenţeze în mod hotărîtor exercitarea ei. Partidele politice se deosebesc de alte asociaţii ale cetăţenilor prin faptul că, participînd la alegeri, ele luptă deschis pentru dobîndirea puterii politice în societate. Prin art. I alin. 1 din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 legislativul a dat următoarea definiţie noţiunii de partid: "Partidele şi alte organizaţii social-politice, în sensul prezentei legi, sînt asociaţiile benevole ale cetăţenilor constituite pe baza comunităţii de concepţii, idealuri şi scopuri, care contribuie la realizarea voinţei politice a unei anumite părţi a populaţiei prin cucerirea, în mod legal, a puterii de stat şi participare la exercitarea ei". Noţiunea citată înglobează, în opinia Curţii, semnele esenţiale ale partidelor (asocierea benevolă a cetăţenilor, activitatea acestora în baza unor statute, dobîndirea puterii politice în mod legal şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor prin exercitarea atribuţiilor după dobîndirea mandatelor în organele de stat) şi nu afectează dreptul cetăţenilor de a fi aleşi şi de a participa la administrarea treburilor publice, garantat de articolele 38 alin. (3) уi 39 alin. (1) din Constituţie. Pentru considerentele expuse se resping argumentele de neconstituţionalitate a art. I alin. 1 din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998. 3. Curtea Constituţională constată că argumentele de neconstituţionalitate a art. I alin. 2 subalineatul întîi din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98, prin care se exclude alin. 4 din art. 2 al Legii nr. 718-XII din 17 septembrie 1991, nu pot fi reţinute, deoarece, conform art. 38 din Constituţie, voinţa poporului se exprimă prin alegeri libere, iar cetăţenii Republicii Moldova au drept de vot de la vîrsta de 18 ani. 4. Curtea Constituţională relevă că prin hotărîrea sa din 10 decembrie 1998* privind interpretarea art. 41 alin. (1) din Constituţie s-a stabilit că criteriul reprezentativităţii (sau teritorial) prin sine însuşi nu constituie un impediment în exercitarea dreptului cetăţenilor la asocierea liberă în partide şi în alte organizaţii social-politice, deşi ar putea fi neconstituţional, dacă prin efectele sale ar conduce la suprimarea dreptului la asociere sau la efecte similare cu o asemenea suprimare. Stabilirea criteriului numeric al reprezentativităţii partidelor (la fel şi a altor criterii de formare a partidelor - modul de creare, scopul creării, existenţa unui patrimoniu, unei structuri de sine stătătoare etc.), potrivit art. 72 alin.(3) lit. g) din Constituţie, ţine de domeniul unei legi organice, deci de opţiunea discreţionară a Parlamentului şi nu poate face obiectul examinării Curţii atît timp cît prin efectele sale nu conduce la suprimarea principiului pluralismului politic, stipulat în art. 1 alin. (3) din Constituţie. ----------------------- * M.O., 1999, nr. 1-2, art. 1. 5. Nu poate fi reţinut nici argumentul de neconstituţionalitate a art. I alin. 8 subalin. întîi lit. b) din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 în partea ce ţine de prezentarea listei membrilor partidului cu indicarea domiciliului acestora. Analiza prevederilor Legii supuse controlului constituţionalităţii permite să se tragă concluzia că reglementarea legală referitoare la domiciliul membrilor partidului într-un număr anumit de unităţi administrativ-teritoriale, cît şi la prezentarea datelor pentru înregistrarea statutului partidului şi verificarea respectării cerinţelor de formare a partidelor, formulate de legislativ, nu îngrădeşte dreptul cetăţenilor de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, stipulat în art. 27 alin. (2) din Constituţie, şi nici nu constituie un obstacol în calea lor de a alege şi a se asocia liber în formaţiuni politice în funcţie de propriile opţiuni, interese, convingeri şi scopuri politice. 6. Curtea Constituţională apreciază că, potrivit art. 66 lit. c) din Constituţie, asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul Republicii Moldova şi interpretarea legilor sînt atribuţii de bază ale Parlamentului. Examinarea în fond a prevederilor diferitelor acte legislative în aspectul concordanţei lor în timp şi stabilirea prin hotărîrile Curţii Constituţionale a unor mecanisme ce ţin de compatibilitatea prevederilor din diferite acte legislative ar constitui o ingerinţă a acesteia în atribuţiile de bază ale Parlamentului. Astfel, Curtea constată că ea este competentă să se pronunţe doar asupra compatibilităţii legilor cu Constituţia, armonizarea legislaţiei în vigoare fiind competenţa exclusivă a legislativului. Pentru motivele arătate, Curtea consideră necesară sistarea procesului de examinare în fond a sesizării în partea referitoare la art. I alin. 8 subalin. întîi lit. d) din Legea supusă controlului constituţionalităţii. 7. Potrivit art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146-XIV din 30.09.98 partidele şi alte organizaţii social-politice urmează, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a legii, să se reînregistreze în conformitate cu noile reglementări, iar cele care nu vor respecta aceste prevederi se vor considera autodizolvate şi vor fi radiate din Registrul partidelor şi altor organizaţii social-politice în baza deciziei Ministerului Justiţiei. Art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede că partidele şi alte organizaţii social-politice sînt egale în faţa legii. Aceasta presupune nediscriminarea partidelor la etapa de creare, asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea eficientă a activităţii în vederea realizării scopurilor statutare. În această ordine de idei, instituirea prin prevederile Legii a unui termen pentru reînregistrarea partidelor politice, în baza unor condiţii noi, legal impuse, nu constituie o discriminare în modul de tratare a partidelor. Curtea Constituţională consideră că alin. (2) şi (3) din art. II al Legii nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 sînt conforme cu art. 41 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Pentru considerentele menţionate, în baza art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61 şi 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art. I alin. 1, alin. 2 subalin. întîi, alin. 4 lit. a), alin. 8 subalin. întîi lit. b) (în partea ce ţine de prezentarea pentru înregistrarea statutului, a listelor membrilor partidului cu indicarea domiciliului lor), şi ale art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice". 2. Sistează procesul privind controlul constituţionalităţii art. 1 alin. 8 subalin. întii lit. d) din Legea nr. 146-XIV din 30 septembrie 1998 "Pentru modificarea şi completarea Legii privind partidele şi alte organizaţii social-obşteşti". 3. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 29 ianuarie 1999. Nr. 3.