Hotărîre nr.55 din 29.12.2008 pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea şi analiza pieţelor relevante din domeniul comunicaţiilor electronice şi desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe aceste pieţe

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU REGLEMENTARE ÎN
COMUNICAŢII ELECTRONICE ŞI TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Regulamentului privind identificarea şi analiza pieţelor

relevante din domeniul comunicaţiilor electronice şi desemnarea

furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice

cu putere semnificativă pe aceste pieţe

nr. 55  din  29.12.2008

 (în vigoare 17.02.2009) 

Monitorul Oficial nr.34-36 art.117 din 17.02.2009

* * *

Întru executarea prevederilor art.57 alin.(1) din Legea comunicaţiilor electronice nr.241/2007 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.399–410, art.679), cu modificările ulterioare şi în temeiul p.15 lit.b) al Regulamentului Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.905 din 28.07.2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.143-144, art.917), Consiliul de administraţie al ANRCETI

[Clauza de adoptare modificată prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Regulamentul privind identificarea şi analiza pieţelor relevante din domeniul comunicaţiilor electronice şi desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe aceste pieţe (se anexează).

2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexă

la Hotărîrea Consiliului

de Administraţie al ANRCETI

nr.55 din 29 decembrie 2008

REGULAMENTUL

privind identificarea şi analiza pieţelor relevante din domeniul comunicaţiilor

electronice şi desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii

electronice cu putere semnificativă pe aceste pieţe

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

[Pct.1 abrogat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

2. Prezentul Regulament stabileşte:

a) metodologia şi criteriile de identificare a pieţelor relevante, ale căror caracteristici pot justifica impunerea de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (denumită în continuare Agenţia) a unor obligaţii speciale preventive în sarcina furnizorilor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice cu putere semnificativă pe piaţă (care pot fi supuse unei reglementări ex ante);

a¹) piaţa relevantă atât la nivelul serviciilor de comunicaţii electronice, cât şi la nivel geografic (aria geografică în care aceste servicii se furnizează);

b) criteriile şi regulile în baza cărora Agenţia efectuează analiza pieţelor relevante identificate, şi determină dacă unul sau mai mulţi furnizori de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice au putere semnificativă pe o anumită piaţă relevantă (determinarea situaţiei concurenţiale pe aceste pieţe şi, eventual, evaluarea puterii semnificative pe aceste pieţe în vederea impunerii, menţinerii, modificării ori retragerii obligaţiilor ex ante).

[Pct.2 completat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

3. În sensul prezentului Regulament următoarele noţiuni se definesc astfel:

concurenţă efectivă – situaţia în care mecanismele concurenţiale ale pieţei conduc la alocarea eficientă a resurselor şi la un nivel ridicat al beneficiilor sociale;

obligaţii specifice preventive – obligaţii impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe o piaţă relevantă astfel încît aceşti furnizori să nu poată utiliza puterea lor de piaţă pentru constrîngerea sau denaturarea concurenţei pe piaţa relevantă sau pe pieţele adiacente;

piaţă adiacentă – piaţă ce are legătură strînsă cu o altă piaţă luată ca reper. Legătura strînsă între pieţe se poate manifesta atît pe orizontală (de exemplu: între pieţe cu amănuntul), cît şi pe verticală (de exemplu: între pieţe cu amănuntul şi cele cu ridicata);

piaţă cu amănuntul – piaţă de produse destinate utilizatorilor finali;

piaţă cu ridicata – piaţă de produse destinate a fi utilizate de către alţi furnizori de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice în calitate de intrări pentru a-şi crea propriile servicii pe o piaţă cu amănuntul sau pe o piaţă cu ridicata;

piaţă relevantă – piaţă din sectorul comunicaţiilor electronice obţinută prin raportarea pieţei relevante a produsului la piaţa geografică relevantă, ale cărei caracteristici pot justifica impunerea de către Agenţie a unor obligaţii specifice preventive în sarcina furnizorilor cu putere semnificativă pe acea piaţă;

piaţă relevantă a produsului – acea piaţă a produselor considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale, şi preţului;

piaţă geografică relevantă – zonă în care sînt localizaţi furnizorii produselor din piaţa relevantă a produsului, în care condiţiile de concurenţă sînt suficient de omogene şi care poate fi delimitată de arii geografice vecine datorită unor condiţii concurenţiale diferite;

produs – un produs sau serviciu din sectorul comunicaţiilor electronice. Termenii de produs şi serviciu sînt interschimbabili;

putere semnificativă pe piaţă – situaţie în care un furnizor de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice pe o anumită piaţă relevantă, fie individual, fie împreună cu alţi asemenea furnizori, se bucură de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante.

Termenii nedefiniţi în acest punct au înţelesul dat de Legea comunicaţiilor electronice şi de Regulamentul cu privire la interconectare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al Agenţiei nr.12 din 31 ianuarie 2009.

[Pct.3 completat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

Capitolul II

METODOLOGIA ŞI CRITERIILE DE IDENTIFICARE A PIEŢELOR RELEVANTE

4. Definirea pieţei în general conţine două dimensiuni: produsul şi aria geografică. Prezentul Regulament va determina iniţial piaţa relevantă a produsului şi apoi piaţa relevantă geografică. Ambele pieţe, a produsului şi geografică, sînt delimitate prin analiza pieţei din perspectiva cererii şi ofertei în termenii de caracterizare a produselor în cauză: preţurile lor şi utilizarea propusă.

5. Pentru identificarea pieţelor relevante, Agenţia se va conduce de procedura stabilită mai jos şi va ţine cont de cele mai bune practici europene, avînd în vedere circumstanţele specifice ale sectorului naţional de comunicaţii electronice şi asigurînd un mediu competitiv în domeniul comunicaţiilor electronice.

Secţiunea 1

Identificarea pieţelor relevante ale produsului

6. Analiza pieţei relevante a produsului se efectuează prin segmentarea sectorului comunicaţiilor electronice în funcţie de următoarele distincţii:

a) reţele publice de comunicaţii electronice şi servicii de comunicaţii electronice destinate publicului/reţele şi servicii de comunicaţii electronice furnizate pentru nevoi proprii;

b) pieţe cu amănuntul/pieţe cu ridicata;

c) furnizare de reţele şi servicii de comunicaţii electronice/furnizare de infrastructură asociată;

d) furnizare la puncte fixe/furnizare la puncte mobile;

e) servicii de telefonie destinate publicului/alte servicii;

f) servicii oferite consumatorilor/servicii oferite celorlalţi utilizatori finali.

7. În cadrul fiecărui segment al sectorului comunicaţiilor electronice, identificat potrivit punctului 6, Agenţia va identifica pieţele relevante ale produsului pornind de la un produs sau un grup de produse, la care vor fi adăugate alte produse utilizînd criteriile prevăzute la punctul 9, ţinînd cont de convergenţa tehnologiilor din sectorul comunicaţiilor electronice. Agenţia va determina situaţiile în care produsele ce aparţin unor segmente diferite pot face parte din aceeaşi piaţă relevantă a produsului.

8. Agenţia va analiza sectorul comunicaţiilor electronice pentru identificarea pieţelor relevante a produsului pornind de la divizarea în două tipuri de pieţe relevante:

a) pieţe cu amănuntul, şi

b) pieţe cu ridicata.

9. Identificarea pieţei relevante a produsului se va realiza pe baza următoarelor criterii:

a) substituibilităţii cererii, şi

b) substituibilităţii ofertei.

10. Criteriul substituibilităţii cererii constă în determinarea produselor considerate sau care ar putea fi considerate de consumatori ca uşor interschimbabile sau substituibile datorită utilizării acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale, şi preţului.

11. Substituibilitatea cererii se determină pe baza comportamentului probabil al utilizatorilor în cazul unei fluctuaţii (creşteri cu 5-10%) ipotetice a preţului. Întru determinarea substituibilităţii cererii Agenţia va analiza comportamentul în trecut al utilizatorilor în situaţia unei fluctuaţii a preţului. Piaţa relevantă a produsului va cuprinde toate produsele care sînt substituibile din punct de vedere al cererii.

12. Criteriul substituibilităţii ofertei constă în determinarea produselor considerate sau care ar putea fi considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale, şi preţului, ce ar putea fi oferite de furnizorii care ar intra pe piaţa relevantă în cauză, într-o perioadă rezonabilă şi fără asumarea unor costuri sau riscuri considerabile, în cazul în care are loc o creştere relativă a preţului (5-10%).

13. Criteriul substituibilităţii ofertei se bazează pe faptul că, în cazul în care preţurile cresc, furnizorii, care în prezent nu furnizează servicii pe piaţă, ar putea fi apţi de a furniza aceste servicii fără a suporta costuri investiţionale substanţiale.

14. Substituibilitatea ofertei va fi luată în considerare atunci cînd efectele sale asupra stabilirii preţului pe piaţă sînt echivalente cu cele ale substituibilităţii cererii.

15. În cazul în care oferirea unor produse substituibile necesită modificări semnificative ale reţelei sau infrastructurii asociate existente, investiţii suplimentare importante, mai ales în raport cu puterea economică a competitorului, sau un timp îndelungat, aceste produse nu sînt incluse în piaţa relevantă. Piaţa relevantă a produsului va cuprinde toate produsele care sînt substituibile din punct de vedere al ofertei.

16. Scopul principal al definirii şi analizei pieţei este de a identifica în mod sistematic obstacolele în calea concurenţei întîlnite de furnizorii de produse.

17. Procesul de definire a pieţei începe prin stabilirea obiectului analizei, în continuare produs focal. Ca produs focal va fi considerat un produs sau serviciu de comunicaţii electronice oferit pe o anumită piaţă geografică, ale cărei caracteristici pot justifica impunerea obligaţiilor specifice preventive.

18. Produsele substituibile produsului focal sînt cele mai evidente constrîngeri din partea concurenţei pentru comportamentul furnizorului de produs focal. Produsele sau serviciile care sînt substituibile doar într-o măsură mică sau relativă nu fac parte din aceeaşi piaţă relevantă. Astfel, Agenţia va începe definirea pieţelor relevante de produse sau servicii cu gruparea produselor sau serviciilor folosite de utilizatori pentru acelaşi scop.

19. În scopul stabilirii care produse sînt într-atît de substituibile încît să fie incluse în pieţe relevante, se foloseşte Testul Monopolistului Ipotetic.

Secţiunea 2

Testul Monopolistului Ipotetic

20. Evaluarea substituibilităţii cererii şi ofertei se poate realiza prin Testul Monopolistului Ipotetic (în continuare TMI), care analizează situaţia unde un monopolist ipotetic asupra unui produs (produs focal) poate susţine rentabil o creştere mică, dar semnificativă a preţului în comparaţie cu nivelul competitiv al preţurilor.

21. După stabilirea produsului focal Agenţia va analiza dacă TMI poate fi aplicat pentru definirea pieţei relevante. TMI, de regulă, este relevant şi va fi aplicat în cazul produselor al căror preţ este determinat în mod liber, fiind stabilit pe baze concurenţiale. Astfel, TMI poate fi nerelevant în cazul existenţei unor preţuri iniţiale prea mici, stabilite în baza unor reglementări sau a unor practici neconcurenţiale. La fel în unele cazuri elasticitatea cererii la preţurile curente poate fi înaltă, însă aceasta poate însemna doar că furnizorul în cauză deja şi-a exercitat puterea de piaţă pînă la momentul în care majorarea ulterioară a preţului nu îi va majora profiturile. În acest caz, aplicarea TMI poate conduce la definirea diferită a pieţelor de definirea care s-ar fi efectuat în situaţia în care preţurile erau stabilite pe baze concurenţiale.

22. Astfel, dacă nivelul preţului este prea mare ca rezultat al exercitării puterii de piaţă de către un furnizor sau grup de furnizori, evaluarea substituibilităţii cererii sau a ofertei pornind de la acest nivel de preţ prin aplicarea TMI poate conduce la introducerea în piaţa relevantă a unor produse care nu ar fi substituibile dacă preţul iniţial ar fi fost stabilit pe baze concurenţiale. Şi invers, dacă nivelul preţului pieţei este prea mic ca efect al reglementării sau al unor practici anticoncurenţiale, evaluarea substituibilităţii cererii sau a ofertei pornind de la acest nivel de preţ prin aplicarea TMI poate conduce la excluderea din piaţa relevantă a unor produse care ar fi substituibile dacă preţul iniţial ar fi fost stabilit pe baze concurenţiale.

23. Dacă serviciul sau produsul este oferit la un preţ reglementat, însă bazat pe cost, atunci acest preţ este prezumat, în lipsa unor indicii contrare, a fi stabilit la un nivel echivalent cu cel competitiv şi va fi luat ca bază pentru aplicarea TMI. Dacă elasticitatea cererii pentru un anumit produs sau serviciu este semnificativă, chiar la preţuri relativ competitive, furnizorul în cauză nu dispune de putere semnificativă de piaţă.

24. Agenţia analizează dacă un ipotetic unic furnizor al acestui produs poate aplica în mod rentabil o creştere mică, dar semnificativă şi de durată a preţului, în condiţiile în care preţurile tuturor celorlalte produse nu se modifică. Prin creştere mică, dar semnificativă a preţului se înţelege o creştere a preţului cu 5-10%. Deoarece o majorare relativă a preţului pentru un set de produse poate conduce la pierderea unor vînzări, întrebarea cheie este de a determina dacă pierderea vînzărilor ar fi suficientă pentru a compensa profiturile mai mari care ar fi fost altfel obţinute de la vînzări după majorarea preţului. Nu este necesar ca toţi consumatorii să treacă la un produs care se află în concurenţă – este suficient ca o trecere suficientă să aibă loc astfel încît o majorare relativă a preţului să nu fie profitabilă. Dacă această creştere de preţ nu ar fi profitabilă, datorită faptului că produsul ar fi substituit, din punct de vedere al cererii sau al ofertei cu alte produse, atunci aceste produse, precum şi zonele în care sînt localizaţi furnizorii lor vor fi incluse în piaţa relevantă. Procedeul este repetat pentru noul grup de produse şi noua arie geografică pînă cînd în cadrul pieţei relevante nu mai pot fi incluse alte produse sau alte zone.

25. Pentru a determina dacă există substituibilitatea cererii, Agenţia va folosi informaţia despre comportamentul anterior al consumatorilor. Dacă sînt disponibile, Agenţia va examina fluctuaţiile anterioare ale preţurilor pentru produsele care ar putea să se afle în concurenţă, orice documente privind schimbarea preţurilor şi orice informaţie relevantă privind preţurile. Se va acorda atenţie probelor ce arată că anterior consumatorii au trecut la alte produse sau servicii ca răspuns la schimbări ale preţurilor. În lipsa unor asemenea date, Agenţia va examina şi va estima răspunsul probabil al consumatorilor şi furnizorilor la o majorare relativă a preţului pentru serviciul în cauză.

26. Posibilitatea consumatorilor de a substitui un produs sau serviciu cu altul din cauza unei majorări mici, dar semnificative şi de durată a preţului poate, însă, fi redusă datorită costurilor considerabile de substituire. Consumatorii care au investit în tehnologie sau au efectuat alte investiţii necesare pentru a primi serviciul sau utiliza produsul ar putea să nu dorească să suporte cheltuieli suplimentare legate de trecerea la un produs sau serviciu substituibil. De asemenea, clienţii furnizorilor existenţi pot fi legaţi de contracte pe termen lung sau de un cost extrem de înalt al schimbării terminalelor. Respectiv, în situaţia în care utilizatorii finali se confruntă cu costuri semnificative legate de substituirea unui produs cu altul, aceste două produse nu trebuie incluse intr-o singură piaţă relevantă.

27. Deşi aspectul uzului final al produsului sau serviciului este strîns legat de caracteristicile fizice ale acestuia, diferite tipuri de produse pot fi utilizate pentru acelaşi scop. De asemenea produse sau servicii ce par a avea caracteristici asemănătoare pot să aparţină unor pieţe de produse diferite în contextul percepţiilor diferite ale consumatorilor privind modul lor de funcţionare şi uzul lor final. Diferenţele în ofertele tarifare pentru un anumit produs sau serviciu pot de asemenea presupune diferite grupuri de consumatori, care justifică tratarea acestor grupuri ca fiind pieţe de produse distincte.

28. La aprecierea întinderii substituibilităţii ofertei, Agenţia poate lua în considerare probabilitatea că furnizorii care nu sînt în prezent activi pe piaţa relevantă a produsului pot decide să intre pe această piaţă într-un termen rezonabil, ca urmare a unei majorări semnificative şi de durată a preţului. În situaţia în care costurile totale ale trecerii la fabricarea produsului în cauză sînt relativ nesemnificative, atunci acest furnizor poate fi considerat ca potenţial concurent pe piaţa relevantă respectivă. Însă faptul că un furnizor dispune de unele active necesare pentru furnizarea unui anumit serviciu nu poate duce la concluzia că acesta este potenţial furnizor, dacă sînt necesare investiţii suplimentare semnificative pentru producerea, promovarea şi comercializarea rentabilă a serviciului în cauză. Mai mult ca atît, Agenţia va determina dacă furnizorul ar utiliza sau transfera de facto mijloacele sale de producţie pentru producerea produsului respectiv sau furnizarea serviciului respectiv. Substituibilitatea pur ipotetică a ofertei nu este suficientă pentru definirea pieţei.

29. TMI presupune că monopolistul ipotetic oferă tuturor consumatorilor acelaşi preţ pentru produsul focal. Există diferite categorii de consumatori cărora li se oferă diferite planuri tarifare ("consumatori rezidenţiali", "consumatori business", "consumatori pre-pay", "consumatori în bază de contracte" etc.), preţuri diferite, adică are loc segmentarea consumatorilor, ceea ce înseamnă că în unele cazuri monopolistul ipotetic poate oferi unor consumatori preţuri mai mari decît altor, unde diferenţa de preţ nu este datorită costurilor mai înalte de deservire a acelor consumatori – aceasta se numeşte discriminare de preţ.

30. Această separare nu rezultă neapărat în concluzia că acestea sînt diferite pieţe relevante ale produsului. Ca să fie cazul unor pieţe relevante diferite, trebuie să se facă sesizabilă discriminarea de preţuri între aceste segmente. Ca produsele să fie considerate substituibile din punctul de vedere al cererii, nu este însă necesar ca ele să fie oferite la acelaşi preţ. Un produs cu o calitate mai joasă vîndut la un preţ redus poate înlocui efectiv un produs de calitate înaltă vîndut la preţuri mai înalte. În acest caz contează răspunsul probabil al consumatorilor după majorarea relativă a preţului. Substituibilitatea între diferite servicii de comunicaţii electronice va creşte şi mai mult prin convergenţa diferitelor tehnologii. Folosirea sistemelor digitale conduce la o similitudine crescîndă în performanţa şi caracteristicile serviciilor de reţea care utilizează diferite tehnologii. La analiza substituibilităţii, Agenţia va lua în considerare, în caz de necesitate, nu doar caracteristicile obiective, preţurile şi utilizarea dată a produselor sau serviciilor, dar şi condiţiile predominante de substituibilitate a ofertei şi cererii prin aplicarea TMI.

31. În cazul în care are loc discriminare esenţială de preţuri între diferite grupuri de consumatori, de către monopolistul ipotetic, fiecare dintre aceste grupuri poate forma o piaţă separată. În aşa caz, o piaţă relevantă poate fi definită ca vînzarea unui produs relevant pe piaţă geografică relevantă către un grup particular de consumatori.

Secţiunea 3

Identificarea pieţelor geografice relevante

32. Definirea pieţei geografice relevante se realizează în baza următoarelor criterii:

a) teritorial: aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate;

b) legal: existenţa unor limite geografice impuse prin lege sau prin acte administrative, sau urmare a unor procese politice;

c) de reglementare: condiţiile licenţelor, analiza acordurilor de acces şi interconectare.

33. După caz, aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate corespunde zonei în care este oferit produsul a cărui furnizare depinde de suportul reţelei sau al infrastructurii asociate în cauză.

34. Aria acoperită de reţea sau de elementele infrastructurii asociate coincide, de regulă, cu limitele geografice impuse prin lege sau prin acte administrative, acolo unde asemenea limite există.

35. Analiza acordurilor de acces şi interconectare poate oferi indicii privind extinderea zonei în care este oferit produsul a cărui furnizare depinde de suportul unei anumite reţele sau infrastructuri asociate.

36. Pieţele geografice sînt definite utilizînd aceleaşi criterii folosite pentru definirea pieţelor de produse. Aplicarea criteriilor prevăzute la punctul 32 se va completa, acolo unde este cazul, cu aplicarea criteriilor folosite pentru definirea pieţelor de produse.

37. Criteriul substituibilităţii cererii este utilizat pentru determinarea ariei în care sînt oferite produsele considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului.

38. Piaţa geografică relevantă va cuprinde toate zonele în care sînt localizaţi furnizorii produselor care sînt substituibile din punct de vedere al cererii.

39. Criteriul substituibilităţii ofertei este utilizat pentru determinarea zonei în care sînt localizaţi furnizorii care pot intra pe piaţa relevantă în cauză, într-o perioadă de timp rezonabilă şi fără asumarea unor costuri sau riscuri considerabile, cu produse considerate sau care ar putea fi considerate de utilizatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, caracteristicilor fizice şi funcţionale şi preţului.

40. Piaţa geografică relevantă va cuprinde toate zonele în care sînt localizaţi furnizorii produselor care sînt substituibile din punctul de vedere al ofertei.

41. În cazul identificării pieţelor relevante geografice sînt efectuaţi exact aceiaşi paşi ca şi la definirea pieţelor de produse. Procesul începe prin examinarea unei arii destul de limitate – aria focală. TMI este aplicat la această arie şi repetat la arii mai extinse atîta timp, cît va fi rezonabilă presupunerea că monopolistul ipotetic va considera profitabil a mări preţurile cu 5-10% mai sus de nivelurile competitive în aria (ariile) examinate.

42. Pieţele geografice pot fi naţionale (Republica Moldova), locale, regionale (mai mici decît teritoriul Republicii Moldova), europeană sau chiar mondială (mai mari decît teritoriul Republicii Moldova).

43. La identificarea pieţelor relevante geografice se va ţine cont de aria geografică acoperită de autorizarea generală.

Secţiunea 4

Criterii pentru aprecierea relevanţei pieţelor pentru reglementare preventivă

44. Pentru identificarea pieţelor relevante susceptibile reglementărilor preventive Agenţia va examina realizarea a 3 criterii majore:

a) prezenţa barierelor înalte la intrarea pe piaţă;

b) dinamica pieţei;

c) suficienţa aplicării prevederilor legislaţiei concurenţei (lipsa reglementărilor preventive).

45. Barierele la intrarea pe piaţă sînt de două tipuri:

a) bariere structurale (tehnologice);

b) bariere legale/de reglementare.

Existenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă reprezintă un indiciu pentru identificarea pieţei relevante în cauză ca fiind o piaţă relevantă susceptibilă reglementării preventive.

46. Barierele structurale (tehnologice) apar atunci cînd specificul tehnologiei, structura costurilor asociate de aceasta şi nivelul cererii sînt în măsură să creeze condiţii asimetrice între furnizorii existenţi şi concurenţii lor potenţiali, capabile să conducă la împiedicarea sau la întîrzierea intrării pe piaţa relevantă a acestora din urmă, sau să facă nerentabilă intrarea pe piaţă. Barierele structurale pot consta în existenţa pe piaţă a unor oportunităţi de economii substanţiale de scară, economii de gamă de produse şi economii de densitate pentru furnizorii prezenţi pe piaţă, în raport cu noii intraţi, precum şi în costurile fixe ridicate pe care le presupune intrarea pe piaţă şi prospectiv apreciabile ca nerecuperabile. Costurile fixe nerecuperabile sînt acele investiţii care, odată întîmplate, sînt foarte probabil de a nu putea fi recuperate dacă noul intrat ar hotărî să părăsească piaţa.

O barieră structurală poate exista acolo unde furnizarea unui serviciu necesită o componentă de reţea sau infrastructură care nu poate fi duplicată sau poate fi duplicată la un cost care face duplicarea neviabilă economic pentru concurenţi. Astfel, este întotdeauna probabil că, datorită costurilor fixe semnificative specifice elementelor de reţea şi de infrastructură, costurile per unitate de produs obţinute într-o reţea mare să fie mai mici decît cele rezultate într-o reţea mică, mai ales datorită economiilor de scară şi de densitate care au loc într-o reţea mare. Un furnizor nou intrat ar fi nevoit să reducă semnificativ preţurile faţă de cele ale furnizorilor existenţi pentru a-şi mări cota de piaţă, ceea ce ar face dificilă sau imposibilă recuperarea costurilor fixe.

Prezenţa unor asemenea bariere poate însă să nu fie indiciu automat pentru identificarea unei pieţe relevante specifice. Datorită caracterului dinamic al sectorului comunicaţiilor electronice va fi luată în considerare posibilitatea că piaţa relevantă în cauză să tindă către o concurenţă efectivă, în ciuda unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

47. Barierele legale/de reglementare rezultă din prevederile legislative, normative sau de reglementare care au un efect direct asupra condiţiilor de intrare pe piaţă. Asemenea prevederi cum sînt de exemplu: limitarea numărului de furnizori ce pot avea acces la spectrul de frecvenţe necesar pentru furnizarea serviciului, măsurile de control al preţurilor, acordare de drepturi exclusive de furnizare sau alte măsuri similare impuse furnizorilor reprezintă bariere legale/de reglementare. O barieră legală semnificativă poate să existe atunci cînd intrarea pe o anumită piaţă devine neviabilă ca efect al unor măsuri impuse prin lege sau prin acte de reglementare, estimîndu-se totodată că această situaţie va persista o anumită perioadă de timp. Existenţa în trecut a unor bariere legale, precum unele drepturi speciale sau exclusive ale unor furnizori, poate amplifica impactul unor bariere structurale, cum ar fi economiile de scară sau de gamă de produse, integrarea pe verticală, controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate greu de duplicat, controlul asupra unor standarde tehnice la care concurenţii trebuie să se adapteze, practicarea unor subvenţii încrucişate între servicii sau inerţia utilizatorilor.

48. Criteriul dinamicii pieţei urmăreşte dacă piaţa relevantă prezintă sau nu caracteristici care să determine evoluţia acesteia către o concurenţă efectivă, fără a fi necesară adoptarea unor reglementări cu caracter preventiv, chiar în condiţiile existenţei unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă. Impactul barierelor la intrarea pe piaţă poate deveni mai redus pe pieţele caracterizate de un progres tehnic rapid, întrucît pe aceste pieţe există o presiune puternică din partea concurenţilor potenţiali.

49. La aprecierea dinamicii pieţei se vor avea în vedere atît condiţiile concrete existente pe piaţă, cît şi estimarea globală a evoluţiilor viitoare în structura şi în funcţionarea pieţei, fiind analizate şi caracteristicile şi evoluţia pieţelor din ţările europene cu un cadru de reglementare bazat pe principii similare.

50. Pentru identificarea pieţelor relevante susceptibile reglementărilor preventive se vor aplica cumulativ cele trei criterii, astfel încît în cazul în care unul din cele trei criterii lipseşte, piaţa respectivă nu va putea fi considerată drept o piaţă relevantă susceptibilă reglementărilor preventive.

51. Ca regulă, nu vor fi identificate ca pieţe relevante susceptibile reglementărilor preventive pieţele nou-formate, în dezvoltare şi cu o dinamică accelerată, pe care liderul de piaţă poate deţine de facto o cotă de piaţă substanţială, deoarece impunerea prematură a obligaţiilor preventive specifice asupra acestuia poate influenţa negativ condiţiile de concurenţă care se formează pe asemenea piaţă. Identificarea unor asemenea pieţe ca fiind pieţe relevante susceptibile reglementării preventive va avea loc doar atunci cînd există indicii că puterea de piaţă dobîndită de primii furnizori intraţi pe piaţă poate împiedica dezvoltarea concurenţei efective în viitor. Agenţia trebuie să se asigure că poate justifica pe deplin orice formă de intervenţie preventivă pe o piaţă nou-formată, în dezvoltare, avînd în vedere că Agenţia reţine posibilitatea de a interveni la o etapă ulterioară în contextul reevaluării periodice a pieţelor relevante.

52. În identificarea unei pieţe relevante susceptibile reglementărilor preventive se va evalua măsura în care principiile concurenţei, în absenţa reglementărilor preventive, pot determina o concurenţă efectivă care să reducă sau să elimine barierele de intrare sau să reinstaureze concurenţa eficientă.

53. O piaţă poate fi exclusă din lista pieţelor relevante susceptibile reglementării dacă se constată că pe această piaţă există concurenţă efectivă şi durabilă, cu condiţia că retragerea obligaţiilor specifice preventive nu va reduce concurenţa pe piaţă.

54. Agenţia va monitoriza pieţele relevante pentru a ţine seama de evoluţia sectorului comunicaţiilor electronice din Republica Moldova, în sensul modificării pieţelor identificate sau al adăugării unor noi pieţe ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii specifice furnizorilor cu putere semnificativă pe aceste pieţe.

Capitolul III

ANALIZA PIEŢEI ŞI DETERMINAREA PUTERII

SEMNIFICATIVE PE PIAŢA RELEVANTĂ

55. Agenţia va efectua analiza pieţelor relevante identificate potrivit prezentului Regulament şi va determina dacă unul sau mai mulţi furnizori de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice au putere semnificativă pe o anumită piaţă relevantă.

56. Agenţia va efectua analiza pieţelor relevante identificate în termen de 3 ani de la stabilirea unei măsuri anterioare privind pieţele respective pentru a constata dacă pe aceste pieţe există concurenţă efectivă. În mod excepţional, această perioadă poate fi prelungită cu cel mult 3 ani atunci când Agenţia a notificat Consiliul Concurenţei privind propunerea de prelungire, motivată corespunzător, iar Consiliul Concurenţei nu a ridicat obiecţii în termen de o lună de la notificare. Acurateţea şi exactitatea analizei prospective a pieţei va fi condiţionată de informaţia şi datele existente la adoptarea deciziei relevante.

[Pct.56 în redacţie Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

57. La efectuarea analizei pieţei, Agenţia va estima evoluţiile viitoare în structura şi în funcţionarea pieţei relevante, pe baza condiţiilor existente pe piaţă. Agenţia va stabili dacă piaţa prezintă sau nu caracteristici care să determine evoluţia acesteia către o concurenţă efectivă, adică dacă lipsa concurenţei efective este pe termen lung, luînd în considerare evoluţiile presupuse sau previzibile ale pieţei pe o perioadă rezonabilă de timp. Durata acestei perioade va reflecta caracteristicile specifice ale pieţei şi data preconizată pentru efectuarea următoarei analize a pieţei relevante de către Agenţie. Agenţia va lua în considerare informaţia privind situaţia anterioară în cazul în care această informaţie este relevantă pentru evoluţiile pieţei în viitorul previzibil.

58. Constatarea că pe piaţa relevantă există concurenţă efectivă este echivalentă cu constatarea că nici unul dintre furnizorii care activează pe această piaţă nu are putere semnificativă pe piaţa respectivă. Agenţia va constata existenţa concurenţei efective pe baza analizei pieţei relevante efectuate în conformitate cu prezentul Regulament, consultînd, după caz, Consiliul Concurenţei. La evaluarea puterii semnificative pe o anumită piaţă relevantă, Agenţia va ţine cont de legislaţia din domeniul concurenţei.

[Pct.58 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

59. Dacă în urma analizei de piaţă se stabileşte că pe piaţa relevantă respectivă nu există concurenţă efectivă, Agenţia, în conformitate cu prezentul Regulament, va stabili furnizorii de reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice care au putere semnificativă pe această piaţă.

60. Agenţia va determina unul sau mai mulţi furnizori ca avînd putere semnificativă pe piaţa relevantă dacă, fie individual sau colectiv, se bucură de o poziţie echivalentă unei poziţii dominante.

61. Un furnizor se prezumă că are putere semnificativă pe o anumită piaţă relevantă dacă deţine o cota de piaţă ce depăşeşte 50% şi dacă, în urma analizei de piaţă, Agenţia constată că pe această piaţă nu există concurenţă efectivă.

[Pct.61 în redacţie Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

62. Un furnizor cu putere semnificativă pe o anumită piaţă poate fi considerat a avea putere semnificativă şi pe o piaţă aflată în strînsă legătură cu cea dintîi (piaţă adiacentă), dacă legăturile dintre cele două pieţe permit ca puterea de piaţă să fie utilizată ca o pîrghie pe piaţa adiacentă, consolidînd astfel puterea de piaţă a furnizorului. Asemenea situaţie poate avea loc pe pieţele cu legături strînse asociative pe orizontală, dar în cele mai dese cazuri va putea fi observată pe pieţele integrate pe verticală (în cazul în care un furnizor cu putere semnificativă pe piaţa de acces la infrastructură (piaţa cu ridicata) are o prezenţă semnificativă pe piaţa de servicii cu amănuntul). Agenţia va împiedica utilizarea pe piaţa cu amănuntul a puterii semnificative pe piaţa cu ridicata, prin stabilirea pentru furnizorul respectiv de obligaţii legate de acces sau interconectare, orientare spre costuri a preţurilor pentru acces sau interconectare, care pot preveni asemenea situaţie. Doar în cazul în care asemenea obligaţii nu asigură concurenţa efectivă pe piaţa cu amănuntul, Agenţia va stabili dacă furnizorul în cauză are putere semnificativă şi pe piaţa adiacentă.

63. Indiferent dacă pieţele adiacente au legătură verticală sau orizontală, ambele pieţe trebuie să fie pieţe de comunicaţii electronice şi să prezinte caracteristici care justifică impunerea unor obligaţii specifice preventive.

64. Mărimea capacităţii de influenţă a furnizorului asupra pieţelor adiacente urmează să fie stabilită în baza unei analize a influenţei furnizorului respectiv pe celelalte pieţe.

65. În evaluarea puterii semnificative a unui furnizor pe o anumită piaţă relevantă a produsului se va lua în considerare puterea pe acea piaţă a întregului grup din care acesta face parte.

66. În scopul impunerii obligaţiilor specifice preventive, puterea pe piaţă se măsoară în esenţă prin referinţă la capacitatea furnizorului în cauză de a majora preţurile prin limitarea producerii fără a suporta o pierdere semnificativă a vînzărilor sau veniturilor.

Secţiunea 1

Criteriile pentru determinarea puterii semnificative

67. Principalele criterii utilizate pentru determinarea puterii semnificative deţinute de un furnizor sînt descrise în anexa nr.1 a prezentului Regulament. Lista criteriilor prevăzută la anexa nr.1 nu este exhaustivă, iar alegerea criteriilor va depinde de caracteristicile pieţei relevante. Puterea semnificativă va fi determinată de o combinaţie a criteriilor enumerate în anexa nr.1, care luate separat nu ar fi determinante.

68. Agenţia va decide care sînt criteriile cele mai adecvate pentru a evalua puterea pe piaţă în fiecare caz aparte şi vor depinde de caracteristicile pieţei relevante.

Secţiunea 2

Criterii de determinare a puterii semnificative colective pe piaţă

69. Pentru ca doi sau mai mulţi furnizori de servicii sau reţele de comunicaţii electronice să se bucure în comun de putere semnificativă pe o anumită piaţă este necesar ca aceştia să adopte în mod semnificativ aceeaşi poziţie faţă de clienţii, furnizorii şi concurenţii lor, asemenea unei entităţi colective care are putere semnificativă pe piaţa respectivă.

70. Pentru asimilarea comportamentului faţă de utilizatori, concurenţi şi furnizori a doi sau mai mulţi furnizori cu acela al unei singure entităţi colective, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) nu există concurenţă efectivă pe piaţă între furnizorii în cauză;

b) furnizorii menţionaţi adoptă un comportament uniform şi o politică comună pe o piaţă relevantă.

71. Doar în cazul în care sînt satisfăcute condiţiile menţionate la punctul 70, se va examina chestiunea dacă entitatea colectivă are putere semnificativă pe piaţa relevantă.

72. Existenţa legăturilor structurale între furnizorii vizaţi nu este o condiţie necesară pentru constatarea că aceştia au putere semnificativă colectivă pe piaţă. Astfel, puterea semnificativă colectivă pe piaţă poate fi deţinută de doi sau mai mulţi furnizori care sînt independenţi din punct de vedere juridic şi economic. Asemenea concluzie poate fi făcută referitor la un oligopol sau cu o concentrare înaltă a cărei structură este favorabilă adoptării unor acţiuni coordonate pe piaţă. În acest caz, concluzia privind existenţa puterii semnificative va fi bazată pe alţi factori ce leagă furnizorii şi depinde de analiza economică şi analiza structurii pieţei în cauză. Astfel, pe o piaţă cu caracteristicile respective, în special în ceea ce priveşte concentrarea pieţei, transparenţa şi omogenitatea produselor, furnizorii au posibilitatea să-şi anticipeze reciproc comportamentul şi de aceea au un stimul puternic de a-şi racorda reciproc comportamentul pe piaţă, în special în aşa fel încît să maximizeze profiturile comune prin limitarea producerii în scopul majorării preţurilor. În asemenea context, furnizorul este conştient de faptul că o acţiune cu efect competitiv sporit din partea sa, menită să-i mărească cota de piaţă, ar provoca o acţiune identică din partea altora, astfel încît el nu va obţine nici un beneficiu de la iniţiativa sa şi toţi furnizorii vor fi afectaţi de reducerea nivelurilor preţurilor. Condiţiile pieţei pot fi astfel că, fiecare furnizor poate deveni conştient de interesele comune şi, în special, majora preţurile fără a încheia un acord sau recurge la practici concertate.

73. Existenţa legăturilor structurale între furnizori poate fi invocată ca motiv pentru a explica, împreună cu oricare din celelalte criterii prevăzute la anexa nr.2 a prezentului Regulament, de ce în cazul unui oligopol sînt probabile acţiunile coordonate. Existenţa acordurilor anticoncurenţiale, care sunt interzise de Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, poate servi ca bază pentru constatarea existenţei unei legături între furnizori, astfel încît comportamentul lor pe o anumită piaţă pe care ei sînt activi să rezulte în perceperea lor ca o entitate colectivă faţă de concurenţii, furnizorii şi clienţii lor. Însă faptul că furnizorii sînt legaţi prin asemenea acorduri anticoncurenţiale, nu este o condiţie necesară pentru asemenea concluzie.

[Pct.73 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

74. La aprecierea preventivă a probabilităţii existenţei sau apariţiei unei pieţe care este sau poate deveni favorabilă apariţiei puterii semnificative colective, Agenţia trebuie să analizeze cumulativ:

1) dacă există caracteristici ale pieţei care să favorizeze o înţelegere tacită între doi sau mai mulţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice;

2) dacă o astfel de coordonare este viabilă prin aceea că:

a) nici unul dintre participanţi nu este capabil sau nu este motivat să abordeze un comportament divergent, avînd în vedere faptul că ceilalţi participanţi sînt capabili şi motivaţi să aplice măsuri de contraatac, şi

b) concurenţii, potenţialii concurenţi şi utilizatorii nu sînt capabili sau motivaţi să se opună rezultatului acestei coordonări.

75. Criteriile principale aplicate la determinarea puterii semnificative colective pe pieţele relevante de comunicaţii electronice sînt prevăzute în anexa nr.2.

76. Criteriile prevăzute în anexa nr.2 nu sînt exhaustive şi nici cumulative. Agenţia va examina toate criteriile prevăzute în anexa nr.2 şi va face o apreciere globală a situaţiei. În funcţie de circumstanţele cazului, faptul că un element structural sau altul care de obicei este asociat cu puterea semnificativă colectivă nu poate fi stabilit clar nu este în sine decisiv pentru a exclude probabilitatea coordonării acţiunilor. Eventual, la aplicarea conceptului de putere semnificativă colectivă sub formă de coordonare tacită, criteriile care vor avea cea mai mare pondere vor fi cele care sînt cruciale pentru coordonarea acţiunilor în piaţa specifică care se analizează.

Capitolul IV

PROCEDURA DE IMPUNERE, MENŢINERE SAU REVOCARE A OBLIGAŢIILOR

SPECIFICE PREVENTIVE FURNIZORILOR DE REŢELE ŞI SERVICII DE

COMUNICAŢII ELECTRONICE CU PUTERE SEMNIFICATIVĂ PE PIAŢĂ

77. Scopul impunerii obligaţiilor speciale preventive furnizorilor desemnaţi ca avînd putere semnificativă pe pieţele relevante de comunicaţii electronice este de a asigura ca aceştia să nu poată utiliza puterea lor pe aceste pieţe pentru a restricţiona sau distorsiona competiţia sau pentru a influenţa prin puterea sa de piaţă pieţele adiacente.

78. Analizînd piaţa, Agenţia poate ajunge la următoarele concluzii:

a) dacă Agenţia a ajuns la concluzia că concurenţa de pe piaţa relevantă nu este efectivă din cauza existenţei unui furnizor/furnizori cu putere semnificativă pe această piaţă, atunci Agenţia trebuie să desemneze furnizorul sau furnizorii cu putere semnificativă pe această piaţă relevantă şi să impună cel puţin o obligaţie specifică din cele prevăzute de Legea comunicaţiilor electronice, sau va menţine ori va modifica aceste obligaţii acolo unde ele există deja;

b) dacă în urma unei analize de piaţă se stabileşte că pe piaţa relevantă respectivă există concurenţă efectivă, Agenţia nu impune şi nu menţine nici o obligaţie specială sau le revocă în cazul în care acestea există.

[Pct.78 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

79. Agenţia va alege cea mai potrivită obligaţie sau obligaţii prevăzute de Legea comunicaţiilor electronice pentru a remedia problema specifică de competiţie. Numărul, forma şi conţinutul obligaţiilor preventive impuse în sarcina unui furnizor cu putere semnificativă pe piaţă va depinde de circumstanţele pieţei relevante şi vor fi echilibrate în raport cu necesitatea impunerii lor pentru a se asigura funcţionarea efectivă a pieţei.

[Pct.79 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

80. Agenţia va asigura ca obligaţiile specifice preventive impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţa relevantă sînt justificate în raport cu obiectivele prevăzute la art.8 al Legii comunicaţiilor electronice şi sînt proporţionale obiectivelor care trebuie atinse. Astfel, orice obligaţie impusă de Agenţie trebuie să fie proporţională problemei care necesită remediere. În esenţă, principiul proporţionalităţii cere ca mijloacele utilizate pentru atingerea unui scop anumit să nu depăşească ceea ce este adecvat şi necesar pentru atingerea acestui scop. Pentru a stabili dacă măsura propusă este compatibilă cu principiul proporţionalităţii, acţiunea care urmează a fi întreprinsă trebuie să aibă un scop legitim, iar mijloacele utilizate pentru atingerea scopului să fie atît necesare, cît şi cel mai puţin împovărătoare pentru atingerea scopului.

81. În afară de analiza pieţei pe care sînt bazate concluziile privind existenţa puterii semnificative, Agenţia va însoţi deciziile sale de o justificare a măsurilor propuse în raport cu obiectivele prevăzute la articolul 8 al Legii comunicaţiilor electronice, precum şi explicaţie de ce deciziile sale trebuie considerate proporţionale.

82. Atunci cînd Agenţia determină existenţa mai multor furnizori cu putere semnificativă pe piaţă, trebuie să se stabilească cea mai adecvată obligaţie de reglementare care urmează a fi impusă în baza principiului proporţionalităţii.

83. Obligaţiile regulatorii specifice, care pot fi impuse furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţă, se pot aplica atît pe pieţele cu amănuntul cît şi pe pieţele cu ridicata. Pieţele care nu au fost identificate de Agenţie ca fiind susceptibile reglementării preventive nu justifică impunerea obligaţiilor specifice preventive.

84. Unui furnizor căruia i s-au impus obligaţii de acordare a accesului nu i se poate cere să furnizeze tipuri de acces care sînt peste puterile lui de a le acorda.

85. La revocarea oricăror obligaţii impuse unui furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, Agenţia trebuie să aducă această intenţie la cunoştinţa persoanelor care pot fi afectate prin luarea acestei decizii cu cel puţin 30 de zile înainte, pentru a le permite să se adapteze la noile condiţii.

Capitolul V

PUTEREA DE INVESTIGAŢIE

86. În scopul efectuării analizei pieţei, Agenţia va colecta informaţia pe care o consideră necesară pentru determinarea puterii pe piaţa dată, inclusiv informaţia confidenţială. Atunci cînd această informaţie este cerută direct de la furnizori, ei au obligaţia de a prezenta informaţia necesară pentru efectuarea analizei pieţei.

87. Informaţiile necesare întocmirii studiilor şi analizelor de piaţă pot fi obţinute prin:

a) investigarea unor surse statistice;

b) prin metoda de cercetare directă (culegerea informaţiilor direct de la purtătorii lor – furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, şi utilizatori);

c) prin simularea unor fenomene de piaţă;

d) prin intermediul rapoartelor trimestriale şi anuale ale furnizorilor de reţele şi servicii de comunicaţii electronice cu privire la o serie de indicatori relevanţi.

88. La cererea informaţiei de la furnizori, Agenţia va indica motivele care justifică cererea şi va prezenta limitele de timp în care informaţia trebuie prezentată. Perioada de colectare a informaţiei va fi stabilită de către Agenţie, dar nu va depăşi perioada de 90 de zile calendaristice. Limitele de prezentare a informaţiei urmează să fie stabilite în termene rezonabile.

89. Conform obligaţiilor sale, Agenţia va face publică toată informaţia ce ar stimula concurenţa pe piaţă. Totodată, Agenţia va asigura confidenţialitatea unei informaţii ce se consideră a fi confidenţială, conform legislaţiei în vigoare.

90. În caz de neprezentare a informaţiilor cerute, furnizorii respectivi poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.

91. Agenţia va face schimb de informaţie necesară şi va coopera cu Consiliul Concurenţei, în condiţiile legii şi în baza unui acord de colaborare. Cooperarea dintre Agenţie şi Consiliul Concurenţei va fi esenţială, dar Agenţia rămîne a fi legal responsabilă de dirijarea şi efectuarea analizei pieţelor relevante din domeniul comunicaţiilor electronice în scopul determinării furnizorilor cu putere semnificativă pe piaţă.

[Pct.91 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

92. Agenţia şi Consiliul Concurenţei vor face schimb de informaţii confidenţiale ale furnizorilor doar în cazul în care acest lucru este necesar pentru aplicarea prevederilor legislaţiei privind comunicaţiile electronice sau concurenţei. Informaţia furnizată trebuie să se limiteze la informaţia care este relevantă şi proporţională scopului acestei furnizări. Autoritatea căreia altă autoritate îi comunică asemenea informaţie confidenţială de asemenea va păstra confidenţialitatea acestei informaţii.

[Pct.92 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

93. Efectuînd studiul pieţei, Agenţia poate utiliza şi ajutorul unei companii auxiliare care se ocupă cu efectuarea sondajelor, culegerea informaţiilor, interviuri, cercetări.

94. Orice studiu de piaţă se va solda cu elaborarea unei note de raport cu privire la analiza pieţei relevante şi concluziile făcute.

95. Proiectul deciziei cu nota de raport cu privire la analiza pieţei şi concluziile făcute, precum şi obligaţiile specifice preventive ce urmează a fi impuse, va fi plasată pentru consultări publice şi vor fi aduse la cunoştinţa furnizorului/furnizorilor ce sînt vizaţi de impunerea, menţinerea, modificarea sau retragerea obligaţiilor specifice preventive.

96. Durata minimă de timp prevăzută pentru consultări publice a proiectului indicat în punctul 95 va fi cea prevăzută în art.14 alin.(2) al Legii comunicaţiilor electronice. Durata stabilită poate fi extinsă de către Agenţie, dacă pentru consultări este obiectiv nevoie de o durată de timp mai mare.

[Pct.96 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

97. Decizia privind identificarea sau neidentificarea puterii semnificative pe piaţă va cuprinde următoarele:

a) definirea pieţei relevante şi motivele ce au stat la baza concluziei respective, cu excepţia informaţiei confidenţiale a furnizorilor;

b) raţionamentele şi probele care au condus la concluzia privind existenţa puterii semnificative pe piaţă, cu excepţia informaţiei confidenţiale a furnizorilor, precum şi identificarea furnizorilor desemnaţi ca avînd asemenea putere; şi

c) detalii depline privind obligaţiile specifice pe care Agenţia intenţionează să le impună, menţină, modifice sau să le retragă furnizorului, împreună cu o apreciere a proporţionalităţii măsurii propuse.

98. În cazul existenţei unui dezacord cu raţionamentele şi concluziile făcute de Agenţie, părţile interesate pot cere pînă la momentul expirării termenelor stabilite de către Agenţie pentru consultări publice modificarea parţială sau renunţarea totală la proiectele deciziilor.

99. În cazul existenţei unui dezacord cu decizia Agenţiei, părţile interesate pot cere modificarea sau anularea parţială sau totală a deciziei, aducînd motivaţia deplină a acestei cereri, sau să recurgă în instanţa competentă, conform legislaţiei în vigoare.

[Capitolul VI abrogat prin Hotărîrea ANRCETI nr.15 din 10.05.2010, în vigoare 25.06.2010]

Anexa nr.1

la Regulamentul privind identificarea şi analiza pieţelor

relevante din domeniul comunicaţiilor electronice şi

desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii

de comunicaţii electronice cu putere

semnificativă pe aceste pieţe

CRITERIILE PRINCIPALE

aplicate de Agenţie pentru determinarea puterii semnificative pe pieţele

relevante de comunicaţii electronice deţinute de un singur furnizor

Principalele criterii aplicate de Agenţie pentru determinarea puterii semnificative deţinute de un singur furnizor de reţele sau servicii de comunicaţii electronice sînt:

1. Cota de piaţă şi stabilitatea acesteia. Dacă pe o piaţă relevantă există un singur furnizor, acesta este prezumat de a avea putere semnificativă pe piaţa respectivă şi va fi desemnat în acest sens de Agenţie. Un furnizor cu o cotă de piaţă ce depăşeşte 50% va fi considerat a avea putere semnificativă pe piaţa relevantă dacă, în urma aplicării celorlalte criterii prevăzute în prezenta anexă, Agenţia nu constată contrariul.

Indicatorii ce pot fi utilizaţi pentru determinarea cotei de piaţă sînt următorii:

a) cifra de afaceri;

b) numărul de utilizatori;

c) volumul traficului;

d) capacitatea instalată;

e) valoarea traficului.

Lista indicatorilor ce pot fi utilizaţi pentru determinarea cotelor de piaţă ale furnizorilor nu este exhaustivă, şi poate fi completată cu alţi indicatori, în funcţie de caracteristicile pieţei relevante. Stabilitatea în timp a cotei de piaţă oferă un indiciu ce conduce către concluzia existenţei puterii semnificative pe piaţă, în timp ce fluctuaţiile cotelor de piaţă pot indica absenţa unui furnizor cu putere semnificativă pe piaţă. Scăderea treptată a cotei de piaţă a unui furnizor cu putere semnificativă sugerează că piaţa devine mai competitivă, dar nu determină în mod necesar pierderea puterii semnificative pe piaţa relevantă.

Cotele mari de piaţă pot servi drept instrument de măsurare a puterii semnificative pe piaţă doar cu condiţia că concurenţii nu sînt capabili să-şi extindă producţia cu suficient volum pentru a face faţă redirecţionării cererii ca urmare a majorării preţului de către rival. Acest lucru îl face pe rival un furnizor de neînlocuit, fapt care îi asigură, pe o perioadă relativ lungă libertatea de acţiune ce reprezintă trăsătura distinctivă a puterii semnificative. Totodată, existenţa unei cote înalte de piaţă înseamnă doar că operatorul în cauză ar putea avea putere semnificativă pe piaţă. Respectiv, Agenţia, înainte de a ajunge la concluzia privind existenţa puterii semnificative pe piaţă, va efectua o analiză deplină şi minuţioasă a caracteristicilor economice ale pieţei relevante, utilizînd criteriile expuse mai jos.

[Pct.1 modificat prin Hot. ANRCETI nr.39 din 23.11.2018, în vigoare 22.01.2019]

2. Dimensiunile furnizorului. Dacă un furnizor are dimensiuni mult mai mari, comparativ cu concurenţii săi, atunci el poate obţine şi menţine în timp anumite avantaje faţă de aceştia, provenite din economiile de scară, puterea financiară, puterea de negociere în relaţiile cu furnizorii şi competitorii săi, capacitatea de producţie, reţeaua de distribuţie şi politica de marketing.

3. Controlul infrastructurii greu de duplicat. Controlul asupra unei reţele sau infrastructuri asociate greu de duplicat, poate reprezenta o barieră ridicată la intrarea pe piaţă pentru potenţialii competitori în cazul în care nu există tehnologii alternative de acces.

4. Avantajul sau superioritatea tehnologică. Deţinerea de către un furnizor a unui avantaj tehnologic permite acestuia să obţină costuri reduse, ceea ce ar putea constitui în acelaşi timp o barieră la intrarea pe piaţă pentru concurenţii potenţiali.

5. Puterea de contracarare a utilizatorilor. Puterea de piaţă a unui furnizor poate fi diminuată de puterea de contracarare a utilizatorilor. Puterea de contracarare a unui utilizator se manifestă, de regulă, atunci cînd sînt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

a) utilizatorul cumpără un volum important din totalul produselor oferite de furnizor;

b) utilizatorul poate migra, cu costuri reduse, către surse alternative de achiziţionare a produselor respective;

c) utilizatorul ar putea produce el însuşi produsele respective.

Puterea de contracarare a utilizatorului creşte cînd valoarea achiziţiilor de produse oferite de furnizor reprezintă o parte importantă din cheltuielile totale ale unui utilizator sau cînd furnizorul a realizat investiţii considerabile pentru a oferi produsele respective.

6. Accesul uşor sau privilegiat la pieţele de capital/resurse financiare. Situaţia în care furnizorii au acces facil sau privilegiat la resurse financiare poate împiedica intrarea unor noi concurenţi pe piaţa relevantă.

7. Economiile de scară. Economiile de scară apar atunci cînd costul total mediu pe unitatea de produs al unui furnizor scade odată cu creşterea vînzărilor drept urmare a partajării costurilor fixe, care constituie în domeniul comunicaţiilor electronice o pondere esenţială a costurilor furnizorilor, între un volum mai mare de servicii, clienţi etc.

8. Economiile de gamă de produse. Apar ca urmare a avantajului de cost pe care îl are un furnizor care realizează două sau mai multe produse, utilizînd aceleaşi mijloace, faţă de cei care realizează un singur produs. Economiile de gamă de produse pot exista separat sau împreună cu economiile de scară.

9. Economii de densitate. Economiile de densitate apar ca urmare a avantajului de cost pe care îl are un furnizor ce beneficiază de o densitate ridicată a utilizatorilor.

10. Diversificarea produselor şi serviciilor. În efectuarea analizelor de piaţă se va lua în considerare faptul că un furnizor care oferă o gamă diversificată de produse îşi poate consolida poziţia pe piaţă prin oferirea acestora în pachet.

11. Integrarea pe verticală. La efectuarea analizelor de piaţă se va lua în consideraţie faptul că integrarea pe verticală, în aval sau în amonte, a unui furnizor cu putere semnificativă pe o piaţă relevantă poate afecta negativ concurenţa pe pieţele adiacente. Integrarea pe verticală apare atunci, cînd un producător îşi creează un sistem propriu de centre de distribuţie, filiale de vînzări şi/sau unităţi de vînzare cu amănuntul. Integrarea pe verticală în amonte apare atunci, cînd o întreprindere care furnizează produse cu amănuntul decide sa îndeplinească funcţia de producţie şi/sau funcţia de distribuţie cu ridicata.

12. Reţele bine dezvoltate de distribuţie şi de vînzări. O reţea de distribuţie bine dezvoltată, care poate fi realizată numai într-un timp îndelungat şi cu costuri considerabile, reprezintă un avantaj competitiv pentru furnizorul care o deţine.

13. Bariere în calea extinderii serviciilor. Nu există o distincţie clară dintre bariere la intrarea pe piaţă şi bariere în calea extinderii. Multe din condiţiile ce restricţionează intrarea pe piaţă pot restricţiona sau stopa extinderea/creşterea serviciilor. Dacă oportunităţile de extindere a unui competitor sînt restricţionate, aceasta va permite şi mai mult furnizorului cu putere semnificativă să influenţeze piaţa dată, în acest sens o majorare a preţurilor nu va rezulta în pierderea cotei pe piaţă.

Barierele la intrarea pe piaţă pot fi înalte din cauza cerinţelor legislative sau regulatorii existente, care pot limita numărul licenţelor disponibile sau furnizarea anumitor servicii. Bariere înalte există şi acolo unde intrarea pe piaţa relevantă necesită investiţii mari şi programarea capacităţilor pe o perioadă de timp îndelungată pentru ca serviciul să fie rentabil. Însă barierele înalte devin mai puţin relevante pe pieţele caracterizate prin progres tehnologic continuu. Astfel, puterea de piaţă poate fi limitată de inovaţiile tehnologice cu care pot interveni concurenţii potenţiali care nu sînt la moment activi pe piaţa respectivă.

Se vor lua în considerare, de asemenea, orice cerinţe legislative sau regulatorii care ar putea împiedica intrarea eficientă pe piaţa relevantă (de exemplu, întîrzierea în încheierea acordurilor de interconectare sau colocare, negocierea altei forme de acces, obţinerea drepturilor de utilizare a suprafeţelor pentru amplasarea reţelei ar putea face imposibilă furnizarea în scurt termen a noilor servicii şi construirea noilor reţele de către potenţialii concurenţi).

14. Absenţa potenţialei concurenţe. Absenţa concurenţilor potenţiali poate indica existenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă. Concurenţii potenţiali sînt acei furnizori care, în circumstanţele economice date, au capacitatea de a intra pe piaţa relevantă cu produse pe care le furnizează pe alte arii geografice sau prin adaptarea rapidă a tehnologiei de care dispun, în condiţii acceptabile de eficienţă. Totuşi, posibilitatea intrării pe piaţă a furnizorilor care să ofere asemenea produse va fi luată în considerare la evaluarea faptului dacă pe piaţa relevantă respectivă există concurenţă efectivă.

15. Numărul furnizorilor de pe piaţă. La efectuarea analizelor de piaţă se va ţine cont de numărul furnizorilor existenţi pe piaţă, precum şi de raportul dintre cotele de piaţă ale acestora. Un număr mare de furnizori poate constitui un indiciu al concurenţei efective pe piaţă.

16. Circumstanţele care determină stabilirea preţurilor pe piaţă. La efectuarea analizelor de piaţă se va ţine seama dacă preţurile sînt stabilite pe baza mecanismelor concurenţiale sau dacă acestea sînt determinate de politica de preţuri a furnizorului cu putere semnificativă pe piaţă, ceilalţi concurenţi raportîndu-şi politica de preţuri la aceasta.

17. Nivelul profitului. Nivelul profitului unui furnizor poate indica, de asemenea, gradul de concurenţă pe piaţa relevantă. Deşi profiturile mari se pot datora unei activităţi eficiente a furnizorului, acestea pot indica inexistenţa unei concurenţe efective şi prezenţa unor bariere ridicate la intrarea pe piaţă.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind identificarea şi analiza pieţelor

relevante din domeniul comunicaţiilor electronice şi

desemnarea furnizorilor de reţele şi/sau servicii

de comunicaţii electronice cu putere

semnificativă pe aceste pieţe

CRITERIILE PRINCIPALE

aplicate de Agenţie la determinarea puterii semnificative colective

pe pieţele relevante de comunicaţii electronice

Principalele criterii aplicate de Agenţie pentru determinarea puterii semnificative colective pe pieţele relevante de comunicaţii electronice sînt:

1. Concentrarea pieţei. Chiar dacă o piaţă este înalt concentrată, aceasta nu garantează că va duce la o determinare a puterii semnificative colective sub forma unei înţelegeri tacite.

2. Transparenţă. Puterea semnificativă colectivă poate apărea în situaţia în care furnizorii pot obţine cu uşurinţă informaţii despre preţurile şi clienţii concurenţilor.

3. Lipsa inovaţiilor tehnice, maturitatea tehnologiilor. Cu cît maturitatea tehnologiei este mai ridicată, cu atît competiţia prin inovaţie tehnologică scade.

4. Stagnarea sau creşterea moderată a cererii. Creşterea rapidă a cererii stimulează concurenţa pe piaţa relevantă, furnizorii avînd posibilitatea de a-şi mări cota de piaţă şi profiturile.

5. Elasticitate scăzută a cererii. Dacă cererea nu se modifică în mod considerabil ca răspuns la schimbările de preţ, există o motivaţie scăzută a furnizorilor de a reduce preţurile în scopul creşterii cotei lor de piaţă.

6. Lipsa puterii de contracarare a utilizatorilor. O putere de contracarare ridicată a utilizatorilor poate împiedica apariţia puterii semnificative colective pe o piaţă relevantă.

7. Maturitatea pieţei. Un grad ridicat de maturitate a pieţei relevante îngreunează intrarea pe piaţă şi atragerea de noi clienţi.

8. Omogenitatea produselor. Cu cît omogenitatea produselor este mai mare sau este percepută de către utilizatori în acest sens, cu atît va creşte motivaţia furnizorilor de a adopta un comportament similar pe piaţă, în scopul de a evita o concurenţă a preţurilor şi o scădere a profiturilor.

9. Structura asemănătoare a costurilor. La un preţ dat, o structură asemănătoare a costurilor va determina un nivel similar al profiturilor, ceea ce poate conduce la înţelegeri între furnizori asupra preţurilor.

10. Cotă de piaţă similară. Adoptarea unui comportament similar pe piaţă de către furnizori poate fi favorizată de existenţa unor cote de piaţă asemănătoare.

11. Barierele înalte la intrare. Existenţa puterii semnificative colective pe o piaţă relevantă este favorizată de barierele ridicate la intrarea pe piaţă.

12. Absenţa capacităţilor înexces. Existenţa capacităţilor în exces poate împiedica apariţia sau menţinerea unor înţelegeri între furnizori, aceştia fiind stimulaţi să utilizeze capacităţile suplimentare în scopul măririi profiturilor.

13. Lipsa concurenţilor potenţiali. Perspectiva intrării pe piaţa relevantă a unor noi concurenţi limitează posibilitatea apariţiei puterii semnificative colective pe acea piaţă.

14. Diferitele tipuri de legături informale şi de altă natură între furnizorii susceptibili de a avea putere semnificativă colectivă. Deşi stabilirea unor legături informale între furnizori poate avea scopul legitim de a rezolva unele probleme comune ridicate de activitatea acestora, existenţa unor asemenea legături poate indica o acţiune concertată pe piaţă.

15. Existenţa mecanismelor de contraatac. Furnizorii vor fi încurajaţi să menţină înţelegerile de pe piaţă, inclusiv cele tacite, dacă se pot aştepta la aplicarea unor măsuri de contraatac din partea concurenţilor în cazul încălcării acestor înţelegeri.

16. Lipsa concurenţei sau gradul redus de concurenţă la nivelul preţurilor. În cazul în care furnizorii anticipează o concurenţă puternică la nivelul preţurilor, aceştia pot încerca să evite concurenţa efectivă între ei prin înţelegeri asupra preţurilor de pe piaţă. Existenţa acestui tip de înţelegeri poate fi indicată de stabilitatea sau de fluctuaţia redusă a preţurilor în timp.