Hotărîre nr.5 din 07.02.2017 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016 (organele de conducere din cadrul instituţiilor de învăţământ superior) (sesizarea nr.140a/2016)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

H O T Ă R Â R E

pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul educaţiei al

Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la

Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile

 (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii,

specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ

profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016

(organele de conducere din cadrul instituţiilor

de învăţământ superior)

(sesizarea nr.140a/2016)

nr. 5  din  07.02.2017

 (în vigoare 07.02.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 265-273 art. 85 din 28.07.2017

* * *

În numele Republicii Moldova,

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Tudor PANŢÎRU,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 23 noiembrie 2016

şi înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând sesizarea menţionată în şedinţă plenară publică,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea hotărâre:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea, depusă la Curtea Constituţională la 23 noiembrie 2016, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către deputaţii în Parlament, dnii Vasile Bolea şi Vladimir Odnostalco, pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolelor 82 alin.(2), 102, 103 alin.(3) lit.g) şi h), 104, 105 alin.(3), (4), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (15), (17), 106 alin.(8), 107 alin.(l) lit.(d), 108 alin.(6) lit.a) şi с) şi 121 alin.(l) din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016.

2. Autorii sesizării au pretins, în esenţă, că dispoziţiile contestate din Codul educaţiei, precum şi anexele nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 sunt contrare prevederilor articolelor 1 alin.(3), 22, 23, 35, 44, 46 şi 54 din Constituţie.

3. Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 decembrie 2016, sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

4. În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului şi Guvernului.

5. Autorii sesizării au lipsit de la şedinţa plenară publică a Curţii. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, şef al Serviciului reprezentare la Curtea Constituţională şi organele de drept în Direcţia generală juridică a Secretariatului Parlamentului. Guvernul a fost reprezentat de către dna Cristina Boaghi, viceministru al educaţiei, şi dna Rodica Josanu, şef al Direcţiei juridice a Ministerului Educaţiei.

ÎN FAPT

6. La 17 iulie 2014, Parlamentul a adoptat Codul educaţiei nr.152, care stabileşte cadrul juridic al raporturilor privind organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova.

7. Articolul 82 al codului concretizează tipurile şi categoriile instituţiilor de învăţământ superior. Alineatul (2) al articolului prevede că: “Instituţiile de învăţământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.”

8. Prin articolul 102 din Codul educaţiei s-a stabilit că “Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior este format din senat, consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, consiliul ştiinţific, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie şi rectorul instituţiei.”

9. Competenţele şi atribuţiile senatului instituţiei de învăţământ superior sunt reglementate de dispoziţiile art.103 din Codul educaţiei. Potrivit art.103 alin.(3) lit.g), Senatul elaborează şi aprobă regulamentul privind modul de alegere a rectorului, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educaţiei, iar conform lit.h) al aceluiaşi alineat, acesta confirmă, fără drept de modificare, lista membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională. Totodată, articolul 104 al codului stabileşte modul de constituire, componenţa, atribuţiile şi funcţionarea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

10. Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de rector, modalitatea de alegere sau eliberare din funcţie a căruia este prevăzută la articolul 105 din Codul educaţiei.

11. În conformitate cu dispoziţiile art.106 din cod, instituţiile de învăţământ superior publice şi private au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii. Alineatul (8) al articolului stabileşte că “Instituţiile de învăţământ superior au posibilitatea de a crea, independent sau în parteneriat, prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, instituţii publice de cercetare şi inovare, centre experimentale şi didactice, clinici universitare, spitale universitare, staţiuni şi terenuri didactice, incubatoare de afaceri, cluburi sportive şi studiouri de creaţie, precum şi societăţi comerciale, prin care să îşi realizeze misiunea şi să valorifice propriile rezultate ale activităţilor de cercetare şi inovare desfăşurate. Aceste decizii sunt aduse la cunoştinţa fondatorilor. Orice profit realizat din asemenea activităţi constituie venitul propriu al instituţiei de învăţământ superior şi urmează a fi investit obligatoriu în scopul realizării misiunii asumate prin Carta universitară.”

12. În acelaşi timp, dispoziţiile art.107 din Codul educaţiei prevăd în ce constă responsabilitatea publică a instituţiei de învăţământ superior. Astfel, misiunea de verificare a asigurării responsabilităţii publice a instituţiilor de învăţământ superior revine, în conformitate cu art.108 alin.(1) din cod, Consiliului de etică şi management. Alineatul (6) al articolului dispune că “Dacă, în termen de 3 luni de la data sesizării de către Consiliul de etică şi management, instituţia de învăţământ superior nu întreprinde acţiuni de corectare a abaterilor de la obligaţiile de responsabilitate, fondatorul aplică, în termen de cel mult 4 luni de la data constatării abaterii, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) propune adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor revocarea din funcţie a rectorului; […]; c) iniţiază procedura de reorganizare sau lichidare a instituţiei de învăţământ superior.”

13. Potrivit art.121 alin.(1) din Codul educaţiei, învăţământul superior medical şi farmaceutic se realizează în instituţii de învăţământ publice acreditate sau autorizate provizoriu prin studii superioare integrate de specialitate şi studii de rezidenţiat şi formare profesională medicală continuă.

14. De asemenea, prin Hotărârea nr.390 din 16 iunie 2015, Guvernul a aprobat planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016, inclusiv planul de admitere la studii superioare de licenţă (ciclul I) pentru anul de studii 2015-2016, conform anexei nr.3, şi planul de admitere la studii superioare de masterat (ciclul II) pentru anul de studii 2015-2016, conform anexei nr.4.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

15. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.

[…]”.

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]”.

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

16. Prevederile relevante ale Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (M.O., 2014, nr.319-324, art.634) sunt următoarele:

Articolul 21

Înfiinţarea, reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de învăţământ general

“[…]

4) Instituţiile de învăţământ private de toate nivelurile pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de prezentul cod.

[…]”.

Articolul 79

Autonomia universitară

“(1) Instituţiile de învăţământ superior dispun de statut de autonomie universitară.

(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerinţe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învăţământului superior.

(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare ştiinţifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:

a) organizarea, desfăşurarea şi perfecţionarea procesului de învăţământ şi de cercetare ştiinţifică;

[…]”.

Articolul 82

Tipurile şi categoriile instituţiilor

“(1) Învăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli superioare, şcoli de înalte studii şi altele asemenea (în continuare – instituţii de învăţământ superior sau universităţi).

(2) Instituţiile de învăţământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.

[…].”

Articolul 102

Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor

de învăţământ superior

“Sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior este format din senat, consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, consiliul ştiinţific, consiliul facultăţii, consiliul de administraţie şi rectorul instituţiei.”

Articolul 103

Senatul

“(1) Senatul instituţiei de învăţământ superior reprezintă organul colectiv suprem de conducere, format din personal ştiinţifico-didactic şi nedidactic, ales prin votul secret al corpului profesoral-didactic al facultăţilor, departamentelor, centrelor ştiinţifice, din studenţi, aleşi de formaţiunile academice şi asociaţiile studenţeşti, din reprezentanţi ai organelor sindicale, în conformitate cu regulamentul instituţional elaborat în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educaţiei. Sunt din oficiu membri ai senatului rectorul, prorectorii şi decanii.

[…]

(3) Senatul are următoarele competenţe şi atribuţii:

[…]

g) elaborează şi aprobă regulamentul privind modul de alegere a rectorului, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educaţiei;

h) confirmă, fără drept de modificare, lista membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

[…]”.

Articolul 104

Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională

“(1) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională are următoarele competenţe şi atribuţii:

a) coordonează elaborarea Planului de dezvoltare strategică instituţională, care cuprinde viziunea, misiunea, strategia de dezvoltare a instituţiei de învăţământ şi acţiunile principale pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, şi îl prezintă senatului pentru aprobare;

b) monitorizează, evaluează eficienţa utilizării resurselor financiare şi prezintă senatului pentru aprobare proiectul bugetului instituţiei de învăţământ;

c) aprobă contractul-tip de studii şi cuantumul taxelor de studii;

d) asigură managementul instituţional privind drepturile de proprietate intelectuală şi de transfer tehnologic;

e) ia decizii, cu avizul favorabil al senatului, privind:

– dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului instituţiei, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;

– iniţierea şi închiderea programelor de studii, cu cel puţin 2/3 din numărul voturilor membrilor;

– metodologia de salarizare şi stimulare a personalului;

– activităţile de antreprenoriat, parteneriatele public-private şi cooperarea cu mediul de afaceri;

– angajarea în consorţii şi fuzionarea cu alte instituţii de învăţământ superior;

f) organizează şi desfăşoară alegerile pentru postul de rector în conformitate cu regulamentul instituţional de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

(2) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se constituie din nouă membri, după cum urmează:

a) trei membri desemnaţi: de Ministerul Educaţiei – un membru, de Ministerul Finanţelor – un membru, de ministerul de resort – un membru. Membrii desemnaţi nu pot avea calitatea de salariat în cadrul ministerelor respective;

b) doi membri din rândul cadrelor didactice titulare care nu deţin funcţii de conducere şi nu sunt membri ai senatului, selectaţi prin vot secret de adunarea generală a membrilor consiliilor facultăţilor şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor;

c) doi membri delegaţi din partea senatului care sunt experţi externi şi nu au calitatea de titulari ai instituţiei respective;

d) rectorul;

e) prorectorul responsabil de probleme financiare.

(3) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se desemnează pentru un mandat de 5 ani.

(4) Preşedintele Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională este ales de membrii acestuia. Angajaţii instituţiei nu pot fi aleşi în funcţia de preşedinte al Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

(5) Componenţa Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională trebuie să includă economişti şi jurişti. Persoana desemnată de Ministerul Finanţelor trebuie să deţină competenţe specifice privind monitorizarea şi auditarea financiară.

(6) La constituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională se respectă principiul egalităţii de gen.

(7) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională se întruneşte cel puţin o dată în trimestru sau ori de câte ori este necesar, la iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 1/3 din numărul membrilor.

(8) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de instituţia de învăţământ beneficiază de o indemnizaţie lunară, cu excepţia rectorului şi a prorectorului. Indemnizaţia respectivă se plăteşte din bugetul instituţiei de învăţământ pentru membrii desemnaţi de aceasta, iar pentru membrii desemnaţi de fondator şi ministerele de resort – din bugetul fondatorului. Cuantumul indemnizaţiei este de un salariu mediu pe economie pentru membri şi de două salarii medii pe economie pentru preşedintele Consiliului. Prevederile prezentului alineat nu se aplică în cazul instituţiilor de învăţământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice.

(9) Membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională poartă răspundere pentru deciziile luate, în conformitate cu legislaţia în vigoare.”

Articolul 105

Conducerea instituţiilor

“[…]

(3) Rectorul se alege de către adunarea generală a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor cu votul majorităţii membrilor.

(4) Iniţierea procesului de alegere a rectorului se face de către Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională prin publicarea unui anunţ cu 2 luni înainte de expirarea mandatului rectorului în exerciţiu.

[…]

(6) Candidaţii la postul de rector membri ai Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională nu pot participa la procesul de organizare şi desfăşurare a alegerilor.

(7) Dosarele candidaţilor la postul de rector se depun la Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, care verifică corespunderea acestora cu condiţiile stipulate la alin.(5). Alegerile pot avea loc în cazul în care au fost înregistrate dosarele a cel puţin 2 candidaturi eligibile.

(8) Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională face publică lista candidaţilor eligibili şi organizează procesul de alegere a candidatului la funcţia de rector de către adunarea generală a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor. Alegerile se realizează prin vot universal, direct, secret şi liber exprimat.

(9) Rectorul este confirmat în post, în baza rezultatelor alegerilor, prin ordinul fondatorului, în termen de cel mult 3 luni.

(10) Rectorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea mandatului la iniţiativa majorităţii membrilor senatului sau a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, a fondatorului, prin decizia adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor, cu votul majorităţii membrilor, în caz de:

a) îndeplinire necorespunzătoare a condiţiilor specificate în contractul individual de muncă şi în Carta universitară;

b) nerespectare a obligaţiilor de responsabilitate publică specificate la art.107 alin.(1).

(11) Rectorul numeşte prorectorii pe perioada mandatului său nu mai târziu de 6 luni de la data învestirii în funcţie.

[…]

(15) Fondatorul încheie un contract individual de muncă cu rectorul, care include şi prevederi ce ţin de condiţiile de salarizare. Acestea se stabilesc de către fondator la propunerea senatului. Rectorul încheie un contract individual de muncă cu prorectorul.

[…]

(17) Rectorul prezintă anual senatului, Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi fondatorilor un raport privind activitatea instituţiei, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei”.

Articolul 106

Administrarea patrimoniului

“[…]

(8) Instituţiile de învăţământ superior au posibilitatea de a crea, independent sau în parteneriat, prin decizii ale Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, cu votul a 2/3 din numărul membrilor, inclusiv al reprezentantului Ministerului Finanţelor, instituţii publice de cercetare şi inovare, centre experimentale şi didactice, clinici universitare, spitale universitare, staţiuni şi terenuri didactice, incubatoare de afaceri, cluburi sportive şi studiouri de creaţie, precum şi societăţi comerciale, prin care să îşi realizeze misiunea şi să valorifice propriile rezultate ale activităţilor de cercetare şi inovare desfăşurate. Aceste decizii sunt aduse la cunoştinţa fondatorilor. Orice profit realizat din asemenea activităţi constituie venitul propriu al instituţiei de învăţământ superior şi urmează a fi investit obligatoriu în scopul realizării misiunii asumate prin Carta universitară.

[…]”.

Articolul 107

Responsabilitatea publică

“(1) Responsabilitatea publică a instituţiei de învăţământ superior constă în:

d) asigurarea eficienţei utilizării resurselor şi a calităţii actului managerial, conform prezentului cod;

[…]”.

Articolul 108

Consiliul de etică şi management

“(1) Misiunea de verificare a asigurării responsabilităţii publice a instituţiilor de învăţământ superior revine Consiliului de etică şi management, care se constituie la nivel naţional, este o structură deliberativă independentă şi funcţionează în baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei.

[…]

(6) Dacă, în termen de 3 luni de la data sesizării de către Consiliul de etică şi management, instituţia de învăţământ superior nu întreprinde acţiuni de corectare a abaterilor de la obligaţiile de responsabilitate, fondatorul aplică, în termen de cel mult 4 luni de la data constatării abaterii, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) propune adunării generale a cadrelor didactice şi ştiinţifice titulare şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor revocarea din funcţie a rectorului;

[…]

c) iniţiază procedura de reorganizare sau lichidare a instituţiei de învăţământ superior.”

Articolul 121

Învăţământul superior medical şi farmaceutic

“(1) Învăţământul superior medical şi farmaceutic se realizează în instituţii de învăţământ publice acreditate sau autorizate provizoriu prin studii superioare integrate de specialitate şi studii de rezidenţiat şi formare profesională medicală continuă.

[…]”.

17. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016 (M.O., 2015, nr.150-159, art.433) sunt următoarele:

“1. Se aprobă planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016 cu următorul cuprins:

[…]

c) Planul de admitere la studii superioare de licenţă (ciclul I) pentru anul de studii 2015-2016, conform anexei nr.3;

d) Planul de admitere la studii superioare de masterat (ciclul II) pentru anul de studii 2015-2016, conform anexei nr.4;

[…].”

IN DREPT

18. Din conţinutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esenţă, următoarele aspecte: 1) sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior, în particular Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională; 2) realizarea învăţământului superior medical şi farmaceutic doar în instituţiile de învăţământ publice; 3) competenţa Guvernului de a aproba planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate.

19. Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente şi principii constituţionale interconexe, precum principiul constituţional al autonomiei universitare şi dreptul de proprietate privată.

A. ADMISIBILITATEA

20. În conformitate cu decizia sa din 19 decembrie 2016, Curtea a reţinut că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi al articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea înaintată ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale acordă deputatului în Parlament dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

22. Curtea reţine că, potrivit normelor constituţionale, prerogativa Curţii este de a stabili corelaţia dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

23. Curtea constată că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie articolele 82 alin.(2), 102, 103 alin.(3) lit.g) şi h), 104, 105 alin.(3), (4), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (15), (17), 106 alin.(8), 107 alin.(l) lit.(d), 108 alin.(6) lit.a) şi с) şi 121 alin.(l) din Codul educaţiei nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexele nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016.

- Cu privire la realizarea învăţământului superior medical şi farmaceutic doar în instituţiile de învăţământ publice

24. Curtea nu poate reţine pentru examinare obiecţiile autorilor sesizării în ceea ce priveşte art.121 alin.(1) din Codul educaţiei, potrivit căruia “Învăţământul superior medical şi farmaceutic se realizează în instituţii de învăţământ publice acreditate sau autorizate provizoriu prin studii superioare integrate de specialitate şi studii de rezidenţiat şi formare profesională medicală continuă”, în raport cu dispoziţiile art.35 alin.(5) din Constituţie, care prevăd înfiinţarea instituţiilor de învăţământ, inclusiv nestatale, întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei acesteia, considerentele şi soluţia Curţii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr.7 din 4 iulie 2013 şi Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012).

25. În acest sens, Curtea a menţionat că marja de apreciere a statului şi dreptul său de intervenţie în procesul de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizat prin diverse instrumente de reglementare (Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012).

26. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr.7 din 4 iulie 2013, instituirea prin lege a obligativităţii asigurării de către Guvern a pregătirii specialiştilor de profil medical şi farmaceutic exclusiv în instituţiile de învăţământ de stat constituie o opţiune a legiuitorului.

27. Prin urmare, având în vedere identitatea de obiect în această parte, Curtea respinge ca inadmisibilă solicitarea privind controlul constituţionalităţii articolului 121 alin.(1) din Codul educaţiei, deoarece aceasta este repetitivă.

- Cu privire la competenţa Guvernului de a aproba planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate

28. Referitor la controlul constituţionalităţii anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016, Curtea observă că acest act normativ poartă un caracter temporar şi de dispoziţie, acţiunea căruia s-a consumat în timp.

29. Aşadar, Curtea nu poate reţine pentru examinare nici această critică de neconstituţionalitate enunţată de autorii sesizării, deoarece dispoziţiile anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 au fost consumate şi nu mai produc efecte.

30. În acelaşi timp, în speţă sunt aplicabile mutatis mutandis soluţia şi considerentele Hotărârii nr.6 din 3 mai 2012, prin care Curtea a reţinut că:

“Guvernul (…) este în drept să fixeze cote de înmatriculare a studenţilor în instituţiile de învăţământ superior private şi de stat cu finanţare în bază de contract (ciclul I), având în vedere obiectivele economice naţionale, necesităţile sociale şi cererea pieţei muncii.”

31. Prin urmare, şi în această parte sesizarea urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

- Cu privire la sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior

32. Curtea reţine că deşi autorii, prin cerinţele finale ale sesizării, au solicitat declararea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art.82 alin.(2), art.102, art.103 alin.(3) lit.g) şi h), art.104, art.105 alin.(3), (4), (6), (7), (8), (9,) (10), (11), (15), (17), art.106 alin.(8), art.107 alin.(l) lit.(d), art.108 alin.(6) lit.a) şi с) din Codul educaţiei, în motivarea sesizării s-au referit, în esenţă, la instituirea, în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi la plata indemnizaţiei lunare pentru unii membri ai Consiliului de către fondatorul instituţiei de învăţământ.

33. Analizând esenţa prevederilor contestate, precum şi obiecţiile autorilor sesizării, Curtea menţionează că aceste aspecte invocate în sesizare nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii. Prin urmare, Curtea va supune controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale contestate doar în partea în care vizează instituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi plata indemnizaţiei lunare pentru unii membri ai Consiliului.

34. Având în vedere cele enunţate, Curtea apreciază că sesizarea în această parte nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

35. Totodată, Curtea constată că autorii sesizării au invocat incompatibilitatea prevederilor contestate cu articolele 1 alin.(3), 22, 23, 35, 44, 46 şi 54 din Constituţie, totuşi dispoziţiile articolelor 1 alin.(3), 22, 23 şi 44 din Constituţie sunt irelevante pentru prezenta cauză.

36. Curtea menţionează că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care se atestă o legătură indisolubilă de conţinut între prevederile abordate sub aspectul neconstituţionalităţii şi normele Legii Supreme.

37. Prin urmare, pentru a stabili conformitatea dispoziţiilor legale contestate cu normele constituţionale, Curtea va avea în vedere în special prevederile art.35, 46 şi 54 din Constituţie – în partea ce ţine de crearea şi funcţionarea în cadrul instituţiilor de învăţământ superior a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi plata indemnizaţiei lunare pentru unii membri ai Consiliului de către fondatorul instituţiei de învăţământ.

B. FONDUL CAUZEI

PRETINSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLELOR 35 ŞI 46 COMBINATE CU ARTICOLUL 54 DIN CONSTITUŢIE

38. Autorii sesizării susţin că normele contestate încalcă dispoziţiile articolului 35 din Constituţie, potrivit căruia:

“(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]

(6) Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie.

[…]”

39. În acelaşi timp, autorii menţionează că dispoziţiile legale criticate sunt contrare articolului 46 din Constituţie, care stabileşte:

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

[…]”.

40. De asemenea, autorii consideră că prevederile contestate contravin articolului 54 din Constituţie.

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

1. Argumentele autorilor sesizării

41. Autorii sesizării pretind că dispoziţiile articolelor 102, 103 alin.(3) lit.g) şi h), 104, 105 alin.(3), (4), (6), (7), (8), (9,) (10), (11), (15), (17), 106 alin.(8) din Codul educaţiei, care prevăd crearea şi funcţionarea în cadrul instituţiilor de învăţământ superior a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, încalcă prevederile constituţionale privind dreptul la autonomie cuprinse la art.35.

42. De asemenea, autorii menţionează că dispoziţiile legale contestate, care abilitează Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională cu dreptul de a participa la administrarea activităţii şi de a exercita controlul în toate domeniile de activitate ale instituţiei de învăţământ superior, precum şi obligă fondatorul instituţiei private de învăţământ superior de a achita o indemnizaţie lunară pentru unii membri ai Consiliului, încalcă dreptul de proprietate, garantat de art.46 din Constituţie. La fel, autorii sesizării susţin că prevederile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei afectează dreptul de dispoziţie asupra bunului proprietarului în cazul instituţiilor de învăţământ superior private.

2. Argumentele autorităţilor

43. Parlamentul, în opinia sa, menţionează că dispoziţiile legale contestate, care prevăd instituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, nu aduc atingere principiului autonomiei universitare. Dimpotrivă, stabilind în Codul educaţiei conducerea duală a instituţiilor de învăţământ superior, legiuitorul a dezvoltat norma constituţională a art.35 alin.(6), care garantează instituţiilor de învăţământ superior dreptul la autonomie.

44. Potrivit Parlamentului, Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională are menirea de a asigura transparenţa şi obiectivitatea luării deciziilor, precum şi utilizarea eficientă a resurselor financiare conform planului de dezvoltare strategică a instituţiei, fiind instituit, de altfel, pentru extinderea autonomiei universitare şi sporirea responsabilităţii publice a universităţilor.

45. De asemenea, în cadrul şedinţei publice a Curţii, reprezentantul Parlamentului a menţionat că dispoziţiile legale contestate nu încalcă dreptul de proprietate al fondatorului instituţiilor de învăţământ superior.

46. În opinia sa scrisă, Guvernul relevă că normele criticate ale Codului educaţiei, care vizează instituirea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională, reflectă o nouă concepţie a legiuitorului în ceea ce priveşte conducerea şi managementul instituţiilor de învăţământ superior. Astfel, prin crearea structurilor de guvernare dublă s-a urmărit scopul de a asigura calitatea în învăţământul superior, precum şi de a forma specialişti calificaţi pentru economia naţională. Mai mult, reglementarea cadrului organizatorico-juridic al instituţiilor de învăţământ superior public şi privat şi determinarea criteriilor de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ este prerogativa legiuitorului, fără a depăşi sau a submina garanţiile minime stabilite de Legea Supremă.

47. La fel, Guvernul susţine că prevederile criticate de către autorii sesizării nu încalcă dreptul de proprietate, garantat de art.46 din Constituţie. Mai mult, în viziunea Guvernului, prevederile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei, care stabilesc modul de înfiinţare a instituţiilor de învăţământ superior, urmează a fi coroborate cu cele ale art.139 lit.f) din cod, potrivit cărora “Guvernul decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale instituţiilor publice privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea instituţiilor publice de învăţământ special, profesional tehnic, superior şi de formare continuă”. Prin urmare, dispoziţiile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei vizează doar instituţiile de învăţământ superior publice. Or, potrivit art.21 alin.(4) din cod, instituţiile de învăţământ superior private pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de Codul educaţiei.

3. Aprecierea Curţii

48. Curtea reţine că dreptul la învăţătură este consacrat şi garantat de art.35 din Constituţie. Potrivit alineatelor (5) şi (6) ale articolului 35, instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii şi beneficiază de dreptul la autonomie.

49. Curtea observă că prevederile constituţionale consacră şi garantează o singură formă de autonomie, şi anume cea universitară, indiferent dacă vizează învăţământul superior de stat sau învăţământul superior particular, autonomie al cărei conţinut trebuie să fie identic în ambele cazuri.

50. În Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012 Curtea a subliniat: “[...] autonomia universitară constă în dreptul instituţiei de a se conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice, religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe, obligaţii şi responsabilităţi în concordanţă cu opţiunile şi orientările strategice naţionale de dezvoltare a învăţământului superior, cu progresul ştiinţei şi tehnicii, al civilizaţiei regionale şi universale. ”

51. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, autonomia universitară înseamnă independenţa instituţiilor de învăţământ superior faţă de stat şi alţi subiecţi din societate, în adoptarea deciziilor privind administrarea internă, gestionarea finanţelor, stabilirea politicilor curriculare proprii, servicii şi alte activităţi interne (Hotărârea nr.19 din 3 iunie 2014).

52. Totodată, Curtea menţionează că această autonomie vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, administrării şi finanţării, dar nu este una absolută, ci este subordonată Constituţiei şi legilor.

53. Astfel, principiul autonomiei universitare dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta.

54. În acest sens, în Hotărârea nr.19 din 3 iunie 2014, Curtea a statuat că: “Deşi oferă instituţiilor de învăţământ superior o autonomie largă, statul se poate implica totuşi în organizarea şi activitatea acestora, obligându-le să respecte şi să realizeze plenar principiile învăţământului […] şi standardele educaţionale de stat, astfel realizându-se cooperarea între stat şi instituţiile de învăţământ superior.”

55. Curtea remarcă faptul că, potrivit prevederilor constituţionale, stabilirea politicilor de stat în sfera învăţământului, determinarea criteriilor de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ constituie un drept al legiuitorului. Conform art.72 alin.(3) lit.k) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului se reglementează prin lege organică. Legea specială în domeniu este Codul educaţiei.

56. Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin adoptarea Codului educaţiei la 17 iulie 2014 s-a reglementat o nouă concepţie în ceea ce priveşte sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior, acesta fiind aplicabil atât instituţiilor de învăţământ de stat, cât şi celor private.

57. Astfel, Curtea relevă că, potrivit normelor contestate [art.102 din Codul educaţiei], Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională (în continuare - Consiliul) împreună cu Senatul, Consiliul ştiinţific, Consiliul facultăţii, Consiliul de administraţie şi Rectorul fac parte din sistemul organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior.

58. Consiliul este un “board” în cadrul sistemului organelor de conducere ale instituţiilor de învăţământ superior şi, conform dispoziţiilor Codului educaţiei, are competenţa de a coordona elaborarea Planului de dezvoltare strategică instituţională, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, pe care ulterior îl prezintă Senatului pentru aprobare [art.104 alin.(1) lit.a)]; de a monitoriza şi evalua eficienţa utilizării resurselor financiare şi de a prezenta Senatului pentru aprobare proiectul bugetului instituţiei de învăţământ [art.104 alin.(1) lit.b) şi art.107 alin.(1) lit.d)]; de a aproba contractul-tip de studii şi cuantumul taxelor de studii [art.104 alin.(1) lit.c)]; de a asigura managementul instituţional privind drepturile de proprietate intelectuală şi de transfer tehnologic [art.104 alin.(1) lit.d)]; de a organiza şi de a desfăşura alegerile pentru postul de rector în conformitate cu regulamentul instituţional privind modul de alegere a rectorului, care se aprobă de către Senat [art.104 alin.(1) lit.f), 103 alin.(2) lit.g) şi, respectiv, art.105]; etc.

59. Pe lângă aceste atribuţii, Consiliul ia decizii, cu avizul favorabil al Senatului, privind: 1) dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului instituţiei; 2) iniţierea şi închiderea programelor de studii; 3) metodologia de salarizare şi stimulare a personalului; 4) activităţile de antreprenoriat, parteneriatele public-private şi cooperarea cu mediul de afaceri; 5) angajarea în consorţii şi fuzionarea cu alte instituţii de învăţământ superior [art.104 alin.(1) lit.e) şi art.106 alin.(8)].

60. Prin prisma celor elucidate, Curtea constată că dispoziţiile Codului educaţiei stabilesc conducerea duală în instituţiile de învăţământ superior prin crearea Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională. De altfel, Curtea observă că deciziile Consiliului sunt luate, în majoritatea cazurilor, cu avizul favorabil al Senatului, stabilindu-se astfel un echilibru între aceste organe de conducere.

61. Totodată, Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională, exercitând atribuţiile de organizare şi desfăşurare a alegerilor pentru postul de rector al instituţiei de învăţământ superior, înlocuieşte fosta Comisie de concurs ministerială, care era responsabilă anterior de acest proces, şi implicit reduce influenţa guvernării în acest proces de selectare.

62. Curtea reţine că prin crearea structurilor de guvernanţă dublă s-a urmărit asigurarea calităţii în învăţământul superior, ceea ce înseamnă îmbunătăţirea continuă a rezultatelor, un management performant, o politică financiară adecvată utilizării raţionale a resurselor, prin încurajarea unei atitudini responsabile a întregului personal.

63. Având în vedere considerentele expuse, Curtea relevă că, în calitate de organ de conducere al instituţiei de învăţământ superior, Consiliul joacă un rol important în autonomia universitară, asigurând transparenţa şi obiectivitatea luării deciziilor, utilizarea eficientă a resurselor financiare, administrarea raţională a patrimoniului public, stimularea cadrelor didactice pentru sporirea eficienţei utilizării mijloacelor financiare alocate.

64. În acelaşi timp, Curtea constată că, potrivit art.104 alin.(2) din Codul educaţiei, Consiliul este constituit din 9 membri, din care 3 sunt desemnaţi: de Ministerul Educaţiei – un membru, de Ministerul Finanţelor – un membru, de ministerul de resort – un membru; 2 sunt aleşi de adunarea generală a membrilor consiliilor facultăţilor şi a reprezentanţilor studenţi din senat şi din consiliile facultăţilor din rândul cadrelor didactice titulare; 2 sunt delegaţi din partea senatului care sunt experţi externi; rectorul şi prorectorul responsabil de probleme financiare. Aşadar, Consiliul include atât membri desemnaţi de către instituţia de învăţământ superior, cât şi din afara acesteia.

65. Curtea menţionează că membrii Consiliului sunt desemnaţi pentru un mandat de 5 ani şi lista acestora este confirmată, fără drept de modificare, de către Senat [art.103 alin.(3) lit.h) şi art.104 alin.(3) din Codul educaţiei]. În exercitarea mandatului lor, aceştia au o serie de drepturi şi îndatoriri stabilite atât prin Codul educaţiei, cât şi prin alte acte normative care reglementează activitatea Consiliului, stabilindu-se condiţiile pentru desfăşurarea activităţii specifice. Membrii Consiliului poartă răspundere pentru deciziile luate, în conformitate cu legislaţia în vigoare [art.104 alin.(9) din Codul educaţiei].

66. În contextul prevederilor enunţate, Curtea relevă că prin includerea membrilor externi în Consiliu legiuitorul a urmărit scopul de a asigura responsabilitatea instituţiilor de învăţământ superior în faţa părţilor interesate.

67. La fel, Curtea subliniază că includerea în Consiliu a membrilor din afara instituţiilor de învăţământ superior nu reprezintă altceva decât garanţii ale faptului că învăţământul superior se va face pe baza standardelor de calitate.

68. Având în vedere cele de mai sus, Curtea reţine că din Consiliul pentru dezvoltare strategică instituţională fac parte nouă membri, dintre care doar trei membri nu sunt desemnaţi de instituţia de învăţământ superior, fapt care nu afectează autonomia universitară.

69. În această ordine de idei, Curtea nu poate reţine alegaţiile autorilor sesizării, potrivit cărora instituirea şi funcţionarea în cadrul instituţiilor de învăţământ superior a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională încalcă prevederile constituţionale privind dreptul la autonomie, întrucât instituirea prin lege a diverselor modele de structură a guvernării instituţiilor de învăţământ superior reprezintă opţiunea legislativului. Or Curtea a menţionat, în jurisprudenţa sa, că marja de apreciere a statului în reglementarea sferei şi procesului de învăţământ este mai mare decât în alte domenii şi poate fi realizată prin diverse instrumente, pornind de la importanţa acestui domeniu pentru dezvoltarea societăţii (a se vedea Hotărârea nr.6 din 3 mai 2012 şi Hotărârea nr.5 din 23 aprilie 2013).

70. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor constituţionale cuprinse la articolul 46, privind dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia, Curtea reţine următoarele.

71. Curtea relevă că dreptul la proprietate privată este garantat de Constituţie, dar acesta nu este un drept absolut, el suportă anumite limitări, fiind susceptibil de ingerinţe ale statului în ceea ce priveşte exercitarea atributelor sale. Garantarea prin Constituţie nu transformă dreptul de proprietate într-un drept nelimitat. Instituirea anumitor limite este impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale şi interesul general.

72. În acest sens, în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.10 din 20 iunie 2006, s-au menţionat următoarele:

“[...] Evident, ca şi în cazul altor drepturi materiale, garantate de Convenţie, statul poate restrânge exerciţiul dreptului de proprietate. El poate lipsi persoana de proprietate “în interesul societăţii şi în condiţiile prevăzute de lege”. Totodată, el poate “să asigure adoptarea unor asemenea legi, pe care le consideră necesare pentru efectuarea controlului privind folosinţa proprietăţii în conformitate cu interesul general (James şi alţii v. Regatul Unit, hotărârea CEDO din 21 februarie 1986).”

73. Curtea observă că, potrivit prevederilor contestate [art.104 alin.(8) din Codul educaţiei], membrii Consiliului desemnaţi de instituţia de învăţământ beneficiază de o indemnizaţie lunară, cu excepţia rectorului şi a prorectorului. Indemnizaţia respectivă se plăteşte din bugetul instituţiei de învăţământ pentru membrii desemnaţi de aceasta, iar pentru membrii desemnaţi de fondator şi ministerele de resort – din bugetul fondatorului. Cuantumul indemnizaţiei este de un salariu mediu pe economie pentru membri şi de două salarii medii pe economie pentru preşedintele Consiliului.

74. Aşadar, Curtea constată că fondatorul instituţiei de învăţământ superior este obligat să achite o indemnizaţie lunară membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională pe care i-a desemnat, precum şi membrilor desemnaţi de ministerele de resort. Cu toate că art.104 alin.(2) din Codul educaţiei, care stabileşte procedura de desemnare a membrilor Consiliului, nu face referire decât la membrii desemnaţi de Ministerul Educaţiei, de Ministerul Finanţelor, de ministerul de resort, totuşi din cuprinsul normei rezultă că fondatorul are dreptul de a desemna doar un singur membru în componenţa Consiliului.

75. În acest sens, Curtea reţine că deşi aceasta constituie o ingerinţă în dreptul de proprietate al fondatorului instituţiei de învăţământ superior privată, totuşi această ingerinţă are o bază legală, fiind prevăzută expres de articolul 104 alin.(8) din Codul educaţiei, urmăreşte un scop de interes public, şi anume de a asigura standarde de calitate în învăţământul superior, şi este proporţională cu scopul urmărit, nefiind o povară excesivă.

76. Prin urmare, dreptul de proprietate al fondatorului instituţiei private de învăţământ superior nu este încălcat.

77. În acelaşi timp, Curtea constată incoerenţe ale dispoziţiilor art.104 din Codul educaţiei în ceea ce priveşte procedura de desemnare a membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională din partea fondatorului instituţiei de învăţământ superior. Aşa cum rezultă din cuprinsul alineatului (8) art.104 din cod, fondatorul instituţiei de învăţământ superior are dreptul să desemneze membri ai Consiliului. Totuşi, referirea la membrii desemnaţi de fondatori nu se regăseşte în cuprinsul alineatului (2) lit.a) din acelaşi articol, care reglementează procedura de desemnare a membrilor Consiliului, menţionându-se exclusiv membrii desemnaţi de ministerul de resort. Prin urmare, Curtea consideră necesar să emită o Adresă către Parlament în vederea reglementării exprese în art.104 alin.(2) lit.a) din Codul educaţiei în ceea ce priveşte membrii Consiliului desemnaţi de către fondator.

78. În concluzie, Curtea reţine că dispoziţiile contestate din Codul educaţiei în partea ce ţine de crearea şi funcţionarea în cadrul instituţiilor de învăţământ superior a Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională şi plata indemnizaţiei lunare pentru unii membri ai Consiliului de către fondatorul instituţiei de învăţământ nu contravin prevederilor articolelor 35, 46 şi 54 din Constituţie.

79. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate aduse art.82 alin.(2) din Codul educaţiei, potrivit căruia “Instituţiile de învăţământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului”, în raport cu art.46 din Constituţie, Curtea reţine că autorii sesizării consideră eronat că dispoziţiile contestate se aplică şi în cazul instituţiilor de învăţământ superior private, fapt ce afectează dreptul de dispoziţie asupra bunului proprietarului.

80. În acest sens, Curtea relevă că dispoziţiile art.21 alin.(4) din Codul educaţiei stabilesc expres că instituţiile de învăţământ private de toate nivelurile pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de Codul educaţiei. Aşadar, din cuprinsul articolului menţionat rezultă că instituţiile de învăţământ superior private se vor înfiinţa, reorganiza şi lichida în modul prevăzut de legislaţia civilă.

81. Mai mult decît atât, Curtea constată că dispoziţiile art.139 din Codul educaţiei, care reglementează atribuţiile Guvernului în domeniul educaţiei, prevăd la litera f) că Guvernul decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale instituţiilor publice privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea doar a instituţiilor publice de învăţământ superior. Prin urmare, dispoziţiile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei nu pot fi aplicate instituţiilor de învăţământ superior private.

82. Totodată, ţinând cont de faptul că prevederile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei creează confuzii în partea ce ţine de modul de constituire a instituţiilor de învăţământ superior, Curtea consideră necesar să emită o Adresă către Parlament în vederea excluderii carenţelor existente.

Din aceste motive, în temeiul articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi 140 din Constituţie, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 6, 61, 62 lit.a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

HOTĂRĂŞTE:

1. Se respinge sesizarea deputaţilor în Parlament Vasile Bolea şi Vladimir Odnostalco privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016.

2. Se recunosc constituţionale prevederile articolelor 82 alin.(2), 102, 103 alin.(3) lit.g) şi h), 104, 105 alin.(3), (4), (6), (7), (8), (9,) (10), (11), (15), (17), 106 alin.(8), 107 alin.(l) lit.d), 108 alin.(6) lit.a) şi с) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014.

3. Se declară inadmisibilă sesizarea în partea referitoare la controlul constituţionalităţii articolului 121 alin.(1) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016.

4. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 7 februarie 2017, Curtea Constituţională a pronunţat Hotărârea nr.5 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 şi anexelor nr.3 şi nr.4 la Hotărârea Guvernului nr.390 din 16 iunie 2015 cu privire la planurile (comanda de stat) de pregătire a cadrelor de specialitate, pe meserii, specialităţi şi domenii generale de studii, în instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior pentru anul de studii 2015-2016.

În procesul de examinare a sesizării, Curtea a constatat reglementări confuze şi incoerente în Codul educaţiei în partea ce ţine de modul de constituire a instituţiilor de învăţământ superior, precum şi de procedura de desemnare a membrilor Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională.

În particular, Curtea menţionează că, potrivit art.21 alin.(4) din cod, instituţiile de învăţământ superior private pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de Codul educaţiei. Totodată, în ceea ce priveşte modul de constituire a instituţiilor de învăţământ superior publice, dispoziţiile art.139 lit.f) stabilesc că Guvernul decide asupra propunerilor Ministerului Educaţiei, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale instituţiilor publice privind înfiinţarea, reorganizarea sau lichidarea acestora.

Examinând criticile de neconstituţionalitate, Curtea a observat că art.82 alin.(2) din cod, care conţine dispoziţii generale privind învăţământul superior, prevede expres că instituţiile de învăţământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului. Prin urmare, se atestă o neconcordanţă între dispoziţiile art.21 alin.(4) şi dispoziţiile art.82 alin.(2) din Codul educaţiei, creând confuzii privind aplicabilitatea celor din urmă. În acest context, Curtea subliniază necesitatea legiferării aspectelor identificate în vederea excluderii carenţelor existente.

De asemenea, Curtea Constituţională a constatat incoerenţe în dispoziţiile art.104 din Codul educaţiei în partea ce ţine de membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de către fondatorul instituţiei de învăţământ superior. Aşa cum rezultă din articolul 104 alin.(8), membrii Consiliului pentru dezvoltare strategică instituţională desemnaţi de fondatori şi ministerele de resort beneficiază de o indemnizaţie lunară, care se plăteşte de la bugetul fondatorului. Totuşi, referirea la membrii desemnaţi de fondatori nu se regăseşte în cuprinsul alineatului (2) lit.a) din acelaşi articol, care reglementează procedura de desemnare a membrilor Consiliului.

Prin urmare, Curtea relevă necesitatea reglementării exprese de către Parlament în art.104 alin.(2) lit.a) din Codul educaţiei în ceea ce priveşte desemnarea unui membru al Consiliului de către fondator. Or, noţiunea “de ministerul de resort” din art.104 alin.(2) lit.a) din cod este confuză în acest sens.

În conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.