Hotărîre nr.39 din 09.07.2001 privind revizuirea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 mai 1998 "Cu privire la interpretarea art. 20 din Constituţia Republicii Moldova"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE privind revizuirea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 mai 1998 "Cu privire la interpretarea art. 20 din Constituţia Republicii Moldova"* Nr.39 din 09.07.2001 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.90-91/34 din 02.08.2001 * * * ------------------------ * M.O., 1998, nr. 56-59, art. 24. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor Dumitru PULBERE - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător cu participarea grefierului Corina Popa, conducîndu-se după art. 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat din oficiu în şedinţă plenară chestiunea privind revizuirea Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 mai 1998 "Cu privire la interpretarea art. 20 din Constituţia Republicii Moldova" (în continuare - Hotărîrea nr. 16). Temei pentru revizuirea Hotărîrii nr. 16 a servit Decizia Curţii Constituţionale din 2 iulie 2001 privind oportunitatea revizuirii acesteia din oficiu, adoptată în conformitate cu art. 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Examinînd materialele prezentate şi audiind informaţia judecătorilor-raportori, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 28 mai 1998, la sesizarea Curţii Supreme de Justiţie, Curtea Constituţională a interpretat art. 20 din Constituţia Republicii Moldova şi a adoptat Hotărîrea nr. 16, prin punctul 1 din dispozitivul căreia a stipulat că "Dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova garantează tuturor titularilor de drepturi civile accesul liber la justiţie în soluţionarea litigiilor de muncă. Acest drept nu poate fi limitat de nici o lege. Stabilirea unor proceduri speciale sau a jurisdicţiei constituţionale pentru persoanele oficiale de stat, exponente ale unui interes politic şi public deosebit, numite în funcţie prin hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrile Guvernului, care sînt emise în exerciţiul atribuţiilor prevăzute direct de normele Constituţiei sau de alte legi, nu constituie o limitare a accesului la justiţie. Potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, examinarea constituţionalităţii acestor acte normative este de competenţa Curţii Constituţionale". Iar în pct. 2 din dispozitivul hotărîrii precitate Curtea a menţionat: "În termenii art. 20 şi 115 alin. (4) din Constituţie, "instanţa judecătorească competentă" este instanţa legal abilitată cu dreptul de a soluţiona cauze concrete, competenţa, locul ei în ierarhia instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată fiind stabilite de legislator prin lege organică". 2. Prin Hotărîrea nr. 16 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra problemelor abordate de autorul sesizării, aferente interpretării art. 20 din Legea Supremă, şi a remarcat în pct. 4 al părţii descriptive că "...potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională este unica autoritate abilitată să exercite controlul constituţionalităţii legilor, hotărîrilor, regulamentelor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului". Curtea a accentuat că "Constituţia - aşezămînt fundamental şi esenţialmente juridic - în articolul luat în dezbatere se referă la totalitatea actelor, indiferent de natura lor juridică (normative sau individuale), emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exercitarea atribuţiilor lor". În context Curtea a relevat că "...instanţelor de judecată nu li se poate recunoaşte prerogativa examinării constituţionalităţii legilor, hotărîrilor, regulamentelor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, cu atît mai mult ele nu şi-o pot aroga. Deşi actele enunţate sînt emise de o autoritate publică şi prin natura lor juridică pot fi considerate "acte administrative cu caracter individual", care stabilesc raporturi de muncă cu o persoană fizică concretă, ele nu sînt susceptibile controlului instanţelor judecătoreşti. Indiferent de domeniul în care intervin, aceste acte, emise în exercitarea atribuţiilor prevăzute de Constituţie, sînt acte nesusceptibile controlului legalităţii în cadrul instanţelor judecătoreşti şi pot fi supuse controlului numai de către Curtea Constituţională". 3. Constituţia Republicii Moldova prevede, printre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Astfel, art. 53 alin. (1) din Constituţie statuează: "Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei". În dezvoltarea acestor dispoziţii constituţionale, la 10 februarie 2000, Parlamentul a adoptat Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV** (în continuare - Legea nr. 793-XIV). Art. 34 alin. (1) din capitolul V "Dispoziţii finale şi tranzitorii" al Legii nr.793-XIV prevede că dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă. Alineatul (4) din acelaşi articol stipulează că la data intrării în vigoare a legii se abrogă capitolele douăzeci şi doi - douăzeci şi cinci din Codul de procedură civilă, precum şi orice dispoziţii ale acestuia care contravin prezentei legi, iar prin alin. (7) Guvernul a fost abilitat să elaboreze şi să prezinte Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu această lege şi să aducă propriile acte normative în concordanţă cu ea. ------------------------- ** M.O., 2000, nr. 57-58, art. 375. Potrivit art. 1 din Legea nr. 793-XIV, contenciosul administrativ, ca instituţie juridică, are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept, astfel încît orice persoană ce se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, să se poată adresa instanţei de contencios administrativ competente şi să obţină anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ, aşa cum rezultă din art. 3 alin. (1) al legii precitate, îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi, subdiviziunile autorităţilor publice şi funcţionarii din structurile acestora. Curtea Constituţională relevă că, adoptînd Legea contenciosului administrativ şi instituind procedura jurisdicţiei de contencios administrativ, legislatorul a realizat dispoziţiile constituţionale din art. 72 alin. (3) lit. e) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ. Or, potrivit art. 60 din Constituţie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului, adoptarea legilor fiind una din atribuţiile sale de bază (art. 66 lit. a) din Constituţie). 4. Analizînd pct. 4 din partea descriptivă şi pct. 1 subpunctul 2 din dispozitivul Hotărîrii nr. 16, precum şi prevederile Legii contenciosului administrativ menţionate mai sus, în coroborare cu art. 53 alin. (1), art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, Legea cu privire la Curtea Constituţională şi Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea menţionează următoarele. Potrivit art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în Republica Moldova, este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei. În conformitate cu art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie (în redacţia Legii nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000 "Cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei"* ), Curtea Constituţională exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor şi ordonanţelor Guvernului, precum şi a tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. ------------------------- * M.O., 2000, nr. 88-90, art. 661. Avînd în vedere cadrul legal existent ce reglementează activitatea Curţii Constituţionale şi practica de jurisdicţie constituţională, Curtea reiterează că pot fi supuse controlului constituţionalităţii actele care prin trăsăturile lor specifice (adoptate sau emise de o autoritate publică, caracter coercitiv, general şi obligatoriu) sînt acte normative. Actele administrative cu caracter individual, emise de o autoritate publică în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, fiind acte juridice care nu conţin norme de drept, reprezentînd norme cu caracter personal, cu efecte juridice unice, aplicabile doar unui singur caz şi, prin urmare, neobligatorii publicului general, nu pot face obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept, însă ele pot fi supuse controlului legalităţii de către instanţa judecătorească în condiţiile legii. Astfel, Curtea relevă că pot fi supuse controlului constituţionalităţii doar actele enumerate în art. 135 alin. (1) lit. a) din Legea Supremă, care au caracter normativ. Totodată, Curtea accentuează că procedura de jurisdicţie constituţională constă în activitatea de verificare a conformităţii actelor normative ce conţin norme de drept cu Constituţia Republicii Moldova, avînd drept scop realizarea principiului supremaţiei Constituţiei. În contextul celor menţionate şi potrivit art. 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 4 alin. (2) şi (3), art. 6 alin. (1) şi (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională examinează chestiuni ce ţin de competenţa sa, în exclusivitate probleme de drept. Pentru considerentele arătate şi avînd în vedere că constatările cuprinse în pct. 4 din părtea descriptivă şi în pct. 1 din dispozitivul Hotărîrii Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 mai 1998 au condus la apariţia unor coliziuni şi dificultăţi în aplicarea Legii contenciosului administrativ, Curtea consideră necesar să le revizuiască. Pentru motivele arătate, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. b) şi art. 140 din Constituţie, art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 62 şi art. 72 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Revizuieşte Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 16 din 28 mai 1998 "Cu privire la interpretarea art. 20 din Constituţia Republicii Moldova". 2. Constatările cuprinse în pct. 4 din partea descriptivă a Hotărîrii nr. 16 din 28 mai 1998 se substituie prin constatările cuprinse în pct. 4 al părţii descriptive din prezenta hotărîre. 3. Pct. 1 din dispozitivul Hotărîrii nr. 16 se va expune în următoarea redacţie: "Dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţia Republicii Moldova garantează tuturor titularilor de drepturi civile accesul liber la justiţie în soluţionarea litigiilor de muncă. Acest drept nu poate fi limitat de nici o lege. Actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative, ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic şi public deosebit, nu pot face obiect al controlului constituţionalităţii la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept. Instituirea prin lege a unor reguli speciale de procedură şi a modalităţilor de exercitare a drepturilor procedurale la examinarea litigiilor unei categorii distincte de persoane oficiale de stat nu contrazice principiul statuat de art. 20 din Constituţie - accesul liber la justiţie, deoarece aceste reguli rezultă din necesitatea înfăptuirii unor acţiuni exclusiv politice, care nu comportă un litigiu de muncă". 4. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 9 iulie 2001. Nr. 39.