Hotărîre nr.38 din 08.07.99 pentru controlul constituţionalităţii punctului 7 din Note la Anexa nr.10 din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii punctului 7 din Note la Anexa nr. 10 din Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV din 12 decembrie 1998* Nr.38 din 08.07.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.78-79/49 din 22.07.1999 * * * ----------------------------------- * M.O., 1998, nr. 119-120, art. 719. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, dlor Valeriu Pascaru, adjunctul Procurorului General, reprezentantul Procurorului General al Republicii Moldova, autorul sesizării, Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, reprezentantul Parlamentului, conducîndu-se după art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii pct. 7 din Note la Anexa nr. 10 "Tariful vamal pentru mărfurile şi obiectele de import" din Legea bugetului pe anul 1999. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea Procurorului General Valeriu Catană, depusă la 1 martie 1999, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 20 aprilie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a dosarului au fost solicitate puncte de vedere Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Mediului, Ministerului Finanţelor, Departamentului Controlului Vamal. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori şi argumentele expuse de părţi în proces, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: La 12 decembrie 1998 Parlamentul a adoptat Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV. Punctul 7 din Note la Anexa nr. 10 "Tariful vamal pentru mărfurile şi obiectele de import" conţine următoarea prevedere: "Importul mijloacelor de transport care au fost exploatate peste 10 ani este interzis". Autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii acestei norme, considerînd-o contrară dispoziţiilor art. 46 şi 127 din Constituţie. În opinia sa, această normă îngrădeşte cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia. Autorul subliniază că limitarea exercitării dreptului constituţional la proprietate prin Legea bugetului pe anul 1999 nu poate fi considerată ca o măsură necesară, impusă de ocrotirea sănătăţii publice şi de protecţia mediului, supus poluării excesive prin exploatarea mijloacelor de transport cu un grad sporit de uzură, deoarece, în virtutea art. 46 alin. (5) din Constituţie, dreptul de proprietate privată obligă proprietarul la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care îi revin, potrivit legii. Respectarea normelor de protecţie a mediului poate fi realizată prin optimizarea standardelor şi înăsprirea condiţiilor tehnice de exploatare a mijloacelor de transport. Raportînd prevederea contestată la dispoziţiile Legii Supreme, Curtea Constituţională constată următoarele. Art. 46 din Constituţie garantează dreptul la proprietatea privată şi protecţia acesteia. Prin conţinutul său el exclude posibilitatea îngrădirii, prin utilizarea pîrghiilor economice şi sociale, a dreptului la proprietatea privată. Consacrîndu-l ca instituţie juridică şi ca unul din drepturile fundamentale ale persoanei, dispoziţiile acestui articol obligă statul şi ceilalţi titulari ai puterii publice să respecte proprietatea şi să se abţină de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept. Cadrul juridic concret al protecţiei dreptului la proprietate este determinat de conţinutul şi limitele proprietăţii, sarcină care, potrivit art. 46 alin. (2), (4) şi (5) din Constituţie, este de competenţa legislativului. Legislativul însă nu este liber în acţiunile sale. Pe de o parte, el trebuie să se conducă de interesul colectivităţii, care nu este unica bază a restricţiei impuse proprietarului, iar, pe de altă parte, limita admisibilă a unei restricţii sociale trebuie să fie determinată de asigurarea existenţei dreptului la proprietatea privată, prevăzut de art. 46 alin. (1) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile alin. (1) garantează dreptul la proprietate, iar dispoziţiile alin. (5) impun o obligaţie socială, formînd un tot întreg, indisolubil, care determină existenţa unui echilibru. În contextul problemei abordate în sesizare, Curtea Constituţională consideră că legislativul poate să instituie norme de reglementare a proprietăţii, pornind de la sarcinile privind protecţia mediului prevăzute de art. 46 alin. (5) din Constituţie. Conform dispoziţiilor generale privind proprietatea (art. 127 din Constituţie), dreptul la proprietate este garantat titularilor, dacă acesta nu vine în contradicţie cu interesele societăţii. În Legea bugetului pe anul 1999, în pct. 7 din Note la Anexa nr. 10, legislativul a concretizat tipul obiectelor ce nu pot fi introduse pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, în virtutea dispoziţiilor constituţionale, Parlamentul a instituit norme legale ce ţin de competenţa sa exclusivă. Avînd în vedere scopul urmărit de legislativ şi regulile restrictive instituite de acesta, Curtea Constituţională consideră că acţiunile legislativului sînt conforme principiilor constituţionale. În fiecare caz aparte decizia asupra oportunităţii restrîngerii exerciţiului unui drept aparţine Parlamentului. Prin urmare, pornind de la necesitatea protecţiei mediului, care se încadrează în criteriul general de protecţie a sănătăţii publice, statuat de art. 54 alin. (1) din Constituţie, se poate constata că prevederile pct.7 din Note nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nu aduc atingere dreptului la proprietatea privată, consacrat în art. 46 din Constituţie. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 140 alin. (2) din Constituţie, art.1 alin. (3) lit. a) şi c), art. 26 alin. (4) şi (5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E : 1. Recunoaşte constituţional pct. 7 din Note la Anexanr. 10 din Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV din 12 decembrie 1998. 2. Prezenta hotărîre este definitivă, intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 8 iulie 1999. Nr. 38.