Hotărîre nr.38 din 15.07.2014 cu privire la Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole

CURTEA DE CONTURI

H O T Ă R Î R E

cu privire la Raportul auditului mediului privind

utilizarea durabilă a terenurilor agricole

nr. 38  din  15.07.2014

 (în vigoare 29.08.2014) 

Monitorul Oficial nr.256-260 art.37 din 29.08.2014

* * *

Curtea de Conturi, în prezenţa ministrului agriculturii şi industriei alimentare, dl V.Bumacov, şefului Direcţiei resurse naturale şi biodiversitate a Ministerului Mediului, dna A.Rotaru, directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, dl I.Sula, vicedirectorului general al Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, dl A.Morcov, vicedirectorului Î.S. “Centrul de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor”, dl N.Danilov, directorului Institutului de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului “Nicolae Dimo”, dl Iu.Moşoi, inspectorului principal în Secţia inspectare sol, subsol, deşeuri şi substanţe chimice în cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, dl D.Aparatu, precum şi a altor persoane responsabile, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole.

____________________

¹ Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008 (cu modificările ulterioare).

Misiunea de audit s-a desfăşurat în temeiul art.28 şi art.31 din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2014².

____________________

² Hotărîrea Curţii de Conturi nr.61 din 11.12.2013 “Privind aprobarea Programului activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2014” (cu modificările ulterioare).

Auditul a fost efectuat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi³ şi Liniile directoare ale auditului de mediu, elaborate conform Standardelor Internaţionale de Audit. În vederea susţinerii opiniilor, constatărilor, formulării concluziilor şi recomandărilor, probele de audit au fost obţinute prin desfăşurarea procedurilor specifice auditului.

____________________

³ Hotărîrea Curţii de Conturi nr.60 din 11.12.2013 “Cu privire la aplicarea Standardelor Internaţionale de Audit ale Instituţiilor Supreme de Audit de nivelul 3 – ISSAI 100, ISSAI 200, ISSAI 300, ISSAI 400, în cadrul misiunilor de audit ale Curţii de Conturi”.

În cadrul auditului au fost analizate activităţile privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole, fiind stabilite unele dificultăţi la realizarea politicilor în domeniu, precum şi fiind identificate cauzele acestora.

Obiectivul general al auditului a fost: Este politica de stat în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole dezvoltată suficient şi adecvat, iar organele cu competenţe la acest capitol dispun de instrumente corespunzătoare şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite?

Auditul a fost efectuat la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Ministerul Mediului, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, fiind colectate probe, precum şi solicitate informaţii de la alte autorităţi centrale de specialitate.

Examinînd rezultatele auditului şi audiind Raportul prezentat, precum şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţa publică, Curtea de Conturi

A CONSTATAT:

Păstrarea pe termen lung a stării terenurilor agricole în contextul măsurilor de conservare a solului prin practicarea unei agriculturi organice reprezintă unul dintre obiectivele primordiale ale politicii de mediu al Republicii Moldova. Politica statului la acest capitol stabileşte exploatarea terenurilor într-o manieră durabilă, în baza unor principii nonpoluante şi de conservare.

Totodată, domeniul gestionării durabile a terenurilor agricole este unul vulnerabil, auditul constatînd situaţii problematice şi deficienţe la acest capitol. Astfel,

♦ solul, în calitate de resursă naturală, nu este protejat de un cadru juridic de reglementare a utilizării, conservării, protecţiei şi ameliorării acestuia, pe baza principiilor şi elementelor strategice care ar garanta utilizarea durabilă a terenurilor, condiţie indispensabilă pentru dezvoltarea social-economică a ţării;

♦ lipsa planurilor de amenajare, pentru unele localităţi, determină nearmonizarea politicilor de mediu cu gestionarea durabilă a terenurilor agricole;

♦ Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2020⁴ şi activităţile privind ameliorarea fertilităţii terenurilor agricole nu sînt însoţite de proceduri/mecanisme de prioritizare a obiectivelor, de expertizare şi evaluare a obiectelor, de acţiuni şi indicatori măsurabili, ceea ce determină riscul neobţinerii efectelor importante scontate;

____________________

⁴ Hotărîrea Guvernului nr.626 din 20.08.2011 “Cu privire la aprobarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020”.

♦ terenurile agricole şi ecosistemele aferente sînt supuse riscului de poluare ca rezultat al activităţilor insuficiente de monitorizare şi supraveghere sistematică a utilizării fertilizanţilor în agricultură;

♦ activităţile irelevante şi neorganizate privind protecţia terenurilor agricole, determină neasigurarea unui monitoring ecologic eficient;

♦ nerespectarea tehnologiilor de prelucrare a solului şi degradarea acestuia sînt cauzate inclusiv de fragmentarea excesivă a terenurilor agricole;

♦ în lipsa unor date şi informaţii relevante privind situaţia terenurilor agricole se determină o monitorizare ineficientă a acestora;

♦ lipsa evaluării şi expertizării proiectelor de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, precum şi nestabilirea indicatorilor măsurabili ce urmează a fi obţinuţi condiţionează, în unele cazuri, nerealizarea obiectivelor stabilite, astfel neasigurîndu-se o continuitate a scopurilor determinate.

Multitudinea de strategii, programe, planuri de activitate, precum şi lipsa unui cadru legal special al solului condiţionează fragmentarea atribuţiilor responsabililor în domeniul utilizării terenurilor cu destinaţie agricolă, astfel determinîndu-se lipsa unui management integrat al acestora. Autorităţile competente în gestionarea fondului funciar agricol nu dispun de procese şi pîrghii suficiente pentru diminuarea degradării şi impactului negativ al poluării acestuia, precum şi mecanisme de înlăturare a ameninţărilor asupra mediului, în acest sens fiind necesare activităţi şi instrumente adiţionale unor bune practici agricole şi prietenoase mediului.

Reieşind din cele expuse, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c) şi art.34 alin.(3) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Raportul auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole, care se anexează la prezenta Hotărîre.

2. Hotărîrea şi Raportul de audit se remit:

2.1. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, pentru implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit şi luarea de atitudine referitor la rezultatele auditului;

2.2. Ministerului Mediului şi entităţilor din subordine, pentru implementarea recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.3. Ministerului Mediului, de comun cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, şi se cere să asigure definitivarea şi adoptarea cadrului legal corespunzător de reglementare a utilizării, conservării, protecţiei şi ameliorării solului;

2.4. Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, pentru informare şi luare de atitudine în vederea implementării recomandărilor expuse în Raportul de audit;

2.5. Guvernului Republicii Moldova, pentru informare privind rezultatele auditului şi luare de atitudine privind managementul dispersat al domeniului gestionării terenurilor agricole, prin identificarea unor soluţii de concentrare a atribuţiilor, inclusiv prin oferirea de pîrghii şi mecanisme autorităţii centrale de specialitate;

2.6. Preşedintelui Republicii Moldova, pentru informare;

2.7. Parlamentului Republicii Moldova şi Comisiei permanente mediu şi schimbări climatice, pentru documentare.

3. Despre măsurile întreprinse pentru executarea subpunctelor 2.1.-2.4. din prezenta Hotărîre, precum şi pentru implementarea recomandărilor auditului, se va informa Curtea de Conturi în termen de 6 luni.

4. Prezenta Hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.

RAPORTUL

auditului mediului privind utilizarea durabilă a terenurilor agricole

ABREVIERI

I. SINTEZĂ

Suprafaţa terenurilor agricole la nivel mondial este în continuu proces de extindere, iar schimbarea tendinţelor în producţia şi consumul global de produse exercită o presiune tot mai mare asupra resurselor funciare, acestea avînd un caracter limitat.

Domeniul auditat impune necesitatea de evidenţiere a lacunelor ce ţin de folosirea actuală a fondului funciar agricol. Problemele privind utilizarea terenurilor şi gestionarea acestora reprezintă o mare preocupare pentru ISA din întreaga lume. Curtea de Conturi, în calitate de membru al Grupului de lucru EUROSAI privind auditul mediului, a iniţiat prezentul audit pentru a determina măsura în care sînt realizate activităţile ce ţin de utilizarea durabilă a terenurilor agricole, precum şi pentru a identifica dificultăţile şi cauzele acestora în implementarea politicilor în domeniu.

Auditul efectuat indică că managementul terenurilor agricole produce rezultate, dar menţine şi presiuni asupra acestora, fiind constatate deficienţe în eforturile actorilor de obţinere a progreselor. Pentru a eficientiza procesul de utilizare durabilă a terenurilor agricole, Raportul de audit include o serie de recomandări concrete pe care părţile responsabile trebuie să le pună în aplicare.

Astfel, analiza situaţiilor concrete, a datelor şi informaţiilor acumulate a stabilit unele probleme şi cauze ale acestora, care se manifestă prin:

• Lipsa unor date complete, veridice şi generalizate privind terenurile agricole care determină imposibilitatea unei monitorizări adecvate a acestora.

MAIA şi MM nu deţin informaţii sub forma unei baze de date complexe, care să cuprindă indicatorii de caracterizare agrofizică a solului, climei, reliefului, de utilizare a terenurilor. Totodată, nu sînt estimate riscurile privind diversele procese de degradare şi poluare a terenurilor agricole, fapt ce are o conotaţie negativă asupra bunei implementări a politicilor de utilizare durabilă a acestora;

• Capacitatea instituţională subdezvoltată şi integrarea insuficientă în planurile de dezvoltare locală a măsurilor de protecţie şi conservare a terenurilor şi ecosistemelor aferente acestora.

Urmare a unei abordări necorespunzătoare şi insuficiente a măsurilor de conservare a terenurilor la nivel naţional, se relevă că administrarea acestora şi practicile agricole nu poartă un caracter durabil. În acelaşi timp, nu sînt identificate eforturile orientate asupra unui management integrat al terenurilor şi nu sînt luate în considerare preocupările de mediu în cadrul planurilor de utilizare a acestora. APL nu dispun de planuri de amenajare a teritoriului, astfel încît utilizarea terenurilor agricole nu este însoţită de o dezvoltare planificată, organizarea teritoriului avînd un caracter haotic şi nu ţine cont de armonizarea politicilor economice, sociale şi ecologice;

• Lipsa unui cadru legislativ-normativ uniform, al cărui obiectiv l-ar constitui protecţia funcţiilor solului şi utilizarea durabilă a terenurilor agricole în Republica Moldova.

Protecţia generală a terenurilor şi a funcţiilor sale de mediu, economice, sociale şi ecologice reprezintă o condiţie importantă pentru abordarea principalelor provocări ecologice. În Republica Moldova terenurile agricole reprezintă un domeniu care, prin diversitatea şi importanţa sa, necesită soluţii specifice de dezvoltare la nivel local şi regional. În lipsa unei legi a solului, nu sînt exhaustiv stabilite obiectivele-cheie şi activităţile obligatorii pentru a fi realizate, nu sînt identificate şi argumentate cerinţele financiare sau planificarea detaliată a măsurilor caracteristice unei protecţii şi utilizări durabile a terenurilor agricole;

• Fragmentarea sporită a terenurilor agricole, care determină o dezvoltare lentă a sectorului agrar şi, implicit, lipsa de sustenabilitate în utilizarea acestora.

Suprafeţele mici ale terenurilor agricole, numărul mare al deţinătorilor de terenuri şi amplasarea necorespunzătoare a acestora implică deficienţe în procesul de organizare şi gestionare durabilă a fondului funciar agricol. Gradul înalt de parcelare a terenurilor în Republica Moldova creează mari dificultăţi în procesul de prelucrare a lor, acestea fiind dominate de exploataţii agricole de dimensiuni mici, cu o mărime medie de 2,5 ha. Potrivit datelor preliminare ale recensămîntului general agricol (RGA), aceasta reprezintă una dintre problemele de bază ale sectorului agrar;

• Deficienţa unui monitoring ecologic eficient care ar determina implementarea unor activităţi necesare păstrării pe termen lung a fertilităţii solurilor, precum şi evitării acţiunilor de poluare a acestora.

Pentru adoptarea unor decizii sustenabile cu privire la diminuarea impactului negativ asupra terenurilor agricole, autoritatea publică responsabilă de controlul ecologic de stat nu depune eforturile de rigoare care să asigure o monitorizare ecologică continuă pentru depistarea operativă şi la timp a tuturor factorilor poluatori sau cu impact negativ asupra terenurilor. Supravegherea ecologică privind respectarea durabilităţii terenurilor nu identifică dacă exploatarea acestora este realizată în măsura în care să permită conservarea, dar în acelaşi timp să nu admită poluarea terenurilor agricole. Concomitent, omologarea fertilizanţilor în lipsa datelor privind impactul acestora asupra mediului, precum şi lipsa unei monitorizări eficiente asupra folosirii lor de către utilizatorii de terenuri agricole implică pericole de poluare a mediului.

II. INTRODUCERE

Terenurile reprezintă o resursă naturală condiţionat regenerabilă, fiind utilizate în diferite domenii ale economiei, totodată constituind principalul mijloc de producţie în agricultură. Este recunoscut faptul că, în tendinţa sa de a obţine performanţe majore, activităţile agricole nealiniate bunelor practici de mediu au devenit o sursă de poluare a mediului ambiant.

În ultimii 50 de ani producţia agricolă la nivel mondial s-a extins de circa 3 ori, creşterea fiind determinată, în mare măsură, de sporul randamentului pe unitatea de teren agricol şi de intensificarea proceselor în agricultură. Conform datelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (ONUAA)¹, în ultima jumătate de secol terenurile agricole la nivel mondial au crescut cu 67 mil.ha, ca urmare a două tendinţe opuse: creşterea cu 107 mil.ha în ţările în curs de dezvoltare şi scăderea cu 40 mil.ha în ţările dezvoltate. Suprafaţa de terenuri agricole în ţările dezvoltate a atins punctul culminant la mijlocul anilor 80 ai secolului trecut, ulterior scăzînd în ritmuri accelerate.

____________________

¹ Anuarul statistic 2013 al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură.

ONUAA defineşte terenurile drept zone terestre, care cuprind toate atributele biosferei atît imediat deasupra, cît şi la suprafaţa pămîntului, inclusiv clima, formele de sol şi de teren, hidrologia de suprafaţă (inclusiv de mică adîncime, lacuri, rîuri, mlaştini), straturile sedimentare aproape de suprafaţă şi cele subterane asociate, rezervele geohidrologice, populaţiile de plante şi animale, “aşezările umane”, rezultatele fizice din trecut şi prezent ale activităţilor umane (terasări, stocări ale apelor şi structurile de drenaj, drumuri, clădiri etc.). Avînd în vedere că terenurile au rolul de a sprijini şi de a asigura continuitatea activităţii umane pe o bază durabilă, aceste componente trebuie să fie păstrate şi să interacţioneze într-un mod echilibrat, fără a afecta mediul ambiant.

În Republica Moldova suprafaţa terenurilor agricole constituie 0,6 ha/locuitor, acest indicator situîndu-se la un nivel mediu printre statele din Europa de Est, situaţie ilustrată în figura de mai jos.

Sursă: Adaptat conform datelor preluate de pe http://www.fao.org/home/en/.

Transformarea zonelor naturale în suprafeţe artificiale creşte într-un ritm chiar mai accelerat decît densitatea populaţiei, iar terenurile agricole în procesul exploatării sînt supuse unor modificări importante. Exploatarea nechibzuită a acestora, utilizarea necontrolată a substanţelor chimice, exploatarea agricolă şi forestieră fără protecţie antierozională etc. determină apariţia şi intensificarea poluării terenurilor, deteriorarea peisajului agricol şi silvic, reducerea alarmantă a diversităţii florei şi faunei, dezechilibrul ecologic, ori, în corespundere cu funcţiile sale ecologice, terenurile trebuie să acţioneze într-o manieră durabilă pentru conservarea resurselor naturale şi protejarea biodiversităţii.

Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi cadrul legislativ-normativ naţional prevăd exploatarea terenurilor în baza unor principii de protecţie şi utilizare durabilă a acestora, prevenirea poluării, degradării şi restabilirea ecosistemelor, conservarea biodiversităţii, precum şi diminuarea consecinţelor impactului nociv asupra terenurilor provocat de factori naturali şi antropogeni.

Protecţia mediului, în complexitatea sa, abordează ecosistemele prin dimensiunea acestora şi diversitatea lor spaţială, naturală şi antropică, inclusiv prin considerarea particularităţilor diferitor regiuni şi problemelor de utilizare durabilă şi protecţie a terenurilor.

Dimensiunea utilizării terenurilor este una vastă, acestea fiind folosite pentru aşezări, sisteme de producţie (inclusiv agricultură şi silvicultură) şi infrastructură. Terenurile reprezintă o resursă limitată, iar modul în care este folosită determină una dintre cauzele principale ale schimbărilor de mediu, cu impact semnificativ asupra calităţii vieţii şi a ecosistemelor, precum şi asupra gestionării infrastructurii. Impactul asupra terenurilor continuă să modifice peisajele şi mediul, lăsînd amprente negative, iar uneori ireversibile, asupra folosirii lor. Aproape peste tot apar tensiuni între nevoia societăţii pentru resurse şi spaţiu, pe de o parte, şi capacitatea pămîntului de a susţine şi a prelua aceste nevoi, pe de altă parte. O atare situaţie implică utilizarea excesivă şi degradarea fără precedent a peisajelor, ecosistemelor şi mediului, fiind necesară o perspectivă de gestionare a lor pe termen lung.

Delimitarea funcţiilor terenurilor şi a domeniilor de utilizare a acestora permite analiza impactului asupra mediului. Astfel, dacă resursele terenurilor sprijină activităţile umane într-un mod durabil, atunci şi alte funcţii ale acestora trebuie să fie păstrate în echilibru.

Terenurile au capacitatea de a satisface o gamă largă de obiective, activităţile derulate în acest sens generînd mai multe produse sau servicii, acestea constituind factor de producţie, sursă de biodiversitate, regulator climateric, factor hidrologic, precum şi avînd funcţia de peisaj geografic.

Conform datelor Cadastrului funciar, fondul funciar al Republicii Moldova, la situaţia din 31.12.2013, a constituit 3384,6 mii ha, în care ponderea cea mai semnificativă o deţin terenurile cu destinaţie agricolă (59,5%), situaţie prezentată în Tabelul nr.1.

În acelaşi timp, conform situaţiei din 01.01.2013, cota cea mai importantă din totalul terenurilor agricole este deţinută de terenurile arabile, urmînd cele ocupate de păşuni şi plantaţii multianuale.

Sursă: Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 2013.

Agricultura reprezintă un sector important în economia Republicii Moldova, astfel încît în anul 2013 acest sector a asigurat 13% din PIB, generînd 26% din totalul locurilor de muncă pentru populaţia activă a ţării.

Sursă: Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Este de menţionat că, în comparaţie cu statele din regiune, contribuţia agriculturii în PIB, în cazul Republicii Moldova, este una net semnificativă. Astfel, în anul 2013, în România² contribuţia agriculturii la formarea PIB-ului a constituit 5,6%, iar în Ucraina³ – 9%.

____________________

² Institutul Naţional de Statistică al României (http://www.insse.ro/cms/ro).

³ Serviciul Statistic de Stat al Ucrainei (http://www.ukrstat.gov.ua/).

Deşi implicarea populaţiei active în sectorul agricol este una semnificativă, cota acesteia se diminuează continuu, schimbările structurale în economia Republicii Moldova condiţionînd apariţia unor noi oportunităţi de angajare în cîmpul muncii, altele decît agricultura.

Sursă: Anuarul statistic al Republicii Moldova, anul 2013.

Conform rezultatelor RGA din anul 2011⁴, media SAU⁵ este de 2,29 ha, fiind similară celei înregistrate de circa 49% din totalul exploataţiilor agricole din statele Uniunii Europene. Totodată, conform rezultatelor RGA, indicele SAU/locuitor este de 0,54 ha, astfel încît Republica Moldova se plasează mai sus decît media/locuitor înregistrată în Uniunea Europeană (0,34 ha SAU/locuitor). Rezultatele RGA ilustrează o fragmentare excesivă a terenurilor cu destinaţie agricolă, ceea ce condiţionează o diminuare a productivităţii agricole, perturbarea rotaţiei culturilor, degradarea solului, dar şi alte efecte negative.

____________________

⁴ Hotărîrea Guvernului cu privire la organizarea şi desfăşurarea recensămîntului general agricol din 2011, nr.371 din 06.05.2010.

⁵ Suprafaţa agricolă utilizată (SAU) – concept statistic destinat evaluării teritoriului consacrat producţiilor agricole. Aceasta reprezintă suprafaţa totală de teren arabil, păşune permanentă, vii, livezi. SAU nu cuprinde suprafeţe cu păduri, teritorii neagricole, precum drumuri, cariere, parcuri, suprafeţe ocupate de construcţii.

Totodată, suprafaţa medie a unei parcele de teren pe republică este de 0,85 ha, zona centrală a ţării fiind fragmentată cel mai mult, aici suprafaţa minimă a unei parcele constituind 0,29 ha (raionul Străşeni).

Sursă: Recensămîntul general agricol din anul 2011.

III. SFERA ŞI ABORDAREA DE AUDIT

Reieşind din problemele identificate privind realizarea obiectivelor şi sarcinilor de domeniu, a fost determinat următorul obiectiv de audit: Este politica de stat în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole dezvoltată suficient şi adecvat, iar organele de resort dispun de instrumente corespunzătoare şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite?

Sfera auditului a cuprins activităţile şi politicile realizate de către autorităţile responsabile în domeniul utilizării durabile a terenurilor agricole în perioada 2011-2013. Abordarea de audit a fost orientată la evidenţierea problemelor din acest sector, cu identificarea neajunsurilor şi disfuncţionalităţilor, precum şi la stabilirea eficacităţii programelor sau a activităţilor întreprinse pentru atingerea obiectivelor şi a impactului dorit.

Dat fiind obiectivul determinat, a fost supus auditului Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, ca autoritate centrală de specialitate, totodată fiind colectate probe şi de la alte autorităţi cu atribuţii în domeniu.

Pe parcursul misiunii de audit au fost analizate interacţiunile dintre autorităţile responsabile privind coordonarea, administrarea şi gestionarea activităţilor de către acestea, inclusiv deciziile luate în acest sens, precum şi dacă cadrul legal existent este suficient pentru întreprinderea unor măsuri adecvate, care să permită o gestionare durabilă a terenurilor agricole. Auditul a cuprins activităţile şi măsurile realizate în perioada 2011-2013 de către organele de resort privind implementarea politicilor în gestionarea terenurilor agricole.

În scopul obţinerii probelor competente, relevante şi rezonabile în sprijinul raţionamentelor şi concluziilor auditorilor cu privire la organizarea, funcţiile, programele şi activităţile entităţilor auditate, au fost utilizate Liniile directoare de efectuare a auditurilor de mediu (ISSAI 5110). Pentru asigurarea unei înţelegeri detaliate şi formularea unor concluzii acceptabile privind implementarea activităţilor/măsurilor în conformitate cu programele de domeniu, realizarea atribuţiilor, responsabilităţilor în cadrul politicilor şi programelor guvernamentale care sînt în vigoare, echipa de audit a efectuat vizite în teren, pentru colectarea informaţiilor de la inspecţiile ecologice raionale, direcţiile raionale de siguranţă a alimentelor, direcţiile raionale pentru agricultură.

Metodologia de audit este expusă în Anexa nr.1 la prezentul Raport.

IV. CADRUL JURIDIC ŞI SISTEMUL INSTITUŢIONAL

Tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cadrul legislativ-normativ naţional şi directivele din sector stabilesc cerinţe şi condiţionează utilizarea în condiţii durabile a terenurilor agricole, acestea determinînd politica de stat la acest capitol (a se vedea Tabelul nr.2).

Cadrul de dezvoltare a standardelor pentru bunele condiţii de agricultură şi de mediu (GAEC¹⁶) stabileşte că statele UE vor defini, la nivel naţional sau regional, cerinţe minime pentru condiţii bune de agricultură şi de mediu¹⁷, luînd în considerare caracteristicile specifice zonelor vulnerabile, inclusiv condiţiile de sol şi cele climatice, condiţiile pentru sistemele agricole existente, precum şi utilizarea terenurilor, rotaţia culturilor, practicile şi structurile agricole (Tabelul nr.3).

____________________

¹⁶ Bunele Condiţii pentru Agricultură şi Mediu.

¹⁷ Regulamentul Consiliului Europei nr.1782/2003 din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori.

Totodată, Decizia nr.1600/2002/EC cu referire la cel de-al VI-lea Program de Acţiune pentru Mediu în Comunitatea Europeană stabileşte obiectivul de a proteja resursele naturale şi de a promova utilizarea durabilă a solului, document prin care UE s-a angajat să adopte o Strategie tematică pentru protecţia solului orientată la stoparea şi reorientarea degradării acestuia. Decizia are un rol important avînd în vedere că degradarea solului provoacă un impact puternic asupra altor domenii, precum apa, sănătatea populaţiei, schimbările climatice, protecţia naturii, a biodiversităţii şi asigurarea securităţii alimentare.

UE a identificat problema spaţiului rural drept una comunitară, aceasta fiind abordată la nivel de politică europeană. Astfel, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Recomandarea 1296/1996 cu privire la Carta europeană a spaţiului rural, documentul-cadru politic şi juridic al dezvoltării şi amenajării rurale în Europa. În conformitate cu politicile de domeniu, a fost stabilită realizarea unui echilibru între cerinţa de conservare a spaţiului rural economic, ecologic şi social-cultural al ţărilor, pe de o parte, şi tendinţa de modernizare a vieţii rurale, pe de altă parte. Totodată, avînd în vedere că dezvoltarea şi amenajarea rurală se află la confluenţa dintre tendinţa de expansiune a urbanului, a dezvoltării agresive a industriei pe seama spaţiului rural, se impune cerinţa de menţinere, pe cît este posibil, a ruralului la dimensiunile sale actuale. Aceasta este foarte important şi în contextul Republicii Moldova, avînd în vedere că suprafaţa ţării este reprezentată în mare măsură de spaţiul rural, unde predomină terenurile agricole şi cele din fondul forestier.

Scopul politicii de stat în domeniul relaţiilor funciare este elaborarea şi realizarea măsurilor de protecţie a terenurilor, acestea reprezentînd un spaţiu de importanţă vitală, mijloc de producţie agricolă şi mediu de amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană, protecţia lor fiind prioritară altor forme de activitate.

Atribuţiile statului în domeniul relaţiilor funciare se bazează pe dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de gospodărire agricolă, pe tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrărilor agricole şi valorificării eficiente a terenurilor, cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a gospodăriilor, folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de construcţii.

Dezvoltarea economică depinde direct sau indirect de resursele naturale, inclusiv de materiile prime şi resursele de sol. O dezvoltare eficientă din punctul de vedere al resurselor funciare presupune o abordare a gestionării acestora drept un element esenţial în combaterea tendinţelor nesustenabile privind resursele. Astfel, utilizarea terenurilor reprezintă un aspect important în cadrul multor politici, cum ar fi: coeziunea teritorială, urbanismul, agricultura, transportul şi protecţia naturii.

În acest context este imperativă o planificare, gestionare eficientă şi o reconciliere a tuturor subiecţilor responsabili, prin orientarea acestora către utilizarea durabilă a terenurilor, ori utilizarea şi managementul terenurilor agricole reprezintă un domeniu care implică mai multe părţi interesate, situaţie reflectată în Tabelul nr.4.

Terenurile agricole în Republica Moldova sînt dominate de culturi cu valoare joasă, acestea avînd o productivitate scăzută¹⁸. În acelaşi timp, exploataţiile agricole au o structură destul de fragmentată, parcelele de teren fiind mici şi dispersate în spaţiu. Aceasta determină lipsa de eficienţă în cultivarea şi rotaţia culturilor în asolamente, precum şi o suprafaţă mică a terenurilor irigate (1,4% din suprafaţa cultivată). În acelaşi timp, sînt înregistrate suprafeţe de terenuri agricole nelucrate, care, conform situaţiei operative a MAIA din 01.06.2014 (Anexa nr.2 la prezentul Raport), au constituit 145,2 mii ha.

____________________

¹⁸ Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, nr.409 din 04.06.2014.

Acest fenomen determină, pe termen lung, creşterea vulnerabilităţii solului, reprezentînd o sursă de răspîndire a vegetaţiei nedorite, ce creează condiţii de apariţie a focarelor de boli şi dăunători ai plantelor agricole, care reduc spaţiul ce revine plantelor cultivate, îngreunează efectuarea lucrărilor agricole, ca rezultat sporind costurile de producţie. Degradarea terenurilor este definită drept “reducerea sau pierderea productivităţii şi complexităţii biologice ori economice a terenurilor ca rezultat al proceselor naturale sau al activităţilor umane” (ONU, 1997). În conformitate cu raportul ONUAA privind starea resurselor funciare şi de apă pentru alimentaţie şi agricultură la nivel mondial, degradarea resurselor funciare a atins cote îngrijorătoare. Astfel, cota terenurilor degradate a ajuns la 25%, iar cea a terenurilor moderat degradate la 8% (anul 2011). Prin comparaţie, proporţia terenurilor degradate a fost de doar 16% în anul 1997 (ONUAA).

Conform datelor Cadastrului funciar al Republicii Moldova, la situaţia din 01.01.2012 solurile erodate ocupau 877,6 mii ha, inclusiv 504,8 mii ha – soluri slab erodate, 259,3 mii ha – moderat erodate, şi 114,2 ha – puternic erodate. Suprafaţa terenurilor cu soluri erodate s-a majorat cu 223,8 mii ha pe parcursul ultimilor 30 de ani, “avansînd” aproximativ cu 6,4 mii ha anual. Analiza factorilor naturali şi antropici care provoacă degradarea terenurilor permite a constata că, calitatea solurilor se înrăutăţeşte continuu. Astfel, au crescut suprafeţele solurilor erodate, afectate de alunecări de teren, deteriorate antropic – salinizate, solonetizate, degradate ca rezultat al irigării, desfundate etc. Totodată, sub influenţa lucrărilor agrotehnice s-a intensificat procesul de deteriorare a structurii şi de compactare a solurilor. În condiţiile deficitului de îngrăşăminte minerale şi organice, bilanţul humusului şi elementelor nutritive a devenit negativ (minus 0,6-0,8 t/ha), pierderile anuale de humus prin eroziune constituind circa 600 mii tone, sau 0,3 t/ha¹⁹. Acestea, în ansamblu, au determinat reducerea continuă a fertilităţii solurilor şi degradarea diversităţii pedologice.

____________________

¹⁹ Centrul Informaţional de Mediu.

V. CONSTATĂRILE AUDITULUI

5.1. Protecţia terenurilor agricole şi a funcţiilor sale de mediu, economice, sociale, ecologice şi culturale nu sînt realizate prin stabilirea statutului juridic al solului drept corp istorico-natural, bază a ecosistemelor cu multiple funcţii, bogăţie naturală parţial regenerabilă.

Lipsa unei legi speciale a solului nu permite elaborarea unui cadru coerent şi uniform de politici în domeniu. Totodată, existenţa unui număr mare de acte cu caracter normativ-legal (strategii, programe, planuri de activitate etc.), care se suprapun ca acţiuni, dar şi de obiective face ca sarcinile stabilite pentru realizare să fie delegate diferitor autorităţi, iar ca rezultat lipseşte o monitorizare eficientă a activităţilor şi, implicit, un monitoring integrat al gestionării terenurilor agricole.

Inundaţiile, alunecările de teren şi deşertificările au constituit motive importante pentru care a fost elaborată o strategie-proiect comunitară, care prevede asigurarea protecţiei solului, inclusiv amendamente la Directiva CE²⁰ privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului. Obiectivul general al strategiei îl constituie protecţia funcţiilor solului şi utilizarea durabilă a lui. Elaborarea acesteia are drept temei şi faptul că acţiunile umane afectează în diverse moduri funcţionarea şi utilizarea solului şi că este necesară o strategie comunitară care să contribuie la protejarea celor mai ameninţate suprafeţe agricole, ca urmare a modificărilor survenite ca rezultat al utilizării solului, a apariţiei sau extinderii zonelor industriale contaminate, a impermeabilizării sau eroziunii solului. Republica Moldova ca stat care s-a angajat să se alinieze la acquis-ul comunitar are obligaţia să respecte cerinţele europene şi în acest context devine stringentă necesitatea elaborării unei legi a solului armonizată cu Directivele UE în domeniu.

____________________

²⁰ Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind responsabilitatea pentru prevenirea şi remedierea daunelor aduse mediului.

MAIA, de comun cu MM, au elaborat proiectul Legii solului (în anul 2006), definitivîndu-l şi prezentîndu-l Guvernului pentru aprobare. Proiectul de lege a fost conceput pentru asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calităţii solurilor, pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice, obligatorii pentru autorităţile publice de toate nivelurile şi pentru proprietarii funciari. Principiile generale ale acestui proiect prevăd utilizarea durabilă a solurilor, prevenirea degradării lor, îmbunătăţirea şi restabilirea solurilor degradate, precum şi monitorizarea continuă a calităţii lor. În acelaşi timp, proiectul de lege delimitează împuternicirile şi stabileşte obligaţiile AAP centrale şi locale pentru resursele naturale şi mediul înconjurător, precum şi obligaţiile persoanelor fizice şi juridice în domeniul utilizării durabile şi monitoringului solului.

În acest context, Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului “Nicolae Dimo” menţionează drept una dintre cauzele principale ale exploatării nechibzuite a terenurilor agricole lipsa unei legi organice, ca Legea solului, care ar include supravegherea stării de calitate a solului şi reglementarea utilizării acestuia.

Se relevă că, în condiţiile lipsei unei legi organice, devine dificilă asigurarea reglementării activităţilor de protecţie, conservare şi ameliorare a calităţii solurilor, bazate pe principii ştiinţifice, agrotehnice şi organizatorice. În acelaşi timp, în condiţiile enunţate se atestă o fragmentare şi dispersare a atribuţiilor de domeniu, acest fapt împiedicînd reglementarea eficientă a gestionării durabile a terenurilor agricole.

Recomandări:

1. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, de comun cu Ministerul Mediului: Pentru reglementarea gestiunii durabile a terenurilor agricole, să asigure definitivarea şi înaintarea spre aprobare a proiectului Legii solului.

5.2. Fragmentarea excesivă a terenurilor agricole şi suprafeţele mici ale acestora diminuează productivitatea agricolă şi cauzează nerespectarea tehnologiilor de prelucrare, precum şi degradarea acestora.

Ca rezultat al reformei funciare şi implementării unor noi forme de proprietate, a crescut substanţial numărul deţinătorilor funciari şi al proprietarilor de terenuri agricole, această situaţie limitînd posibilitatea utilizării eficiente şi protecţia terenurilor agricole. Dimensiunile limitate ale terenurilor agricole şi amplasarea acestora de-a lungul versanţilor creează impedimente în implementarea unei agriculturi durabile, metodelor performante de cultivare a plantelor şi complexelor de măsuri regionale privind protecţia terenurilor. Gospodăriile colective şi terenurile arendate de către lideri nu sînt organizate antierozional, lipsesc asolamentele, amplasarea culturilor, iar metodele de prelucrare nu cuprind măsuri de conservare a productivităţii terenurilor, majoritatea acestora necesitînd lucrări specializate de restabilire a conţinutului de humus în sol.

În condiţiile unei fragmentări sporite a terenurilor agricole, se denotă o dezvoltare lentă şi instabilă a sectorului agricol şi a infrastructurii rurale, fapt determinat şi de o structură neadecvată a gospodăriilor agricole. Aceasta determină inclusiv carenţe organizaţionale şi instituţionale pentru cadrul de reglementare a sectorului agrar, precum şi lipsa capacităţilor de autogestiune eficientă a acestuia. În acelaşi timp, se constată şi înrăutăţirea condiţiilor de mediu ca rezultat al practicării agriculturii intensive şi imposibilitatea aplicării unor practici agricole economic viabile şi prietenoase mediului.

Astfel, în lipsa unei exploataţii agricole viabile, nu se asigură integritatea ecologică, viabilitatea economică şi responsabilitatea socială, nerespectarea acestor principii determinînd lipsa de sustenabilitate în cazul terenurilor agricole. În astfel de condiţii, continuă dehumificarea solurilor, pe pante se activează eroziunea, periodic – alunecările de teren şi degradarea învelişului de sol.

Fragmentarea terenurilor este parţial soluţionată de către utilizatorii de terenuri agricole mai mari care arendează terenuri în baza unor acorduri pe termen scurt, dar aceasta nu este o soluţie durabilă. În aceste condiţii, parcelarea terenurilor determină un nivel scăzut de rotaţie a culturilor agricole, reducerea utilizării îngrăşămintelor organice de 20-30 de ori şi a îngrăşămintelor minerale de 15-20 de ori, care au determinat un dezechilibru profund de humus şi bioelemente în sol, degradarea lui biologică, calitatea solurilor diminuîndu-se cu 5 puncte timp de 30 de ani, ca urmare a exploatării intensive şi lipsei unor măsuri pedologice necesare. Diminuarea calităţii terenurilor agricole a devenit o problemă critică în ţară, în combinaţie cu urmările diferitor tipuri de eroziune, scăderea productivităţii culturilor agricole şi eficienţei producţiei agricole pe suprafeţe mari de terenuri.

În conformitate cu Planul de acţiuni²¹, în perioada 2011-2012 au fost realizate şi întreprinse măsuri privind consolidarea terenurilor agricole, implementarea acestora avînd rolul de a micşora nivelul de fragmentare şi asigurarea utilizării durabile a acestora. Ca rezultat al lucrărilor de elaborare şi implementare a proiectului de consolidare a terenurilor agricole, au fost efectuate negocieri, emise decizii ale consiliilor locale, autentificate şi înregistrate terenurile consolidate. Totodată, în conformitate cu datele MAIA şi ARFC, în perioada 2011-2013 suprafaţa totală a terenurilor agricole consolidate a constituit circa 16 mii ha. Se menţionează că activităţile realizate la acest capitol nu sînt suficiente, astfel încît este imperativ ca utilizatorii de terenuri să fie asistaţi organizaţional şi juridic. Urmare a vizitelor la direcţiile raionale pentru agricultură, auditul a stabilit că nu sînt pe deplin dezvoltate şi urmează a fi îmbunătăţite practicile de promovare a implicării participanţilor la relaţiile funciare, nu sînt aplicate planificările participative de activităţi şi accesul deschis la informaţii. La fel, se constată o capacitate redusă a APL privind promovarea standardelor durabile de utilizare a terenurilor agricole, acestea necesitînd suport considerabil din partea instituţiilor centrale de specialitate.

____________________

²¹ Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial al Republicii Moldova (2008-2015), nr.282 din 11.03.2008.

În contextul stimulării consolidării terenurilor agricole, MAIA a elaborat proiectul Hotărîrii de Guvern “Cu privire la aprobarea Strategiei de consolidare a terenurilor agricole pentru anii 2012-2027”. Ulterior, după avizare de către ministerele şi instituţiile interesate, proiectul hotărîrii nominalizate a fost expediat spre examinare şi aprobare Guvernului, pe care însă l-a restituit MAIA, avîndu-se în vedere necesitatea elaborării unei noi Strategii privind dezvoltarea agricolă în Republica Moldova, aceasta fiind ulterior elaborată şi aprobată²².

____________________

²² Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, nr.409 din 04.06.2014.

Recomandări:

2. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare: Să stabilească şi să realizeze activităţi privind consolidarea terenurilor agricole prin elaborarea şi aprobarea Strategiei şi cadrului metodologic aferent.

5.3. Lipsa unor informaţii relevante privind starea terenurilor agricole nu permite o monitorizare eficientă a stării acestora.

Ameliorarea stării solurilor degradate şi planificarea terenurilor agricole necesită date şi informaţii detaliate privind solurile, în special pentru monitorizarea continuă a celor degradate şi prevenirea efectelor acestor acţiuni, fiind deopotrivă importante şi datele privind fertilitatea şi parametrii fizico­chimici ai acestora. La moment nu există o bază de date unică care ar cuprinde expres şi veridic datele menţionate, această informaţie fiind deţinută fragmentat de către ARFC, MAIA şi instituţiile din subordine, precum şi APL.

Supravegherea permanentă a schimbărilor din componenţa resurselor funciare este necesară pentru analiza şi pronosticul stării ecologice a fondului funciar, pentru aprecierea acestor schimbări, întocmirea concepţiilor, programelor şi înfăptuirea măsurilor de preîntîmpinare a proceselor negative şi determinarea tendinţelor acestor procese, pentru ocrotirea şi utilizarea raţională a resurselor funciare, conservarea şi ameliorarea lor²³.

____________________

²³ Legea privind reglementarea de stat a regimului proprietăţii funciare, cadastrul funciar de stat şi monitoringul funciar, nr.1247-XII din 22.12.1992 (în continuare – Legea nr.1247-XII din 22.12.1992).

Gestionarea terenurilor agricole nu este însoţită de deţinerea unor date actualizate care ar asigura o evidenţă strictă şi veridică privind starea terenurilor agricole din ţară. Auditul a constatat lipsa datelor la direcţiile raionale pentru agricultură raionale privind estimarea şi evoluţia proceselor de degradare, stabilirea unor acţiuni privind combaterea fenomenelor negative asupra terenurilor agricole, întocmirea de prognoze privind utilizarea lor. Acestea nu deţin şi nu acumulează informaţii privind profilele de sol sau parametrii fizico-chimici ai terenurilor agricole. Astfel, autorităţile publice centrale şi locale nu sînt asigurate cu informaţii statistice şi analitice reale privind calitatea terenurilor agricole, iar nedeţinerea acestora nu permite luarea unor decizii eficiente în administrarea durabilă a terenurilor agricole. Totodată, în lipsa datelor enumerate, devine dificilă realizarea proiectelor de ameliorare funciară şi aplicare de tehnologii intensive pentru sporirea capacităţii de producţie a terenurilor. În unele cazuri, deficienţele de comunicare ale MAIA cu reprezentanţii autorităţilor de specialitate ale administraţiilor publice centrale şi locale nu asigură promovarea şi implementarea politicilor de domeniu.

Analiza datelor autorităţilor de specialitate ale administraţiei publice centrale a stabilit că acestea nu planifică şi nu realizează activităţi privind înaintarea de recomandări utilizatorilor de terenuri privitor la organizarea asolamentelor şi rotaţiei culturilor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentată ştiinţific, ameliorarea funciară, reducerea de pierderi prin eroziune sau alunecări de teren.

Avînd în vedere Planul de acţiuni pentru anii 2011-2013 privind implementarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, ARFC nu a elaborat Harta pedologică şi rapoartele aferente acesteia, nu a întocmit cartograme agrochimice şi nu a înaintat recomandări şi măsuri de sporire a fertilităţii solurilor pe o suprafaţă de 100 mii ha. În acelaşi timp, deşi MAIA a solicitat ARFC completarea Listei obiectelor şi mijloacelor necesare pe anul 2013 cu activităţile menţionate, acestea nu au fost prevăzute pentru a fi realizate.

Totodată, auditul menţionează că sistemul informaţional “Cadastrul funciar” nu reprezintă o bază de date relevantă necesară pentru evidenţa fondului funciar şi pentru monitoringul acestuia, iar prevederile Codului funciar, Legii nr.1247-XII din 22.12.1992²⁴, Regulamentului cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar²⁵ ce ţin de evidenţa fondului funciar şi efectuarea monitoringului necesită a fi actualizate.

____________________

²⁴ Legea nr.1247-XII din 22.12.1992.

²⁵ Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului cu privire la conţinutul documentaţiei cadastrului funciar, nr.24 din 11.01.1995.

Deşi Legea nr.1247-XII din 22.12.1992 stabileşte că monitoringul funciar este deservit de un sistem informaţional, care asigură formarea băncii de date despre resursele funciare şi este parte integrantă a sistemului informaţional al republicii, la momentul actual acest sistem este prezentat doar în format Excel şi nu asigură schimbul de date cu alte sisteme de date relevante (banca centrală de date a Cadastrului).

Cadastrul funciar actual nu reprezintă un instrument eficient şi sigur pentru evidenţa corectă a fondului funciar şi, în special, pentru monitoringul acestuia. Informaţiile cuprinse (suprafaţa) nu pot fi verificate din cauza lipsei materialelor cartografice corespunzătoare (materialelor actualizate de evidenţă grafică). În localităţile rurale inginerii pentru reglementarea regimului funciar utilizează materiale de evidenţă grafică care nu sînt actualizate.

Astfel, întocmirea Cadastrului funciar în cadrul APL de nivelul I se realizează în lipsa unui sistem informaţional performant, care ar asigura dispunerea şi schimbul de date relevante din alte sisteme informaţionale şi fără reglementarea sistemului strict de control al datelor prezentate la nivel inferior (APL de nivelul II şi ARFC).

În aşa mod, datele cantitative (suprafeţele) şi calitative (bonitatea) introduse în Cadastrul funciar nu pot fi vizualizate la nivelul conturului/hotarului de teren.

Totodată, auditul menţionează că, contrar prevederilor Planului de acţiuni privind Implementarea Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2013, ARFC nu a creat şi dezvoltat, de comun acord cu MAIA, un sistem informaţional al calităţii solurilor. Astfel, nu a fost creată banca de date textuală şi grafică digitală (indicii stării de calitate a solului, nota de bonitate pentru conturul de sol, la nivel de comună, raion, pentru argumentarea ştiinţifică a măsurilor de protecţie, ameliorarea şi sporirea fertilităţii, pentru 100 de unităţi administrativ-teritoriale de nivelul I). În aceste condiţii, nu este definită o bază pentru elaborarea proiectelor de amenajare antierozională, de ameliorare a solurilor degradate, stabilire a fondului irigaţional şi organizare teritorială a gospodăriilor. Astfel, devine dificilă utilizarea în termene optime a informaţiei privind starea de calitate şi nivelul de degradare a solurilor pentru aplicarea complexului de măsuri în vederea minimizării proceselor negative şi de conservare a fertilităţii lor. Totodată, ARFC a elaborat şi înaintat spre avizare instituţiilor responsabile conceptul SIA “Solurile Moldovei”, fiind stabilită necesitatea prezentării datelor spaţiale actuale despre învelişul de sol al ţării, în calitate de bază informaţională pentru adoptarea unor decizii argumentate şi realizarea eficientă a sarcinilor de conservare pe termen lung a calităţii şi capacităţii de producţie a solurilor.

Recomandări:

3. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru: Să întreprindă măsuri privind crearea sistemului informaţional al calităţii solurilor, precum şi să asigure actualizarea permanentă a bazei de date aferente.

5.4. Deficienţa unor activităţi sistematice privind controlul de stat în domeniul folosirii raţionale şi protecţiei terenurilor agricole determină lipsa unui monitoring exhaustiv privind utilizarea durabilă a acestora.

În acelaşi timp, în lipsa unei armonizări a politicilor de mediu şi a celor privind utilizarea terenurilor agricole, determinate inclusiv de deficienţa planurilor de amenajare a teritoriului (naţional, zonal şi local), devine dificil monitoringul terenurilor agricole.

Gestionarea durabilă a teritoriului se efectuează în baza unor acţiuni de organizare, conservare şi dezvoltare a terenurilor, orientate spre realizarea unei stări fizice şi funcţionale a cadrului natural şi a celui construit, care să corespundă necesităţilor colectivităţilor umane, în concordanţă cu interesul public. Organizarea teritoriului constituie unicul mod de coordonare a elementelor spaţiale cu o dezvoltare preconizată, afirmîndu-se ca o soluţie de optimizare a folosirii terenurilor în raport cu cerinţele prezente şi viitoare ale societăţii.

Utilizarea durabilă a terenurilor agricole presupune aplicarea armonioasă a tuturor componentelor tehnologice specifice: terasarea, rotaţia culturilor, fertilizarea raţională, irigarea, combaterea bolilor şi dăunătorilor, inclusiv prin metode biologice, realizarea unor producţii ridicate şi stabile, fără însă a afecta mediul.

În Republica Moldova deocamdată nu există o abordare integră în dezvoltarea teritoriilor, astfel încît caracterul acesteia este unul haotic şi nu ţine cont de armonizarea politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale, stabilite la nivel naţional şi local. O mare parte dintre localităţi se dezvoltă fără a avea un plan urbanistic general. Astfel, dezvoltarea infrastructurii se realizează fără a lua în considerare vulnerabilitatea unor zone agricole din vecinătatea altor amplasamente şi fără o evaluare a impactului asupra terenurilor agricole, de prezenţa elementelor sensibile de vecinătate a acestora. Conform informaţiilor Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, în prezent asigurarea localităţilor Republicii Moldova cu planuri urbanistice generale actualizate este una critică, întrucît 30% din oraşe şi doar 2% din localităţile rurale sînt dotate cu documentaţia de urbanism elaborată sau adaptată condiţiilor socioeconomice. În lipsa acestora, nu este abordat cadrul natural, condiţiile geografice şi pedoclimatice, deci şi dezvoltarea în perspectivă a terenurilor agricole şi opţiunile de valorificare a acestora. Politicile şi modelele de amenajare a teritoriului şi de gestionare a terenurilor de cele mai multe ori se bazează pe supraexploatarea resurselor şi pe metode care au la bază preocupări reduse pentru respectarea echilibrului ecologic.

Reieşind din cele expuse, auditul concluzionează că politicile de domeniu nu cuprind şi factori de redresare bine stabiliţi realităţilor de degradare a terenurilor, acestea neavînd un caracter durabil, şi nu pun accentul pe buna gestionare a tuturor atributelor şi componentelor terenului. Gestionarea durabilă a resurselor funciare necesită politici şi planificare care să se bazeze pe cunoştinţe ce ţin de amploarea şi natura resurselor funciare, modul în care terenul a fost alocat pentru utilizare şi cum va răspunde la aceste utilizări. În acest context, auditul menţionează nerealizarea de către ARFC a obiectivelor stabilite în conformitate cu Programul, astfel nefiind elaborate proiecte de organizare şi amenajare antierozională a terenurilor pe bază de landşaft.

Solurile Republicii Moldova reprezintă una dintre cele mai valoroase componente ale resurselor naturale, iar utilizarea raţională, protecţia şi combaterea proceselor de degradare a acestora implică necesitatea unei monitorizării continue a calităţii resurselor funciare. ARFC, în conformitate cu Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător²⁶, urmează să realizeze controlul privind conformitatea măsurilor antierozionale şi de ameliorare a terenurilor, precum şi utilizarea acestora conform destinaţiei şi exigenţelor stabilite de lege. Totodată, MAIA urmează să efectueze controlul asupra executării măsurilor de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole²⁷. Controalele menţionate nu sînt realizate de către responsabilii cu atribuţii în domeniu, cauza fiind cadrul instituţional nedefinitivat, lipsind pîrghiile de realizare a activităţilor de control.

____________________

²⁶ Legea privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător, nr.131 din 08.06.2012.

²⁷ Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Reglementării tehnice “Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole”, nr.1157 din 13.10.2008.

Auditul menţionează că în subordinea ARFC activează Inspectoratul de Stat pentru Supraveghere Geodezică, Tehnică şi Regim care deţine un număr restrîns de angajaţi (3 unităţi), iar competenţele sale nu definesc atribuţii privind monitoringul terenurilor agricole. Activitatea Inspectoratului nu cuprinde realizarea unor activităţi privind exercitarea controlului eficient şi sistematic asupra utilizării durabile şi protecţiei terenurilor agricole.

În acest sens, de către ARFC, în conformitate cu Regulamentul propriu de organizare şi funcţionare²⁸, au fost înaintate proiecte de hotărîre către Guvern privind aprobarea unui regulament în scopul extinderii competenţelor, modificării structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al Inspectoratului cu reprezentanţi desconcentraţi în teritoriu.

____________________

²⁸ Hotărîrea Guvernului pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acesteia, nr.383 din 12.05.2010.

Totodată, ARFC a iniţiat şi înaintat propuneri privind modificarea şi completarea unor acte legislative cu privire la crearea Inspectoratului de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare.

Lipsa activităţilor de control determină nemonitorizarea standardelor de management pe care utilizatorii de terenuri agricole ar urma să le aplice drept practici rezonabile.

În acest context se menţionează că MAIA nu a asigurat monitorizarea realizării măsurilor de prevenire şi diminuare a impactului degradării solului, astfel încît nu sînt cunoscute respectarea de către utilizatorii de terenuri a indicilor privind degradarea şi refacerea structurii solului, protecţia antierozională a terenurilor arabile, măsurile privind diminuarea activităţilor de epuizare a solului şi de poluare a acestora. La acest capitol MAIA a informat că nu deţine mecanisme şi pîrghii care ar permite realizarea activităţilor de control menţionate.

Recomandări:

4. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, de comun cu Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru: Să asigure definitivarea cadrului instituţional de reglementare a activităţilor privind controlul managementului terenurilor agricole, precum şi a celui responsabil de implementarea Reglementării tehnice “Măsuri cu privire la protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole”.

5.5. Activităţile privind monitoringul ecologic nu sînt însoţite de acţiuni eficiente şi sistematice privind protecţia terenurilor agricole.

Supravegherea sistematică şi continuă a stării mediului şi a componentelor sale sub influenţa factorilor naturali şi antropici permite sesizarea şi diminuarea tendinţelor dăunătoare mediului, astfel încît obţinerea în timp util a unor observaţii obiective privind starea acestuia este foarte importantă. Monitoringul ecologic reprezintă fundamentul unor cercetări aprofundate ulterioare, dar şi criteriu pentru evaluarea impactului acţiunilor întreprinse în vederea menţinerii integrităţii sistemelor ecologice. Astfel, conform actelor normative²⁹, în Republica Moldova realizarea angajamentelor de supraveghere a respectării protecţiei mediului în cazul terenurilor agricole revine Inspectoratului Ecologic de Stat şi subdiviziunilor sale teritoriale.

____________________

²⁹ Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea structurii şi Regulamentului Inspectoratului Ecologic de Stat, nr.77 din 30.01.2004.

IE teritoriale nu stabilesc şi nu realizează în toate cazurile activităţi de exercitare a unui control sistematic privind întreprinderea de către utilizatorii de terenuri agricole a acţiunilor de prevenire a eroziunii, neadmitere a poluării acestora sau respectare a normelor de protecţie a mediului şi utilizare a terenurilor agricole în măsura în care să prevină exploatarea nesustenabilă a lor. Echipa de audit, ca rezultat al vizitei în teren, a stabilit o evidenţă insuficientă a surselor de poluare a terenurilor agricole, iar în conformitate cu actele de inspectare a îndeplinirii cerinţelor privind protecţia mediului şi folosirea raţională a resurselor naturale a constatat că IE teritoriale nu deţin, iar în unele cazuri nu emit acte cu înaintarea recomandărilor de aplicare a măsurilor antierozionale pe terenurile agricole, ceea ce ar favoriza stoparea accelerării eroziunii naturale provocate de evenimentele naturale, a eroziunilor rezultate din activităţile umane (factor antropic), dar şi diminuarea riscurilor de poluare a terenurilor.

Astfel, la realizarea controalelor, IE nu stabilesc dacă în procesul de prelucrare a terenurilor agricole sînt provocate schimbări calitative ale acestora, nu determină gradul/nivelul de degradare a terenurilor, precum şi nu stabilesc cauzele acestor degradări. În procesul de analiză a actelor de control, auditul nu a identificat măsuri realizate pentru inventarierea stării ecologice a terenurilor sau înaintarea de prescripţii privind gestionarea factorilor poluatori şi realizarea măsurilor de prevenire şi reducere a riscurilor de degradare a fondului funciar agricol (de exemplu, implementarea procedeelor de utilizare a îngrăşămintelor organice, a metodelor agrobiologice de protecţie antierozională, crearea unor sisteme de protecţie, practicarea studiilor ştiinţifice în activităţile agricole etc.).

În acelaşi timp, în scopul creării unui cadru strategic privind protecţia mediului înconjurător, a fost aprobată Strategia de mediu³⁰, fiind stabilite acţiuni pentru anii 2014-2023, inclusiv cu referire la instituţionalizarea funcţiilor de protecţie a solurilor, elaborarea şi aprobarea unui program de monitoring ecologic integrat al calităţii solurilor, diminuarea impactului deşertificării prin implementarea tehnologiilor resurso-productive, precum şi crearea mecanismului de responsabilizare a beneficiarilor de resurse naturale privind protecţia şi utilizarea durabilă a acestora.

____________________

³⁰ Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de mediu pentru anii 2014-2023 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, nr.301 din 24.04.2014.

Recomandări:

5. Inspectoratului Ecologic de Stat: În vederea asigurării monitoringului continuu al terenurilor agricole, să inventarieze factorii poluanţi şi să creeze registre de riscuri pentru evidenţa sistematică a factorilor poluatori ai terenurilor agricole, precum şi să înainteze prescripţii obligatorii către utilizatorii de terenuri privind nepoluarea acestora şi respectarea bunelor practici agricole.

5.6. Lipsa activităţilor privind monitorizarea, supravegherea şi controlul utilizării sistematice a fertilizanţilor în agricultură nu asigură diminuarea pericolului de poluare a mediului.

Directiva Consiliului Europei privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole³¹ prevede stabilirea codurilor de bună practică agricolă, care vor fi puse în aplicare în mod voluntar de către agricultori şi vor viza inclusiv reducerea poluării cu nitraţi a mediului. În Republica Moldova, cu suportul instituţiilor ştiinţifice de profil, MAIA, MM şi al Proiectului privind Controlul Poluării în Agricultură, a fost elaborat un asemenea Cod în anul 2007.

____________________

³¹ Directiva Consiliului Europei nr.91/676/CEE din 12.12.1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole.

Codul de bune practici agricole indică un impact negativ asupra mediului înconjurător, ca rezultat al aplicării neraţionale a fertilizanţilor, astfel fiind poluate terenurile agricole şi dereglat circuitul balanţei elementelor nutritive ale acestora, precum şi fiind provocată degradarea agrochimică şi agrofizică a solurilor.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA), prin intermediul direcţiilor sale raionale (DRSA), nu a stabilit un monitoring adecvat şi sistematic al utilizării fertilizanţilor, iar activităţile derulate de acestea nu sînt suficiente pentru atingerea obiectivelor definite în conformitate cu cadrul normativ de domeniu şi reducerea/diminuarea riscului de impact negativ al fertilizanţilor asupra terenurilor agricole. De asemenea, s-a constatat că DRSA nu întreprind măsuri şi activităţi privind stabilirea regulilor de utilizare a fertilizanţilor, nefiind realizate analize cu prelevarea probelor de sol, neexistînd date statistice privind cantităţile utilizate de fertilizanţi.

Totodată, se menţionează că fertilizanţii sînt aprobaţi (omologaţi)³² şi permişi pentru utilizare în lipsa datelor cu referire la testarea în cîmp a proprietăţilor ecotoxicologice ale acestora. Analiza a 4 dosare privind atestarea şi omologarea fertilizanţilor a stabilit că acestea nu cuprind date privind determinarea impactului posibil asupra terenurilor şi ecosistemelor aferente, fără a stabili, inclusiv prin metode ştiinţifice, reziduurile lor în sol, avizele prezentate de către IES necuprinzînd aceste date. De asemenea, auditul a stabilit că, la eliberarea certificatelor ecotoxicologice, IES nu planifică şi nu realizează activităţi care să ateste inofensivitatea ecologică a fertilizanţilor, în special în funcţie de caracteristicile solului şi de proprietăţile fertilizanţilor, dar şi de caracteristicile de natură agricolă ale terenurilor. În acelaşi timp, se menţionează lipsa unor proceduri şi măsuri specifice necesare executării unui control ecologic eficient în cazurile de omologare a fertilizanţilor, IES avînd delegate atribuţii la acest capitol.

____________________

³² Hotărîrea Guvernului cu privire la aprobarea Regulamentului privind atestarea şi omologarea de stat a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pentru utilizarea în agricultură şi silvicultură, nr.1307 din 12.12.2005.

Concomitent, auditul relevă că depozitarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor deveniţi inutilizabili sau interzişi în lipsa unor condiţii corespunzătoare implică riscuri privind penetrarea acestora în sol şi în apele subterane, precum şi poluarea ecosistemelor aferente, inclusiv a terenurilor agricole. În prezent pe teritoriul Republicii Moldova sînt depozitate circa 1268 tone de produse de uz fitosanitar inutilizabile şi interzise în 13 depozite.

Conform cadrului legal³³, metodele de lichidare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor deveniţi inutilizabili sau interzişi pentru utilizare, precum şi a ambalajului lor se elaborează de către producătorii acestora, în colaborare cu autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu, şi cu autoritatea centrală pentru medicina preventivă.

____________________

³³ Art.16 alin.(2) din Legea cu privire la produsele de uz fitosanitar şi la fertilizanţi, nr.119-XV din 22.04.2004.

Stocurile de pesticide inutilizabile şi interzise nu se lichidează pe teritoriul Republicii Moldova din cauza lipsei de capacităţi, tehnologii avansate şi a densităţii sporite a populaţiei. Ca rezultat al vizitei în teren (la un depozit din raionul Criuleni), s-a constatat depozitarea necorespunzătoare a stocurilor de produse de uz fitosanitar, ceea ce implică riscul de poluare a mediului înconjurător şi a terenurilor agricole aferente. Astfel, în conformitate cu actele IES privind îndeplinirea cerinţelor de protecţie a mediului şi de folosire raţională a resurselor naturale, depozitele menţionate se află într-o stare deplorabilă, implicînd poluarea mediului pe o suprafaţă considerabilă, inclusiv a terenurilor agricole aferente.

Sursă: Depozit de stocare a pesticidelor, s.Paşcani, raionul Criuleni

(imagini efectuate de echipa de audit)

Recomandări:

6. Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Inspectoratului Ecologic de Stat: Să stabilească şi să aplice mecanisme şi activităţi continue de control şi monitorizare privind utilizarea fertilizanţilor în cadrul activităţilor agricole, inclusiv prin întocmirea şi sistematizarea unor registre speciale.

5.7. Activităţile realizate şi lucrările efectuate în conformitate cu prevederile Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 nu reprezintă, în toate cazurile, lucrări ameliorative şi de îmbunătăţiri funciare şi nu produc efecte semnificative asupra ameliorării, sporirii fertilităţii terenurilor agricole sau protecţiei solului.

Avînd în vedere intensificarea presiunilor antropice asupra resurselor de sol, necesitatea privind protecţia, ameliorarea şi utilizarea durabilă a terenurilor, a fost aprobat Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 (în continuare – Programul), obiectivul acestuia fiind realizarea măsurilor de stopare a degradării şi de sporire a fertilităţii solurilor prin modernizarea şi extinderea sistemului de îmbunătăţiri funciare, implementarea tehnologiilor moderne şi a practicilor agricole nepoluante.

Potrivit prevederilor Programului, calitatea învelişului solului în Republica Moldova este una nesatisfăcătoare pentru circa 50% din terenurile agricole, iar pentru 10% este critică, astfel încît prejudiciul anual adus economiei ţării de procesele de degradare a solurilor este enorm.

În vederea realizării Planului de Acţiuni privind implementarea Programului, au fost aprobate listele obiectelor şi mijloacelor financiare pe fiecare an în parte.

În conformitate cu informaţiile oferite de IPAPS “Nicolae Dimo”, proiectele aprobate şi lucrările executate nu corespund din punct de vedere ştiinţific, în toate cazurile, măsurilor de conservare, sporire a fertilităţii solurilor ori prevenire şi/sau combatere a eroziunii. Observaţiile ştiinţifice ale specialiştilor din cadrul IPAPS “Nicolae Dimo”, precum şi ale celor din cadrul ARFC sînt indicate în Anexa nr.3 a prezentului Raport.

Astfel, în cazul proiectului “Măsuri ameliorative în lunca rîului Cogîlnic în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Logăneşti, raionul Hînceşti”, au fost efectuate lucrări de curăţare şi adîncire a albiei rîului Cogîlnic şi construcţie a canalelor de evacuare, în valoare de 1,6 mil.lei. În acest sens, specialiştii care au realizat ieşirile în teren, de comun cu echipa de audit, au concluzionat că proiectul menţionat nu corespunde genului de lucrări realizate în lunca rîului Cogîlnic, iar curăţarea malurilor şi adîncirea albiei rîului, dar şi curăţarea canalelor existente doar tangenţial pot fi atribuite lucrărilor ameliorative, în esenţă acestea fiind de natura asistenţei tehnice a sistemului de desecare, aflat în gestiunea primăriei.

În cazul proiectului “Măsuri hidrotehnice antierozionale în hotarele administrativ-teritoriale ale satului Mingir, raionul Hînceşti”, în valoare de 0,7 mil.lei, pentru astuparea ravenei (restabilirea drumului) au fost realizate lucrări în scopul captării şi evacuării apelor pluviale de pe reţeaua de drumuri din sat, acestea neavînd, în opinia specialiştilor, nimic comun nici cu lucrările de îmbunătăţiri funciare, nici cu cele de protecţie a solului.

La fel, pentru proiectul “Lucrări ameliorative în hotarele administrativ-teritoriale ale comunei Pîrjolteni, raionul Călăraşi”, au fost realizate lucrări de curăţare a albiei rîului Răcătău, specialiştii menţionînd că acestea nu pot fi atribuite categoriei ameliorarea solului, fiind caracteristice unui complex de măsuri de prevenire a inundaţiilor, lucrările realizate urmînd a avea o influenţă nesemnificativă asupra dinamicii nivelului apei pedofreatice şi un efect minim asupra regimului de umiditate a solului.

Totodată, specialiştii, în cadrul implementării proiectului “Curăţarea şi adîncirea canalelor în hotarele administrativ-teritoriale ale satelor Curchi şi Brăviceni, raionul Orhei”, prin realizarea lucrărilor de defrişare a livezilor pe o suprafaţă de 55,69 ha au stabilit lipsa tangenţei cu lucrările de conservare a fertilităţii solului.

În acelaşi context, lucrările privind reconstrucţia bazinului de acumulare a apei pe o suprafaţă de 0,41 ha realizate în cadrul proiectului “Lucrări de protecţie împotriva inundaţiilor şi alunecărilor de teren în comuna Lingura, raionul Cantemir”, în opinia specialiştilor, nu vor rezolva problema protecţiei solului, acesta fiind un obiectiv destinat să acumuleze apa freatică pentru irigarea prin picurare a viţei-de-vie şi nu se referă la remedierea stării de calitate a solului.

De asemenea, specialiştii au menţionat că proiectele de construcţie a iazurilor prin excavare şi a altor bazine de acumulare a apei pentru irigare sînt necesar să fie elaborate în paralel cu proiectul de irigare a terenului preconizat pentru irigare şi doar după cercetările pedologice şi hidrologice detaliate pentru prognoza impactului asupra solului şi mediului. Imaginile realizate de către echipa de audit privind proiectele menţionate sînt expuse în Anexa nr.4 la prezentul Raport.

În acest context se concluzionează că MAIA şi ARFC nu dispun de proceduri şi mecanisme de executare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, care ar stabili modul de selectare şi prioritizare a obiectivelor, expertizarea şi evaluarea proiectelor de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor. Nu sînt stabilite acţiunile şi indicatorii ce urmează a fi obţinuţi în cadrul implementării măsurilor de protecţie a solului, precum şi modul, criteriile de selectare a entităţilor ce urmează a fi antrenate pentru realizarea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare în acest proces.

Se menţionează că lucrările expuse în Anexa nr.3 la prezentul Raport, dar şi alte măsuri stabilite în Planul de acţiuni pe anii 2011-2013, nu au fost expertizate din punct de vedere ştiinţific, acţiune stabilită în conformitate cu Obiectivul unu din Planul de acţiuni menţionat³⁴. Totodată, asistenţa ştiinţifică specializată nu a fost asigurată la toate etapele de stabilire, iniţiere şi realizare a lucrărilor. Divergenţele asupra caracterului lucrărilor realizate indică lipsa unei conlucrări eficiente între Î.S. “Protecţia Solurilor şi Îmbunătăţiri Funciare” şi IPAPS “Nicolaie Dimo” în vederea selectării şi prioritizării obiectivelor aferente proiectelor de lucrări privind îmbunătăţirile funciare. Imaginile aferente lucrărilor realizate descrise sînt prezentate în Anexa nr.4 la prezentul Raport.

____________________

³⁴ Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.626 din 20.08.2011.

Recomandări:

7. Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, de comun cu Ministerul Mediului: Să elaboreze mecanisme şi proceduri privind organizarea şi realizarea executării lucrărilor de îmbunătăţiri funciare, cu stabilirea obligativităţii privind expertizarea ştiinţifică a proiectelor respective, precum şi să revizuiască Programul de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor pentru anii 2011-2020 prin excluderea activităţilor care nu ţin de îmbunătăţirile funciare a terenurilor agricole.

CONCLUZIE GENERALĂ

Lipsa unui cadru legal special al solului implică fragmentarea atribuţiilor responsabililor de domeniu, aceasta determinînd deficienţa unui management integrat al terenurilor agricole, în acest sens fiind necesare activităţi şi instrumente adiţionale unor bune practici agricole şi prietenoase mediului. În acelaşi timp, este imperativă stabilirea obiectivelor concrete şi măsurilor detaliate pentru realizarea de activităţi caracteristice unei utilizări durabile a terenurilor agricole.

Anexa nr.1

METODOLOGIA DE AUDIT

Pentru realizarea obiectivelor stabilite, misiunea de audit a efectuat activităţi specifice, fiind aplicate tehnici de audit şi utilizate diferite metode de colectare a probelor. Astfel,

• pentru a constata dacă cadrul existent elaborat şi politicile de domeniu sînt armonizate cu un sistem de protecţie şi conservare a mediului, a fost analizat cadrul normativ-legal, au fost intervievaţi responsabilii, precum şi a fost analizată interacţiunea actorilor responsabili în domeniu;

• pentru a evalua realizarea atribuţiilor privind supravegherea şi monitoringul ecologic în cazul terenurilor agricole, au fost analizate planurile şi rapoartele anuale de activitate ale responsabililor, actele de inspectare, procesele-verbale şi notele informative, au fost intervievate persoanele responsabile, precum şi au fost efectuate ieşiri în teren;

• pentru a constata dacă au fost întreprinse măsuri şi realizate acţiuni care să contribuie la inofensivitatea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor pentru terenurile agricole, au fost analizate planurile anuale de acţiuni şi rapoartele de activitate ale Centrului de Stat pentru Atestarea şi Omologarea Produselor de Uz Fitosanitar şi a Fertilizanţilor, au fost studiate dările de seamă anuale privind activitatea ANSA; au fost analizate procedurile de atestare şi omologare de stat a fertilizanţilor; au fost analizate actele de control întocmite de către ANSA cu privire la gestionarea fertilizanţilor; au fost analizate activităţile şi măsurile întreprinse pentru protecţia terenurilor agricole; au fost realizate ieşiri în teren la DRSA;

• pentru a determina dacă există metode de lichidare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor deveniţi inutilizabili sau interzişi, în măsura care să contribuie la poluarea terenurilor agricole, au fost efectuate vizite în teren pentru a stabili metodele de păstrare şi de lichidare a acestor produse; au fost analizate actele de control şi acţiunile întreprinse de MAIA şi MM privind lichidarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;

• pentru a constata dacă au fost realizate activităţi de evaluare (diagnosticare) a stării terenurilor agricole, au fost studiate rapoartele privind executarea lucrărilor de evaluare complexă a solurilor efectuate de Centrul Republican de Pedologie Aplicată;

• pentru a stabili dacă au fost realizate măsuri suficiente privind monitorizarea procesului de utilizare durabilă a terenurilor agricole, au fost analizate actele ce justifică procesul de monitorizare şi coordonare a realizării obiectivelor Programului de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor, precum şi impactul neîndeplinirii indicatorilor de performanţă stabiliţi;

• pentru a stabili dacă aplicarea măsurilor de conservare şi sporire a fertilităţii solurilor sînt în concordanţă cu principiile utilizării durabile a acestora, au fost studiate actele de executare a lucrărilor în cadrul Programului, actele de expertiză şi proiectele de execuţie. În vederea evaluării lucrărilor executate şi impactului acestora asupra terenurilor agricole, au fost efectuate ieşiri comune la faţa locului cu executorii lucrărilor şi expertul din cadrul IPAPS “Nicolae Dimo”;

• în aspectul evaluării gradului de realizare a măsurilor de instruire, reciclare a specialiştilor, precum şi realizare a activităţilor agricole şi de popularizare a informaţiei ce ţine de conservarea şi sporirea durabilităţii terenurilor agricole, au fost studiate actele justificative privind desfăşurarea seminarelor cu tematici republicane, zonale, raionale şi locale, conferinţelor de profil, meselor rotunde în vederea instruirii şi reciclării specialiştilor din agricultură, precum şi utilizatorilor de terenuri agricole;

• pentru a determina dacă a fost creat, actualizat şi utilizat corespunzător sistemul informaţional al calităţii solurilor, au fost solicitate informaţii de la MAIA privind crearea sistemului informaţional al calităţii solurilor, precum şi a fost analizat proiectul conceptului sistemului informaţional.