Hotărîre nr.5 din 21.01.2002 despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE despre aprobarea Raportului privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001 Nr.5 din 21.01.2002 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.20/1 din 02.02.2002 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mihai COTOROBAI - judecător Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător cu participarea Tatianei Berladean, grefier, în baza art. 10 şi art. 23 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 5 lit. i) şi art. 80 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001. Conducîndu-se după prevederile art. 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61 alin. (1) şi art. 62 lit. f) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Aprobă Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001 (se anexează). 2. Aprobă, potrivit art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, textul Adresei Curţii Constituţionale către Parlamentul Republicii Moldova, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Moldova, anexă la Raport. Organele sesizate vor comunica Curţii Constituţionale, în termen de trei luni, rezultatele examinării adresei. 3. Raportul şi Adresa se expediază Parlamentului Republicii Moldova, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistraturii. 4. Prezenta Hotărîre este definitivă şi împreună cu Raportul şi Adresa se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 21 ianuarie 2002. Nr. 5. Aprobat prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 5 din 21 ianuarie 2002 RAPORT pivind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001 La 23 februarie 2001 a expirat mandatul de şase ani a patru din cei şase judecători din prima componenţă a Curţii. În locul lor au fost aleşi alţi patru judecători ai Curţii, componenţa ei înnoindu-se, astfel, cu două treimi. Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001 se prezintă în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art. 80 din Codul jurisdicţiei constituţionale. În anul 2001 la Curte au parvenit 72 de sesizări. S-a solicitat controlul constituţionalităţii a 33 de legi, a 3 hotărîri ale Parlamentului şi a 20 de hotărîri ale Guvernului. Au mai fost depuse 6 sesizări pentru interpretarea Constituţiei, au fost solicitate 5 avize de revizuire a Constituţiei. Guvernul a depus o sesizare, Curtea Supremă de Justiţie - 6, Procurorul General - 6, deputaţii în Parlament - 40, avocaţii parlamentari - 8, Adunarea Populară a Găgăuziei (Gagauz-Yeri) - 4 sesizări. Comisia Electorală Centrală a înaintat o adresare cu privire la validarea mandatelor deputaţilor aleşi în cadrul scrutinului parlamentar din 25 februarie 2001 şi 5 adresări cu privire la validarea mandatelor de deputaţi în Parlament a 13 candidaţi supleanţi, iar Comisia specială de desfăşurare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova a prezentat materialele cu privire la validarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Au fost soluţionate în fond 26 de sesizări, s-au pronunţat 50 de hotărîri (inclusiv 24 de hotărîri în probleme ce ţin de competenţa funcţională a Curţii). Au fost emise 2 avize asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei şi un aviz cu privire la confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului Republicii Moldova. Printr-o hotărîre au fost interpretate prevederile unui articol din Constituţie. Au fost apreciate drept neconstituţionale, integral sau parţial, 9 legi, o hotărîre a Parlamentului, 3 hotărîri ale Guvernului - în total 13 acte. Au fost declarate drept constituţionale, integral sau parţial, 7 legi şi 2 hotărîri ale Guvernului - în total 9 acte. Curtea şi-a revizuit o hotărîre, a adoptat 13 decizii de sistare a procesului privind controlul constituţionalităţii unor acte normative. Nu au fost acceptate spre examinare în fond 35 de sesizări. I. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ŞI HOTĂRÎRILOR PARLAMENTULUI (art. 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie) Exercitînd controlul constituţionalităţii legilor şi altor acte normative, Curtea se conduce după principiile şi normele constituţionale, conform cărora demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui sînt valori supreme şi sînt garantate, după principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional, statuate în documentele internaţionale cu privire la drepturile omului, stăruind asupra apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor. Declararea acestor drepturi şi libertăţi nu asigură însă, prin sine însăşi, o protecţie eficientă a lor. Asigurarea drepturilor şi libertăţilor se realizează prin diferite acte normative, care, din păcate, nu întotdeauna sînt conforme Constituţiei, concordanţa acestora cu Constituţia însă fiind o cerinţă şi o necesitate indispensabilă într-un stat de drept. În anul de referinţă Curtea, prin mai multe hotărîri ale sale, a apărat aceste principii. Astfel, la 12 iulie 2001, la sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament, Curtea a examinat constituţionalitatea unor articole din Legea nr. 1353-XIV din 3 noiembrie 2000 "Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)" (Hotărîrea Curţii nr. 40*). ------------------------- * M.O., 2001, nr.81-83, art.31. Au fost contestate prevederile din această lege, care stipulau că fondatorul gospodăriei ţărăneşti este obligat să locuiască permanent pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care urmează să fie înregistrată gospodăria, că sediul gospodăriei ţărăneşti trebuie să fie în localitatea de domiciliu al conducătorului gospodăriei, că el trebuie să locuiască pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este înregistrată gospodăria ţărănească şi să posede calificare în domeniul agriculturii sau o experienţă de muncă în acest domeniu de cel puţin 3 ani. În hotărîrea sa Curtea a menţionat că aceste prevederi (de fapt - restricţii) contravin nu numai unui şir de articole din Constituţie (9, 46, 127), dar şi articolelor 6, 7, 13, 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, altor acte internaţionale, ratificate de Parlamentul Republicii Moldova. Curtea a declarat prevederile contestate drept neconstituţionale. Sesizată de Curtea Supremă de Justiţie cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 şi art. 223 din Codul de procedură penală, Curtea a apreciat aceste dispoziţii ca fiind neconstituţionale în partea în care, potrivit sensului atribuit de practica judiciară, acestea nu oferă persoanelor interesate dreptul de a ataca cu recurs încheierile privind fixarea sau schimbarea măsurii preventive sub formă de arest (Hotărîrea Curţii nr.7 din 13 februarie 2001*). -------------------------- * M.O., 2001, nr.19-20, art.61. Curtea a menţionat că prevederile contestate ale art. 82 şi 223 CPP, care reglementează fixarea sau schimbarea măsurii preventive sub formă de arest, dar care nu oferă persoanelor interesate posibilitatea de a ataca cu apel sau recurs încheierile date în prima instanţa privind aplicarea sau schimbarea măsurii preventive sub formă de arest, aduc atingere drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor şi contravin art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sînt garantate, art. 20 alin. (1), care statuează accesul liber la justiţie, şi art. 25 alin. (1), care oferă garanţia apărării în justiţie a dreptului constituţional la libertatea individuală şi inviolabilitatea persoanei. La sesizarea Preşedintelui Republicii Moldova, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unui şir de articole din Codul electoral, modificate prin Legea nr. 1107-XIV din 30 iunie 2000 (Hotărîrea Curţii nr. 16 din 29 martie 2001*). --------------------- * M.O., 2001, nr.43, art.16. Curtea a calificat drept neconstituţionale modificările operate în Codul electoral, prin care legislatorul a limitat în mod nejustificat rolul poporului doar la două funcţii: de aprobare, după adoptare, a unor legi constituţionale (obligatorii) şi de iniţiere a unor referendumuri cu caracter consultativ, rezultatele cărora nu au putere juridică supremă, ceea ce constituie, de fapt, o îngrădire a dreptului poporului de a-şi exprima voinţa. Fiind sesizată de Curtea Supremă de Justiţie cu excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 "Privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni", Curtea a declarat drept neconstituţională sintagma din această lege, prin care se stabilea încetarea plăţii alocaţiilor pentru beneficiarii de alocaţii sociale de stat care vor realiza venituri asigurate (Hotărîrea Curţii nr. 46 din 25 octombrie 2001*). --------------------- * M.O., 2001, nr.136-138, art.38. Curtea a relevat că instituirea acestei norme restrictive îngrădeşte dreptul la muncă al beneficiarilor de alocaţii sociale de stat, drept statuat în art. 43 din Constituţie. Îngrădirea drepturilor beneficiarilor de alocaţii sociale de stat anihilează însăşi destinaţia şi sensul acestor alocaţii. La sesizarea Procurorului General, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii prevederilor art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001. Conform acestui articol, începînd cu 1 ianuarie 2001, repararea prejudiciilor cauzate persoanelor fizice sau juridice prin acţiunile ilicite ale autorităţilor administraţiei publice, organelor de drept şi organelor de control trebuie să fie efectuată din contul devizelor de cheltuieli ale organelor respective, cu drept de regres împotriva persoanelor culpabile. Curtea a relevat că exercitarea dreptului constituţional al persoanei la repararea prejudiciilor cauzate de o autoritate publică se circumscrie principiilor constituţionale ale universalităţii, egalităţii şi accesului liber la justiţie. În virtutea acestor principii, cetăţenii beneficiază de drepturile şi libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea; respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului; orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime; nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie (art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20 din Constituţie). Constatînd caracterul declarativ al prevederilor art. 43 din Legea bugetului pe anul 2001, Curtea le-a considerat neconforme art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, art. 4, art. 15, art. 16 alin. (1), art. 20 din Constituţie şi le-a declarat drept neconstituţionale (Hotărîrea Curţii nr.37 din 5 iulie 2001*). ---------------------- * M.O., 2001, nr.81-83, art.30. În activitatea sa Curtea promovează în mod consecvent principiul constituţional al separaţiei puterilor ca principiu de bază al organizării statului, pronunţîndu-se constant împotriva depăşirii de către puterile legislativă şi executivă a atribuţiilor legale, precum şi împotriva arogării de către acestea a atribuţiilor proprii puterii judecătoreşti. Spre exemplu, la 20 februarie 2001, la sesizarea Procurorului General, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii prevederilor art. 7 alin. (4) lit. e) şi lit. i) din Legea restructurării întreprinderilor agricole în procesul de privatizare nr. 392-XIV din 13 mai 1999 (în redacţia Legii nr. 953-XIV din 27 aprilie 2000), potrivit cărora patrimoniul întreprinderii nu poate fi trecut la pierderi, dat în gaj, nici sechestrat prin hotărîre a instanţei de judecată ori a inspectoratului fiscal teritorial sau grevat în alt mod, iar cel sechestrat anterior se eliberează de sub sechestru, iar de la data anunţului despre lichidarea întreprinderii încetează executarea hotărîrilor judecătoreşti referitoare la întreprindere (Hotărîrea Curţii nr.12*). --------------------- * M.O., 2001, nr.25-26, art.11. Curtea a considerat că, introducînd în art. 7 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 392-XIV, care reglementează temeiul şi modalitatea de lichidare a întreprinderilor agricole în procesul de privatizare, sintagma "iar cel sechestrat anterior se eliberează de sub sechestru" şi adăugînd litera i), care prevede încetarea executării hotărîrilor judecătoreşti referitoare la întreprindere, Parlamentul şi-a depăşit atribuţiile şi a comis o imixtiune în competenţa autorităţii judecătoreşti. În virtutea principiului constituţional al separaţiei puterilor, legiuitorul nu este în drept să soluţioneze probleme care aduc atingere statutului constituţional juridic al autorităţii judecătoreşti. Conform art. 114 din Constituţie, art. 8 din Codul de procedură civilă şi art. 10 din Codul de procedură penală, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti, unde judecătorii judecă cauzele în condiţii care exclud orice presiune asupra lor. Nici puterea legislativă, nici Preşedintele ţării, nici Guvernul nu sînt în drept să intervină în activitatea autorităţii judecătoreşti, să supună controlului hotărîrile acesteia, precum şi să substituie instanţa judecătorească la examinarea cauzelor ce intră în competenţa ei. Curtea a relevat, de asemenea, că prevederile contestate din Legea nr. 392-XIV intră în contradicţie cu principiile statuate în art. 119 şi art. 120 din Constituţie despre căile de atac împotriva hotărîrilor judecătoreşti, despre caracterul obligatoriu al sentinţelor şi al altor hotărîri judecătoreşti definitive şi a declarat drept neconstituţionale prevederile art. 7 alin. (4) lit. e) din Legea nr.392-XIV, în partea care prevede că patrimoniul întreprinderii nu poate fi sechestrat prin hotărîre a instanţei de judecată ori a inspectoratului fiscal teritorial, iar cel sechestrat anterior se eliberează de sub sechestru, şi lit.i) din acelaşi articol, care prevede încetarea executării hotărîrilor judecătoreşti referitoare la întreprindere. La 13 februarie 2001, la sesizarea unui deputat în Parlament, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii prevederilor art.1 alin.(1) din Hotărîrea Parlamentului nr.1271-XIV din 5 octombrie 2000 "Cu privire la domenul .md"(Hotărîrea Curţii nr.8*). --------------------- * M.O., 2001, nr.19-20, art.7. Potrivit acestei hotărîri, Parlamentul a obligat Guvernul să stopeze temporar încheierea contractului cu firma DOT MD cu privire la comercializarea adreselor în spaţiul domenului .md, să studieze piaţa, necesitatea şi posibilitatea anunţării unui concurs în această privinţă (art. 1 alin. (1). În hotărîrea sa Curtea a relevat că, potrivit art. 66 lit. a) din Constituţie, Parlamentul adoptă legi, hotărîri şi moţiuni. Procedura de adoptare a legilor şi a hotărîrilor este reglementată în art. 74 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Conform Regulamentului său, Parlamentul adoptă de asemenea hotărîri privind organizarea internă. Din cele enunţate rezultă că Parlamentul poate adopta hotărîri cu caracter normativ numai în probleme atribuite în competenţa sa de Constituţie. Or, adoptînd Hotărîrea nr. 1271-XIV, prin care obligă Guvernul să stopeze încheierea contractului cu firma DOT MD cu privire la comercializarea adreselor în spaţiul domenului .md, Parlamentul şi-a depăşit atribuţiile şi a comis o imixtiune în competenţa puterii executive. Constituţia nu abilitează Parlamentul cu dreptul de a sista activităţile Guvernului. De consemnat că, aşa cum rezultă din materialele dosarului, proiectul contractului cu firma americană DOT MD cu privire la comercializarea adreselor în spaţiul domenului .md a fost examinat doar de Comisia guvernamentală, contractul cu firma DOT MD nefiind încheiat. Pentru motivele arătate, Curtea a apreciat că art. 1 alin. (1) din Hotărîrea Parlamentului nr. 1271-XIV din 5 octombrie 2000 "Cu privire la domenul .md", atît prin formă, cît şi prin conţinut, precum şi sub raportul principiului constituţional al delimitării competenţelor între autorităţile statului, contravine art. 6, art. 66 şi art. 74 alin. (2) din Constituţie şi l-a declarat drept neconstituţional. În anul 2001 Curtea a mai declarat drept neconstituţionale: articolul unic alin.(1) şi (2) din Legea nr.1162-XIV din 26 iulie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la poliţie", Legea nr.1367-XIV din 10 noiembrie 2000 "Pentru completarea unor acte legislative" şi prevederile art.37 din Legea bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000 (hotărîrile Curţii nr.6 din 6 februarie 2001*, nr.11 din 15 februarie 2001 ** şi, respectiv, nr.33 din 19 iunie 2001***). --------------------- * M.O., 2001, nr.19-20, art.5. ** M.O., 2001, nr.25-26, art.10. *** M.O., 2001, nr.72, art.28. De menţionat că pe parcursul anului care a trecut Curtea a recunoscut drept constituţionale, parţial sau integral, şapte legi. După cum s-a arătat deja, în aceeaşi perioadă au fost declarate drept neconstituţionale, parţial sau integral, nouă legi şi o hotărîre a Parlamentului. Aceşti indici nu diferă prea mult şi denotă, în linii mari, nivelul calitativ crescînd al legilor. Totodată, este necesar de subliniat că activitatea Curţii de garantare a supremaţiei Constituţiei rezidă nu numai în declararea drept neconstituţionale a unor acte normative, în cazurile în care sînt încălcate principiile constituţionale, ci şi în apărarea acestor principii în cazurile în care unele acte normative sînt sesizate nefondat. Astfel, la 11 ianuarie 2001, Curtea a recunoscut drept constituţionale dispoziţiile art.183 din Codul penal. Temei pentru examinarea acestui dosar a servit sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament. (Hotărîrea Curţii nr.1*). --------------------- * M.O., 2001, nr.8-10, art.1. După părerea autorilor sesizării, legiuitorul a stabilit aceeaşi responsabilitate atît pentru funcţionarul public, care exercită anumite funcţii în organele de stat, cît şi pentru persoana care exercită funcţii de ordin organizatorico-economic în sectorul privat al economiei naţionale. Faptul că legiuitorul, prin dispoziţiile art.183 din Codul penal, a extins principiul de urmărire penală şi asupra funcţionarilor care exercită anumite funcţii într-o întreprindere, instituţie sau organizaţie din sectorul privat al economiei, în viziunea Curţii, nu contravine Constituţiei. Excluderea sintagmei "indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare" din art.183 din Codul penal, fără o reglementare legală suplimentară, poate avea drept consecinţă lezarea drepturilor şi intereselor legale ale cetăţenilor întruniţi în organizaţii obşteşti şi care desfăşoară o activitate obştească de întreprinzător ori o altă activitate legală, precum şi ale persoanelor juridice, poate genera acţiuni ilegale din partea persoanelor cu funcţii de răspundere, ceea ce ar fi în contradicţie cu art.16 şi art.54 din Constituţie, cu art.7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Un alt exemplu. La 19 aprilie 2001 Curtea a recunoscut drept constituţionale prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public nr.447-XIII din 4 mai 1995 contestate de un grup de deputaţi în Parlament. (Hotărîrea Curţii nr.21*). --------------------- * M.O., 2001, nr.49-50, art.19. În sesizare se afirmă că dispoziţiile precitate din Legea serviciului public contravin principiului prezumţiei nevinovăţiei, stipulat de art.21 din Constituţie. În opinia autorilor sesizării, norma contestată obligă conducătorul autorităţii publice să aprecieze dacă acţiunile funcţionarului public întrunesc elementele componente ale infracţiunii şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor art.6 şi 114 din Constituţie privind separarea puterilor în stat şi înfăptuirea justiţiei numai de instanţele judecătoreşti. În sesizare se susţine, de asemenea, că prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public încalcă principiul egalităţii în faţa legii, consfinţit în art.16 din Constituţie, deoarece "...stabileşte un regim procesual penal nefavorabil pentru o categorie bine definită de cetăţeni, şi anume funcţionarii publici". În hotărîre Curtea a menţionat că teza, invocată de autorii sesizării, potrivit căreia prevederile art.30 alin.(5) din Legea serviciului public pun în sarcina conducătorului autorităţii publice aprecierea acţiunilor funcţionarului sub aspect infracţional, este neconcludentă. Deşi din punctul de vedere al tehnicii legislative redacţia textului normei juridice contestate este imperfectă, analiza complexă şi interpretarea lui logico-gramaticală şi sistematică permite să se tragă concluzia certă că conducătorul autorităţii publice nu este subiectul care apreciază dacă acţiunile funcţionarului întrunesc elementele componente ale infracţiunii. Potrivit normei cuprinse în art. 30 alin. (5) din Legea serviciului public, conducătorul autorităţii publice este obligat să înlăture funcţionarul de la exercitarea obligaţiunilor de serviciu cu suspendarea salariului numai în baza deciziei organelor de cercetare sau anchetare penală, deci numai în cazul în care a fost pus sub învinuire, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală. Curtea a mai menţionat că, în conformitate cu art.30 alin.(6) din Legea serviciului public, durata înlăturării din funcţie nu poate depăşi termenele stabilite de legislaţie pentru cercetare, anchetare penală sau judecare a cauzei. Prin urmare, înlăturarea temporară a funcţionarului public de la exercitarea obligaţiilor de serviciu nu este o pedeapsă penală, cum se susţine în sesizare, ci o măsură dispusă de către organul de anchetă penală, pentru ca persoana pusă sub învinuire să nu-şi poată continua activitatea infracţională în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Această măsură, prevăzută de lege, se impune de asemenea pentru asigurarea bunei desfăşurări a anchetei penale şi ea se înscrie în prevederile art. 54 din Legea Supremă şi nu încalcă principiul prezumţiei nevinovăţiei. De asemenea, Curtea a relevat că norma contestată nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, după cum se afirmă în sesizare, deoarece hotărîrea organului de anchetă penală şi a procurorului privind înlăturarea din funcţie poate fi contestată în instanţa de judecată (art.195/1 din Codul de procedură penală). Art. 30 alin. (5) din Legea serviciului public nu contravine nici normelor internaţionale. Astfel, potrivit art. 29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării ordinii publice. Pe parcursul anului Curtea a mai recunoscut drept constituţionale Legea nr.251-XIV din 24 decembrie 1998 "Pentru modificarea art.103 din Codul fiscal şi art.20 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică", prevederile art.90 din Codul fiscal în redacţia Legii nr.1064-XIV din 16 iunie 2000 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative", Legea nr.944-XIV din 21 aprilie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat" etc. (hotărîrile Curţii nr.10 din 15 februarie 2001* , nr.31 din 14 iunie 2001**, nr.23 din 26 aprilie 2001***). --------------------- * M.O., 2001, nr.25-26, art.9. ** M.O., 2001, nr.67, art.27. *** M.O., 2001, nr.52-54, art.20. II. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII HOTĂRÎRILOR GUVERNULUI (art.135 alin.(1) lit. a) din Constituţie) Pe parcursul anului Curtea a apreciat drept neconstituţionale unele prevederi din trei hotărîri ale Guvernului şi toate trei - pentru motivul încălcării principiului constituţional al separaţiei puterilor. Spre exemplu, la 6 februarie 2001 Curtea, la sesizarea unui deputat în Parlament, a exercitat controlul constituţionalităţii unui şir de puncte din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.334 din 8 iulie 1991 (cu modificările ulterioare), care reglementează modul de angajare în serviciu, procedura de acordare, retrogradare şi retragere a gradelor speciale, condiţiile de numire în funcţie, transferare la un alt lucru, avansare în serviciu şi de încetare a serviciului, drepturile, obligaţiile şi responsabilitatea corpului de comandă şi efectivului de trupă al organelor afacerilor interne, precum şi alte norme ce ţin de serviciul acestora (Hotărîrea Curţii nr.6*). --------------------- * M.O., 2001, nr.19-20, art.5. Ulterior, modificînd Hotărîrea nr.334 din 8 iulie 1991 şi, implicit, Regulamentul citat, Guvernul a introdus criteriile de încetare a serviciului în organele afacerilor interne la atingerea limitei de vîrstă. În hotărîre Curtea a considerat că normele din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, care stabilesc limitele concrete de vîrstă (de la 40 pînă la 60 ani), la atingerea cărora colaboratorii organelor afacerilor interne pot fi concediaţi cu trecerea lor în rezerva Forţelor Armate sau în retragere, încalcă flagrant dreptul colaboratorilor acestor organe la muncă şi la protecţia muncii, dreptul la un nivel de trai decent, drepturi consfinţite şi garantate prin dispoziţiile constituţionale şi actele internaţionale. Curtea a relevat că prevederile Regulamentului, prin care se interzice continuarea serviciului în organele afacerilor interne peste limita de 40-60 de ani, contravin, de asemenea, art. 54 din Constituţie, potrivit căruia exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei preliminare, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale sau avarii. În hotărîrea Curţii s-a constatat, de asemenea, că prin Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000 au fost operate modificări şi completări în Legea cu privire la poliţie, în art. 19 alin. (1) al căreia cuvintele "Regulamentul cu privire la satisfacerea serviciului în organele interne ale Republicii Moldova" au fost substituite cu cuvintele "Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, aprobat de Guvern", şi art. 20 alin. (1) a fost completat cu propoziţia: "Angajarea la serviciu şi concedierea din serviciu, avansarea în funcţie, transferarea şi detaşarea se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne". Curtea a constatat caracterul neconstituţional al acestor modificări, menţionînd că, în temeiul art. 6 din Constituţie, principiul fundamental aflat la baza organizării şi funcţionării aparatului de stat este separaţia puterilor în legislativă, executivă şi judecătorească. Fiecare dintre aceste autorităţi este învestită cu anumite prerogative, potrivit prevederilor Constituţiei, nici una dintre ele neavînd posibilitatea de a uzurpa atribuţiile celeilalte sau de a le transmite exercitarea acestora. Adoptarea legilor este atribuţia de bază a Parlamentului, prin art. 72 alin. (3) din Legea Supremă fiind stipulate domeniile de reglementare prin legi organice, inclusiv cele despre regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială, probleme abordate de Plenul Curţii în cadrul dezbaterilor asupra acestei cauze. Curtea a relevat că ea s-a pronunţat deja asupra unor situaţii analogice, accentuînd că Constituţia nu abilitează Guvernul cu dreptul de a institui norme primare, generale în sfera relaţiilor de muncă şi protecţiei sociale, care necesită reglementare legislativă, iar Parlamentul, în calitate de organ legislativ, nu este în drept să delege prin lege Guvernului împuterniciri de a aproba şi a stabili prin hotărîrile sale acte normative cu caracter legislativ în domeniul menţionat, fapt ce atrage încălcarea art. 6 din Legea Supremă. Pentru motivele arătate Curtea a declarat drept neconstituţional nu numai pct.1 al Hotărîrii Guvernului nr. 334 din 8 iulie 1991 "Cu privire la aprobarea regulamentelor subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova" în partea ce ţine de un şir de puncte din Regulamentul cu privire la serviciul în organele afacerilor interne, dar şi articolul unic alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1162-XIV din 26 iulie 2000 "Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la poliţie". La sesizarea unui avocat parlamentar, la 2 octombrie 2001, Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.77 din 31 ianuarie 2001 "Pentru aprobarea Regulamentului privind activitatea administrativ-militară şi efectivul-limită al organelor administrativ-militare" (Hotărîrea Curţii nr.44*). --------------------- * M.O., 2001, nr.124-125, art.95. Potrivit pct. 2 din Regulament, unele din principalele măsuri ce ţin de activitatea administrativ-militară sînt încorporarea cetăţenilor în serviciul utilitar alternativ şi organizarea îndeplinirii acestui serviciu. În conformitate cu pct.13 subpct.4 lit.i) din Regulament, organizarea încorporării în serviciul utilitar alternativ şi supravegherea îndeplinirii lui conforme sînt puse în sarcina Departamentului Administrativ-Militar, care este organul administrativ-militar central de specialitate şi activează sub conducerea nemijlocită a ministrului apărării. Iar, potrivit pct. 9 al Regulamentului, organele administrativ-militare teritoriale includ centrele militare judeţene, al municipiului Chişinău, al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, care activează sub conducerea Departamentului Administrativ-Militar. În hotărîre Curtea a constatat că, acţionînd contrar dispoziţiilor legale, Guvernul, prin Regulamentul aprobat, de fapt a substituit reglementările stabilite prin Legea cu privire la serviciul de alternativă. Potrivit art.9 din Legea cu privire la serviciul de alternativă, organul suprem de conducere al serviciului de alternativă este Comisia Republicană de Recrutare, iar organul suprem executiv al serviciului de alternativă este Direcţia Serviciului de Alternativă, structura, efectivul şi componenţa nominală ale acesteia fiind aprobate de către Guvern. Analiza comparativă a prevederilor contestate din Regulament şi a dispoziţiilor Legii cu privire la serviciul de alternativă demonstrează că Guvernul, contrar prevederilor acestei legi, a delegat soluţionarea problemelor privind organizarea, efectuarea şi conducerea serviciului de alternativă Departamentului Administrativ-Militar, care este organul central de specialitate al Ministerului Apărării. Contrar Legii cu privire la serviciul de alternativă, Guvernul, prin Regulamentul aprobat, a redus substanţial atribuţiile organelor legal abilitate cu organizarea şi conducerea serviciului de alternativă, ceea ce excede atribuţiilor sale. Pentru considerentele expuse Curtea a declarat drept neconstituţionale prevederile din Regulamentul privind activitatea administrativ-militară şi efectivul-limită al organelor administrativ-militare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 77 din 31 ianuarie 2001, care pun în sarcina acestui Departament încorporarea cetăţenilor în serviciul utilitar-alternativ şi organizarea îndeplinirii acestui serviciu. În şirul hotărîrilor Curţii pronunţate în anul precedent nu poate fi trecută cu vederea, pentru importanţa sa, şi Hotărîrea nr.50 din 20 decembrie 2001*, prin care Curtea a exercitat controlul constituţionalităţii asupra hotărîrilor Guvernului nr. 928 din 21 decembrie 1994 "Privind crearea Departamentului Control Financiar şi Revizie" şi nr. 121 din 23 februarie 1995 "Privind aprobarea Regulamentului provizoriu, structurii, personalului scriptic, categoriilor de salarizare şi coeficienţilor tarifari pentru personalul Departamentului Control Financiar şi Revizie". --------------------- * M.O., 2001, nr.161, art.39. Considerînd că departamentul în cauză poate fi format exclusiv printr-o lege, autorul sesizării, deputat în Parlament, a conchis că hotărîrile menţionate ale Guvernului contravin art. 6, art. 7, art. 130 şi art. 133 din Constituţie, întrucît, în opinia sa, dreptul de a exercita controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare şi publice revine doar Curţii de Conturi. Autorul sesizării a considerat că prin adoptarea acestor acte normative executivul şi-a arogat competenţele Parlamentului în domeniul controlului financiar în Republica Moldova. În hotărîre Curtea a constatat că Parlamentul, în exercitarea atribuţiilor sale de bază, prevăzute de art. 66 din Constituţie, la 19 iulie 1994, prin Hotărîrea nr. 189-XIII, a aprobat Concepţia controlului de stat în Republica Moldova. Potrivit acestei hotărîri, controlul de stat în Republica Moldova se exercită de către Parlament, prin intermediul Curţii de Conturi; de către Guvern, prin intermediul Departamentului Control Financiar şi Revizie, Serviciului fiscal de stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor şi Departamentului Vamal; de către firmele de audit, înfiinţate în baza unei legi. De asemenea s-a prevăzut că Guvernul va institui Departamentul Control Financiar şi Revizie. Curtea a menţionat că formarea departamentului respectiv de către Guvern în baza hotărîrii Parlamentului - organul legislativ suprem - nu contravine art.130 din Constituţie, deoarece acest articol reglementează numai relaţiile de formare, utilizare, administrare şi control al resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, dar nu procesul şi modul de creare a organelor competente de control şi revizie, după cum susţine autorul sesizării. Acest articol nu reglementează nici efectuarea controlului asupra mijloacelor materiale ale statului şi gestionării patrimoniului de stat, nici efectuarea controlului asupra activităţii financiare a agenţilor economici privaţi. Conform art. 133 alin. (1) din Constituţie, organul care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare publice este Curtea de Conturi, prin intermediul căreia Parlamentul exercită controlul de stat. Curtea a mai reţinut că în aspectul problemelor abordate în sesizare nu sînt argumentate afirmaţiile privind neconstituţionalitatea actelor Guvernului în domeniul controlului financiar, în special în dirijarea acestui domeniu prin intermediul Ministerului Finanţelor şi departamentului creat pe lîngă acest minister. Astfel, potrivit Legii bugetului pe anul 2001, legilor cu privire la Guvern, privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, privind finanţele publice locale, Codului cu privire la contravenţiile administrative, Guvernul, Ministerul Finanţelor, Departamentul nu numai că sînt în drept, dar şi sînt obligaţi să exercite controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, ceea ce este în deplină conformitate cu prevederile constituţionale privind sistemul financiar-creditar din Republica Moldova (art. 130 alin. (1) din Constituţie). Analizînd hotărîrile contestate prin prisma legilor menţionate şi a dispoziţiilor constituţionale, invocate de autorul sesizării, Curtea n-a constatat substituirea de către Guvern, prin crearea Departamentului de Control Financiar şi Revizie pe lîngă Ministerul Finanţelor, a competenţelor Parlamentului şi Curţii de Conturi în domeniul controlului financiar şi a apreciat drept constituţionale hotărîrile Guvernului nr.928 din 21 decembrie 1994 "Privind crearea Departamentului Control Financiar şi Revizie" şi nr.121 din 23 februarie 1995 privind aprobarea Regulamentului provizoriu al acestui Departament. III. HOTĂRÎRI DE INTERPRETARE A CONSTITUŢIEI (art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie) Spre deosebire de anii precedenţi, în anul de referinţă Curtea a aprobat doar o hotărîre, prin care a interpretat art.131 alin.(4) din Constituţie. Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea unui deputat în Parlament şi sesizarea Guvernului Republicii Moldova, conexate într-un dosar (Hotărîrea Curţii nr.29 din 22 mai 2001*). --------------------- * M.O., 2001, nr.59-61, art.24. Prin Legea constituţională nr.1115-XIV din 5 iulie 2000 în art.131 din Constituţie intitulat "Bugetul public naţional" a fost introdus un alineat nou, (4), care prevede că orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sînt acceptate de Guvern. Interpretarea acestei norme constituţionale a fost solicitată pentru motivul înţelegerii neunivoce a sintagmei "orice amendament". Unii legislatori interpretează noţiunea "amendament" ca o propunere cu titlu de iniţiativă legislativă pentru modificarea prevederilor unei legi care stipulează veniturile, cheltuielile bugetare sau împrumuturile (interpretarea restrictivă). Autorii sesizărilor însă sînt de părere că sintagma "orice amendament" din art. 131 alin. (4) din Constituţie vizează amendamentele la orice proiect de lege care cuprinde astfel de reglementări (interpretarea extensivă). În hotărîre Curtea a arătat că, potrivit sensului art.131 alin.(4) din Constituţie, prin orice amendament, care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, e necesar a înţelege orice modificare a oricărei legi care atrage majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum şi majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, prevăzute de legea anuală a bugetului, şi că această modificare poate fi adoptată numai după ce este acceptată de Guvern. IV. AVIZE ASUPRA INIŢIATIVELOR DE REVIZUIRE A CONSTITUŢIEI (art.135 alin.(1) lit.c) din Constituţie) Pe parcursul anului Curtea a emis două avize asupra proiectelor de legi constituţionale privind modificarea şi completarea unor articole din Constituţie. Conform proiectului de lege privind modificarea şi completarea art.70 şi art.71 din Constituţie, propus de un grup de 34 de deputaţi în Parlament, din titlul articolului 70 se exclud cuvintele "şi imunităţi", din art.70 se exclude alin.(3), iar în articolul 71, după cuvîntul "opiniile", se adaugă cuvîntul "politice". Peste un timp un grup de 35 de deputaţi a înaintat un proiect de lege vizînd aceleaşi articole 70 şi 71, precum şi art.115, 116, 122, 123 şi completarea Constituţiei cu un titlu nou - Titlul V/1. În ambele cazuri autorii şi-au argumentat propunerile de modificare şi completare a art. 70 şi 71 din Constituţie prin faptul că aceste articole în actuala redacţie încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială. Pledînd pentru ridicarea imunităţii parlamentare, autorii iniţiativei consideră că deputatul în Parlament nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică doar pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. În Avizul nr.1 din 25 ianuarie 2001* Curtea a apreciat că revizuirea Constituţiei, iniţiată de 34 de deputaţi în Parlament, este conformă cu prevederile art.141 alin.(1) lit.b) din Constituţie; că prevederile proiectului de lege constituţională nu depăşesc limitele revizuirii Constituţiei şi că proiectul Legii privind revizuirea art.70 şi art.71 din Constituţie, în redacţia propusă de grupul de deputaţi, poate fi prezentat spre examinare în fond Parlamentului. --------------------- * M.O., 2001, nr.11-13, art.4. Cît priveşte cel de-al doilea proiect de lege vizînd articolele 70 şi 71 din Constituţie, Curtea a relevat că prin Avizul nr.1 din 25 ianuarie 2001 ea a dat deja aviz pozitiv unei iniţiative similare de revizuire a articolelor menţionate din Constituţie provenind de la un grup de 34 de deputaţi în Parlamentul de legislatura a XIV-a. Pentru acest motiv Curtea a sistat procesul privind iniţiativa grupului de 35 de deputaţi în Parlament în partea ce ţine de modificarea şi completarea art.70 şi art.71 din Constituţie. Grupul de 35 de deputaţi a mai propus modificări la capitolul IX din Constituţie, ce vizează reglementarea activităţii unor organe ale autorităţii judecătoreşti, precum şi completarea Constituţiei cu un titlu nou - Titlul V/1, ce se referă la instituţia Avocatul Poporului. Aceste modificări sînt justificate de către autorii proiectului prin necesitatea continuării reformei judiciare, ceea ce va contribui la consolidarea proceselor democratice în societate şi la perfecţionarea procesului de înfăptuire a justiţiei în Republica Moldova. Acest grup a propus următoarea redacţie pentru art. 115 alin. (1): "(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin instanţele judecătoreşti de grade diferite,"; art. 116 alin. (2), (3) şi (4): "(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc, se promovează în funcţie, se transferă şi se detaşează de Parlamentul Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. (3) Plafonul de vîrstă pentru activitatea judecătorului este stabilit în condiţiile legii. (4) Preşedinţii şi vicepreşedinţii instanţelor judecătoreşti sînt numiţi în funcţie de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4 ani."; art. 122: "Articolul 122. Componenţa (1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani. (2) Fac parte de drept din Consiliul Superior al Magistraturii Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, Ministrul Justiţiei şi Procurorul General."; art. 123: "Articolul 123. Atribuţiile (1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea măsurilor disciplinare faţă de judecători. (2) Modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii se stabileşte prin lege."; după Titlul V se va introduce Titlul V/1 cu următorul cuprins: "Titlul V/1. Avocatul Poporului Articolul 140/1. Statutul şi atribuţiile (1) Avocatul Poporului este o instituţie de stat independentă, care contribuie la respectarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului. (2) Avocatul Poporului este ales cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi. (3) Avocatul Poporului prezintă Parlamentului un raport anual privind activitatea sa. (4) Organizarea, competenţa şi modul de desfăşurare a activităţii instituţiei Avocatul Poporului sînt stabilite prin lege organică". Un alt grup de 42 de deputaţi a venit cu propunerea de a completa art.70 alin.(1) la final cu sintagma "Cu excepţia activităţii de cercetare ştiinţifică, didactice şi de creaţie, exclusiv în afara orelor de program, stabilite de Regulamentul Parlamentului", remarcînd că în Parlament sînt aleşi savanţi cu renume, oameni de cultură, cadre didactice proeminente, care în opinia lor, nu pot fi lipsiţi de dreptul la activitatea ştiinţifică, didactică şi de creaţie, în afara orelor de program, stabilite de Regulamentul Parlamentului, deoarece distanţarea temporară de la activităţile menţionate ar conduce la descalificarea lor. Verificînd condiţiile în care au fost iniţiate procedurile de revizuire a Constituţiei, Curtea a reţinut că propunerile deputaţilor se încadrează în limitele revizuirii Constituţiei, prevăzute de art.142, şi a conchis că proiectele de legi pentru modificarea şi completarea art.70 alin.(1), art.115, art.116, art.122 şi art.123 din Constituţie, precum şi completarea Constituţiei cu Titlul V/1 "Avocatul Poporului", respectiv cu art. 140/1, pot fi prezentate Parlamentului spre examinare (Avizul Curţii nr.3 din 25 octombrie 2001* ). --------------------- * M.O., 2001, nr.133-135, art.37. V. CONFIRMAREA REZULTATELOR ALEGERII PARLAMENTULUI (art.135 alin.(1) lit.e) din Constituţie) La 25 februarie 2001 au avut loc alegeri parlamentare anticipate. Examinînd la 13 martie 2001 materialele prezentate de Comisia Electorală Centrală (Avizul nr.2*), Curtea a constatat că dintre concurenţii electorali înregistraţi de CEC mai mult de şase la sută din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară au obţinut Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, Blocul electoral "Alianţa Braghiş" şi Partidul Popular Creştin Democrat şi că dintre candidaţii independenţi la funcţia de deputat în Parlament nici unul nu a obţinut cel puţin trei la sută din voturile valabil exprimate în ansamblu pe ţară. Notă: Vezi Rectificarea din Monitorul Oficial nr.21-22 din 05.02.2002 pag.10 (În alineatul întîi al compartimentului V "Confirmarea rezultatelor alegerii Parlamentului" rîndul întîi se va citi: "La 25 februarie 2001 au avut loc alegeri parlamentare anticipate.") --------------------- * M.O., 2001, nr.29-30, art.13. Curtea a constatat, de asemenea, că scrutinul parlamentar din 25 februarie 2001 s-a desfăşurat conform prevederilor legislaţiei şi standardelor internaţionale cu privire la alegerile democratice. În procesul alegerilor şi la numărarea voturilor nu au fost comise încălcări ale Codului electoral de natură să influenţeze rezultatele votării şi atribuirea mandatelor. În îndeplinirea atribuţiilor care-i revin potrivit Constituţiei, Curtea a confirmat că la 25 februarie 2001 Parlamentul Republicii Moldova a fost ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Tot în aceeaşi zi, la 13 martie 2001, Curtea a validat mandatele deputaţilor aleşi în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XV-a (Hotărîrea Curţii nr.15*). --------------------- * M.O., 2001, nr.29-30, art.12. Pe parcursul anului ce s-a scurs Curtea a mai adoptat 4 hotărîri (două adresări au fost conexate) privind validarea mandatelor de deputat a 13 candidaţi supleanţi. VI. CONFIRMAREA REZULTATELOR ALEGERII PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA (art.135 alin.(1) lit. c) din Constituţie) La 4 aprilie 2001, conform prevederilor art.60, art.72 şi art.78 din Constituţie, Parlamentul, fiind expresia voinţei suverane a poporului, manifestată prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, şi avînd rolul de a transpune în decizii politice voinţa acestuia, a ales pe Vladimir Voronin în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. În Hotărîrea din 5 aprilie 2001 "Cu privire la validarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova" Curtea a constatat că alegerile s-au desfăşurat în mod democratic, în bază de alternativă, şi a confirmat că la 4 aprilie 2001 Parlamentul Republicii Moldova, organul reprezentativ suprem al poporului, a ales Preşedintele Republicii Moldova în conformitate cu art.78 din Legea Supremă a statului. (Hotărîrea Curţii nr.17*). --------------------- * M.O., 2001, nr.42, art.16. VII. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Analiza activităţii jurisdicţionale a Curţii demonstrează că în anul ce s-a scurs din actele normative contestate un număr impunător au fost declarate drept neconstituţionale în temei pentru două motive - încălcarea principiilor constituţionale privind drepturile omului şi încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Avînd în vedere persistenţa acestor încălcări, este necesar ca Guvernul, care aprobă majoritatea proiectelor de legi şi adoptă hotărîri, dar şi Parlamentul, funcţia de bază a căruia este elaborarea, definitivarea şi adoptarea legilor, să întreprindă măsuri energice pentru supunerea acestor proiecte unor consultări şi expertize cît mai calificate. Rămîne o problemă la zi executarea hotărîrilor Curţii. Pentru optimizarea activităţii sale, Curtea consideră drept o necesitate stringentă crearea condiţiilor necesare pentru executarea neabătută a hotărîrilor Curţii, adică insistă asupra operării neîntîrziate a modificărilor respective în actele normative declarate neconstituţionale. Lipsa unui mecanism de control în acest domeniu conduce la diminuarea rolului hotărîrilor Curţii, aduce prejudicii serioase cauzei de consolidare a legalităţii şi ordinii de drept. Or, la rezolvarea problemelor de drept, persoanele fizice şi juridice folosesc nu hotărîrile Curţii, ci legile, hotărîrile şi alte acte juridice şi dacă nu se operează modificările necesare, consecinţele negative sînt inevitabile. Spre exemplu, încă la 21 februarie 1996 Curtea a declarat drept neconstituţionale prevederile art.10 alin.(2) şi art.16 din Legea nr.560-XIII din 21 iulie 1995 "Cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor". Conform art.10 alin.(2) din legea menţionată, nu pot participa în mod activ la întruniri cetăţenii străini şi apatrizii care nu domiciliază pe teritoriul republicii, iar art.16 alin.(1) din această lege prevede că primăria decide anularea autorizaţiei întrunirii, eliberată anterior, în cazul în care apar noi împrejurări, în a căror virtute întrunirea nu se poate desfăşura la timpul, în locul şi în forma stabilită. Au trecut aproape 7 ani de la adoptarea acestei hotărîri a Curţii, însă legea menţionată aşa şi n-a fost modificată, deşi s-a atras atenţia autorităţilor asupra neexecutării ei în rapoartele despre exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 1999 şi în anul 2000, în scrisoarea adresată Preşedintelui Parlamentului la 7 mai 2001. Mai mult de 4 ani nu se execută hotărîrile Curţii nr.35 din 1 decembrie 1997, prin care a fost declarat neconstituţional art.VI din Dispoziţii finale şi tranzitorii din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul judecătorului", conform căruia Guvernul aprobă regulamentul privind modul de acordare şi rambursare a împrumutului fără dobîndă pentru procurarea sau construirea unui apartament cooperatist sau a unei case şi regulamentul cu privire la plata indemnizaţiei viagere lunare judecătorilor demisionaţi şi pensionaţi, nr.38 din 15 decembrie 1997, prin care a fost declarat drept neconstituţional pct.8 al Anexei "Lista categoriilor de persoane cărora li se atribuie locuinţe din fondul special" la Legea nr.982-XIII din 19 septembrie 1996 "Cu privire la fondul locativ cu statut special", şi altele. În total nu au fost executate 20 de hotărîri ale Curţii. De menţionat, totodată, că, datorită unor măsuri organizatorice, situaţia la capitolul executarea hotărîrilor Curţii s-a ameliorat puţin. Dacă la începutul anului 2001 nu erau executate 63 de hotărîri ale Curţii, prin care au fost declarate neconstituţionale, integral sau parţial, 66 de acte normative, la sfîrşitul anului, după cum s-a menţionat deja, aceste cifre au diminuat la 20 de hotărîri ale Curţii vizînd 23 de acte normative (16 legi, 4 hotărîri ale Parlamentului şi 3 hotărîri ale Guvernului). Aceste date nu se referă la hotărîrile Curţii adoptate în anul 2001. De remarcat de asemenea că Guvernul şi Parlamentul, avînd în vedere caracterul vădit neconstituţional al unor acte normative, intervin şi abrogă actele contestate pînă la examinarea acestora de către Curte. De exemplu, la 7 decembrie 2001, prin Hotărîrea nr.1360, Guvernul a abrogat unele prevederi din Hotărîrea sa nr.1018 din 2 octombrie 1998 "Cu privire la atribuirea terenurilor", asupra căreia s-a depus contestaţie la Curte. Ca urmare, la 20 decembrie 2001 Curtea a sistat procesul. În aceeaşi zi Curtea a sistat procesul privind controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.1310-XIII din 25 iulie 1997 "Privind unele măsuri de îmbunătăţire a procesului de studii la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova", întrucît la 22 noiembrie 2001 Parlamentul a abrogat această hotărîre. În patru hotărîri ale sale, adoptate în anul de referinţă, Curtea a indicat termenele de executare a lor. Cu părere de rău, au fost executate doar două din ele, şi anume hotărîrile nr.40 din 12 iulie 2001 şi nr.44 din 2 octombrie 2001. N-au fost executate hotărîrile nr.16 din 29 martie 2001 şi nr.20 din 12 aprilie 2001, deşi Curtea a atenţionat factorii de decizie asupra necesităţii executării lor. Spre exemplu, prin Hotărîrea nr.20 din 12 aprilie 2001 Curtea a declarat drept neconstituţionale prevederile pct.1 subpct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.1212 din 29 decembrie 1997 "Cu privire la atribuirea terenurilor", conform cărora în hotarele administrative ale oraşului Făleşti au fost incluse 693,2 ha terenuri, inclusiv din hotarele administrative ale comunelor Sărata Veche, Făleştii Noi şi Călugăr. Întrucît această hotărîre n-a fost executată, la 11 septembrie 2001 la Curte s-a adresat cu o petiţie primarul comunei Sărata Veche dna Elizaveta Pasat. Hotărîrea în cauză trebuia să fie executată pînă la 26 iulie 2001. În pofida sesizărilor repetate adresate de Curte, Guvernul n-a executat această hotărîre pînă în prezent. În total în anul ce s-a scurs la Curte au sosit 109 scrisori şi petiţii ale cetăţenilor, dintre care 29, cele mai numeroase, se referă la sentinţele şi deciziile instanţelor judecătoreşti. O mare parte a petiţionarilor cer recalcularea pensiilor, atribuirea terenurilor de pămînt, restituirea caselor de locuit, averii, depunerilor băneşti etc. Majoritatea petiţiilor au fost trimise organelor de resort pentru examinare şi soluţionare, celorlalţi petiţionari li s-au dat explicaţiile necesare. * * * În anul de referinţă Curtea a depus eforturi pentru dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor multilaterale şi bilaterale cu organismele internaţionale şi instituţiile similare din alte state, ceea ce a contribuit la ridicarea prestigiului ei pe plan internaţional. Curtea este membru cu drepturi depline a trei organizaţii internaţionale: Asociaţia Curţilor Constituţionale Francofone (ACCF), Comisia europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) a Consiliului Europei şi Conferinţa Curţilor Constituţionale Europene. Recunoscută de către organismele internaţionale, Curtea întreţine relaţii bilaterale de colaborare cu Organizaţia de Cooperare Economică la Marea Neagră, Centrul pentru Democraţie din SUA, Uniunea Internaţională a Juriştilor, Institutul Internaţional de Drept şi Politică Publică, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Fundaţia "Soros-Moldova", Curţile Constituţionale din Albania, Azerbaidjan, Bielarus, Bulgaria, Egipt, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Letonia, Polonia, Kazahstan, România, Rusia, Turcia, Ucraina, Uzbekistan. Curtea participă la diferite seminare şi conferinţe internaţionale, care întrunesc reprezentanţi ai Curţilor Constituţionale din Europa şi ai Curţii Europene pentru Drepturile Omului. Astfel, Curtea a fost unul din organizatorii Conferinţei internaţionale cu genericul: "Reforma judiciară în Moldova: probleme, perspective, realizări", organizată la Chişinău cu sprijinul financiar al Consiliului Europei. La iniţiativa Curţii, sub auspiciile Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră, la 10-11 decembrie 2001, la Chişinău a avut loc forul preşedinţilor Curţilor Constituţionale din ţările membre ale APCEMN cu genericul "Curtea Constituţională - autoritate supremă de protecţie a statului de drept şi a suveranităţii constituţionale". La lucrările forului au participat reprezentanţii Curţilor Constituţionale din 10 state: Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, Egipt, Moldova, România, Rusia şi Ucraina, precum şi reprezentanţi ai APCEMN, personalităţi marcante, savanţi şi specialişti în dreptul constituţional din Republica Moldova. Întîlnirea a constituit un excelent prilej de stabilire a contactelor ştiinţifice între Curţile din zona de cooperare la Marea Neagră şi de schimb de experienţă în asigurarea supremaţiei Constituţiei, apărarea regimului constituţional, a drepturilor şi libertăţilor omului, implementarea standardelor europene în sfera jurisdicţiei constituţionale. Participanţii la for au menţionat înalta responsabilitate ce revine Curţilor Constituţionale în calitatea lor de garant al stabilităţii constituţionale şi democratice în stat, în activitatea de asigurare a supremaţiei Constituţiei şi a echilibrului puterilor în stat, de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În scopul aprofundării şi extinderii schimbului de experienţă privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale, participanţii la for au aprobat în unanimitate un comunicat şi au convenit că întrunirile preşedinţilor Curţilor Constituţionale din ţările membre ale OCEMN vor fi convocate periodic sub egida APCEMN, în una din ţările membre, la invitaţia Curţii Constituţionale a statului respectiv. În cadrul acestui prestigios for Curtea Constituţională a Republicii Moldova a semnat un Protocol de colaborare cu Curtea Constituţională din România şi un Protocol asupra intenţiilor de colaborare cu Curtea Constituţională din Ucraina. În anul ce s-a scurs judecătorii Curţii au participat: la seminarul de la Alexandria, Egipt, care a avut drept scop perfecţionarea tehnicii de indexare a jurisprudenţelor constituţionale, promovarea şi raţionalizarea schimbului de experienţă între Curţile Constituţionale membre ale ACCF, promovarea acţiunilor asociaţiei la nivel naţional; la cea de-a IX-a Conferinţă Judiciară Internaţională de la Budapesta cu genericul "Instanţele judecătoreşti de recurs final - aspecte cu privire la independenţa judiciară"; la seminarul de la Chişinău, organizat de către Consiliul Europei şi Centrul de Perfecţionare a Cadrelor Justiţiei, cu participarea experţilor internaţionali, în cadrul căruia s-au abordat problemele privind relaţiile interpersonale între administraţie şi persoanele prejudiciate de actele administrative, principiul subsidiarităţii şi executarea hotărîrilor Curţii Europene pentru Drepturile Omului; la cea de-a III-a Conferinţă internaţională ştiinţifico-practică a organelor de control constituţional de la Minsk, organizată de către Curtea Constituţională din Bielarus. La invitaţia Departamentului de Stat al SUA, timp de două săptămîni, judecătorii Curţii au efectuat o vizită în Statele Unite ale Americii. În cadrul vizitei judecătorii s-au familiarizat cu sistemul federal de guvernare, cu activitatea Curţii Supreme de Justiţie, cu principiile de formare a sistemului judiciar american etc. La invitaţia Preşedintelui Curţii Constituţionale din Turcia, Preşedintele Curţii şi un judecător al Curţii au efectuat o vizită oficială în Turcia, în cadrul căreia au avut întrevederi cu Preşedintele Republicii Turcia, Preşedintele Parlamentului, preşedinţii Curţii Constituţionale, Curţii Supreme de Justiţie, Curţii de Apel şi Curţii Administrative din această ţară. Judecătorii Curţii au participat la festivităţile consacrate jubileului de 10 ani al Curţii Constituţionale din Federaţia Rusă şi la conferinţa internaţională "Justiţia constituţională la răscruce de veacuri", organizată cu acest prilej; la festivităţile consacrate jubileului de 5 ani al Curţii Constituţionale din Ucraina şi la conferinţa internaţională, organizată cu acest prilej, cu genericul "Probleme actuale ale jurisdicţiei constituţionale: contemporaneitate şi perspective ale dezvoltării"; la festivitatea consacrată încheierii mandatului a trei dintre judecătorii Curţii Constituţionale din România. Pe parcursul anului judecătorii Curţii au avut întrevederi de lucru cu colaboratorii Misiunii de observatori pentru alegerile parlamentare, cu reprezentanţii Comisiei europene pentru problemele traficului cu fiinţe umane a Consiliului Europei, cu experţi ai Consiliului Europei, cu reprezentanţii Departamentului reformelor judiciare şi de drept al Băncii Mondiale, Asociaţiei Avocaţilor Americani, ai Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului de la Geneva, ai proiectului Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare "Susţinerea dezvoltării juridice în Moldova", cu ambasadorii Statelor Unite ale Americii, Federaţiei Ruse, Turciei etc. Cu sprijinul financiar al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare - Programul Guvernare şi Democraţie - proiectul Consolidarea Sistemelor Judiciar şi Legislativ în Moldova în anul 2001 Curtea a editat două culegeri de hotărîri şi decizii ale sale, adoptate în anii 1999 şi 2000. Lucrările constituie un important instrument de lucru atît pentru autorităţile publice centrale şi locale şi funcţionarii acestora, cît şi pentru lucrătorii organelor de drept. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Anexă la Raportul Curţii Constituţionale despre exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001 ADRESĂ Parlamentului Republicii Moldova Preşedintelui Republicii Moldova Guvernului Republicii Moldova La 21 ianuarie 2002 Curtea Constituţională a examinat şi a aprobat în şedinţă plenară Raportul privind exercitarea jurisdicţiei constituţionale în anul 2001, în care au fost punctate mai multe probleme, inclusiv executarea hotărîrilor Curţii. Potrivit art.28 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, legile şi alte acte juridice sau unele prevederi ale lor declarate neconstituţionale îşi pierd puterea juridică la data adoptării hotărîrii Curţii şi nu pot fi aplicate pe viitor; consecinţele juridice ale actului sau ale normei de drept declarate neconstituţinale sînt înlăturate de organul care le-a adoptat. Conform art.75 din Codul jurisdicţiei constituţionale, actele Curţii se execută necondiţionat. În raport s-a menţionat că, în lipsa unui mecanism de control asupra executării neabătute a hotărîrilor Curţii, multe hotărîri ale instanţei de jurisdicţie constituţională se execută anevoios, iar o parte din ele rămîn ani în şir neexecutate, ceea ce conduce la diminuarea rolului hotărîrilor Curţii şi aduce prejudicii serioase cauzei de consolidare a legalităţii şi ordinii de drept. Or, la rezolvarea problemelor de drept, persoanele fizice şi juridice folosesc nu hotărîrile Curţii, ci legile, hotărîrile şi alte acte juridice, care, nefiind aduse în conformitate cu Constituţia, pot aduce prejudicii importante. Au fost aduse exemple privind neexecutarea unor hotărîri ale Curţii pe parcursul a 7 ani de la data adoptării lor. Curtea relevă că neexecutarea în termene rezonabile sau executarea necorespunzătoare a actelor Curţii este un factor reprobabil şi generează nemulţumirea, pe deplin întemeiată, a persoanelor fizice şi juridice din stat. Mai mult ca atît, neexecutarea la timp a hotărîrilor Curţii aduce prejudicii materiale şi morale, influenţează negativ asupra activităţii instituţiilor din stat, îngreunează aplicarea actelor normative şi dezechilibrează mecanismele juridice de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Au fost semnalate cazuri cînd organele de resort au interpretat hotărîrile Curţii în mod arbitrar. Spre exemplu, la 29 aprilie 1999, prin Hotărîrea nr.19, Curtea a declarat drept neconstituţional pct.4 din capitolul II anexa nr.1 art.2 alin.(2) din Legea bugetului pe anul 1999 nr.216-XIV din 12 decembrie 1998 şi pct.4 (01) din anexa nr.2 la Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară nr.969-XIII din 24 iulie 1996 în partea în care Curtea Constituţională este încadrată în compartimentul "Autorităţile judecătoreşti". În hotărîrea precitată Curtea a menţionat că în sistemul puterii de stat un loc deosebit revine Curţii Constituţionale, natura juridică şi menirea căreia sînt reglementate în Titlul V al Constituţiei Republicii Moldova, iar baza juridico-normativă a activităţii Curţii o constituie Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317-XIII din 13 decembrie 1994 şi Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502-XIII din 16 iunie 1995. Principala particularitate a jurisdicţiei constituţionale şi deosebirea principială a Curţii Constituţionale de instanţele judecătoreşti de jurisdicţie generală constă în faptul că, potrivit Constituţiei, Curtea nu face parte din sistemul judecătoresc, nu este un organ al justiţiei sau o parte componentă a autorităţii judecătoreşti. În virtutea statutului său special, a independenţei sale faţă de orice altă autoritate, Curtea îşi soluţionează problemele financiare, tehnico-materiale, informaţionale, de personal şi alte probleme privind asigurarea condiţiilor necesare pentru activitatea sa. Curtea are buget propriu, care face parte integrantă din bugetul de stat (art.37 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională). Mijloacele necesare pentru asigurarea activităţii sale sînt prevăzute în bugetul de stat anual într-un articol special. În procesul elaborării bugetului pentru anul bugetar respectiv Curtea îşi stabileşte în mod independent volumul cheltuielilor necesare pentru funcţionarea sa. Prin urmare, prevederea contestată din Legea bugetului de stat pe anul 1999 în partea în care Curtea Constituţională este încadrată în sistemul autorităţilor judecătoreşti contravine art.134 din Constituţie. Prevederea contestată din Legea bugetului de stat pe anul 1999, sub aspectul conformităţii ei cu Constituţia, a fost examinată în corelare cu Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară nr.969-XIII din 24 iulie 1996. S-a stabilit că anexa nr.1 la Legea bugetului pe anul 1999 a fost elaborată în baza anexei nr.2 (Clasificarea funcţională a cheltuielilor de la buget) la Hotărîrea Parlamentului privind clasificarea bugetară, potrivit căreia Curtea Constituţională este plasată în grupul nr.4 "Organele autorităţii judecătoreşti", ceea ce contravine Constituţiei. Neglijindu-se hotărîrea Curţii şi argumentele expuse în aceasta, în legile bugetului pe anii 2000, 2001 şi 2002 Curtea Constituţională a fost încadrată în compartimentul "Curtea Constituţională şi autorităţile judecătoreşti", ceea ce înseamnă că hotărîrea Curţii n-a fost executată. În plus, pînă în prezent nu au fost abrogate prevederile Hotărîrii Parlamentului nr.969-XIII din 24 iulie 1996, care plasează Curtea Constituţională la compartimentul "Autorităţile judecătoreşti". Neexecutarea hotărîrii menţionate a Curţii a condus la dezinformarea opiniei publice. Astfel, la 21 decembrie 2001 Parlamentul a adoptat Legea nr.748-XV "Privind modificarea şi completarea Legii bugetului pe anul 2001 nr.1392-XIV din 30 noiembrie 2000". În anexa la această lege, "Rectificări la anexa nr.1 la Legea bugetului pe anul 2001", în pct.4 intitulat "Curtea Constituţională şi autorităţile judecătoreşti" se indică suma de 677,9 mii lei, în valoare majorată faţă de suma aprobată prin Legea bugetului pe anul 2001. Menţionăm că majorarea nu a vizat bugetul Curţii Constituţionale, care a rămas neschimbat. Pentru ameliorarea situaţiei privind executarea actelor sale, Curtea Constituţională consideră necesar să înainteze Parlamentului propunerea legislativă cu privire la modificarea Legii cu privire la Curtea Constituţională şi Codului jurisdicţiei constituţionale, sa avanseze Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului propunerea de a stipula mecanismul de executare a actelor Curţii Constituţionale în Regulamentul Parlamentului, Regulamentul Guvernului şi Regulamentul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova. Totodată, analizînd în detaliu situaţia la acest compartiment, Curtea a ajuns la concluzia că urmează să-şi perfecţioneze propriul mecanism de control asupra executării actelor sale. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 21 ianuarie 2002.