Hotărîre nr.742 din 18.12.2014 cu privire la aprobarea Metodologiei de determinare a valorilor normative a pierderilor de energie termică, de agent termic şi a valorilor indicilor normativi de funcţionare a reţelelor termice cu apă

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU
REGLEMENTARE ÎN ENERGETICĂ

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Metodologiei de determinare a valorilor normative

a pierderilor de energie termică, de agent termic şi a valorilor indicilor

normativi de funcţionare a reţelelor termice cu apă

nr. 742  din  18.12.2014

 (în vigoare 13.02.2015) 

Monitorul Oficial nr. 33-38 art. 259 din 13.02.2015

* * *

Abrogat: 01.01.2026

Hotărîrea ANRE nr.758 din 09.12.2025

Acţionînd în conformitate cu prevederile art.9 alin.(4) lit.f) şi art.45 alin.(7) din Legea cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării nr.92 din 29.05.2014 (Monitorul Oficial, 2014, nr.178-184/415), în scopul stabilirii modului de determinare a valorilor normative a pierderilor de energie termică, de agent termic şi a valorilor indicilor normativi de funcţionare a reţelelor termice, bazîndu-se pe criteriile de transparenţă, Consiliul de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Metodologia cu privire la determinarea valorilor normative a pierderilor de energie termică, de agent termic şi a valorilor indicilor normativi de funcţionare a reţelelor termice cu apă (se anexează).

2. Prezenta Metodologie se aplică în mod obligatoriu de către toate unităţile termoenergetice de distribuţie a energiei termice, indiferent de forma de proprietate care, conform legislaţiei, sînt supuse reglementării de către

APROBATĂ

prin Hotărârea Consiliului

de administraţie al ANRE

nr.742 din 18 decembrie 2014

METODOLOGIE

cu privire la determinarea valorilor normative a pierderilor de energie termică, de

agent termic şi a valorilor indicilor normativi de funcţionare a reţelelor termice cu apă

SCOPUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

Metodologia cu privire la determinarea valorilor normative a pierderilor de energie termică, de agent termic şi a valorilor indicilor normativi de funcţionare a reţelelor termice cu apă (în continuare Metodologia) este elaborată în temeiul Legii cu privire la energia termică şi promovarea cogenerării nr.92 din 30.06.2014 (Monitorul Oficial, 2014, nr.178-184/415), Legii cu privire la energetică nr.1525-XII din 19.02.1998 (Monitorul Oficial, 1998, nr.50-51/366), Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.1402-XV din 24.10.2002 (Monitorul Oficial, 2003, nr.14-17/49), în conformitate cu Metodologia de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru energia termică livrată consumatorilor, aprobată prin Hotărîrea ANRE nr.482 din 6.09.2012 (Monitorul Oficial, 2012, nr.234-236/1330) şi cu Regulamentul cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 9.04.1998 г. (Monitorul Oficial, 1998, nr.60-61/534).

Scopul şi domeniul de aplicare este elaborarea caracteristicilor energetice normative cu determinarea indicilor normativi de funcţionare a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică de către toate unităţile termoenergetice.

În Metodologie sunt stabilite modalităţile şi ordinea elaborării valorilor normative ale indicilor de funcţionare a reţelelor termice cu apă ale sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică.

Utilizarea Metodologiei asigură abordarea unificată la determinarea valorilor cheltuielilor de exploatare, tehnic motivate, a pierderilor de agent termic şi de energie termică, a consumului de energie electrică pentru transportul energiei termice şi altor indici de exploatare.

Caracteristicile determinate în conformitate cu Metodologia se divizează în:

1. Caracteristici privind cheltuielile tehnic motivate şi pierderile la transportul şi distribuţia energiei termice, la care se referă:

1) Pierderile şi consumul de agent termic în procesul de transportare şi distribuţie a energiei termice;

2) Pierderi de căldură cauzate de pierderile de agent termic;

3) Pierderi de căldură cauzate de transmisia acesteia prin construcţiile termoizolante ale conductelor reţelelor termice (pierderi prin radiaţie).

2. Caracteristici privind indicii de funcţionare a reţelelor termice la care se referă:

1) Consumul de căldură (fluxul de căldură) în reţeaua termică;

2) Temperatura agentului termic în conducta de alimentare (conducta tur) a reţelei termice;

3) Diferenţa valorilor de temperaturi ale agentului termic în conductele de alimentare şi retur sau temperatura agentului termic în conducta retur a reţelei termice;

4) Consum de agent termic în conducta de alimentare a reţelei termice;

5) Consumul specific de agent termic, mediu orar, în conducta de alimentare;

6) Consumul de energie electrică pentru transportul energiei termice inclusiv, consumată de grupurile de pompe ale surselor de alimentare cu căldură;

7) Consumul specific de energie electrică pentru transportul energiei termice inclusiv, consumată de grupurile de pompe ale surselor de alimentare cu energie termică.

Prin aplicarea Metodologiei devine posibilă efectuarea analizei comparative a regimurilor de funcţionare a reţelelor termice cu apă şi a sistemelor de alimentare cu energie termică, evaluării eficienţei măsurilor privind majorarea nivelului de exploatare.

Caracteristicile energetice ale regimurilor de funcţionare a reţelelor termice se elaborează în ansamblu pentru reţelele termice şi pe perioada de calcul ce urmează, la temperaturile prognozate ale aerului din exterior, şi dau posibilitatea de a compara valorile efective ale indicilor de funcţionare a reţelelor termice ale sistemelor de alimentare cu energie termică cu valorile normative ale acestor indici.

În anexele la Metodologie sunt stabilite normele densităţii fluxurilor termice pentru conductele cu diferite termene de exploatare, tipuri de izolare termică, de amplasare şi diverse durate de exploatare (anexele 3, 4, 5), coeficienţii conductibilităţii termice a materialelor termoizolante (anexa 10) şi alte date îndrumătoare. În anexele 12-13 sunt indicate formularele propuse pentru a perfecta rezultatele calculelor pierderilor de energie termică.

Capitolul I

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE DE PIERDERI

DE CĂLDURĂ ŞI DE AGENT TERMIC

Secţiunea 1

DISPOZIŢII GENERALE

1. Normarea pierderilor tehnologice de căldură şi de agent termic se efectuează pentru fiecare reţea termică, prin calcul în unităţi absolute şi relative. Pierderile tehnologice ale fiecărei reţele termice sunt caracteristice doar reţelei respective şi nu pot fi aplicate la evaluarea eficienţei transportului şi distribuţiei energiei termice ale altor reţele termice sau aplicate în calitate de analogie, fără o analiză minuţioasă.

2. La normare se stabilesc mărimile pierderilor de exploatare, tehnologic inevitabile, în funcţie de construcţia conductelor, condiţiile de exploatare, starea tehnică, regimurile de funcţionare ale reţelelor termice.

3. Toate întreprinderile care prestează servicii de alimentare centralizată cu căldură elaborează caracteristicile normative (indicii pierderilor de căldură în reţelele termice). La determinarea indicilor normativi, în calitate de materiale iniţiale, se aplică rezultatele testărilor efectuate cu o periodicitate de 5 ani, în conformitate cu Indicaţiile metodice privind determinarea pierderilor de căldură în reţelele termice de apă (supliment la NCM G.04.08-2006) РД 34.09.255-97, aprobate de către Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului prin Ordinul nr.37 din 14.08.2008. În afară de rezultatele testărilor termice, a calculelor, în calitate de informaţie iniţială pentru normarea pierderilor de căldură, precum şi de agent termic urmează a fi utilizată documentaţia tehnică de execuţie, informaţia statistică privind regimurile de funcţionare a reţelelor termice şi parametrii mediului ambiant, date privind starea tehnică a conductelor, obţinute în urma examinărilor efectuate prin găurire de sondaj, dezgropare pentru reparaţii etc.

4. Pierderile de exploatare la transportul şi distribuţia energiei termice prin conductele reţelelor termice, includ:

1) pierderi şi cheltuieli de agent termic;

2) pierderi de căldură cauzate de pierderile de agent termic;

3) pierderi de căldură cauzate de transferul fluxului de căldura prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductelor.

Secţiunea 2

NOŢIUNI ŞI DEFINIŢII

5. În sensul prezentei Metodologii următoarele noţiuni aplicate semnifică:

apa de adaos - apa special tratată cu care se alimentează reţeaua termică pentru a fi acoperite pierderile de agent termic (a apei de reţea);

caracteristica materială a reţelei termice – suma produselor dintre diametrele conductelor (m) din sectoarele separate ale reţelei termice şi lungimea (m) acestor sectoare. Caracteristica materială a reţelei termice (m²) include caracteristica materială a tuturor sectoarelor reţelei termice cu repartizare în funcţie de modalitatea amplasării şi tipurile construcţiei termoizolante;

conducta de alimentare (conducta tur) a reţelei termice – conducta reţelei termice în care agentul termic circulă de la sursa de alimentare cu energie termică spre consumatori;

conducta retur – conducta reţelei termice în care agentul termic circulă de la consumator spre sursa de alimentare cu energie termică;

consumul de agent termic, orar de calcul, pentru încălzire (ventilaţia cu presiune)– valoarea consumului (debitului) orar de agent termic determinată la valoarea de calcul a temperaturii aerului din exterior, pentru proiectarea sistemului de încălzire (ventilaţie cu presiune);

consumul de agent termic orar de calcul pentru alimentarea cu apă caldă menajeră – valoarea consumului (debitului) orar de agent termic, în sistemul de alimentare cu apă caldă menajeră, care corespunde valorii medii săptămânale a sarcinii termice orare a alimentării cu apă caldă menajeră;

norma pierderilor de căldură (norma densităţii fluxului de căldură trecut prin suprafaţa izolantă) – valoarea pierderilor specifice de căldură în conductele reţelei termice, cu transmiterea căldurii prin construcţia termoizolantă a acestora, determinată în baza valorilor medii de calcul ale temperaturilor agentului termic şi ale mediului ambiant;

sarcina termică orară de calcul a consumatorului de energie termică (consumul de energie termică, de calcul) – suma valorilor sarcinii termice orare, pe modalităţi de consum al energiei termice (încălzire, ventilaţie cu presiune, condiţionarea aerului, alimentarea cu apă caldă menajeră), determinate pentru fiecare modalitate de consum a energiei termice, în baza valorilor medii de calcul al temperaturii aerului din exterior şi a valorii medii orare pentru o săptămână a sarcinii alimentării cu apă caldă menajeră.

sarcina termică orară de calcul a sursei de alimentare cu energie termică - suma valorilor de calcul al sarcinii termice orare a tuturor consumatorilor de energie termică în sistemul centralizat de alimentare cu energie termică şi a pierderilor de căldură în conductele reţelei termice, determinată la valorile de calcul al temperaturii aerului din exterior;

schimbător de căldură de tip "apă-apă" - încălzitor de apă, în circuitul primar al căruia este folosită apa fierbinte (în calitate de agent termic), iar în circuitul secundar - apa potabilă încălzită pentru necesităţi de alimentare cu apă caldă menajeră.

Secţiunea 3

NORMAREA PIERDERILOR TEHNOLOGICE

ŞI A CONSUMURILOR DE AGENT TERMIC

6. La pierderile şi consumurile de agent termic, în procesul transportului, distribuţiei şi furnizării energiei termice şi a agentului termic, se referă consumurile tehnologice cauzate de soluţiile tehnologice aplicate şi de nivelul tehnic al utilajului din sistemul de alimentare cu energie termică, precum şi scurgerile de agent termic cauzate de starea tehnică a reţelei termice şi a sistemului de consum al energiei termice.

7. La consumuri tehnologice de agent termic se referă:

1) consumuri de agent termic necesar pentru umplerea conductelor reţelelor termice şi a sistemelor de consum a energiei termice, înainte de a fi pornite după reparaţiile planificate, precum şi la racordarea sectoarelor noi de reţele termice şi a sistemelor de consum;

2) deversări tehnologice de agent termic prin intermediul mijloacelor de reglaj automat al sarcinii termice şi al protecţiilor;

3) consumuri de agent termic, tehnic motivate, la efectuarea testărilor planificate de exploatare.

8. La scurgerea de agent termic se referă pierderile de agent termic prin elementele reţelelor termice şi în conductele reţelelor termice şi ale sistemelor de consum al căldurii, tehnic inevitabile în procesul de transport şi de distribuţie a energiei termice.

9. Pierderile de agent termic cauzate de avarii şi de alte încălcări ale regimului normal de exploatare, precum şi pierderile ce depăşesc valorile indicilor normativi menţionaţi mai sus, nu se includ în scurgeri şi sunt pierderi ce nu ţin de producţie.

10. Consumurile tehnologice de agent termic, cauzate de punerea în exploatare a conductelor reţelelor termice şi a sistemelor de consum al energiei termice, atât noi cât şi după efectuarea reparaţiei planificate sau a reconstrucţiilor, se iau convenţional în mărime de 1,5 din volumul elementelor sistemului de alimentare cu energie termică.

11. Consumurile tehnologice de agent termic, cauzate de scurgerea acestuia prin intermediul aparatelor de automatizare şi protecţie a reţelelor termice şi a sistemelor de consum al energiei termice, sunt determinate în funcţie de construcţia şi tehnologia asigurării funcţionării normale a acestor aparate.

Mărimile consumurilor se stabilesc în baza informaţiei din paşaport sau a condiţiilor tehnice la aparatele menţionate şi se precizează în urma reglării lor. Valoarea pierderilor anuale de agent termic, cauzate de scurgeri din aceste aparate, m³ se determină:

unde:

m – consumul tehnologic de agent termic, tehnic argumentat, scurs prin intermediul fiecărui echipament de automatizare şi protecţie, m³/h;

N – numărul de echipamente de automatizare şi protecţie de acelaşi tip, aflate în funcţiune;

n – durata funcţionării echipamentelor de automatizare şi protecţie de acelaşi tip, pe parcursul perioadei de calcul, h.

12. Consumurile tehnologice de agent termic, la efectuarea testărilor planificate de exploatare şi la spălarea reţelelor termice şi a sistemelor de consum al energiei termice, includ pierderile de agent termic la efectuarea lucrărilor de pregătire, deconectarea sectoarelor de conducte, golirea şi, ulterior, umplerea lor. Normarea acestor consumuri de agent termic se efectuează ţinând cont de periodicitatea efectuării lucrărilor menţionate, reglementată prin actele normative, precum şi de normele de consumuri de exploatare, aprobate de către conducerea întreprinderii, pentru fiecare tip de lucrări în reţelele termice şi în sistemele de consum al energiei termice aflate în proprietatea întreprinderii.

Pentru conductele reţelelor termice şi pentru sistemele de consum al energiei termice, aflate în proprietatea altor întreprinderi, consumurile normate de agent termic pentru executarea lucrărilor menţionate se planifică, în conformitate cu Contractele privind alimentarea cu energie termică, în baza datelor tehnic argumentate.

13. Calculele privind normarea pierderilor şi a consumurilor de agent termic se recomandă a fi efectuate separat pentru fiecare magistrală. Pierderile normative se calculează pentru regimurile sezonului de încălzire şi a perioadei de vară, iar valoarea medie anuală se determină ca sumă a două perioade de calcul.

Durata perioadei de calcul a sezonului de încălzire este indicată în anexa 1. Între perioadele de încălzire (în cazul alimentării cu apă caldă menajeră pe timp de vară) durata de timp se determină ca diferenţa dintre durata calendaristică a anului de calcul şi perioada de încălzire, durata reparaţiilor planificate, a testărilor hidraulice şi a aflării utilajului în rezervă.

14. Valorile normative ale pierderilor de agent termic în perioada de calcul, cauzate de scurgerea acestuia, m³, se determină cu formula:

unde:

A – norma medie anuală a scurgerii de agent termic, m³/(hˇm³), se determină individual pentru fiecare întreprindere (circuit de reţea termică), în baza analizei valorilor efective ale pierderilor de agent termic, cu luarea în consideraţie a investiţiilor cheltuite pentru implementarea proiectelor de reducere a pierderilor. Norma medie anuală a scurgerii de agent termic nu poate să depăşească 0,25 % din volumul orar de apă în reţelele termice utilizate în procesul de livrare a energiei termice;

V_a.per – volumul de apă în reţeaua termică şi în sistemele de consum al energiei termice, în perioada de calcul, m³;

n_per – durata funcţionării reţelei termice şi a sistemului de consum al energiei termice, în perioada de calcul, h;

m_n.h.per – norma medie orară a pierderilor de căldură cu scurgeri, m³/h.

La determinarea volumului de apă în sistemele de consum al energiei termice, trebuie luat în calcul fiecare dintre sistemele ce cuprind diverse tipuri de sarcină termică, indiferent de schema de racordare a acestor sarcini la reţelele termice, cu excepţia sistemelor de alimentare cu apă caldă menajeră, racordate prin intermediul schimbătoarelor de căldură "apă-apă";

La determinarea volumului conductelor reţelei termice şi a sistemelor de consum al energiei termice din clădirile locative, publice şi administrative poate fi utilizată informaţia prezentată în anexele 9, 10. Pentru determinarea volumului sistemului de consum de energie termică al clădirilor industriale trebuie folosită documentaţia tehnică de îndeplinire: calculele de proiect, paşapoartele tehnice ale clădirilor, autorizaţiile tehnice.

15. Normele sezoniere ale scurgerilor de agent termic, m³/h, pot fi precizate prin corectare, în funcţie de presiunea de lucru a agentului termic din conductele reţelelor termice, cu formula:

1) perioada de încălzire: -

2) perioada intersezonieră -

unde:

Р_sî şi Р_is– valoarea medie a presiunii în reţeaua termică în perioadele de încălzire şi intersezonieră kgf/cm²; norma medie orară a pierderilor de căldură cu scurgeri, m³/h;

3) fiind respectată egalitatea:

Valorile medii ale presiunii de lucru în reţeaua termică, în perioadele de încălzire şi intersezonieră, se determină ca media aritmetică a valorilor medii ale presiunii agentului termic în colectoarele de alimentare (colectoare tur) şi retur ale sursei de alimentare cu energie termică.

16. Pierderile de agent termic normate pe sezoane (sezonul de încălzire şi perioada intersezonieră) şi pe lunile de funcţionare se determină prin adunarea componentelor pierderilor.

17. Valorile normative ale pierderilor de agent termic, de exploatare, se determină pe elemente ale sistemului de alimentare cu energie termică, pornind de la dreptul de proprietate, luând în considerare dotarea cu echipamente de măsurare a energiei termice şi a agentului termic, precum şi locul amplasării acestor echipamente faţă de punctul de delimitare a proprietăţilor:

1) comunicaţiile şi utilajul sursei (surselor) de alimentare cu energie termică aflate în proprietatea unităţii termoenergetice;

2) conductele şi utilajul reţelelor termice aflate în proprietatea unităţii termoenergetice;

3) conductele şi utilajul reţelelor termice ale organizaţiilor – cumpărătorilor angro, care nu sunt dotate cu echipamente de măsurare a energiei termice şi a agentului termic, în punctele de delimitare a proprietăţilor;

4) sistemele de consum al energiei termice ale consumatorilor, care nu sunt dotate cu echipamente de măsurare;

5) conductele reţelelor termice şi sistemele de consum al energiei termice, dotate cu echipamente de măsurare în punctele de delimitare a proprietăţilor;

6) conductele reţelelor termice ale consumatorilor, amplasate între punctele de delimitare şi locul amplasării echipamentelor de măsurare;

Calculele pentru determinarea valorilor normative ale pierderilor de agent termic, de exploatare, este oportun de efectuat utilizând formularele prezentate în anexa 14.

Secţiunea 4

NORMAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ CAUZATE

DE PIERDERILE DE AGENT TERMIC

18. Valorile pierderilor normative de căldură anuale cauzate de pierderile de agent termic, Gcal, se determină separat pentru perioadele de încălzire şi perioadele intersezoniere şi apoi se însumează.

Pentru fiecare dintre perioade, mărimea pierderilor se determină cu formula:

unde:

ρ_rper – densitatea medie, în perioada de calcul, a agentului termic calculată la valoarea medie a temperaturii agentului termic din conductele tur şi retur ale reţelei termice (pentru temperatura agentului termic mai joasă de 80^o C se ia densitatea agentului termic egală cu 10³ kg/m³);

t_1per , t_2per – valoarea medie, pentru perioada de calcul, a temperaturii agentului termic din conductele tur şi retur ale reţelei termice, ^oC;

t_med.s.per – valoarea medie, pentru perioada de calcul, a temperaturii apei reci pompate către sursa de alimentare cu energie termică, ulterior folosită pentru adaos în reţeaua termică, ^oC;

c – căldura specifică a agentului termic (a apei de reţea) egală cu 1,0 kcal/(kg^oC) sau 4,2 kJ/(kgK);

b – cota masei de consum a agentului termic pierdut în conducta tur a reţelei termice (în cazul lipsei datelor se ia valoarea cotei b = 0,75).

19. Valorile medii anuale ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice se determină ca medie din temperaturile prognozate medii lunare ale valorilor temperaturii agentului termic în corespundere cu graficul de reglaj al sarcinii termice utilizat în sistemul de alimentare cu energie termică, ce corespund temperaturilor medii lunare prognozate ale aerului din exterior pe toată durata de funcţionare a reţelei termice pe perioada de calcul. Valorile medii lunare prognozate ale temperaturii aerului din exterior se determină ca media din valorile statistice corespunzătoare conform datelor Serviciului hidrometeorologic pentru ultimii 5 ani (în lipsa acestora – conform anexei 1).

20. Valoarea medie a temperaturii apei reci pentru perioada de calcul, °C, furnizată la sursa de alimentare cu energie termică pentru suplinirea reţelelor termice se determină în baza aparatelor de evidenţă (măsură), iar în lipsa lor se adoptă: pentru perioada sezonului de încălzire - t_sez.a.r. = 5 ºС, iar pentru intersezonieră – t_i-sez.a.r. = 15 ºС.

21. Valorile normative ale pierderilor de căldură, cauzate de scurgerea agentului termic, Gcal, în perioadele de încălzire şi intersezonieră se determină lunar, cu formulele:

unde:

t_1l , t_2l – valorile medii lunare ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, °С;

t_1sez , t_2sez – valorile medii ale temperaturii agentului termic în conductele reţelei termice în perioada de încălzire, °С; se determină ca mediile valorilor medii lunare ale temperaturii agentului termic pentru această perioadă;

t_sez.a.r. – valoarea medie lunară a temperaturii apei reci, °С.

22. Valorile normative ale pierderilor de căldură, cauzate de scurgerea agentului termic, se determină cu formulele (6)-(8), pentru sistemul de alimentare cu energie termică, precum şi separat, pentru elementele acestui sistem, conform dreptului de proprietate a acestor elemente.

23. În afară de pierderile de căldură cauzate de scurgerile normative de agent termic din conductele reţelei termice şi din alte elemente ale sistemului de alimentare cu energie termică, se normează pierderile de căldură cauzate de pierderi tehnologice de agent termic, necesar pentru asigurarea regimurilor de exploatare la funcţionarea sistemului de alimentare cu energie termică şi efectuarea lucrărilor de menţinere a utilajului şi a elementelor sistemului de alimentare cu energie termică în stare tehnică bună de funcţionare. La astfel de pierderi se referă deversarea agentului termic pentru efectuarea reparaţiilor planificate, spălare, a diferitelor testări. Ca bază pentru normare, sunt normele de exploatare a pierderilor de agent termic, elaborate de către întreprinderea care exploatează reţeaua termică şi aprobate în modul stabilit. Pierderile de căldură, cauzate de pierderile tehnologice de agent termic, se determină în conformitate cu perioadele de funcţionare a reţelei termice (perioada de încălzire, intersezonieră, lună, an).

Secţiunea 5

NORMAREA PIERDERILOR DE CĂLDURĂ CAUZATE DE TRANSMITEREA

CĂLDURII PRIN CONSTRUCŢIILE TERMOIZOLANTE ALE CONDUCTELOR

24. Pierderile de căldură cauzate de transmiterea căldurii prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductelor reţelelor termice depind de următorii factori:

1) tipul construcţiei termoizolante şi materialele termoizolante aplicate;

2) modalitatea de pozare – aeriană, subterană în canale, subterană direct în sol, raporturile dintre lungimi ale reţelei termice examinate;

3) regimurile de temperaturi şi durata funcţionării reţelei termice pe parcursul anului;

4) parametrii mediului ambiant – valorile temperaturii aerului din exterior, ale solului (la pozare subterană) şi caracterul schimbărilor acestora pe parcursul anului, viteza vântului (la pozare aeriană);

5) durata şi condiţiile de exploatare a reţelei termice.

25. Pierderile de căldură, de exploatare, prin construcţiile termoizolante ale conductelor reţelelor termice în condiţiile medii anuale de funcţionare se normează pentru un termen de un an, următorul după efectuarea încercărilor termice şi servesc ca bază normativă pentru normarea pierderilor de căldură.

26. Normarea pierderilor de exploatare prin construcţiile termoizolante pentru perioada planificată (de calcul) se efectuează pornind de la valorile pierderilor orare de căldură în condiţiile omogenizate de funcţionare a reţelei termice pentru perioada de calcul. Normele pierderilor de căldură se determină în funcţie de durata de exploatare a reţelelor termice şi reconstrucţia acestora (schimbarea izolaţiei) astfel, pentru sectoarele de reţele termice primite în exploatare până în anul 2000 – conform anexei 3, iar pentru cele primite în anul 2000 şi mai târziu - conform anexei 4, pentru conductele sistemelor de apă într-o ţeavă (conductele de alimentare cu apă caldă menajeră) – conform anexei 5. Normele prezentate ale pierderilor de căldură sunt pierderi specifice de căldură, orare, (pentru 1 m lungime a conductei), W/m sau kcal/(mˇh).

27. Normarea pierderilor de căldură de exploatare, orare, se efectuează în modul următor:

1) pentru toate sectoarele reţelei termice - în baza detaliilor cunoscute ce ţin de construcţia reţelei termice pe sectoare (tipul pozării, felul de termoizolare, diametrele conductelor, lungimea sectoarelor), în baza normelor pierderilor de căldură din anexele 3, 4, 5, în conformitate cu SNiP 2.04.14-88 sau NCM G.04.08-2006 Izolaţia termică a utilajului şi a conductelor, în funcţie de durata exploatării conductelor (proiectarea, darea în exploatare, schimbarea termoizolării până şi după anul 2000), căror norme izolaţia conductelor corespunde. Valorile pierderilor orare de căldură prin construcţiile termoizolante se determină prin recalcularea valorilor din tabel la condiţiile de funcţionare omogenizate;

2) pentru sectoarele reţelei termice, specifice acesteia prin modalitatea de pozare şi tipurile de construcţii termoizolante, supuse testărilor termice, în conformitate cu NCM G.04.08-2006 Indicaţii metodice privind determinarea pierderilor de căldură în reţelele termice de apă (supliment la NCM G.04.08-2006) RD 34.09.255.97, în calitate de valori normative se iau valorile efective orare ale pierderilor de căldură obţinute în urma încercărilor, recalculate la condiţiile de funcţionare medii anuale a reţelei termice;

3) pentru sectoarele de reţea termică similare celor supuse încercărilor, pe modalităţi de pozare, tipuri de construcţii termoizolante şi condiţii de exploatare, în calitate de normative, se iau valorile orare ale pierderilor de căldură determinate prin calculul menţionat în pct.34 al prezentei Metodologii, cu aplicarea coeficienţilor de corecţie, determinaţi în baza rezultatelor încercărilor termice. Valorile maximale admise ale coeficienţilor de corecţie sunt indicate în anexa 7;

4) pentru sectoarele reţelei termice care nu sunt similare celor la care au fost efectuate încercări termice, în calitate de normative, se iau valorile pierderilor de căldură determinate prin calcule termotehnice pentru condiţiile de funcţionare omogenizate a reţelei termice, fiind luată în considerare starea tehnică (metoda calculului termotehnic este prezentată în anexa 11);

5) pentru sectoarele de reţea termică date în exploatare după montare, reconstrucţie sau reparaţie capitală cu schimbarea pozării, construcţiei termoizolante, în calitate de normative, se iau valorile orare ale pierderilor de căldură în condiţiile de funcţionare omogenizate ale reţelei termice, determinate prin calcul termotehnic (anexa 11) în baza documentaţiei tehnice de îndeplinire.

28. Valorile pierderilor de căldură orare din reţeaua termică în întregime, în condiţiile de funcţionare medii anuale, se determină prin însumarea valorilor orare ale pierderilor de căldură în conductele sectoarelor separate ale acesteia.

29. Valorile normative ale pierderilor orare de căldură, Gcal/h, pentru condiţiile de funcţionare omogenizate a reţelei termice, se determină, potrivit normelor SNiP 2.04.14-88 sau NCM G.04.08-2006. Izolarea termică ale utilajului şi a conductelor (anexele 3, 4, 5), cu formulele:

1) în comun pentru conductele tur şi retur, pozate subteran,

1) separat pentru conductele tur şi retur pozate aerian,

unde:

q_{n.iz. ,} q_{n.iz.t ,} q_n.iz.r – pierderile specifice de căldură, orare, ale conductelor de fiecare diametru, determinate prin recalcularea valorilor din tabel a normelor pierderilor specifice de căldură, orare, în condiţiile medii anuale de funcţionare a conductelor tur şi retur: în comun - cele pozate subteran şi separat – a celor pozate aerian, kcal/(mˇh);

L – lungimea conductelor sectorului de reţea termică: în două ţevi - pozate subteran; într-o ţeavă – pozate aerian, m;

β – coeficientul pierderilor locale de căldură prin care se iau în considerare pierderile prin robinete, compensatoare, piloni.

Pentru conductele plasate direct în sol, valorile "b" se iau egale cu 1,15, iar pentru conductele plasate în tuneluri, canale şi aeriene, în funcţie de diametrele conductelor, β=1,2 (diametrele de până la 150 mm) şi β=1,15 (diametrele de la 150 mm şi mai mult).

30. Valorile normative ale pierderilor de căldură specifice orare, kcal/(mˇh), la valorile medii anuale ale diferenţei dintre temperaturile agentului termic şi a mediului ambiant (a solului sau a aerului), care diferă de la valorile indicate în tabelele de norme (anexele 3, 4, 5) se determină prin interpolarea (extrapolarea) liniară cu formula:

1) în comun, pentru conductele, tur şi retur pozate subteran

unde:

q_{n.iz.T1 ,} q_n.iz.T2 – pierderile specifice de căldură orare în conductele tur şi retur pentru fiecare diametru, la 2 valori adiacente din tabel (mai mic şi mai mare decât a reţelei termice concrete) a diferenţei medii dintre temperaturile agentului termic şi a solului, kcal/(mˇh), a perioadei de calcul;

Δt_per – diferenţa medie dintre temperaturile solului şi a agentului termic ale reţelei termice examinate, °С, pentru perioada examinată;

Δt_Т1 şi Δt_Т2 – valorile adiacente din tabel, mai mici şi mai mari decât cele pentru reţeaua termică concretă, a diferenţei medii dintre temperaturile agentului termic şi a solului °С, pentru perioada examinată.

Diferenţa medie dintre temperaturile agentului termic şi a solului °С se determină cu formula:

unde:

t_t.per , t_r.per – valorile medii ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice examinate, °С, pentru perioada examinată;

t_sol.per – valoarea medie a temperaturii solului la adâncimea plasării conductelor reţelei termice (se ia conform anexei 2), °С;

2) pentru reţelele termice pozate aerian, separat în conductele tur şi retur,

unde:

q_n.iz.t.T1 şi q_n.iz.t.T2 – pierderi specifice orare de căldură în conductele tur cu diametrul concret la două valori adiacente (mai mici şi mai mari decât cele din tabel) a diferenţei medii a valorilor temperaturii agentului termic şi a aerului, kcal/(mˇh), pentru perioada examinată;

q_n.iz.r.T1 şi q_n.iz.r.T2 – aceeaşi, pentru conductele retur, kcal/(mˇh);

Δt_t.per şi Δt_r.per – diferenţa medie pentru perioada de calcul, dintre temperatura agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice şi temperatura aerului din exterior, °С;

Δt_t.Т1 şi Δt_t.Т2 – valorile adiacente din tabel (mai mici şi mai mari) ale diferenţei medii dintre temperatura agentului termic din conducta tur a reţelei termice şi a aerului din exterior, pentru perioada de calcul, °С;

Δt_r.Т1 şi Δt_r.Т2 – aceleaşi, pentru conductele retur, °С.

Valoarea diferenţei medii a temperaturii Δt_t.per şi Δt_t.per pentru conductele tur şi retur se determină ca diferenţa valorilor respective a temperaturii medii a agentului termic Δt_t.per şi Δt_r.per şi temperatura medie a aerului din exterior Δt_{a.e per}.

31.Valorile medii ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice t_t.per şi t_r.per se determină ca mediile valorilor medii lunare prognozate ale temperaturii agentului termic, conform graficului de temperaturi în vigoare, de reglaj al sarcinii termice, care corespunde temperaturilor aerului din exterior, prognozate.

32. Valorile medii lunare ale temperaturii aerului din exterior şi a solului, prognozate, se determină în baza informaţiei serviciului hidrometeorologic local privind valorile statistice climatologice ale temperaturii aerului din exterior şi a solului la adâncimea pozării conductelor reţelelor termice pentru perioada ultimilor 5 ani, iar în lipsa acestora – conform anexelor 1, 2.

33. Pierderile de căldură orare, normative, din conductele reţelelor termice, se determină similar pct. 29., potrivit anexelor 3, 4, 5, luând în considerare următoarele:

1) data recepţiei în exploatare a sectoarelor reţelelor termice;

2) normele sunt aduse la cele aplicabile pentru reţelele termice cu diferite durate de funcţionare în an, până la 5000 ore inclusiv şi mai mult de 5000 ore;

3) normele se referă la valorile medii absolute ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelelor termice şi nu se referă la diferenţa valorilor medii sezoniere a temperaturii agentului termic şi a mediului ambiant;

4) la pozarea subterană a reţelelor termice, normele sunt aduse separat pentru pozarea în canale şi direct în sol;

5) pierderile de căldură specifice orare la pozarea subterană a conductelor reţelelor termice cu aplicarea poliuretanului expandat, fenolporoplastului şi a betonului polimer în calitate de strat termoizolant, se determină conform anexelor 3, 4, 5 , cu introducerea coeficienţilor de corecţie conform anexei 6.

34. Valorile normative orare ale pierderilor de căldură în sectoarele reţelei termice, Gcal/h, similare sectoarelor la care au fost efectuate încercări termice pe modalităţi de pozare, tipuri de construcţii termoizolante şi condiţii de exploatare se determină separat, pentru conductoarele pozate subteran şi aerian, cu formulele:

1) în comun pentru conductele tur şi retur pozate subteran

2) separat pentru conductele tur şi retur pozate aerian

unde: k_t , k_t.t şi k_t.r – coeficienţi de corecţie pentru determinarea pierderilor de căldură normative orare, obţinuţi în rezultatul testărilor termice.

35. Coeficienţii de corecţie pentru sectoarele reţelei termice, similare celor la care au fost efectuate testări termice pe modalităţi de pozare, tipuri de construcţii termoizolante şi condiţii de exploatare, se determină:

1) pozare subterană, conductele tur şi retur în comun

unde: Q_iz.per.t. şi Q_iz.per.t.n – pierderile de căldură determinate prin testări termice, recalculate la condiţiile de funcţionare omogenizate a fiecărui sector de reţea termică supuse încercării termice şi pierderile de căldură determinate conform normelor (Anexele 3, 4, 5) pentru aceleaşi sectoare kcal/h;

2) pozarea aeriană, în conductele tur şi retur, separat:

unde: Q_iz.per.t.e şi Q_iz.per.r.e – pierderile de căldură determinate prin încercări termice, recalculate la condiţiile de funcţionare omogenizate a fiecărui sector de reţea termică prin încercări termice, recalculate la condiţiile de funcţionare omogenizate a fiecărui sector de reţea termică supusă încercării termice, separat pentru conductele tur şi retur, kcal/h;

Q_iz.per.t.e şi Q_iz.per.r.e – pierderile de căldură determinate conform normelor indicate în anexele 3, 4, 5, pentru aceleaşi sectoare, kcal/h.

Valorile maxime ale coeficienţilor de corecţie nu vor fi mai mari decât valorile prezentate în anexa 7.

36. La determinarea prin calcul termoenergetic a pierderilor de căldură prin construcţiile termoizolante ale conductelor, este necesar de luat în considerare:

1) caracteristicile termotehnice indicate în îndrumătoare, trebuie corectate prin includerea corectărilor bazate pe evaluarea stării tehnice a conductelor reţelei termice;

2) pierderile de căldură se determină pentru condiţiile de exploatare omogenizate a reţelelor termice (valorile omogenizate ale temperaturii agentului termic şi ale mediului ambiant: ale aerului din exterior - în cazul de pozare aeriană a conductei, a solului – în cazul de pozare subterană a conductei);

3) valorile caracteristicilor termotehnice, incluse în formulele pentru determinarea pierderilor de căldură prin construcţiile termoizolante, care depind de construcţia şi de materialul stratului termoizolant, pot fi primite în conformitate cu documentaţia tehnică de îndeplinire şi trebuie să fie corectate în baza rezultatelor cercetărilor speciale;

4) calculele trebuie să fie efectuate ţinând cont de modalitatea pozării conductelor reţelei termice examinate. Metoda de calcul şi formulele sunt prezentate în anexa 11.

37. Pentru fiecare perioadă a anului ulterior, după testările termice efectuate, la valorile pierderilor de căldură se introduc corectări.

Corectările reprezintă în sine coeficienţi la valorile pierderilor de căldură orare cu transferul căldurii prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductelor, care se determină în funcţie de raportul caracteristicii materiale a conductelor reţelei termice pozate subteran şi aerian, în întregime, precum şi de raportul pierderilor de căldură în sectoarele reţelei termice, obţinute în urma testărilor termice şi a calculelor, precum şi a pierderilor normative de căldură, determinate în urma calculelor efectuate.

38. Valorile maxime ale coeficienţilor de corecţie pentru fiecare raport al modalităţilor de pozare şi nivelul pierderilor de căldură nu trebuie să depăşească valorile prezentate în tabelul din anexa 7. În cazuri excepţionale, pentru perioada efectuării lucrărilor de reparaţie, de reabilitare a termo - şi hidroizolaţiei deteriorate, dar nu mai mult de 1 an, pot fi aplicaţi coeficienţii, valorile cărora depăşesc cele prezentate în tabel; coeficientul concret se stabileşte de către conducerea întreprinderii, la planificarea măsurilor de economie a energiei şi se coordonează cu organul ierarhic superior.

39. În cazul modificării condiţiilor de exploatare sau a stării tehnice a stratului termoizolant al conductelor menţionate, valorile pierderilor de căldură trebuie să fie recalculate, iar coeficienţii de corecţie - precizaţi.

40. Valorile pierderilor lunare de căldură în conducte se determină în baza valorilor orare de căldură, prin recalcularea la condiţiile medii de temperaturi ale fiecărei luni, luând în considerare durata de funcţionare a reţelei termice în această lună.

41. Valorile normative ale pierderilor de căldură, de exploatare, prin construcţiile termoizolante ale conductelor reţelei termice, Gcal, pentru perioada respectivă se determină cu expresia:

unde Q_iz.n, Q_iz.n.t şi Q_iz.n.r – valorile normative orare ale pierderilor de căldură, de exploatare, în reţelele termice, comune pentru conductele tur şi retur pozate subteran şi separat pentru cele pozate aerian, Gcal/h;

n – durata de funcţionare a reţelei termice în perioada examinată, h.

42. Valorile normative ale pierderilor de căldură de exploatare la condiţiile de funcţionare medii lunare a reţelei termice, Gcal/h, se determină:

1) pentru conductele tur şi retur pozate subteran, împreună, (anexele 3, 4),

2) pentru conductele tur şi retur pozate aerian, separat, (Anexele 3, 4) –

unde t_t.l şi t_r.l – valorile medii lunare prognozate ale temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice concrete din graficul de temperaturi, de reglaj al sarcinii termice la valorile prognozate ale temperaturii aerului din exterior, ^oC;

t_sol.l şi t_ae.l – valorile medii lunare prognozate ale temperaturii solului, la adâncimea pozării conductelor, şi a aerului din exterior, ^oC.

43. Valorile normative ale pierderilor de căldură, de exploatare, Gcal/h, cu transferul căldurii prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductei sectorului de reţea termică, ce nu sunt caracteristice modului de pozare şi tipului construcţiei stratului termoizolant pentru reţeaua examinată la care pierderile specifice de căldură au fost calculate, se determină cu formulele:

1) pentru conductele tur şi retur pozate subteran, împreună,

2) pentru conductele tur şi retur pozate aerian, separat,

unde q_iz.c , q_iz.c.t şi q_iz.c.r – pierderi specifice orare de căldură, care se determină prin calcul termotehnic pentru conductele de fiecare diametru în condiţii de funcţionare medii anuale a reţelei termice, împreună - pentru conductele tur şi retur pozate subteran şi separat – pentru cele aeriene, kcal/(m∙h).

44. Valorile normative ale pierderilor de căldură de exploatare prin construcţiile termoizolante ale conductelor, Gcal, în sectoarele reţelei termice, date în exploatare după construcţia lor, reparaţie capitală sau reconstrucţie, se determină cu formulele (26-28), utilizând valorile specifice a pierderilor de căldură obţinute în urma calculelor termotehnice efectuate pentru sectoarele respective.

45. Valorile normative ale pierderilor de căldură, de exploatare, prin construcţiile termoizolante ale conductelor, pentru întregul an se determină ca suma valorilor normative ale pierderilor de căldură de exploatare în sezoanele respective, folosind formularele din anexa 14.

Capitolul II

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE INDICILOR REGIMURILOR

DE FUNCŢIONARE A REŢELELOR TERMICE

Secţiunea 1

DISPOZIŢII GENERALE

46. Regimurile de funcţionare a reţelelor termice sunt determinate prin caracteristicile elaborate pe următorii indici:

1) consumul de energie termică în reţeaua termică (livrarea energiei termice în reţeaua termică);

2) diferenţa de temperaturi a agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, sau temperatura agentului termic în conducta retur, la temperatura prestabilită a agentului termic în conducta tur;

3) debitul de agent termic în conductele tur şi retur;

4) puterea motoarelor electrice a pompelor, necesară pentru transportul energiei termice şi consumul de energie electrică, necesar pentru transportul energiei termice;

5) consumul specific de agent termic;

6) consumul specific de energie electrică la transportul energiei termice.

47. Caracteristicile regimurilor de funcţionare a reţelelor termice pot fi prezentate sub formă de imagine grafică, în formă de grafice ale schimbării valorilor indicilor regimurilor de funcţionare, în funcţie de condiţiile meteo pe întreaga durată a perioadei de calcul, sau în formă de tabel.

48. Caracteristicile de funcţionare a reţelelor termice se elaborează pentru perioada de încălzire şi perioada intersezonieră ale anului (în cazul existenţei alimentării cu apă caldă menajeră).

49. Ca bază pentru calcularea valorilor normative ale indicilor regimurilor de funcţionare a reţelei termice servesc contractele privind alimentarea cu energie termică, încheiate de către unităţile termoenergetice cu abonaţii (consumatori de energie termică) şi caracteristicile tehnice ale surselor de alimentare cu energie termică şi ale reţelelor termice.

În fiecare contract se stipulează următoarea informaţie iniţială:

1) valoarea orară de calcul al sarcinii termice pentru încălzire, ventilaţie cu presiune, condiţionarea aerului, la valorile de calcul al temperaturii aerului din exterior pentru fiecare din aceste genuri de consum al căldurii;

2) valoarea medie orară săptămânală a sarcinii termice a alimentării cu apă caldă menajeră, cu indicarea obligatorie a consumului de energie termică în sistemele locale de alimentare cu apă caldă menajeră la care este asigurată şi circulaţia de apă;

3) schemele de racordare, de principiu, a fiecărei din aceste sisteme de consum al căldurii, parametrii lor de calcul şi gradul de automatizare.

50. Informaţia privind regimurile de livrare a energiei termice de către sursa de alimentare cu energie termică conţine graficul de reglaj al sarcinii termice (graficul de temperatură, debitul şi presiunea agentului termic în colectoarele tur şi retur), precum şi graficul de livrare a energiei termice în funcţie de temperatura aerului din exterior.

51. Valorile normative ale indicilor regimului de funcţionare a sistemului de alimentare cu energie termică se determină, cel puţin, pentru următoarele valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior:

1) valoarea temperaturii aerului din exterior, care corespunde începutului şi sfârşitului perioadei de încălzire, t_a = +8 °С;

2) valoarea temperaturii aerului din exterior, t_a.f, care corespunde punctului de frângere (inflexiune) a graficului de temperatură a agentului termic;

3) valoarea medie a temperaturii aerului din exterior a perioadei de încălzire, t_a;

4) valoarea de calcul al temperaturii aerului din exterior, t_a.e, pentru proiectarea încălzirii.

Secţiunea 2

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE DEBITULUI DE ENERGIE TERMICĂ

52. Valorile normative ale consumului de energie termică în sistemul de alimentare cu energie termică (livrarea energiei termice) se determină pentru toate valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior.

53. Valorile normative de livrare a energiei termice, la valoarea dată a temperaturii aerului din exterior, se compun din valorile de căldură necesară tuturor consumatorilor sistemului de alimentare cu energie termică (încălzire, ventilaţie cu presiune, condiţionarea aerului, alimentare cu apă caldă menajeră) şi valorile normative ale pierderilor de căldură prin construcţiile termoizolante ale conductelor reţelei termice, precum şi cu agentul termic pierdut, Gcal/h:

unde: Q_c, Q_iz şi Q_s.n. – consumul de căldură, pierderile de căldură cu transferul căldurii prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductelor reţelei termice şi cu agentul termic pierdut, la valoarea caracteristică a temperaturii aerului din exterior, Gcal/h.

54. Valorile necesare de consum al căldurii (încălzire, ventilaţie cu presiune, condiţionarea aerului) se determină în baza valorilor de calcul al sarcinii termice a acestor genuri de consum al căldurii prin recalcularea lor la valorile caracteristice ale temperaturii aerului exterior. Valorile consumului de căldură pentru alimentarea cu apă caldă menajeră sunt identice pentru toate valorile temperaturii aerului din exterior şi sunt egale cu sarcinile termice medii orare pe săptămână ale alimentării cu apă caldă menajeră ale fiecărui consumator de energie termică.

55. Valoarea de energie termică necesară pentru compensarea pierderilor de căldură în sistemele de alimentare cu apă caldă menajeră prin circulaţia în ele a apei fierbinţi se determină în sistemele închise şi deschise de alimentare cu căldură prin cota sarcinii medii orare pe săptămână a alimentării cu apă caldă menajeră a consumatorilor. Mărimea cotei menţionate depinde de existenţa şi lungimea unor reţele termice separate, a alimentării cu apă caldă menajeră amplasate între Punctele Termice Centrale (PTC) şi sistemele locale, precum şi a uscătoarelor de prosoape în sistemele locale de alimentare cu apă caldă menajeră.

56. Pentru a fi păstrată valoarea normativă a temperaturii apei calde menajere, pe segmentul de rectificare a graficului de temperatură, în scopul asigurării valorilor necesare ale temperaturii agentului termic în conducta tur, trebuie să fie efectuată corecţia mărimii consumului de căldură, aplicând coeficientul de corecţie (mai mare de unu) care depinde de mărimea discrepanţei graficului de temperatură cu valoarea temperaturii agentului termic vehiculat, şi se determină cu formula:

unde:

t^l₁ – valoarea temperaturii agentului termic în conducta tur a reţelei termice schimbate în legătură cu rectificarea graficului de temperatură, °С;

t^l₂ – valoarea temperaturii agentului termic în conducta retur a reţelei termice schimbate în legătură cu rectificarea graficului de temperatură, °С;

t₁ – valoarea temperaturii agentului termic în conducta tur a reţelei termice, în diapazonul rectificării graficului de temperatură °С;

t₂ – valoarea temperaturii agentului termic în conducta retur a reţelei termice, în diapazonul rectificării graficului de temperatură °С.

57. Valorile normative ale pierderilor de căldură, cauzate de transferul căldurii prin conductibilitatea construcţiilor termoizolante ale conductei reţelei termice şi de scurgerile de agent termic, la valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, se determină conform indicaţiilor din capitolul I, secţiunea 5 al prezentei Metodologii.

Secţiunea 3

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE TEMPERATURII AGENTULUI

TERMIC ÎN CONDUCTELE TUR ŞI RETUR ALE REŢELELOR TERMICE

58. Valorile normative ale temperaturii agentului termic, ^oC, în conductele tur şi retur ale reţelei termice, pentru fiecare valoare caracteristică a temperaturii aerului din exterior pe durata perioadei de calcul, se iau din graficul de temperaturi de reglaj al sarcinii termice, care se elaborează în baza valorilor de calcul al temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, metodele de consum al energiei termice şi modalitatea de reglaj adoptată.

59. Valorile de calcul al temperaturii agentului termic se iau în baza proiectelor sistemelor de alimentare cu energie termică; modificările valorilor de calcul al temperaturii agentului termic necesită argumentări tehnico-economice corespunzătoare.

Graficul de temperaturi de reglaj al sarcinii termice se elaborează pornind de la condiţiile alimentării zilnice cu energie termică pentru încălzire, care asigură clădirile încălzite cu energie termică necesară, în funcţie de temperatura aerului din exterior, precum şi acoperirea sarcinii termice a sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră, pe toată durata perioadei de încălzire.

60. În sistemele închise de alimentare cu energie termică, valorile normative ale diferenţei valorilor de temperatură în conductele tur şi retur ale punctelor termice, omogenizate pentru toţi consumatorii, °С, la valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, se determină prin împărţirea valorii consumului de energie termică, necesară pentru consum de căldură, cu aceste valori ale temperaturii aerului din exterior, la valoarea respectivă a consumului de agent termic:

unde:

∑Q_c – valoarea consumului de căldură necesară pentru utilizare, Gcal/h;

∑G₁ – suma valorilor respective ale consumului de agent termic în conductele tur ale reţelelor termice din punctele termice, t/h.

Valorile normative ale consumului de energie termică se determină conform capitolului II, secţiunea 3, iar al agentului termic – conform capitolului II, secţiunea 5.

61. Valoarea normativă a diferenţei temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice a sistemului de alimentare cu energie termică (în colectoarele tur şi retur ale surselor de alimentare cu energie termică) diferă de valoarea omogenizată a diferenţei temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur din punctele termice ale consumatorilor de energie termică, la valoarea medie normativă a scăderii temperaturii agentului termic în aceste conducte. Toate valorile menţionate se determină pentru fiecare din valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, cu formulele (34) şi (35).

62. Valorile normative ale temperaturii agentului termic în conducta tur a reţelei termice, ^oC, se determină cu formula:

unde:

t_1n – valoarea normativă a temperaturii agentului termic în conducta tur a reţelei termice, ^oC, se determină din graficul de reglaj al sarcinii termice;

Δt_n – valoarea normativă a diferenţei temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur a reţelei termice, ^oC.

63. Valoarea normativă a temperaturii agentului termic în conducta retur a reţelei termice la colectorul sursei de alimentare cu energie termică este mai mică faţă de valorile normative ale acestui indice al regimului, în punctele termice ale consumatorilor de energie termică, cu valorile normative ale scăderii temperaturii agentului termic în conductele retur ale reţelei termice, pe segmentele cuprinse între fiecare dintre consumatori şi sursa de alimentare cu energie termică. Valoarea medie normativă a scăderii temperaturii agentului termic în conductele retur ale reţelei termice pe segmentele între consumatori şi sursa de alimentare cu energie termică, ^oC, cauzate de pierderile de căldură în conducte, se determină cu expresia:

unde: t_2cons şi t_2sursa – valorile normative ale temperaturii agentului termic în conductele retur din punctele termice ale consumatorilor şi colectorul retur al sursei de alimentare cu energie termică, ^oC.

64. Valorile normative ale scăderii temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur ale reţelelor termice, ^oC, se determină cu formulele:

unde:

Q_c1n şi Q_c2n – valorile normative ale pierderilor de căldură în conductele tur şi retur ale reţelei termice, la temperatura caracteristică a aerului din exterior, Gcal/h;

G_1n şi G_2n – valorile normative ale consumului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, la temperatura caracteristică a aerului din exterior, t/h.

Pierderile de căldură în conductele reţelelor termice se determină conform capitolului I, secţiunea 5 al prezentei Metodologii.

Secţiunea 4

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE DEBITULUI

DE AGENT TERMIC ÎN REŢELELE TERMICE

65. Valorile normative ale debitului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, t/h, se determină prin însumarea valorilor consumului de agent termic pe metode de consum (încălzire, ventilaţie cu presiune, alimentare cu apă caldă menajeră) în conductele tur şi retur ale punctelor termice pentru fiecare din valorile caracteristice ale aerului din exterior.

66. Valorile normative ale debitului de agent termic se determină cu luarea în considerare a structurii sistemului de alimentare cu energie termică, a schemelor de conectare la reţelele termice ale sistemelor de consum al energiei termice, precum şi a gradului de automatizare a punctelor termice ale acestor sisteme.

67. Valorile normative ale debitului de agent termic în conductele tur şi retur din punctele termice ale consumatorilor de energie termică se determină în baza valorilor de calcul al consumului de agent termic pe tipuri de consum al căldurii.

Valorile de calcul al debitului de agent termic, pe tipuri de consum al căldurii, se determină în funcţie de tipul sistemului de alimentare cu energie termică, schemele de conectare a sistemelor de consum al căldurii, precum şi de gradul de automatizare a punctelor termice.

68. În sistemele de alimentare cu energie termică, fără sarcina alimentării cu apă caldă menajeră, valorile normative ale debitului de agent termic, pentru fiecare din valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, sunt constante şi egale cu valorile de calcul al consumului de agent termic pentru încălzire şi ventilaţie cu presiune.

69. Pentru sistemele închise de alimentare cu energie termică, în lipsa, la toate punctele termice ale consumatorilor de energie termică, a regulatoarelor de menţinere constantă a debitului de agent termic în sistemele de încălzire şi ventilaţie cu presiune, precum şi pentru menţinerea constantă a temperaturii apei ce se aduce la alimentarea cu apă caldă menajeră, valorile normative ale debitului de agent termic sunt constante, pentru valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior şi egale cu suma valorilor de calcul al consumului respectiv de agent termic.

70. Componentele valorii normative a debitului de agent termic, pe tipurile consumului de căldură, sunt următoarele:

1) încălzirea şi ventilaţia cu presiune;

2) alimentarea cu apă caldă menajeră.

În sistemele închise de alimentare cu căldură, în cazul existenţei la PTC a regulatoarelor automate pentru reglarea presiunii, aceste componente:

a) sunt egale cu valoarea de calcul al consumului de agent termic, la toate valorile aerului din exterior - pentru încălzire şi ventilaţia cu presiune;

b) sunt egale cu valorile de calcul al consumului de agent termic necesar pentru alimentare cu apă caldă menajeră, la valoarea temperaturii aerului din exterior care corespunde punctului de frângere a graficului temperaturii de reglare a sarcinii termice - pentru sistemele de alimentare cu apă caldă menajeră.

Pentru celelalte valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior – egal cu valorile debitului de agent termic pentru alimentarea cu apă caldă menajeră, determinate prin calculul termic al punctelor termice. Excepţie fiind punctele termice cu schimbătoarele de căldură ale sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră, conectate în paralel la reţeaua termică, pentru care valoarea debitului de agent termic la alimentarea cu apă caldă menajeră este egală cu valoarea de calcul, la temperatura aerului din exterior ce corespunde începutului şi sfârşitului perioadei de încălzire (+8 ^oC).

71. În sistemele închise de alimentare cu energie termică, cu diferit grad de automatizare a sistemelor de consum al energiei termice, componentele valorilor normative ale debitului de agent termic, pe tipuri de consum al energiei termice, la valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, se determină:

1) pentru punctele termice deplin automatizate (dotate cu regulatoare pentru menţinerea debitului constant de agent termic pentru încălzire şi ventilaţie cu presiune, precum şi pentru menţinerea constantă a temperaturii apei pentru alimentare cu apă caldă menajeră) - în conformitate cu cerinţele din pct. 70 al prezentei Metodologii;

2) pentru punctele termice fără regulatoare ale debitului constant de agent termic pentru încălzire şi ventilaţie cu presiune, precum şi a temperaturii apei pentru alimentare cu apă caldă menajeră, la valoarea temperaturii aerului din exterior, ce corespunde punctului de frângere al graficului de temperaturi de reglaj al sarcinii termice, egale cu suma valorilor de calcul al consumului de agent termic pentru încălzire, ventilaţie cu presiune şi alimentare cu apă caldă menajeră se determină conform rezultatelor calculelor hidraulice ale reţelei termice, în baza rezistenţei hidraulice a sistemelor de încălzire, a ventilaţiei cu presiune şi a schimbătoarelor de căldură, a alimentării cu apă caldă menajeră; în cazul conectării independente a sistemelor de încălzire şi a ventilaţiei cu presiune pentru calculul hidraulic, în locul rezistenţei hidraulice a acestor sisteme, se aplică rezistenţa hidraulică a schimbătoarelor de căldură respective;

3) pentru punctele termice dotate numai cu regulatoare pentru reglarea temperaturii apei necesare pentru alimentarea cu apă caldă menajeră:

a) alimentare cu apă caldă menajeră – conform cerinţelor pct.70al prezentei Metodologii;

b) încălzire şi ventilaţie cu presiune – la valoarea temperaturii aerului din exterior ce corespunde punctului de frângere al graficului de temperaturi de reglaj al sarcinii termice egale cu suma valorii de calcul al consumului de agent termic pentru încălzire şi ventilaţie cu presiune; pentru celelalte valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior valorile normative ale debitului de agent termic pentru încălzire şi ventilaţia cu presiune se determină conform rezultatelor calculului hidraulic al reţelei termice, în baza valorilor rezistenţei hidraulice a sistemelor de încălzire (în cazul conectării dependente) şi a schimbătoarelor de căldură ale încălzirii (în cazul conectării independente).

72. La determinarea valorilor normative ale debitului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, trebuie de ţinut cont de circulaţia apei în sistemele locale de alimentare cu apă caldă menajeră (în cazul existenţei acesteia).

73. Valoarea debitului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, aferentă circulaţiei apei în sistemele neautomatizate de alimentare cu apă caldă menajeră, în cazul existenţei prizei de apă nemijlocit pe conductele reţelei termice, se determină ca fiind de calcul la valoarea temperaturii aerului din exterior, ce corespunde punctului de frângere a graficului de temperaturi de reglare a sarcinii termice.

Pentru celelalte valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior şi existenţa prizei de apă pe conducta tur a reţelei termice această parte a valorii normative de consum al agentului termic se precizează conform rezultatelor calcului hidraulic al reţelei termice, în baza valorilor rezistenţei hidraulice a sistemelor de încălzire şi a liniilor de circulaţie a sistemelor locale de alimentare cu apă caldă menajeră.

În cazul prizei de apă pe conducta retur, valoarea debitului de agent termic pentru circulaţie este egală cu zero.

74. La sistemele închise de alimentare cu căldură, determinând valorile normative ale debitului de agent termic pentru alimentare cu apă caldă menajeră, indiferent de schema conectării încălzitoarelor, este necesar de ţinut cont de circulaţia apei în sistemele locale de alimentare cu apă caldă menajeră.

75. Pentru sistemele închise de alimentare cu căldură, valorile normative ale consumului de agent termic în conductele retur ale punctelor termice trebuie să fie luate egale cu valorile normative ale debitului de agent termic în conductele tur.

76. Valorile normative ale debitului de agent termic în conducta retur a reţelei termice (în colectoarele retur ale surselor de producere a energiei termice), pentru fiecare din valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior pe parcursul perioadei de calcul, sunt mai mari decât valorile normative ale debitului sumar de agent termic în conductele tur din punctele termice ale consumatorilor, cu valoarea normativă a pierderilor de agent termic în conducta tur a relei termice.

Valorile normative ale debitului de agent termic în conducta tur a reţelei termice (în colectoarele tur ale surselor de producere a energiei termice), pentru fiecare din valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, pe parcursul perioadei de calcul, sunt mai mici decât valorile normative ale debitului sumar de agent termic în conductele retur din punctele termice ale consumatorilor, cu valoarea normativă a pierderilor de agent termic în conducta retur a relei termice.

Valorile normative ale pierderilor de agent termic se determină conform cerinţelor din capitolul I, secţiunea 3 al prezentei Metodologii.

77. Datorită faptului că valorile normative ale pierderilor de agent termic sunt mici, comparativ cu valorile normative ale debitului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, pierderile normative de agent termic pot fi ignorate în calculele practice efectuate, fiind luate valorile normative ale debitului de agent termic în conductele tur şi retur ale reţelei termice, egale cu valorile normative sumare al consumului de agent termic în conductele respective din punctele termice ale consumatorilor.

78. Calculele hidraulice ale reţelelor termice, în vederea determinării valorilor normative ale debitului de agent termic pentru diferite valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior (pct. 71 şi 76 ale prezentei Metodologii) se efectuează cu aplicarea programului elaborat special pentru calcul hidraulic, care permite efectuarea a mai multor variante de calcul al regimurilor hidraulice de funcţionare a reţelei termice.

79. Calculul hidraulic al reţelei termice, în varianta de bază, este oportun de efectuat separat pentru conductele tur şi retur, la valoarea debitului de agent termic al fiecărui sistem de consum al energiei termice, determinat la valoarea temperaturii aerului din exterior ce corespunde punctului de frângere a graficului de temperaturi de reglaj al sarcinii termice. Această valoare a temperaturii aerului din exterior se consideră ca valoare de calcul pentru reţeaua termică, deoarece la această temperatură, debitul de agent termic în conducta tur este maximal.

Valorile de calcul al presiunii disponibile la punctele termice ale sistemelor neautomatizate de consum al energiei termice, precum şi valorile rezistenţei hidraulice ale acestora, m/(m³/h)², se determină reieşind din rezultatele variantei de bază a calculului hidraulic al reţelei termice şi construirea variantei de calcul al regimului hidraulic de funcţionare a reţelei termice. Aceste valori sunt utilizate ca date iniţiale pentru efectuarea calculelor hidraulice la alte valori caracteristice ale temperaturii aerului din exterior. Calculele se efectuează, utilizând valorile rezistenţei hidraulice a sistemelor neautomatizate de consum al energiei termice, determinate în urma efectuării calculului hidraulic de bază a reţelei termice, precum şi valoarea debitului de agent termic al sistemului de consum al energiei termice automatizate, pentru valorile caracteristice respective ale temperaturii aerului din exterior.

80. Valoarea rugozităţii echivalente pentru efectuarea calculului hidraulic al reţelelor termice se ia din rezultatele încercărilor speciale ale acestor reţele sau din rezultatele analizei informaţiei de exploatare.

81. Pentru determinarea valorilor normative ale debitului de agent termic în conductele reţelelor termice la punctele termice ale sistemelor de consum al energiei termice, la valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, în afară de modalitatea determinării acestor valori prin calcul, pentru unele scheme de principiu de racordare a sistemelor locale de alimentare cu apă caldă menajeră se aplică metoda aproximaţiei succesive.

În cazul valorii de calcul, pentru reţeaua termică, al temperaturii aerului din exterior ce corespunde punctului de frângere a graficului de reglare a sarcinii termice, se consideră de calcul valorile consumului de agent termic, pentru sistemele neautomatizate de încălzire şi ventilaţie cu presiune, iar valoarea temperaturii agentului termic în conductele retur ale reţelei termice, la punctele termice ale acestor sisteme, sunt egale cu valoarea temperaturii agentului termic din graficul de reglare a sarcinii termice în acest punct al graficului. Însă, la celelalte valori ale temperaturii aerului din exterior, valoarea temperaturii agentului termic, în conductele retur ale sistemelor neautomatizate de încălzire şi ale ventilaţiei cu presiune, diferă de valoarea temperaturii agentului termic din graficul de temperaturi, fapt care schimbă debitul de agent termic pentru alimentarea cu apă caldă menajeră în cazul racordării în 2 trepte a schimbătoarelor de căldură ale alimentării cu apă caldă menajeră, precum şi în cazul captării nemijlocite a agentului termic pentru alimentarea cu apă caldă menajeră. La determinarea valorilor debitului de agent termic pentru sistemele de alimentare cu apă caldă menajeră, este necesară evidenţa acestor circumstanţe (prin metoda aproximaţiei succesive).

82. În cazul racordării în paralel a schimbătoarelor de căldură ale alimentării cu apă caldă menajeră, regimul de funcţionare a lor depinde numai de temperatura agentului termic din conducta tur a reţelei termice şi nu depinde de temperatura agentului termic în conductele retur ale sistemelor de încălzire şi ventilaţiei cu presiune. De aceea, nu este necesară efectuarea repetată a calculelor termice, menţionate, a punctelor termice.

Secţiunea 5

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE CONSUMULUI SPECIFIC

DE AGENT TERMIC ÎN CONDUCTELE TUR ALE REŢELEI TERMICE

83.Valoarea normativă a consumului specific orar de agent termic în conducta tur a reţelei termice din sistemul de alimentare cu energie termică se determină prin relaţia dintre valoarea normativă a consumului orar de agent termic în conducta tur a reţelei termice, timp de o zi, la valoarea caracteristică a temperaturii aerului din exterior, şi valoarea normativă a consumului orar de energie termică în sistemul de alimentare cu energie termică, la aceiaşi valoare a temperaturii aerului din exterior.

84. Valoarea normativă a consumului specific de agent termic în conducta tur a reţelei termice din sistemul de alimentare cu energie termică, t/Gcal, pentru fiecare dintre valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior se determină cu formula:

unde:

G_n.t – valoarea normativă a debitului de agent termic în conducta tur a reţelei termice, t/h, pentru fiecare dintre valorile caracteristice a temperaturii aerului din exterior;

Q_n.s – valoarea normativă a consumului de energie termică în sistemul de alimentare cu energie termică, Gcal/h, pentru aceleaşi valori caracteristice a temperaturii aerului din exterior.

Secţiunea 6

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE ALE CONSUMURILOR DE ENERGIE

ELECTRICĂ, ABSOLUTE ŞI SPECIFICE, LA TRANSPORTAREA ENERGIEI TERMICE

85. Valoarea normativă a consumului de energie electrică, pentru transportul energiei termice, se determină în baza puterii motoarelor electrice a pompelor, necesară pentru funcţionarea normală a reţelei termice, şi anume:

1) pompele pentru compensarea scurgerilor din sistemul hidraulic de acţionare al surselor de alimentare cu energie termică;

2) pompele care debitează în reţeaua surselor de alimentare cu energie termică;

3) pompele de alimentare la conductele tur şi retur ale reţelei termice;

4) pompele pentru amestecare în reţeaua termică;

5) pompele pentru drenare;

6) pompele pentru încălzire şi alimentare cu apă caldă menajeră, precum şi pompele pentru compensarea scurgerilor din sistemul hidraulic de acţionare a reţelei termice din circuitul II de încălzire la punctele termice centrale (PTC).

Valoarea normativă a consumului de energie electrică, pentru transportul energiei termice, se determină la valorile caracteristice ale aerului din exterior, pe tot parcursul perioadei de calcul.

Temei pentru determinarea valorilor normative ale consumului de energie electrică, în afară de valorile normative ale consumului de agent termic pompat cu pompele menţionate, sunt valorile presiunii dezvoltate de pompe, necesară pentru funcţionarea normală a reţelei termice, precum şi caracteristicile pompelor.

86. Puterea, (kW), necesară pe arborele pompei pentru a pompa agentul termic cu pompele centrifuge, se determină cu formula:

unde:

G – consumul volumetric de agent termic pompat de pompă, m³/h;

p – densitatea agentului termic, kg/m³;

Н – presiunea dezvoltată de pompă la consumul G, m;

η_tr , η_p – randamentele transmisiei şi ale pompei.

87. La determinarea valorii normative a puterii motoarelor electrice, valoarea consumului de agent termic pompat de pompă se ia din rezultatele calculului hidraulic a reţelei termice, în conformitate cu locul amplasării, a pompei examinate, în sistemul de alimentare cu energie termică. Presiunea pompei se ia în conformitate cu regimul hidraulic de funcţionare a reţelei termice, elaborat, cu majorarea valorii necesare nu mai mult de 10%.

88. La determinarea valorii normative a puterii motoarelor electrice ale pompelor pentru compensarea scurgerilor din sistemul hidraulic de acţionare al surselor de alimentare cu energie termică, valoarea debitului de agent termic pompat de aceste pompe trebuie să corespundă valorii scurgerii de agent termic din sistemul de alimentare cu energie termică (capitolul I, secţiunea 3 a prezentei Metodologii). Valoarea necesară a presiunii se determină din regimul de funcţionare a reţelei termice.

89. În cazul în care grupul de pompe este constituit din pompe de acelaşi tip, debitul de agent termic, pompat de către una din aceste pompe, se determină prin împărţirea valorii totale medii orare a consumului de agent termic la numărul de pompe aflate în stare bună de funcţionare.

90. În cazul în care grupul de pompe este constituit din pompe de diferite tipuri (sau sunt diferite diametrele rotoarelor pompelor de acelaşi tip), pentru a determina debitul de agent termic pompat de fiecare pompă instalată, este necesar de a construi caracteristica rezultantă a pompelor, cu ajutorul cărei poate fi determinat debitul de agent termic pompat de fiecare pompă, fiind cunoscut consumul sumar de agent termic ce se pompează.

91. La strangularea presiunii dezvoltate de pompă (în clapă, în discul de închidere a vanei, în diafragmă de strangulare), valoarea presiunii dezvoltate de pompă şi randamentul acesteia, la o anumită valoare a debitului de agent termic pompat, poate fi determinată din rezultatele încercărilor pompei sau din caracteristica prezentată în fişa acestei pompe.

92. În cazul reglării presiunii şi a debitului pompelor, prin schimbarea frecvenţei de rotaţie a rotoarelor acestor pompe, caracteristica rezultantă a pompelor din grupul de pompe se determină din rezultatele calculului hidraulic a reţelei termice. În acest caz, se vor modifica debitul de agent termic pentru grupul de pompe şi presiunea necesară a pompelor, comparativ cu caracteristica stabilită în fişă. Valorile determinate ale debitului de agent termic, pentru fiecare din pompele incluse în lucru şi presiunea astfel dezvoltată de aceleaşi pompe dau posibilitatea să fie determinată frecvenţa necesară de rotaţie a rotoarelor pompelor, cu expresia:

unde:

H₁ şi H₂ – presiunea dezvoltată de pompă, la frecvenţa de rotaţie n₁ şi n₂, m;

G₁ şi G₂ – debitul de agent termic, la frecvenţa de rotaţie n₁ şi n₂, m³/h;

n – frecvenţa de rotaţie a rotoarelor pompelor, min^-1.

93. Puterea motoarelor electrice, kW, necesară pentru pomparea agentului termic cu pompe centrifuge, ţinând cont de frecvenţa de rotaţie a rotoarelor pompelor, modificată comparativ cu cea iniţială, se determină cu formula (37) prin includerea în formulă a valorilor debitelor de agent termic pompat, a presiunii dezvoltate de pompă şi a randamentului convertorului de frecvenţă (ultimul – în numitorul formulei).

94. Valoarea normativă a puterii totale a motoarelor electrice, ale fiecărui grup de pompe, se determină prin însumarea valorilor puterii necesare a motoarelor electrice a pompelor, doar aflate în stare bună de funcţionare.

95. Valoarea normativă a puterii necesare a motoarelor electrice ale pompelor staţiilor de drenaj amenajate pe reţelele termice, kW, poate fi determinată aproximativ, în baza puterii motoarelor electrice ale pompelor pentru drenare şi a duratei de funcţionare zilnică a acestor pompe. Valoarea normativă medie pe zi a puterii motoarelor electrice ale acestor pompe poate fi determinată cu expresia:

unde:

N – puterea motorului electric ale pompei pentru drenare, kW;

n – durata de funcţionare zilnică a pompei pentru drenare, h.

96. Valoarea normativă a puterii totale a motoarelor electrice ale pompelor, necesară pentru pomparea agentului termic în punctele termice centrale (PTC), trebuie determinată pentru: pompele de aducere la conducte; pompele de circulaţie a apei ale sistemelor de alimentare cu apă caldă menajeră; pompele de compensare a scurgerilor şi de circulaţie ale sistemelor de încălzire, racordate independent la reţeaua termică, precum şi ale altor pompe instalate la conductele reţelei termice.

97. La determinarea valorii normative a puterii motoarelor electrice, valorile debitului de apă fierbinte, pompată cu pompele de circulaţie a sistemului de alimentare cu apă caldă menajeră, se determină reieşind din sarcina termică medie orară săptămânală a alimentării cu apă caldă menajeră şi, de aceea, sunt constante pe parcursul sezonului (perioadele de încălzire sau intersezonieră).

98. La determinarea valorii normative a puterii motoarelor electrice ale pompelor de compensare a scurgerilor şi de circulaţie din sistemele de încălzire, conectate la reţeaua termică prin schimbătore de căldură, valoarea debitului de agent termic pompat de aceste pompe se determină, pornind de la volumul acestor sisteme şi de la cantitatea de energie termică consumată de ele, la fiecare din valorile caracteristice a temperaturii aerului din exterior.

99. La determinarea valorii normative a puterii motoarelor electrice ale pompelor de aducere la conducte şi a pompelor de amestecare în PTC, valorile debitului de agent termic pompat de aceste pompe şi presiunea dezvoltată de ele sunt determinate de schema conexiunii a PTC şi de principiile automatizării lor.

100. Valorile normative de consum al energiei electrice pentru transportul energiei termice, kWh, se determină ca produsul valorii totale normative a puterii motoarelor electrice ale pompelor aflate în stare bună de funcţionare, necesară pentru funcţionarea normală a reţelei termice şi a duratei de funcţionare a acestora în perioada de calcul examinată:

unde:

ΣN – puterea normativă sumară a motoarelor electrice ale pompelor, necesară pentru funcţionarea normală a reţelei termice, kW.

101. Valorile normative ale consumului specific de energie electrică pentru transportarea energiei termice, la fiecare dintre valorile caracteristice ale temperaturii aerului din exterior, kWh/Gcal, se determină ca raportul dintre valoarea normativă a consumului de energie electrică pentru transportarea energiei termice şi valoarea normativă a energiei termice, livrată de către sursele de încălzire în reţeaua termică, la aceeaşi valoare a temperaturii aerului din exterior:

unde:

ΣE – valoarea normativă medie zilnică a consumului de energie electrică în reţeaua termică, cu funcţionarea normală a acesteia la o anumita valoare caracteristică a temperaturii aerului din exterior, kWh;

ΣQ_sursa – valoarea normativă medie zilnică a consumului de căldură, livrată de către sursele de alimentare cu căldură în reţeaua termică a sistemului unic de alimentare cu căldură, la aceeaşi valoare a aerului din exterior, Gcal.

Valoarea consumurilor specifice de energie electrică pentru transportarea energiei termice, kWh/Gcal, poate fi prezentată ca relaţia puterii medii orare a motoarelor electrice, kW, necesară pentru funcţionarea normală a reţelei termice şi consumul mediu orar de energie termică, Gcal/h, livrat în reţeaua termică de către sursele de alimentare cu energie termică.

Secţiunea 7

PERIODICITATEA REVIZUIRII VALORILOR NORMATIVE ALE INDICILOR

REGIMURILOR DE FUNCŢIONARE A REŢELELOR TERMICE

102. Valorile normative ale indicilor regimului de funcţionare a reţelei termice trebuie să fie revizuite în fiecare 5 ani, în legătură cu creşterea rugozităţii echivalente a conductelor reţelelor termice şi scăderea coeficientului transmiterii căldurii la schimbătoarele de căldură. De asemenea, revizuirea acestor indici este necesară şi în cazul, în care a fost schimbat utilajul şi sarcina termică în sistemul de încălzire, inclusiv:

1) conectarea noilor conducte magistrale sau punţi de conexiune între magistralele reţelei termice;

2) înlocuirea sectoarelor frontale ale magistralelor reţelei termice;

3) introducerea noilor staţii de pompare;

4) modificarea cu 10% a randamentului termic total al surselor de alimentare cu energie termică;

5) modificarea cu 10% a sarcinii termice totale de calcul al sistemelor de alimentare cu energie termică;

6) modificarea cu 10% a cotei sistemelor automatizate de consum al energiei termice în sistemul de alimentare cu energie termică;

7) modificarea cu 5% a cotei sarcinii termice orare a alimentări cu apă caldă menajeră în sarcina termică orară a sistemului de alimentare cu energie termică.

103. Valorile normative ale consumului specific de energie electrică la transportarea energiei termice, precum şi consumurile absolute de energie electrică trebuie să fie revizuite în cazul de trecere la reglarea presiunii dezvoltate de pompe, schimbarea frecvenţei de rotaţie a rotoarelor pompelor.

ANEXA 1

la Metodologie

ANEXA 2

la Metodologie

Valorile medii lunare multianuale a temperaturii solului la

adâncimea de 1,5 m, conform datelor serviciului

Hidrometeorologic al Republicii Moldova

  ANEXA 3

  la Metodologie

Norma densităţii fluxului termic pentru conductele reţelelor

de apă în două ţevi, primite în exploatare până în anul 2000

conform SNiP 2.04.14-88

ANEXA 4

 la Metodologie

Norma densităţii fluxului termic pentru conductele reţelelor

de apă în două ţevi, primite în exploatare în anul 2000 şi mai târziu

conform NCM G.04.08-2006

ANEXA 5

  la Metodologie

Norma densităţii fluxului termic pentru

conductele reţelelor de apă într-o ţeavă

  ANEXA 6

  la Metodologie

Coeficienţii de corecţie la normele densităţii fluxului termic

a utilajelor şi a conductelor în cazul utilizării poliuretanului

expandat, poroplastului de fenol şi a betonului

polimeric în calitate de strat termoizolant

La determinarea normei densităţii fluxului termic al utilajelor şi al conductelor, la care, în calitate de strat termoizolant, sunt folosite materialele menţionate mai jos trebuie de aplicat coeficientul К_iz la normele indicate în anexele 3-10

ANEXA 7

la Metodologie

Corectări la pierderile normate a energiei termice în conductele

reţelelor termice cu apă, prin construcţiile termoizolante

ANEXA 8

  la Metodologie

Tabela corespunderii diametrelor exterioare şi diametrelor

nominale ale conductelor din oţel şi polimer

ANEXA 9

la Metodologie

Volumul specific al ţevilor pentru determinarea

volumului conductelor reţelelor termice

ANEXA 10

la Metodologie

Volumul specific al sistemelor de consum a energiei termice

  ANEXA 11

la Metodologie

METODICA DE CALCUL

A PIERDERILOR SPECIFICE ORARE DE ENERGIE TERMICĂ PENTRU

CONDIŢIILE DE FUCNŢIONARE A REŢELELOR TERMICE

1. POZARE SUBTERANĂ ÎN CANALE NEVIZITABILE

1) Valorile specifice orare medii anuale a pierderilor de energie termică în conductele tur şi retur pozate în canale nevizitabile, kcal/(hm), se determină cu formula:

unde:

t_a.c şi t_sol - temperatura medie anuală a aerului în canal şi a solului, °С;

R_a.c şi R_sol - rezistenţa termică cedării de căldură de către suprafaţa construcţiei termoizolante a conductei aerului din canal şi solului, m∙^oC^.h/kcal.

1) Temperatura aerului în canal, ^oC, se determină cu formula:

unde:

t₁ şi t₂ - temperatura agentului termic în conductele tur şi retur a reţelei termice, medie anuală, °С;

R_iz.t şi R_iz.r - rezistenţa termică a construcţiei termoizolante a conductelor tur şi retur, m∙ ^oC ^.h/kcal;

R_a.t şi R_a.r - rezistenţa termică cedării de căldură de către suprafaţa construcţiei termoizolante a conductei tur şi retur aerului în canal, m ^o C ^.h/kcal.

3) Rezistenţa termică a solului, m∙ ^o C ^.h/kcal, se determină cu formula:

unde:

Н - adâncimea de amplasare a axei conductelor, m;

λ_sol - coeficientul conductibilităţii termice a solului, kcal/(m∙^oC ^.h); valorile λ_sol sunt prezentate în tabelul 1 a prezentei anexe.

4) Rezistenţa termică cedării de căldură de la aerul din canale către solul în care este pozat canalul, m∙^oC^.h/kcal se determină cu formula

unde:

a_a - coeficientul cedării căldurii de la aerul din canal către sol kcal/(m^2.h∙^oC);

d_ech - diametrul echivalent a secţiunii libere a canalului, m.

Diametrul echivalent a secţiunii libere a canalului, m, se determină din expresia:

unde: b şi h – lăţimea şi înălţimea canalului, m.

5) Rezistenţa termică cedării de căldură de către suprafaţa construcţiei termoizolante a conductei aerului din canal, m∙ ^o C ^.h/kcal, se determină cu formula:

unde:

α  - coeficientul cedării de căldură de către suprafaţa construcţiei termoizolante a conductei aerului din canal, kcal/(m^2.h∙^oC);

d_ext  - diametrul exterior al conductei, m;

δ  - grosimea construcţiei termoizolante a conductei, m.

Valorile R_a se determină pentru conductele tur şi retur (R_a.t и R_a.r).

6) Rezistenţa termică a construcţiei termoizolante a conductei, m^2.h∙^oC/kcal, se determină cu formula:

unde: λ_iz – coeficientul conductibilităţii termice a construcţiei termoizolante a conductei, kcal/(m∙^oC^.h), valorile λ_iz a diferitor materiale izolante sunt prezentate în tabelul 2 al Anexei.

Valorile R_iz se determină pentru conductele tur şi retur (R_iz.t şi R_iz.r).

2. POZARE SUBTERANĂ DIRECT ÎN SOL (FĂRĂ CANAL)

1) Valorile medii normate, pentru un an, a pierderilor de căldură specifice, orare, în conductele reţelei termice pozate subteran direct în sol, kcal/(m∙h), se determină cu formula:

unde: q_n.t şi q_n.r - valorile medii anuale a pierderilor specifice orare de căldură în conductele tur şi retur a reţelei termice pozate subteran direct în sol.

2) Valorile q_n.t şi q_n.r se determină cu formulele:

unde:

R_iz.t şi R_iz.r - rezistenţa termică a construcţiei termoizolante a conductelor tur şi retur m∙^oC^.h/kcal;

R_n.r - rezistenţa termică ce determină influenţa reciprocă a conductelor tur şi retur, m∙^oC^.h/kcal.

Valoarea R_n.r se determină cu formula:

unde: S – distanţa dintre axele conductelor, m.

3) Rezistenţa termică a solului, m∙^oC/kcal, se determină cu formula:

3. POZARE AERIANĂ

1) Pierderile de căldură, specifice orare, medii pe un an, în fiecare conductă pozată aerian se determină cu formula:

unde: t – temperatura medie pe un an a agentului termic în conductă, °С.

Pentru calcule, valoarea a poate fi luată din tabelul 2 CP G.04.05-2006.

ANEXA 12

  la Metodologie

DETERMINAREA VALORILOR NORMATIVE

A PIERDERILOR DE CĂLDURĂ ÎN CONDUCTELE REŢELELOR

TERMICE, LA VALORILE CARACTERISTICE A TEMPERATURII

AERULUI DIN EXTERIOR

1. Valorile normative a pierderilor de căldură prin construcţiile termoizolante a conductelor reţelelor termice, Gcal/h, la valorile caracteristice a temperaturii aerului din exterior, pot fi determinate cu formulele:

unde: К_subt, К_subt.t, К_subt.r– coeficientul convenţional a transmiterii căldurii a conductelor reţelei termice pozate subteran şi aerian; separat - pentru conductele tur şi retur pozare subteran, kcal/(h^.m²ˇ°С); М_subt, М_subt.t, М_subt.r – caracteristica materială a ambelor conducte pozate aerian; la cele pozate aerian pe sectoarele reţelei termice, amplasate de la sursele de alimentare cu energie termică până la consumatorii de energie termică, m²;

L_subt – lungimea totală a conductelor tur şi retur pozate subteran amplasate de la sursele de alimentare cu energie termică până la consumatorii de energie termică, m;

t_1n şi t_2n – valorile normative ale agentului termic în conductele tur şi retur a reţelei termice, la valorile caracteristice a temperaturii aerului din exterior, °С;

t_sil.si – valoarea medie a temperaturii solului la adâncimea plasării axei conductelor reţelei termice, °С, în perioada de încălzire;

t_нх - valorile caracteristice a temperaturii aerului din exterior, °С.

1. Coeficientul convenţional al transmiterii căldurii a conductelor reţelei termice, kcal/(m²ˇhˇ^oC) (kJ/ (m² ˇhˇ^oC), poate fi determinat cu formulele:

pozare subterană-     

pozare aeriană -      

unde Q_iz.n.an , Q_iz.n.an.t , Q_iz.n.an.r - valorile normative a pierderilor de căldură prin construcţiile termoizolante a conductelor pozate subteran, a conductelor tur şi retur pozate aerian amplasate de la sursele de alimentare cu energie termică până la consumatorii de energie termică, la condiţiile medii anuale de funcţionare, kcal/h;

t_1an şi t_2an – valorile medii anuale a temperaturii agentului termic în conductele tur şi retur a reţelei termice, °С;

t_гsol.an şi t_n.an - valorile medii anuale a temperaturii solului la adâncimea plasării axei conductelor şi a aerului din exterior, ^oC.

3. Valorile caracteristicii materiale a conductelor reţelei termice, m², se determină din expresiile:

• pozare subterană -   

• pozare aeriană -      

unde d_ext – diametrul exterior al conductelor din sectorul de calcul a reţelei termice, m;

L – lungimea de calcul a sectorului reţelei termice, m.

ANEXA 13

la Metodologie

Formulare de tabelele pentru informaţii iniţiale

şi efectuarea de calcule a pierderilor de căldură

ANEXA 14

la Metodologie

Exemplu de calcul a pierderilor de căldură normative