Acte judiciare
Hotărîre nr.4b din 29.03.96 cu privire la interpretarea articolului 78 alineatul (5) din Constituţia Republicii Moldova
HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
cu privire la interpretarea articolului 78 alineatul
(5) din Constituţia Republicii Moldova
Nr.4b din 29.03.96
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.22/250 din 11.04.1996
* * *
În numele Republicii Moldova
Curtea Constituţională în componenţa:
Pavel Barbalat - preşedinte
Nicolae Chiseev - judecător
Nicolae Osmochescu - judecător
Eugen Sofroni - judecător
Gheorghe Susarenco - judecător-raportor
Ion Vasilati - judecător
cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, domnului Victor
Cecan, deputat în Parlament, preşedintele Comisiei juridice, pentru
numiri şi imunităţi a Parlamentului Republicii Moldova - autorul
sesizării, conducîndu-se de prevederile articolului 135 alineatul (1)
litera b) din Constituţia Republicii Moldova, a examinat în şedinţă
plenară deschisă dosarul cu privire la interpretarea articolului 78
alineatul (5) din Constituţia Republicii Moldova.
Temei pentru examinarea dosarului, conform articolelor 24 şi 25 din
Legea cu privire la Curtea Constituţională, aservit sesizarea domnului
Victor Cecan, deputat în Parlament, acceptată spre examinare în fond şi
inclusă în ordinea de zi prin decizia Curţii Constituţionale din 4
martie 1996.
Examinînd sesizarea în cauză, audiind argumentele expuse în
şedinţă, Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t:
La 25 ianuarie 1996 domnul Victor Cecan, deputat în Parlament, a
sesizat Curtea Constituţională, solicitînd interpretarea articolului 78
alineatul (5) din Constituţia Republicii Moldova privind numărul de
mandate pe care o persoană le poate deţine în funcţia de Preşedinte al
Republicii Moldova.
În sesizarea domnului Victor Cecan se menţionează că funcţia de
Preşedinte al Republicii Moldova a fost instituită la 3 septembrie 1990
prin Legea nr. 250-XII "Cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte
al Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi la introducerea unor
modificări şi completări în Constituţia R.S.S. Moldova".
În sesizare se mai concretizează că, în baza articolului III din
Legea nominalizată, primul Preşedinte al republicii a fost ales de
organul legislativ suprem la 3 septembrie 1990 pe un termen de cinci ani
prin majoritatea simplă de voturia deputaţilor, iar la finele anului
1991 Preşedintele Republicii Moldova a fost ales pe un termen de cinci
ani prin scrutin universal, egal, liber şi secret conform prevederilor
Legii cu privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova din 18
septembrie 1991.
Constatînd atît faptul că prin dispoziţia articolului 78 din
Constituţie se stabileşte o nouă modalitate de alegere a Preşedintelui
Republicii, prin care se impune interdicţia de a deţine această funcţie
pentru persoanele ce au deţinut-o în timpul a două mandate consecutiv,
cît şi faptul că una şi aceeaşi persoană a deţinut funcţia de Preşedinte
al Republicii Moldova după alegerea sa pentru prima dată la 3
septembrie 1990 de către organul legislativ suprem şi a doua oară după
alegerea sa la finele anului 1991 prin scrutin prezidenţial, subiectul
sesizării solicită Curţii Constituţionale interpretarea articolului 78
alineatul (5) din Constituţie în partea privind răsfrîngerea acestei
norme constituţionale asupra persoanei care a deţinut funcţia de
Preşedinte al Republicii Moldova în ordinea expusă.
Examinînd în şedinţa Curţii argumentele expuse în sesizare,
materialele dosarului în cauză, Curtea Constituţională porneşte de la
faptul că Republica Moldova ca stat suveran, independent şi democratic a
apărut la 27 august 1991 în baza Declaraţiei de independenţă a
Republicii Moldova, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova.
Curtea Constituţională consideră că faptul instituirii funcţiei de
Preşedinte al Republicii Sovietice Socialiste Moldova şi al introducerii
modificărilor şi completărilor respective în Constituţia R.S.S. Moldova
prin Legea din 3 septembrie 1990 nr. 250-XII nu a produs efectul
juridic de instituire a funcţiei de şef al statului Republica Moldova,
deoarece atît la acel moment, cît şi în perioada de pînă la 27 august
1991, nu exista statul Republica Moldova - stat suveran şi independent,
unitar şi indivizibil - subiect al comunităţii statelor lumii, iar
teritoriul ocupat în prezent de acest stat era parte componentă a altui
stat, care se numea Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
În baza acestor argumente Curtea Constituţională concluzionează că
pînă la 15 ianuarie 1992, data depunerii jurămîntului de către
Preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, ales la 8 decembrie
1991 prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat - nici o
persoană nu a exercitat un mandat de şef al statului Republica Moldova.
De altfel, concluzia că primul mandat de Preşedinte al Republicii
Moldova în istoria acestui stat este cel exercitat de actualul şef al
statului se bazează şi pe faptul că Preşedintele în exerciţiu a fost
pentru prima oară ales prin vot universal, egal direct, secret şi liber
exprimat, principii general recunoscute şi stipulate atît în actuala
Constituţie, cît şi în Constituţia din 15 aprilie 1978 cu modificările
şi completările ulterioare, care a acţionat pînă la 27 august 1994.
Prevederile articolului III titlul VII Dispoziţii finale şi
tranzitorii din Constituţie, care stipulează că "Preşedintele Republicii
Moldova, ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber
exprimat, în condiţiile pluralismului politic şi pluripartitismului, pe
un termen de cinci ani, conform Legii din 18 septembrie 1991 cu privire
la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, rămîne în funcţie pînă la
expirarea mandatului pentru care a fost ales, ne demonstrează că prin
legea menţionată s-a pus baza juridică a primului mandat de şef al
statului Republica Moldova.
Prevederile articolului 78 alineatul (5) din Constituţie stabilesc
restricţii asupra exercitării consecutive a mai mult de două mandate
prezidenţiale de către una şi aceeaşi persoană. De aceea Curtea
Constituţională respinge, ca lipsită de suport juridic, o posibilă
interpretare, potrivit căreia Preşedintele în exerciţiu nu ar putea
candida pentru un nou mandat. Acest lucru ar fi neconform cu întreaga
structură a drepturilor politice de care beneficiază toţi cetăţenii, în
limita prevederilor articolului 38 alineatul (3) din Constituţie. O
asemenea interpretare nu este atestată, de altfel, nicăieri în dreptul
comparat.
Textul articolului 78 din Constituţie stabileşte interdicţiile
speciale pentru candidatura la preşedinţie, toate reglementările
complementare ale alegerilor prezidenţiale urmînd să fie detaliate prin
lege specială.
Avînd în vedere cele expuse, în temeiul articolului 140 din
Constituţia Republicii Moldova, articolului 26 din Legea cu privire la
Curtea Constituţională, Pentru motivele menţionate, Curtea
Constituţională
H O T Ă R Ă Ş T E:
1. Dat fiind faptul că statul Republica Moldova a fost proclamat în
baza Declaraţiei de independenţă la 27 august 1991, primul mandat de
Preşedinte al Republicii Moldova se exercită începînd cu 15 ianuarie
1992, data depunerii jurămîntului de către Preşedintele în exerciţiu al
Republicii Moldova, ales la 8 decembrie 1991 prin vot universal, egal,
direct, secret şi liber exprimat.
2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data adoptării, este
definitivă, nu poate fi atacată şi va fi publicată în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova în termen de 10 zile de la data adoptării.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT
Chişinău, 29 martie 1996.
Nr. 4b.