Hotărîre nr.6 din 18.02.2003 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr. 461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002 şi a unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr. 1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere" cu modificările şi completările ulterioare

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere"* în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002** şi a unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere"*** cu modificările şi completările ulterioare**** Nr.6 din 18.02.2003 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.38-39/5 din 11.03.2003 * * * -------------------------- * M.O., 2001, nr.107, art.821. ** M.O., 2002, nr.56, art.397. *** M.O., 2001, nr.120, art.1074. **** M.O., 2001, nr.147-149, art.1367; M.O., 2002, nr.50-52, art.519. În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Maia Ţurcan, reprezentanţilor autorilor sesizării Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu, deputaţi în Parlament, Gheorghe Susarenco şi Bogdan Cibotaru, reprezentanţilor Parlamentului Ion Mîţu şi Evlampie Donos, reprezentanţilor Guvernului Vasile Mamaliga şi Felix Vîrlan, în lipsa deputatului în Parlament Mihail Plămădeală, autor al sesizării legal citat, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002 şi a unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere", modificată prin hotărîrile Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2001 şi nr.435 din 10 aprilie 2002. Drept temei pentru examinarea dosarului au servit sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu şi sesizarea deputatului în Parlament Mihail Plămădeală, depuse la 3 septembrie şi, respectiv, 15 octombrie 2002, în conformitate cu art. 24 şi 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 7 şi 28 octombrie 2002 sesizările au fost acceptate pentru examinare în fond şi conexate într-un dosar. În procesul examinării preliminare a sesizărilor Curtea Constituţională a solicitat puncte de vedere Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Ministerului Justiţiei, Procuraturii Generale, Uniunii antreprenorilor, importatorilor şi comercianţilor de produse petroliere "Importcompetrol", Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică a Republicii Moldova, Departamentului Standardizare şi Metrologie. Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorii-raportori, argumentele expuse de părţi, Curtea Constituţională a constatat: 1. În scopul formării unui cadru organizatoric, juridic şi economic pentru asigurarea securităţii economice a ţării şi reglementarea importului, transportului, stocării şi comercializării produselor petroliere pe piaţa internă, la 30 iulie 2001 Parlamentul a adoptat Legea nr.461-XV "Privind piaţa produselor petroliere", care a fost modificată prin Legea nr.930-XV la 22 martie 2002 (în continuare - Legea nr.461-XV). Pentru executarea Legii nr.461-XV şi asigurarea securităţii energetice a ţării şi aprovizionarea stabilă a consumatorilor, la 1 octombrie 2001 Guvernul a adoptat Hotărîrea nr.1027 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere", unele prevederi ale căreia au fost modificate prin hotărîrile Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2001 şi nr.435 din 10 aprilie 2002 (în continuare - Hotărîrea nr.1027). 2. Autorii sesizărilor contestă din Legea nr.461-XV art.10 alin.(1), potrivit căruia cheltuielile pentru activitatea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică pe piaţa produselor petroliere se acoperă din contul plăţilor regulatorii stabilite la un nivel suficient, în baza estimărilor volumului de produse petroliere principale şi de gaze lichefiate importate prezentate de către titularii de licenţe, şi alin.(2), care stipulează că bugetul Agenţiei se aprobă de Guvern la nivelul de 0,06-0,09 la sută din costul anual al energiei electrice, gazelor naturale furnizate consumatorilor, produselor petroliere principale şi gazelor lichefiate importate; art.13 alin.(1) şi alin.(3), care stipulează condiţii speciale de acordare a licenţelor pentru importul şi comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere principale. De asemenea, ei contestă din Hotărîrea Guvernului nr.1027 pct.3 alineatul doi, modificat prin hotărîrile Guvernului nr.1322 şi nr.435, potrivit căruia produsele petroliere principale importate se vor transporta cu mijloace de transport feroviar, auto şi naval. Importul produselor petroliere principale pe cale maritimă (navală) se va efectua numai prin punctul vamal Giurgiuleşti, iar importul prin intermediul transportului auto - prin punctul vamal Leuşeni; şi pct.4 lit.a) şi b) în redacţia Hotărîrii Guvernului nr.1322, care stipulează că agenţilor economici li se eliberează licenţe pentru desfăşurarea activităţilor de importare a produselor petroliere la prezentarea documentelor care atestă că aceştia posedă depozite proprii sau arendate în ţară de stocare a produselor petroliere cu o capacitate de cel puţin 5 mii m³ şi deţin capital propriu echivalent cu cel puţin 750000 dolari SUA. Autorii sesizărilor consideră că dispoziţiile precitate aduc atingere principiilor egalităţii în drepturi a agenţilor economici, libertăţii comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţiei concurenţei loiale şi apărării proprietăţii private şi astfel contravin art.58 alin.(2), art.126 alin.(2) şi art.132 din Constituţie, precum şi legilor cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi şi privind limitarea activităţii monopoliste şi dezvoltarea concurenţei. 3. Examinînd dispoziţiile contestate din Legea privind piaţa produselor petroliere şi Hotărîrea Guvernului nr.1027, cu modificările şi completările ulterioare, sub raportul normelor constituţionale, Curtea reţine următoarele. Pornind de la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art.60 alin.(1), art.66 lit.a) şi art.72 alin.(3) lit.r), Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului, pentru asigurarea securităţii economice a ţării, este în drept să reglementeze cadrul organizatoric, juridic şi economic al importului, transportului, stocării şi comercializării produselor petroliere pe piaţa internă ca produse strategice, să stabilească statutul subiecţilor care participă la astfel de relaţii, precum şi să instituie un regim special de activitate a acestora. Conform prevederilor art.8, intitulat "Programe naţionale", din Protocolul Cartei energetice privind eficienţa energetică şi aspectele ecologice conexe, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994 (în vigoare pentru Republica Moldova din 20 iunie 1996)* , în scopul atingerii obiectivelor politicii formulate în conformitate cu art.5 ("Strategii şi obiective de politică") al acestui Protocol, fiecare parte contractantă va formula, aplica şi actualiza în mod regulat programele de eficienţă energetică adecvate propriilor condiţii. -------------------------- * Tratatele Internaţionale, 1999, vol.11, pag.210. Programul naţional, elaborat în baza acestui Protocol, prevede înfiinţarea de organisme specializate pentru eficienţă energetică, finanţate corespunzător şi avînd personal capabil să formeze şi să aplice politica acestora. În Republica Moldova un astfel de organism constituie Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (în continuare - ANRE). ANRE, organ permanent cu statut de persoană juridică, autoritate a administraţiei publice, nesubordonată altor autorităţi publice sau private, a fost instituită prin Hotărîrea Guvernului nr.767 din 11 august 1997 în scopul sporirii eficienţei funcţionării, asigurării şi promovării concurenţei în sectoarele electroenergetic, termoenergetic şi de gaze şi abilitată cu dreptul de a reglementa raporturile dintre agenţii economici privaţi şi organele de stat, de a elabora şi aproba tarifele, de a supraveghea activităţile comerciale ale participanţilor la piaţa energetică etc. Atribuţiile şi funcţiile de bază ale ANRE în domeniile electroenergetic şi al gazelor sînt stipulate în Legea nr.136-XIV din 17 septembrie 1998 "Cu privire la gaze"** şi Legea nr.137-XIV din 17 septembrie 1998 "Cu privire la energia electrică"***, precum şi în Regulamentul său, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.574 din 21 iunie 1999****, cu modificările ulterioare. -------------------------- ** M.O., 1998, nr.111-113, art.679. *** M.O., 1998, nr.111-113, art.681. **** M.O., 1999, nr.67-69, art.611. În capitolul II al Legii nr.461-XV legiuitorul a stipulat atribuţiile autorităţilor administraţiei publice pe piaţa produselor petroliere şi a specificat că reglementarea de stat a pieţei produselor petroliere este prerogativa ANRE şi a autorităţilor administraţiei publice autorizate conform prezentei legi şi altor acte normative. Agenţia promovează politica unitară a statului pe piaţa produselor petroliere prin licenţierea, reglementarea şi controlul activităţii participanţilor la această piaţă în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative (art.6). 4. Potrivit Legii nr.461-XV, cheltuielile pentru activitatea Agenţiei pe piaţa produselor petroliere se acoperă din contul plăţilor regulatorii stabilite la un nivel suficient, în baza estimărilor volumului de produse petroliere principale şi de gaze lichefiate importate prezentate de către titularii de licenţe. Din aceste plăţi se formează bugetul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, care se aprobă de Guvern în mărime de 0,06-0,09 la sută din costul anual al energiei electrice, gazelor naturale furnizate consumatorilor, produselor petroliere principale şi gazelor lichefiate importate. Conform dispoziţiilor legale, plata regulatorie constituie o plată anuală, stabilită importatorilor de produse petroliere, al cărei cuantum este aprobat anual. În context Curtea relevă că Legea cu privire la gaze şi Legea cu privire la energia electrică precitate conţin dispoziţii analogice privind cheltuielile pentru activitatea ANRE din contul plăţilor regulatorii aplicate titularilor de licenţe şi privind formarea bugetului Agenţiei. Curtea Constituţională menţionează că plăţile regulatorii, ca şi alte plăţi stabilite, care rezultă din raporturile economice dintre stat şi agenţii economici, persoane fizice sau dintre agenţii economici, efectuate în afara relaţiilor reglementate de legislaţia fiscală, nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite impozite şi taxe, stabilite de art.6 din Codul fiscal. Potrivit art.6 alin.(1) şi alin.(2) din Codul fiscal, adoptat la 24 aprilie 1997 prin Legea nr.1163-XIII*, impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţie de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată. Taxa, de asemenea, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit. -------------------------- * M.O., 1997, nr.62, art.522. În sensul acestui articol toate persoanele fizice şi juridice care beneficiază de acţiunile sau obiectivele finanţate din fondurile bugetare trebuie să participe la formarea acestor fonduri prin achitarea impozitelor şi taxelor. Totodată, potrivit art.6 alin.(3) din Codul fiscal, alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii denumite impozite şi taxe. Astfel, spre deosebire de plăţile regulatorii, impozitele şi taxele reprezintă o prelevare fără o contraprestaţie sau fără vreun echivalent. Or, plăţile regulatorii sînt aplicate numai titularilor de licenţe, mărimea lor fiind determinată anual în baza unor estimări concrete. Curtea relevă de asemenea că plăţile regulatorii nu sînt achitate din veniturile agenţilor economici, fiind incluse în costul produselor petroliere importate. 5. Art.13 din Legea nr.461-XV stipulează condiţii speciale de acordare a licenţelor pentru importatorii produselor petroliere principale şi pentru activitatea de comercializare cu amănuntul a produselor petroliere principale. Curtea consideră că aceste dispoziţii legale sînt conforme prevederilor constituţionale pentru următoarele considerente. Potrivit art.126 din Constituţie, statul trebuie să asigure reglementarea activităţii economice, libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Din dispoziţiile Legii nr.461-XV rezultă cu claritate inadmisibilitatea favorizării unor participanţi la piaţa produselor petroliere prin acordarea de înlesniri neprevăzute de lege, precum şi inadmisibilitatea limitării directe sau indirecte a drepturilor şi intereselor lor legitime. Astfel, art.3 alin.(2) din legea precitată stipulează expres că participanţii la piaţa produselor petroliere beneficiază de drepturi egale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare. 6. În scopul asigurării securităţii energetice a ţării, legiuitorul pune în sarcina Guvernului să stabilească pentru importatorii de produse petroliere condiţii speciale de activitate pe piaţa produselor petroliere (existenţa depozitelor petroliere proprii, volumul minim necesar, cuantumul capitalului propriu etc.) (art.13 alin.(1) din Legea nr.461-XV). În vederea executării Legii nr.461-XV, Guvernul, prin pct.4 al Hotărîrii nr.1322 din 29 noiembrie 2001, impune următoarele condiţii pentru obţinerea licenţei pentru importul produselor petroliere: - deţinerea unor depozite proprii sau arendate de stocare a produselor petroliere cu o capacitate de cel puţin 5 mii m³; - deţinerea unui capital propriu echivalent cu cel puţin 750000 dolari SUA; - lipsa restanţelor la bugetul consolidat şi bugetul asigurărilor sociale de stat. Curtea menţionează că obiectivele urmărite de Guvern prin adoptarea acestei hotărîri sînt: apărarea cetăţenilor şi societăţii de introducerea în ţară şi comercializarea necontrolată a produselor petroliere, crearea unor condiţii favorabile de desfacere a produselor petroliere pe piaţa internă, aprovizionarea fiabilă a consumatorilor cu produse petroliere de calitate, dezvoltarea concurenţei loiale şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor. Astfel, Curtea califică drept nefondate afirmaţiile autorilor sesizărilor privind avantajarea companiilor mari şi limitarea concurenţei pe piaţa produselor petroliere prin condiţiile impuse de Guvern pentru importatorii de produse petroliere. Această constatare este sprijinită şi de materialele dosarului şi explicaţiile reprezentanţilor Guvernului, expuse în şedinţă, potrivit cărora actualmente pe piaţă activează 21 de agenţi economici importatori de produse petroliere şi 150 de subiecţi economici specializaţi în comercializarea produselor petroliere cu amănuntul. 7. Pct.3 alineatul doi din Hotărîrea Guvernului nr.1027 stabileşte că produsele petroliere principale importate se vor transporta cu mijloace de transport feroviar, auto şi naval. Importul produselor petroliere principale pe cale maritimă (navală) se va efectua numai prin punctul vamal Giurgiuleşti, iar importul prin intermediul transportului auto - prin punctul vamal Leuşeni. În opinia autorilor sesizărilor, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale şi unor acorduri internaţionale, constituind un amestec în activitatea agenţilor economici din Republica Moldova. Curtea nu poate reţine acest argument pentru următoarele motive. Pentru asigurarea securităţii economice a ţării, statul este obligat să introducă mecanisme juridice, economice şi organizatorice privind reglementarea importului, transportului, stocării şi comercializării produselor petroliere pe piaţa internă, ca produse strategice, necesare pentru asigurarea vitalităţii şi funcţionării stabile a celor mai importante ramuri ale economiei naţionale (energetica, industria, agricultura, transportul), în condiţiile legii. Conform dreptului internaţional, statele sînt îndreptăţite să pună în vigoare legile considerate necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor conform interesului general sau pentru asigurarea colectării impozitelor, taxelor, altor contribuţii. Or, conform art.1 din Protocolul întîi adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptat la Paris, la 20 martie 1952, în vigoare pentru Republica Moldova din 24 iulie 1997*, nimeni nu poate aduce prejudicii proprietăţii proprietarului, decît din motive de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. -------------------------- * Tratatele Internaţionale, 1998, vol.I, pag.359. Astfel, Curtea Constituţională constată că măsurile întreprinse de Guvern în vederea executării Legii nr.461-XV nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi nu aduc atingere drepturilor importatorilor de produse petroliere. Curtea relevă de asemenea că dispoziţiile contestate din Legea nr.461-XV şi Hotărîrea Guvernului nr.1027 nu conţin elemente discriminatorii şi, prin urmare, nu încălcă principiile constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în faţa legii. Pentru considerentele expuse, călăuzindu-se de art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.62 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Recunoaşte constituţionale prevederile art.10 alin.(1) şi alin.(2), art.13 alin.(1) şi alin.(3) din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002; pct.3 alineatul doi, pct.4 lit.a) şi b) din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere" în redacţia hotărîrilor Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2001 şi nr.435 din 10 aprilie 2002. 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 18 februarie 2003. Nr.6. OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale Prin sesizările din 3 septembrie şi 15 octombrie 2002, depuse de grupul de deputaţi în Parlament Vlad Cubreacov, Iurie Roşca şi Ştefan Secăreanu şi, respectiv, de deputatul în Parlament Mihail Plămădeală, s-a solicitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002 şi din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere" în redacţia hotărîrilor Guvernului nr.1322 din 29 noiembrie 2001 şi nr.435 din 10 aprilie 2002. Supuse examinării în fond în şedinţa plenară a Curţii din 18 februarie 2003, prevederile contestate au fost recunoscute constituţionale. Consider decizia Curţii şi, implicit, argumentele invocate în ea nefondate pentru următoarele considerente. Potrivit art.10 alin.(1) şi (2) din Legea privind piaţa produselor petroliere în redacţia Legii nr.930-XV, bugetul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (în continuare - ANRE) se formează din plăţile regulatorii aplicate titularilor de licenţe la nivelul de 0,06-0,09 la sută din costul anual al produselor petroliere principale importate. În opinia mea, aceste prevederi sînt neconstituţionale şi încalcă art.58, art.130 şi art.132 din Constituţie, care stipulează în mod imperativ că, exceptînd contribuţiile financiare stabilite de Constituţie şi legislaţia în domeniu, orice alte prestaţii şi plăţi în sfera cheltuielilor publice sînt interzise. Împărtăşesc opinia autorilor sesizărilor că plăţile regulatorii din care se formează bugetul instituţiei publice ANRE constituie o modalitate de impozitare camuflată, care, conform art.132 alin.(2) din Constituţie, este categoric interzisă. Deducţia Curţii, potrivit căreia plăţile regulatorii, care, subliniez, constituie unica sursă de finanţare a organului public ANRE, nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, este nefondată. Or, neachitarea plăţii regulatorii de către agentul economic determină retragerea licenţei acestuia. Este eronată argumentarea constituţionalităţii prevederilor contestate prin invocarea legilor nr.136-XIV "Cu privire la gaze" şi nr.137-XIV "Cu privire la energia electrică" din 17 septembrie 1998, care conţin dispoziţii analogice privind aplicarea plăţilor regulatorii titularilor de licenţe de către ANRE. În opinia mea, în temeiul art.6 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea trebuia să extindă controlul de constituţionalitate asupra acestor dispoziţii şi, pentru motivele expuse anterior, să le declare neconstituţionale. Consider superfluă invocarea dispoziţiilor art.60, 66 şi 73 din Constituţie, fiindcă ele n-au tangenţă cu obiectul sesizărilor. Nu poate fi reţinut nici argumentul din hotărîre că plăţile stabilite pentru formarea bugetului ANRE şi restricţiile impuse importatorilor de produse petroliere sînt determinate de necesitatea asigurării securităţii energetice a ţării. Or, cu această atribuţie este abilitată Direcţia generală pentru rezervele materiale, care funcţionează pe lîngă Guvern. Este irelevantă pentru obiectul cauzei invocarea Protocolului întîi adiţional la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Prevederile art.13 alin.(1) şi alin.(3) din Legea nr.461-XV în redacţia Legii nr.930-XV şi pct.3 alin.doi şi pct.4 lit.a) şi b) din Hotărîrea Guvernului nr.1027 în redacţia hotărîrilor Guvernului nr.1322 şi nr.435, care instituie condiţii speciale pentru participanţii la piaţa produselor petroliere (deţinerea unui capital propriu de cel puţin 750000 dolari SUA - în lei 10650000, a unor depozite cu o capacitate de cel puţin 5000 m³, importul produselor petroliere cu transportul auto numai prin punctul vamal Leuşeni), recunoscute de Curte drept constituţionale, aduc atingere dispoziţiilor Legii Supreme cuprinse în: art.9 alin.(3), care statuează că factorii de bază ai economiei în Republica Moldova sînt piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială; art.16 alin.(1), care consfinţeşte dispoziţia că respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului; art.16 alin.(2), potrivit căruia toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice; art.54 alin.(1), care statuează că în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului; art.54 alin.(2), care stipulează că exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege; art.126 alin.(1), potrivit căruia economia Republicii Moldova este economie de piaţă; art.126 alin.(2) lit.b), g) şi h), care stipulează în mod imperativ că statul trebuie să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii, inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine. Este neargumentată de asemenea aprecierea drept constituţionale a prevederilor pct.3 alin. doi şi pct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.1027, care stipulează condiţii imperative pentru importatorii de produse petroliere - deţinerea unui capital propriu de cel puţin 750000 dolari SUA şi a unor depozite cu o capacitate de cel puţin 5000 m³. După cum s-a menţionat anterior, potrivit art. 126 din Constituţie, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, să protejeze concurenţa loială, să creeze un cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, să asigure sporirea numărului de locuri de muncă, creşterea calităţii vieţii şi inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice. Însă prin restricţiile stipulate în art.13 din Legea nr.461-XV şi pct.3 şi pct.4 din Hotărîrea Guvernului nr.1027 (cu modificările şi completările ulterioare) aceste prevederi constituţionale au fost încălcate în mod flagrant. Reiterez că la adoptarea actelor contestate legislativul şi Guvernul au ignorat dispoziţiile constituţionale, care stipulează în mod imperativ că factorii de bază ai economiei sînt economia de piaţă, libera iniţiativă economică, antrenarea tuturor agenţilor economici într-o concurenţă liberă şi loială. Or, aşa cum se subliniază în sesizări, instituirea unor restricţii atît de drastice pentru importatorii de produse petroliere autohtoni în condiţiile actuale, cînd situaţia financiară a agenţilor economici din ţară este extrem de dificilă, favorizează marii importatori în ramură, de regulă străini. De remarcat că măsurile restrictive impuse de Guvern au condus la retragerea de pe piaţă a mai mult de 30 de agenţi economici importatori de produse petroliere, care practicau legal acest gen de activitate (fapt consemnat în şedinţa plenară), la violarea investiţiilor licite ale acestora şi la reducerea esenţială a numărului locurilor de muncă în ramură, ceea ce denotă încălcarea crasă a dispoziţiilor art.126 alin.(1) şi alin.(2) lit.b), g) şi h) din Constituţie. Dispoziţiile care impun importul produselor petroliere cu transportul auto numai prin punctul vamal Leuşeni încalcă dispoziţiile constituţionale privind economia de piaţă, libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, obligaţia statului de a crea un cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Fiind în imposibilitatea de a face importuri din piaţa de est, care poate fi mult mai avantajoasă, importatorii de produse petroliere sînt nevoiţi să valorifice doar piaţa de vest, astfel fiindu-le încălcat dreptul la libera iniţiativă economică, prevăzut de art.9 alin.(3) din Constituţie. De remarcat în context şi faptul că pentru traversarea frontierei vamale a transportului auto cu produse petroliere nu este necesară dotarea punctelor vamale cu echipament special, prin urmare nu sînt necesare investiţii suplimentare. Avînd în vedere dispoziţiile constituţionale, invocate în prezenta opinie, sînt neavenite constatările Curţii, potrivit cărora prevederile contestate "nu aduc atingere drepturilor importatorilor de produse petroliere" şi "nu conţin elemente discriminatorii", "nu încalcă principiile constituţionale ale universalităţii şi egalităţii în faţa legii". Realitatea infirmă aceste constatări ale Curţii. În final voi remarca: dispoziţiile legale declarate constituţionale de Curte au deja repercusiuni negative asupra situaţiei economice a populaţiei, întrucît au condus la majorarea preţului la produsele petroliere. JUDECĂTOR AL CURŢII CONSTITUŢIONALE Mircea IUGA REPUBLICA MOLDOVA CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PCC-01/42a 18 februarie 2003 ADRESA CURŢII CONSTITUŢIONALE La sesizarea unui grup de deputaţi în Parlament, la 18 februarie 2003 Curtea Constituţională a exercitat controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere" în redacţia Legii nr.930-XV din 22 martie 2002 şi a unor prevederi din Hotărîrea Guvernului nr.1027 din 1 octombrie 2001 "Cu privire la unele măsuri de implementare a Legii privind piaţa produselor petroliere", modificată şi completată. În cadrul examinării cauzei s-a constatat că unele prevederi din Legea privind piaţa produselor petroliere nu şi-au găsit reflectare în actele normative care stipulează atribuţiile şi bugetul Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică (în continuare - ANRE). În hotărîrea sa Curtea a accentuat că ANRE, organ permanent cu statut de persoană juridică, autoritate a administraţiei publice, nesubordonată altor autorităţi publice sau private, a fost instituită prin Hotărîrea Guvernului nr.767 din 11 august 1997, în conformitate cu prevederile Protocolului Cartei energetice privind eficienţa energetică şi aspectele ecologice conexe, semnat la Lisabona la 17 decembrie 1994 (în vigoare pentru Republica Moldova de la 20 iunie 1996) şi prevederile legilor cu privire la energia electrică şi cu privire la gaze, în scopul sporirii funcţionării, asigurării şi promovării concurenţei în sectoarele electroenergetic, termoenergetic şi de gaze. În art.6 din legile nr.136-XIV din 17 septembrie 1998 "Cu privire la gaze" şi nr.137-XIV din 17 septembrie 1998 "Cu privire la energia electrică" sînt enumerate funcţiile de bază ale ANRE în domeniile care fac obiectul acestor legi. Ele au fost expuse şi în Regulamentul ANRE, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.574 din 21 iunie 1999, în conformitate cu legile precitate. GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA Adresa poştală: Str.A.Lăpuşneanu,28 Tel.: 24.05.49 Fax: 24.52.23 MD 2004, Chişinău 24.55.30 E.mail:curtea@constit.mldnet.com Atribuţiile ANRE în promovarea politicii unitare a statului pe piaţa produselor petroliere prin licenţierea, reglementarea şi controlul activităţii participanţilor la această piaţă sînt stipulate în art.6-8 din Legea nr.461-XV din 30 iulie 2001 "Privind piaţa produselor petroliere". Însă atribuţiile ANRE nu au fost elucidate în Regulamentul acesteia, deşi, conform art.27 din Legea privind piaţa produselor petroliere, Guvernul era obligat, în termen de 3 luni, să aducă actele normative în concordanţă cu această lege. Nu au fost operate modificări nici în pct.22 din Regulamentul ANRE privind bugetul acesteia, cu toate că art. 10 din Legea privind piaţa produselor petroliere prevede că cheltuielile pentru activitatea Agenţiei pe piaţa produselor petroliere se acoperă din contul plăţilor regulatorii stabilite la un nivel suficient, în baza estimărilor volumului de produse petroliere principale şi de gaze lichefiate importate prezentate de către titularii de licenţe. Necesitatea operării de modificări în pct.22 din Regulamentul ANRE este determinată şi de faptul că din Legea nr.461-XV "Privind piaţa produselor petroliere" nu rezultă cum se estimează mărimea şi structura plăţilor regulatorii. Faptul că actele normative respective nu au fost aduse în conformitate cu Legea privind piaţa produselor petroliere generează dificultăţi în aplicarea lor. Pentru motivele arătate, în temeiul art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională atrage atenţia Guvernului asupra oportunităţii lichidării acestor lacune. Guvernul va informa în termen de 3 luni Curtea Constituţională asupra rezultatelor examinării prezentei Adrese. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ