Hotărîre nr.41 din 20.07.99 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.338 din 26 mai 1995

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 Nr.41 din 20.07.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.80-82/52 din 29.07.1999 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea Tatianei Berladean, grefier, Ion Vasilache, adjunctul avocatului parlamentar, reprezentantul avocatului parlamentar Alexei Potîngă, autorul sesizării, în lipsa nemotivată a reprezentantului Guvernului legal citat, conform art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie şi art. 4 alin. (1)lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul privind controlul constituţionalităţii prevederilor punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 "Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor"*. ----------------------- * M.O., 1995, nr. 38-39, art. 288. Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea avocatului parlamentar Alexei Potîngă, depusă în conformitate cu prevederile art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională. Prin decizia Curţii Constituţionale din 6 iunie 1999 sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond şi înscrisă în ordinea de zi. În procesul examinării sesizării Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere în problema abordată Preşedintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor. Examinînd materialele dosarului şi audiind argumentele reprezentantului autorului sesizării, Curtea Constituţională a c o n s t a t a t: La 8 decembrie 1992 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea privind reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225-XII**, prin care a repus în drepturi cetăţenii Republicii Moldova supuşi represiunilor politice de organele regimului totalitar în perioada 1917-1990. Art. 12 alin. (3) din Legea nominalizată prevede că modul de restituire către persoanele reabilitate a averii nelegitim confiscate, naţionalizate sau luate în alt mod, precum şi mărimea plăţii pentru imobil, se stabilesc de către Guvern. ---------------------------- ** Monitorul Parlamentului R.M., 1992, nr. 12, art. 363. La 26 mai 1995 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr. 338 "Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor". În punctul 2 din Hotărîre se stipulează că în cazurile în care, din motive obiective, averea persoanelor reabilitate nu s-a păstrat şi nu poate fi restituită, se va recupera valoarea ei, dar plafonul achitărilor nu poate depăşi suma de 200 lei pentru fiecare familie deportată. Punctul 3 din Hotărîrea în cauză prevede că, în cazurile în care valoarea averii nu poate fi determinată, lipsind documentele necesare, se achită o compensaţie nu mai mare de 90 lei pentru o familie deportată. Avocatul parlamentar Alexei Potîngă a sesizat Curtea Constituţională asupra neconstituţionalităţii prevederilor punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea menţionată. În sesizare se susţine că stabilirea plafonului la acoperirea prejudiciilor cauzate în urma represiunilor politice în mărime de 200 lei, atunci cînd valoarea bunurilor poate fi estimată, şi 90 lei, atunci cînd valoarea bunurilor nu poate fi estimată, este o încălcare a prevederilor art. 46 din Constituţie privind garantarea de către stat a dreptului cetăţenilor Republicii Moldova la proprietatea privată. Examinînd sesizarea avocatului parlamentar, raportînd textul Hotărîrii Guvernului, care face obiectul sesizării, la dispoziţiile constituţionale, Curtea Constituţională reţine următoarele: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova a aderat la 28 iulie 1990, prin dispoziţiile art. 17, şi Legea Supremă, prin dispoziţiile art. 46, au proclamat că orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociere cu alţii, şi nimeni nu poate fi expropriat în mod arbitrar decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Curtea Constituţională constată că modul de restituire către victimele represiunilor politice a averii lor nelegitim confiscate sau naţionalizate, de recuperare a costului averii în cazurile în care bunurile nu pot fi restituite în natură, precum şi stabilirea mărimii plăţii pentru imobil fac parte din regimul juridic general al proprietăţii. În conformitate cu prevederile art. 72 alin. (3) lit. i) din Constituţie, regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează doar de către Parlament prin lege organică. Prin urmare, reparaţiile pentru bunurile luate de stat în mod abuziv de la persoanele supuse represiunilor politice trebuie să fie reglementate printr-o lege specială. Nici Guvernul, nici un organ de jurisdicţie nu pot substitui legiuitorul în soluţionarea unei astfel de probleme. Curtea Constituţională consideră că abilitatea Guvernului, prin dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 1225-XII din 8 decembrie 1992 (cu modificările ulterioare), cu dreptul de a stabili modul de restituire a averii şi de recuperare a costului ei, precum şi mărimea plăţii pentru imobil, contravine principiului constituţional cu privire la separaţia puterilor în stat în putere legislativă, putere executivă şi putere judecătorească (art. 6 din Constituţie). Prin dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 1225-XII, de fapt, s-a produs transferarea răspunderii politice pentru modul de soluţionare a problemei în cauză de la Parlament, ca organ reprezentativ suprem al poporului şi unica autoritate legiuitoare a ţării, la organele executive. Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie, Guvernul emite hotărîri şi dispoziţii doar prin organizarea executării legilor, ele nu pot conţine norme juridice primare. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat deja în hotărîrile nr.40 din 22 decembrie 1997* şi nr. 29 din 25 mai 1999**. ----------------------------- * M.O., 1998, nr. 6-7, art. 4. ** M.O., 1999, nr. 56-58, art. 40. Curtea Constituţională constată, de asemenea, că prevederile punctelor 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 sînt neconstituţionale şi în fond. Stabilirea de către Guvern (pct. 2 din Hotărîre) a plafonului achitărilor de pînă la 200 lei şi 90 lei pentru averea nelegitim confiscată sau naţionalizată, care actualmente nu poate fi restituită în natură, contravine clauzelor art. 53 alin. (1) din Constituţie. Articolul nominalizat stipulează că persoana vătămatăîntr-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei. Sumele propuse de Guvern ca reparaţii sînt derizorii şi nicidecum nu corespund sensului pe care-l comportă noţiunea "repararea pagubei" din articolul constituţional precitat. Totodată, Curtea Constituţională apreciază prevederile contestate din Hotărîrea Guvernului ca venind în contradicţie şi cu principiul dreptăţii, statuat de Constituţie ca valoare supremă garantată de stat (art. 1 alin. (3). Pentru considerentele expuse, în baza art. 140 din Constituţie şi art. 61 şi 66 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E: 1. Dispoziţiile cuprinse în punctele 2 şi 3 din Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 26 mai 1995 "Cu privire la restituirea averii, recuperarea valorii ei şi achitarea compensaţiilor persoanelor supuse represiunilor" sînt neconstituţionale. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 20 iulie 1999. Nr. 41.