Hotărîre nr.40 din 15.07.99 despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.312-XIII din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi" şi Hotărîrii Parlamentului nr.449-XIII din 5 mai 1995 "Privind aprobarea Regulamentului Curţii de Conturi a Republicii Moldova"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 312-XIII din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi"* şi Hotărîrii Parlamentului nr.449-XIII din 5 mai 1995 "Privind aprobarea Regulamentului Curţii de Conturi a Republicii Moldova"** Nr.40 din 15.07.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.80-82/51 din 29.07.1999 * * * ------------------------------------ * M.O., 1995, nr.7, art.77; 1997, nr.71, art.599; 1999, nr.29,art.132. ** M.O., 1995, nr. 29-30, art. 327. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător-raportor Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Aliona Balaban, deputatului în Parlament Ion Morei, unul din autorii sesizării, reprezentantului Parlamentului Ion Creangă, şef al sectorului relaţii cu autorităţile publice în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, călăuzindu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii art.1 alin. (1), art. 2 alin. (2) şi (4), art. 3 alin. (2), art. 35 din Legea nr. 312-XIII din 8 decembrie 1994 "Cu privire la Curtea de Conturi" şi Hotărîrii Parlamentului nr. 449-XIII din 5 mai 1995 "Privind aprobarea Regulamentului Curţii de Conturi a Republicii Moldova" (în continuare - Legea nr. 312-XIII şi Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII). Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Vadim Mişin şi Ion Morei, depusă la 26 martie 1999, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 aprilie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării preliminare a sesizării au fost solicitate puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui ţării, Guvernului, Curţii de Conturi. Audiind informaţia judecătorului-raportor, argumentele expuse de părţi în proces şi analizînd materialele dosarului, Curtea Constituţională a constatat: În sesizare autorii solicită controlul constituţionalităţii următoarelor articole din Legea nr. 312-XIII: art. 1 alin. (1), potrivit căruia Curtea de Conturi funcţionează pe lîngă Parlament; art. 2 alin. (4), potrivit căruia un control suplimentar asupra administrării resurselor financiare publice poate fi efectuat fără decizia Parlamentului, la cererea unei fracţiuni parlamentare (unui grup) susţinută în scris de cel puţin 20 de deputaţi; art. 35, potrivit căruia controlul asupra activităţii Curţii de Conturi şi asupra respectării devizului ei de cheltuieli este exercitat de Parlament, precum şi a prevederilor Regulamentului Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII. Fondul obiectului sesizării ţine de problema de drept privind conformitatea cu Constituţia a dispoziţiilor despre statutul Curţii de Conturi cuprinse în Legea nr. 312-XIII şi în Regulamentul Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII, precum şi a dispoziţiilor ce reglementează controlul asupra activităţii Curţii de Conturi. Autorii sesizării afirmă că Legea Supremă nu prevede că Curtea de Conturi funcţionează pe lîngă Parlament. De asemenea, ei relevă că nici Constituţia, nici Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea nr. 797 din 2 aprilie 1996, nu prevăd pentru Parlament dreptul de a efectua controale asupra activităţii Curţii de Conturi. În temeiul dreptului prin care îşi stabileşte limitele de competenţă (art. 6 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale), Curtea Constituţională consideră necesar a exercita, de asemenea, controlul constituţionalităţii următoarelor articole din Legea privind Curtea de Conturi: art. 2 alin. (2), potrivit căruia controalele Curţii de Conturi se iniţiază din oficiu şi nu pot fi sistate decît de Parlament şi numai în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege; art. 3 alin. (2), potrivit căruia raportul anual al Curţii de Conturi se examinează în Parlament şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice. Dispoziţiile constituţionale menţionate stabilesc atribuţiile de bază ale Curţii de Conturi, prin exercitarea cărora statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară (art. 126 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie). Alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi, se stabilesc prin lege organică (art. 133 alin. (5) din Constituţie). Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 312-XIII Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar şi funcţionează pe lîngă Parlament. Ea îşi exercită atribuţiile independent şi în conformitate cu Constituţia şi cu alte legi. Analiza juridică a conţinutului art. 1 alin. (1) din Legea nr. 312-XIII denotă că prevederile acestuia privind statutul Curţii de Conturi ca organ suprem de control financiar, care îşi exercită atribuţiile independent, corespund pe deplin dispoziţiilor art. 133 din Constituţie, care statuează principiile de bază ale acestui organ de stat. În acelaşi timp, Curtea Constituţională observă că prevederea, potrivit căreia Curtea de Conturi funcţionează pe lîngă Parlament, contravine principiului independenţei Curţii de Conturi în exercitarea atribuţiilor sale ca organ suprem de control financiar. Prin urmare, sintagma "şi funcţionează pe lîngă Parlament" din articolul citat este neconstituţională. Avînd în vedere independenţa Curţii de Conturi în exercitarea atribuţiilor sale, Curtea Constituţională califică drept neconstituţională şi sintagma "decît de Parlament şi numai în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege" din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 312-XIII, deoarece dreptul Curţii de Conturi de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice, statuat de art. 133 alin. (1) din Constituţie este un principiu constituţional pus la baza economiei naţionale şi finanţelor publice, care nu poate fi limitat de nici o autoritate publică. Principiul constituţional menţionat protejează Curtea de Conturi de imixtiuni directe sau indirecte în activitatea sa. De aici rezultă că şi prevederea art. 35 din Legea nr. 312-XIII privind exercitarea de către Parlament a controlului asupra activităţii Curţii de Conturi este neconstituţională. Potrivit art. 133 alin. (4) din Constituţie, Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice. Or, aceste dispoziţii nu prevăd examinarea raportului în Parlament. Prin urmare, sintagma "se examinează în Parlament şi" din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312-XIII este, de asemenea, neconstituţională. Deoarece Constituţia, în art. 133 alin. (5), prevede expres că alte atribuţii, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Curţii de Conturi se stabilesc prin lege organică, este neconstituţională şi Hotărîrea Parlamentului nr. 449-XIII, prin care a fost aprobat Regulamentul Curţii de Conturi a Republicii Moldova. Plenul Curţii Constituţionale însă nu poate reţine argumentele autorilor sesizării prin care se contestă constituţionalitatea art. 2 alin. (4) din Legea nr. 312-XIII, care prevede că un control suplimentar asupra administrării resurselor financiare publice poate fi efectuat fără decizia Parlamentului, la cererea unei fracţiuni parlamentare (unui grup) susţinută în scris de cel puţin 20 de deputaţi. Curtea relevă că, în temeiul art. 68 alin. (1) din Constituţie, deputatul, în exercitarea mandatului reprezentativ, fiind în serviciul poporului, are dreptul de a contribui la realizarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, în special, la exercitarea controlului parlamentar asupra puterii executive sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie; la iniţierea cercetării şi audierii oricăror chestiuni ce se referă la interesul societăţii; la îndeplinirea altor atribuţii stabilite prin Constituţie şi legi (art. 66 lit. f), n) şi r). Pentru considerentele menţionate şi călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) şi art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E 1. Declară neconstituţionale sintagmele "şi funcţionează pe lîngă Parlament" din art.1 alin.(1); "decît de Parlament şi numai în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege" din art. 2 alin. (2); "se examinează în Parlament şi" din art. 3 alin. (2) şi "asupra activităţii Curţii de Conturi şi" din art. 35 din Legea nr. 312-XIII din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi". 2. Declară neconstituţională Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr.449-XIII din 5 mai 1995 "Privind aprobarea Regulamentului Curţii de Conturi a Republicii Moldova". 3. Recunoaşte constituţional art.2 alin.(4) din Legea nr.312-XIII din 8 decembrie 1994 "Privind Curtea de Conturi". 4. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 15 iulie 1999. Nr. 40.