Notă: În cuprinsul legii, cuvintele "sistem centralizat de alimentare cu energie termică", la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele "sistem de alimentare centralizată cu energie termică" la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025

În vederea transpunerii parţiale a Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, prin care se modifică directivele 2009/125/CE şi 2010/30/UE şi se abrogă directivele 2004/8/CE şi 2006/32/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 315 din 14 noiembrie 2012,

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul legii

Prezenta lege reglementează activităţile specifice sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, menite să îmbunătăţească eficienţa energetică a întregii economii şi să diminueze impactul negativ al sectorului termoenergetic asupra mediului, inclusiv prin utilizarea tehnologiilor de cogenerare.

Articolul 2. Scopul legii

(1) Scopul prezentei legi este instituirea unui cadru legal pentru funcţionarea eficientă şi reglementarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, promovarea cogenerării în baza cererii de energie termică utilă, stabilirea principiilor de desfăşurare a activităţilor specifice sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, în condiţii de accesibilitate, disponibilitate, fiabilitate, continuitate, competitivitate, transparenţă, cu respectarea normelor de calitate, de securitate şi de protecţie a mediului la producerea, distribuţia, furnizarea şi utilizarea energiei termice.

(2) Producerea energiei termice, distribuţia energiei termice şi furnizarea energiei termice prin sistemul de alimentare centralizată cu energie termică constituie servicii publice de interes general.

(3) În scopul implementării spaţiilor de testare inovativă în materie de reglementare în domeniul energiei, titularul unei hotărâri de aprobare beneficiază de derogări de la aplicarea prevederilor prezentei legi, cu respectarea procedurilor prevăzute de legislaţia cu privire la spaţiile de testare inovativă în materie de reglementare în domeniul energiei, precum şi cu asigurarea protecţiei şi a siguranţei populaţiei.

[Art.2 alin.(3) introdus prin Legea nr.225 din 31.07.2024, în vigoare 05.10.2024]

Articolul 3. Sfera de aplicare

Prezenta lege reglementează:

1) principiile şi obiectivele politicii de stat în domeniul sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, în special cu privire la:

a) producerea energiei termice;

b) distribuţia energiei termice;

c) furnizarea energiei termice;

d) evidenţierea transparentă a costurilor în stabilirea preţului la energia termică;

e) garantarea accesului nediscriminatoriu al utilizatorilor la reţelele termice;

2) gestionarea de către stat a domeniului;

3) cogenerarea şi tehnologiile de cogenerare;

4) promovarea cogenerării şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, eficiente din punct de vedere energetic;

5) determinarea şi aprobarea tarifelor reglementate la energia termică;

6) licenţierea activităţilor desfăşurate în sectorul termoenergetic;

7) drepturile şi obligaţiile unităţilor termoenergetice;

8) securitatea şi fiabilitatea livrării energiei termice către consumatori;

9) protecţia drepturilor consumatorilor;

10) utilizarea tehnologiilor de cogenerare de înaltă eficienţă.

Articolul 4. Obiectivele prezentei legi

Prezenta lege are următoarele obiective:

a) promovarea producerii de energie termică în regim de cogenerare;

b) asigurarea securităţii aprovizionării cu combustibili a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică şi a siguranţei în funcţionarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică;

c) asigurarea durabilităţii livrărilor de energie termică către consumatori;

d) asigurarea calităţii, fiabilităţii şi continuităţii livrărilor de energie termică către consumatori pentru încălzire şi prepararea apei calde menajere;

e) accesibilitatea tarifelor pentru consumatorii de energie termică;

f) protecţia drepturilor consumatorilor;

g) promovarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică;

h) asigurarea transparenţei în stabilirea tarifelor la energia termică;

i) utilizarea eficientă a resurselor energetice şi diminuarea impactului acesteia asupra mediului înconjurător.

[Art.4 modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 5. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

agent termic sau purtător de energie termică – fluid termic utilizat pentru acumularea şi distribuţia energiei termice;

apă caldă menajeră – apă caldă utilizată în scopuri gospodăreşti sau igienico-sanitare, obţinută în urma încălzirii apei potabile utilizând energie termică;

centrală electrică de termoficare – instalaţie sau ansamblu de instalaţii pentru producerea combinată a energiei electrice şi termice;

centrală termică – instalaţie sau ansamblu de instalaţii pentru producerea energiei termice;

cerere justificată din punct de vedere economic – cererea care nu depăşeşte necesarul de încălzire sau răcire şi care ar putea fi satisfăcută altfel în condiţiile pieţei, prin alte procese de producere a energiei decît cogenerarea;

cogenerare – producerea simultană, în acelaşi proces, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau mecanice;

cogenerare de înaltă eficienţă – cogenerarea care îndeplineşte criteriile stabilite în metodologia prezentată în anexa nr.1;

consumator persoană fizică sau juridică care beneficiază, pe bază de contract sau efectiv, de energie termică pentru necesităţile casnice sau în alte scopuri;

consumator casnic – persoană fizică care utilizează energie termică pentru necesităţi casnice nelegate de activitatea de întreprinzător sau de cea profesională, destinaţia unităţii în condominiu/bunului imobil fiind locativă;

consumator noncasnic – persoană fizică sau juridică care utilizează energie termică în alte scopuri decât pentru necesităţile casnice, destinaţia unităţii în condominiu/bunului imobil fiind alta decât cea locativă;

consumator de servicii intermediate – proprietarul unităţii în condominiu şi posesorul adult al acesteia pe durata în care posedă în fapt unitatea, cărora furnizorul le furnizează serviciul intermediat;

distribuitor unitate termoenergetică ce desfăşoară activitatea de distribuţie a energiei termice în condiţiile prezentei legi;

distribuţie – activitate organizată pentru transmiterea energiei termice prin reţeaua termică, de la punctul de intrare în reţeaua termică pînă la punctul de delimitare între reţeaua termică şi instalaţiile de utilizare a energiei termice, în scopul livrării acesteia către consumatori;

echipament de măsurare – dispozitiv, instalaţie sau ansamblu de instalaţii pentru măsurarea cantităţii de energie termică, inclusiv a parametrilor agentului termic, legalizat şi verificat metrologic în modul stabilit;

eficienţă – randamentul unui proces de producere a energiei, calculat în baza puterii calorifice inferioare a combustibililor;

eficienţă globală raportul dintre suma energiei electrice şi a energiei termice produse şi cantitatea de energie a combustibilului folosit pentru producerea energiei electrice şi termice în procesul de cogenerare;

energie electrică produsă prin cogenerare – energia electrică produsă într-un proces legat de producerea de energie termică utilă şi calculată în conformitate cu principiile generale prezentate în anexa nr.2;

energie termică – energia conţinută de un sistem fizic, care poate fi transmisă altui sistem fizic pe baza diferenţei dintre temperatura sistemului care cedează energie şi temperatura sistemului care primeşte energie destinată pentru încălzire şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire;

energie termică utilă – energia termică produsă într-un proces de cogenerare pentru a satisface o cerere de încălzire sau răcire, justificată din punct de vedere economic;

externalizare a unui serviciu sau a unei lucrări transmitere de către titularul de licenţă în favoarea unei părţi terţe a unui serviciu sau a unei lucrări pe care, în conformitate cu prezenta lege şi potrivit condiţiilor de licenţiere prevăzute de prezenta lege, trebuie să le îndeplinească titularul de licenţă, fără a include cesiunea licenţei către o parte terţă;

furnizor – agent economic care furnizează energie termică consumatorilor. Furnizorul poate fi concomitent producător şi/sau distribuitor de energie termică;

incinerare/coincinerare a deşeurilor în scopuri energetice proces de ardere a deşeurilor, în instalaţii specializate, în vederea producerii de energie termică şi/sau de alte forme de energie în regim de cogenerare;

instalaţie de utilizare a energiei termice – ansamblu de instalaţii şi receptoare ale consumatorului prin care se consumă energia termică;

producător – orice persoană fizică sau juridică care produce energie termică într-o centrală electrică de termoficare, într-o centrală de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă sau într-o centrală termică, inclusiv într-o centrală termică de producere a energiei termice din surse regenerabile, în scopul comercializării acesteia;

punct de delimitare loc în care instalaţiile de utilizare a energiei termice ale consumatorului se delimitează, în baza dreptului de proprietate, de instalaţiile distribuitorului sau loc stabilit prin acordul dintre părţi în cazul realizării de către distribuitor a reconstrucţiei sistemului colectiv de alimentare cu energie termică, precum şi loc în care se delimitează, în baza dreptului de proprietate, instalaţiile unităţilor termoenergetice;

punct de măsurare – loc în care este instalat echipamentul de măsurare şi în care cantitatea de energie termică se măsoară în scopuri comerciale;

punct de racordare – loc în care se racordează/branşează, după caz, centrala termică sau instalaţia de utilizare a energiei termice la instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea distribuitorului;

racord/branşament termic instalaţie prin care se realizează conexiunea dintre o reţea de distribuţie şi instalaţia de utilizare a energiei termice a consumatorului;

raportul dintre energia electrică şi energia termică – raportul dintre energia electrică produsă prin cogenerare şi energia termică utilă la funcţionarea exclusiv în regim de cogenerare, stabilit prin utilizarea datelor operaţionale ale unei unităţi specifice;

repartizare a consumurilor/costurilor – totalitatea acţiunilor şi activităţilor desfăşurate, în baza datelor contoarelor şi a celor prezentate de către administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului, în scopul repartizării, pe fiecare unitate din condominiu, a consumurilor de energie termică livrată consumatorilor, inclusiv pentru prepararea apei calde menajere, într-un bloc conectat la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică;

reţea termică – ansamblu de conducte, instalaţii de pompare, puncte termice centrale, puncte termice individuale situate în aval de punctul de delimitare cu centrala termică sau cu centrala electrică cu termoficare, care serveşte la distribuţia energiei termice până la instalaţiile de utilizare a energiei termice ale consumatorului;

serviciu intermediat al furnizării energiei termice (denumit şi serviciu intermediat) serviciu de alimentare cu energie termică, de care se folosesc ori se pot folosi proprietarii unităţilor în condominiu şi posesorii acestora, dar care, în funcţie de situaţia concretă a condominiului, din motive tehnice sau legale, se intermediază de către condominiu, în temeiul contractului încheiat între administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului (intermediar de servicii) şi furnizor, şi nu poate fi contractat individual de către proprietarii sau posesorii unităţilor ori facturat individual acestora

sistem de alimentare centralizată cu energie termică ansamblu de instalaţii de producere, de reţele termice şi de instalaţii de utilizare a energiei termice dintr-o localitate sau dintr-o zonă a unei localităţi, legate printr-un proces comun de funcţionare, destinate producerii, distribuţiei şi utilizării, de către mai multe clădiri sau locaţii, a energiei termice sub formă de aburi sau de apă fierbinte;

sistem de alimentare centralizată cu energie termică eficient din punct de vedere energetic – sistem de alimentare centralizată cu energie termică care, în ceea ce priveşte componenta de generare, fie îndeplineşte criteriile de cogenerare de înaltă eficienţă, fie, în cazul cazanelor ce produc doar căldură, atinge cel puţin valorile de referinţă pentru producerea de energie termică, stabilite în legislaţia din domeniu;

sistem colectiv de alimentare cu energie termică – sistem comun de asigurare cu energie termică a apartamentelor individuale, precum şi a spaţiilor locative, nelocative şi de uz comun din cadrul blocurilor de locuit;

sistem pauşal – metodă de stabilire, prin calcul, a consumului de energie termică în funcţie de capacitatea termică şi de numărul orelor de utilizare pe tipuri de instalaţii termice, precum şi în funcţie de factorul de cerere, metodă aplicată în termenele şi în condiţiile prevăzute de lege;

stocare a energiei termice proces de colectare, conservare şi eliberare ulterioară a căldurii într-un mediu solid, lichid sau gazos, pe termen scurt, mediu sau lung, pentru a fi utilizată ulterior pentru încălzire, răcire, generare de energie sau procese industriale, în vederea gestionării şi optimizării utilizării energiei termice în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică;

subconsumator – persoană fizică sau juridică ale cărei instalaţii termice sînt racordate la instalaţiile de utilizare a energiei termice ale unui alt consumator cu care are încheiat un contract;

unitate de cogenerare – unitatea care poate funcţiona în regim de cogenerare;

unitate de cogenerare de mică putere – unitatea de cogenerare cu o capacitate mai mică de 1 MW_e;

unitate de microcogenerare – unitatea de cogenerare cu o capacitate maximă mai mică de 50 kW_e;

unitate termoenergetică – întreprindere care desfăşoară activitatea de producere, de distribuţie sau de furnizare a energiei termice în condiţiile prezentei legi;

valoare de referinţă a eficienţei pentru producerea separată eficienţa producerii separate alternative de energie electrică, energie termică şi/sau energie mecanică, pe care procesul de cogenerare urmează s-o înlocuiască;

zonă de protecţie a reţelelor termice – zonă adiacentă reţelelor termice, extinsă şi în spaţiu, cu condiţii deosebite de utilizare, stabilită de-a lungul traseului reţelelor termice şi în jurul altor obiecte auxiliare ale reţelelor termice, în limitele căreia se aplică interdicţii sau restricţii privind accesul persoanelor, exploatarea fondului funciar, efectuarea lucrărilor, regimul construcţiilor şi privind plantarea spaţiilor verzi pentru a se asigura condiţiile normale de exploatare, de reparaţie şi de reconstrucţie, pentru a se exclude posibilitatea de deteriorare a reţelelor termice, precum şi pentru a se evita punerea în pericol a persoanelor, bunurilor şi a mediului;

zonă unitară de alimentare cu energie termică – suprafaţă geografică aparţinând unei unităţi administrativ-teritoriale, în interiorul căreia se poate promova o singură soluţie tehnică de alimentare cu energie termică, stabilită în conformitate cu art.6¹.

[Art.5 modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul II

PRINCIPIILE ŞI OBIECTIVELE POLITICII DE STAT

Articolul 6. Principiile şi obiectivele politicii de stat în sectorul termoenergetic

(1) Pentru asigurarea securităţii energetice, protecţiei mediului, apărării drepturilor şi a intereselor consumatorilor, energia termică se produce, se distribuie şi se furnizează în cel mai eficient mod.

(2) Principiile politicii de stat în sectorul termoenergetic sînt:

a) promovarea şi asigurarea competitivităţii în sectorul termoenergetic;

b) respectarea principiului fiabilităţii şi al eficienţei maxime la costuri minime;

c) promovarea eficienţei energetice, a producerii energiei termice din surse regenerabile şi a producerii energiei termice prin cogenerare, inclusiv prin procurarea prioritară a energiei electrice şi a energiei termice produse de centralele electrice de termoficare şi de centralele de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă;

d) susţinerea prin intermediul statului, al autorităţilor publice centrale şi locale a iniţiativelor private şi atragerea investiţiilor private în sectorul termoenergetic.

(3) Obiectivele politicii de stat în sectorul termoenergetic sînt:

a) asigurarea unui cadru legal favorabil pentru efectuarea de investiţii în sisteme de alimentare centralizată cu energie termică, inclusiv pentru modernizarea instalaţiilor de producere a energiei termice şi extinderea reţelelor termice;

b) diversificarea resurselor energetice primare, a instalaţiilor de producere a energiei termice şi a formelor de proprietate în sectorul termoenergetic;

c) protecţia intereselor legitime ale consumatorilor;

d) protecţia mediului prin luarea tuturor măsurilor adecvate de prevenire a poluării, inclusiv prevenirea accidentelor sau limitarea consecinţelor acestora.

[Art.6 alin.(2) modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 6¹. Zonele unitare de alimentare cu energie termică

(1) În unităţile administrativ-teritoriale unde există sisteme de alimentare centralizată cu energie termică care reprezintă sisteme eficiente în sensul art.15¹ se instituie zone unitare de alimentare cu energie termică.

(2) Unităţile termoenergetice identifică zonele unitare de alimentare cu energie termică în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în urma elaborării studiilor de fezabilitate. Studiile de fezabilitate iau în considerare analiza potenţialului naţional, efectuată în conformitate cu art.12, documentele de dezvoltare regională şi locală, precum şi planurile locale integrate privind energia şi clima, cu condiţia că acestea sunt aprobate de autorităţile administraţiei publice locale. Studiile de fezabilitate elaborate se prezintă Centrului Naţional pentru Energie Durabilă spre avizare.

(3) După avizarea pozitivă a studiilor de fezabilitate de către Centrul Naţional pentru Energie Durabilă, unităţile termoenergetice prezintă spre aprobare autorităţilor administraţiei publice locale propunerile privind zonele unitare de alimentare cu energie termică.

(4) Dacă autorităţile administraţiei publice locale nu aprobă zonele unitare de alimentare cu energie termică în termen de 6 luni de la înaintarea către acestea a studiilor de fezabilitate elaborate conform alin.(2), zonele unitare de alimentare cu energie termică se recunosc în baza principiului aprobării tacite.

(5) Instituirea zonelor unitare de alimentare cu energie termică reprezintă o obligaţie impusă în interesul economic general.

[Art.6¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 6². Conectarea şi reconectarea la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică

(1) Clădirile autorităţilor şi instituţiilor publice din zonele unitare de alimentare cu energie termică se conectează/reconectează la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică în baza planurilor de dezvoltare a reţelelor termice, elaborate de unităţile termoenergetice în conformitate cu art.36, şi asigură în mod obligatoriu consumul de energie termică din sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, care este un sistem eficient în sensul art.15¹. Investiţiile unităţilor termoenergetice în conectarea/reconectarea clădirilor autorităţilor şi instituţiilor publice din zonele unitare de alimentare cu energie termică se includ în planurile de investiţii ale unităţilor termoenergetice şi se aprobă de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică în scopul promovării alimentării centralizate cu energie termică.

(2) În zonele unitare de alimentare cu energie termică pentru care autoritatea administraţiei publice locale a stabilit că alimentarea cu energie termică se realizează exclusiv în mod centralizat, clădirile/bunurile imobile nou-construite, precum şi cele supuse renovărilor majore în conformitate cu prevederile Legii nr.282/2023 privind performanţa energetică a clădirilor, cu excepţia caselor individuale, în sensul legii menţionate, se conectează/reconectează la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică existent, cu excepţia cazurilor când racordarea nu este posibilă/fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic pentru distribuitor.

(3) La evaluarea posibilităţii tehnice de racordare a unui potenţial consumator la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, distribuitorul ţine cont inclusiv de planul de dezvoltare a reţelelor termice şi, la necesitate, planifică investiţiile şi le include, în conformitate cu prevederile metodologiei tarifare, în planul de investiţii pentru anul următor sau, după caz, pentru anul în curs, aprobat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

(4) Conectarea/reconectarea la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică reprezintă o obligaţie impusă în interesul economic general.

[Art.6² introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul III

COMPETENŢELE ADMINISTRATIVE ŞI DE REGLEMENTARE

Articolul 7. Competenţa Guvernului

(1) Pentru asigurarea securităţii energetice a statului, inclusiv pentru furnizarea fiabilă a energiei termice, Guvernul:

a) stabileşte direcţiile prioritare şi obiectivele politicii de stat în sectorul termoenergetic;

b) asigură crearea unor premise de dezvoltare şi funcţionare durabilă a sectorului termoenergetic, precum şi de planificare strategică privind dezvoltarea acestui sector;

c) elaborează şi aprobă mecanisme, scheme de sprijin şi stimulente pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de stat privind promovarea cogenerării şi energia termică produsă din surse regenerabile;

d) promovează interesele sectorului termoenergetic pe plan naţional şi internaţional;

e) asigură supravegherea şi controlul unităţilor termoenergetice aflate în proprietatea statului;

f) elaborează şi aprobă actele normativ-tehnice care reglementează producerea şi distribuţia energiei termice;

f¹) elaborează şi aprobă actul normativ cu privire la modul de repartizare a consumului de energie termică în cadrul sistemului colectiv de alimentare cu energie termică;

g) stabileşte, pentru unităţile termoenergetice, obligaţii de serviciu public privind siguranţa alimentării cu energie termică şi protecţia mediului în interes economic general;

h) stabileşte valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată.

(2) Guvernul, prin intermediul organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii, elaborează şi promovează politica de stat în sectorul termoenergetic şi asigură monitorizarea implementării acesteia.

[Art.7 denumirea, alin.(1) modificate prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 8. Competenţa organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii

(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii:

a) elaborează scheme de sprijin şi măsuri de promovare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică eficiente din punct de vedere energetic şi le prezintă Guvernului spre aprobare;

a¹) elaborează şi promovează politica şi strategiile statului în sectorul termoenergetic şi monitorizează implementarea acestora;

b) asigură stabilirea condiţiilor pentru utilizarea instalaţiilor de producere a energiei termice cu valoarea de referinţă a eficienţei pentru producerea separată;

c) organizează evaluarea potenţialului de aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică eficiente din punct de vedere energetic, în conformitate cu art.12;

d) analizează îndeplinirea măsurilor adoptate privind atingerea obiectivelor politicii statului în promovarea cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică eficiente din punct de vedere energetic.

[Art.8 denumirea în redacţie nouă, alin.(1) modificat, alin.(2) abrogat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 9. Atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică

(1) Sectorul termoenergetic este reglementat de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (denumită în continuare Agenţie).

(2) Agenţia are următoarele atribuţii:

a) elaborează şi aprobă metodologia de calcul, aprobare şi aplicare a tarifelor reglementate pentru producerea energiei termice, pentru serviciul de distribuţie a acesteia, pentru furnizarea energiei termice, precum şi pentru energia termică livrată consumatorilor;

b) aprobă tarifele reglementate pentru producerea energiei termice, pentru serviciul de distribuţie a acesteia, pentru furnizarea energiei termice, pentru energia termică livrată consumatorilor de către unităţile termoenergetice, calculate în conformitate cu metodologia aprobată;

b¹) aprobă, în condiţiile prezentei legi, planurile anuale de investiţii şi planurile de dezvoltare ale titularilor de licenţă, monitorizează realizarea acestora şi prezintă în raportul său anual informaţii privind rezultatele monitorizării;

b²) elaborează şi aprobă Regulamentul privind dezvoltarea sectorului termoenergetic şi Regulamentul privind planificarea, aprobarea şi efectuarea investiţiilor în sectorul termoenergetic;

c) eliberează unităţilor termoenergetice, în conformitate cu procedura şi cu cerinţele stabilite prin lege, licenţe pentru producerea energiei termice, pentru distribuţia energiei termice şi pentru furnizarea energiei termice;

d) modifică, suspendă şi retrage licenţele eliberate unităţilor termoenergetice;

e) monitorizează corectitudinea aplicării, de către titularii de licenţe, a tarifelor reglementate;

f) monitorizează şi controlează, în modul şi în limitele stabilite de lege, respectarea de către titularii de licenţe a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor licenţiate şi a prevederilor prezentei legi, inclusiv a celor privind drepturile consumatorilor şi calitatea serviciilor prestate;

g) stabileşte, prin metodologia aprobată, criteriile de determinare a costurilor minime necesare şi justificate la calculul şi aprobarea preţurilor şi tarifelor pentru activităţile reglementate, de asemenea supraveghează respectarea acestora;

h) supraveghează, promovează, asigură transparenţa şi monitorizează competitivitatea sectorului termoenergetic;

i) aplică principiul procurării prioritare a energiei termice produse de centralele electrice de termoficare, de centralele de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi de centralele termice de producere a energiei termice din surse regenerabile, în condiţiile legii;

j) stabileşte, respectînd confidenţialitatea, informaţiile de ordin economic şi tehnic privind funcţionarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, care urmează să fie date publicităţii de către titularii de licenţe;

k) pentru monitorizarea separării efective a conturilor titularilor de licenţe şi pentru garantarea lipsei de subvenţii încrucişate între activităţile de producere, de distribuţie şi de furnizare a energiei termice, stabileşte metodele de ţinere a contabilităţii în sectorul termoenergetic, în conformitate cu standardele de contabilitate, cu cerinţele privind raportarea financiară şi cu cerinţele privind reevaluarea mijloacelor fixe în scopuri tarifare, precum şi un sistem de informaţii în baza cărora titularii de licenţe prezintă rapoarte la Agenţie;

[Lit.l) abrogată prin Legea nr.74 din 21.05.2020, în vigoare 26.06.2021]

m) supraveghează activităţile comerciale ale titularilor de licenţe, precum şi calitatea serviciilor prestate de către aceştia, inclusiv aprobă graficul de temperatură pentru regimurile de lucru ale sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică;

n) stabileşte termenele şi condiţiile de racordare a centralelor termice, a centralelor electrice de termoficare, a centralelor de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi a centralelor termice de producere a energiei termice din surse regenerabile la reţeaua termică pentru a garanta obiectivitatea, transparenţa şi caracterul nediscriminatoriu al acestora;

o) asigură protecţia drepturilor şi a intereselor legale ale consumatorilor, examinează şi soluţionează, în conformitate cu prezenta lege şi cu respectarea prevederilor Codului administrativ, reclamaţiile consumatorilor, examinează şi soluţionează, în procedură extrajudiciară, neînţelegerile apărute între consumatori şi unităţile termoenergetice legate de contractare şi racordarea la reţeaua termică;

p) elaborează şi aprobă Regulamentul privind procedurile de prezentare şi de examinare a cererilor titularilor de licenţe privind preţurile şi tarifele reglementate;

q) aplică sancţiuni financiare unităţilor termoenergetice în modul şi în condiţiile stabilite în prezenta lege şi în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică.

(2¹) În domeniul protecţiei consumatorilor, Agenţia:

a) promovează protecţia drepturilor şi a intereselor legale ale consumatorilor, în special prin monitorizarea prestării de către titularii de licenţe a serviciilor de calitate, prin susţinerea şi asigurarea tratamentului echitabil şi nediscriminatoriu în raport cu consumatorii, prin prevenirea măsurilor anticoncurenţiale, precum şi prin asigurarea accesului la datele de consum, în condiţiile stabilite în prezenta lege;

b) elaborează şi aprobă regulamente, norme, ghiduri, monitorizează respectarea acestora, adoptă hotărâri şi emite decizii menite să asigure protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale consumatorilor în conformitate cu prevederile prezentei legi;

c) monitorizează respectarea de către titularii de licenţe a drepturilor consumatorilor stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea energiei termice;

d) colaborează cu organizaţiile care promovează interesele consumatorilor;

e) examinează şi soluţionează problemele expuse în reclamaţiile consumatorilor, în conformitate cu prezenta lege şi cu respectarea prevederilor Codului administrativ şi ale Legii nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor;

f) prezintă, la solicitare, organizaţiilor care promovează interesele consumatorilor, precum şi consumatorilor, informaţia necesară referitoare la activitatea titularilor de licenţe, cu excepţia informaţiilor oficiale cu accesibilitate limitată;

g) examinează şi soluţionează în procedură extrajudiciară neînţelegerile survenite între consumatori şi furnizori, inclusiv în legătură cu racordarea la reţelele de energie termică, precum şi neînţelegerile referitoare la încheierea contractelor de furnizare a energiei termice.

(3) Anual, până în data de 30 iunie, Agenţia pregăteşte un raport despre activitatea desfăşurată în anul precedent, inclusiv despre monitorizarea activităţii unităţilor termoenergetice, pe care îl plasează pe pagina web oficială.

(4) Pentru îndeplinirea eficientă a atribuţiilor sale, Agenţia are dreptul:

a) să controleze, în modul şi în limitele prevăzute de lege, respectarea de către titularii de licenţă a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor licenţiate şi a prevederilor prezentei legi, inclusiv a celor privind drepturile consumatorilor şi calitatea serviciilor prestate;

b) să controleze aplicarea corectă de către titularii de licenţă a tarifelor reglementate la energia termică;

c) să aibă acces la informaţia din conturile contabile ale unităţilor termoenergetice, la informaţia şi documentele aferente activităţilor desfăşurate conform licenţei, la informaţia şi documentele privind conturile financiare, la informaţia şi documentele ce constituie secret de stat, secret comercial sau alte informaţii oficiale cu accesibilitate limitată privind activităţile reglementate din sectorul termoenergetic, inclusiv de la autorităţile publice, de la organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, de la organul vamal, Serviciul Fiscal de Stat şi de la alte autorităţi administrative centrale;

d) să obţină de la titularii de licenţe copii şi extrase din documentele menţionate la lit.c);

e) să verifice respectarea de către titularul de licenţă a principiului eficienţei maxime cu cheltuieli minime în ceea ce priveşte producerea, distribuţia şi furnizarea energiei termice la tarife reglementate;

f) să aprobe acte normative, inclusiv regulamente, pentru reglementarea raporturilor juridice între producători, distribuitori, furnizori şi consumatori;

g) să adopte hotărîri şi să emită decizii în limitele competenţelor prevăzute de prezenta lege;

h) să înainteze prescripţii titularilor de licenţe cu privire la lichidarea încălcărilor depistate;

i) să constate contravenţii în activitatea unităţilor termoenergetice şi să transmită spre examinare comisiilor administrative sau instanţelor de judecată competente procesele-verbale de constatare a contravenţiilor;

j) să examineze chestiuni ce ţin de activitatea titularilor de licenţe;

k) să elaboreze şi să aprobe regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice;

l) să participe la forurile şi la evenimentele internaţionale în domeniu.

(5) Agenţia stabileşte durata controalelor efectuate la titularii de licenţe, conform competenţei, în funcţie de complexitatea controlului, care nu poate depăşi 90 de zile calendaristice. Perioada de întocmire a actului de control şi de prezentare a acestuia titularului de licenţă supus controlului nu poate depăşi 30 de zile lucrătoare de la data încheierii controlului.

(6) Bugetul Agenţiei şi mărimea plăţilor regulatorii se stabilesc în corespundere cu prevederile Legii nr.174/2017 cu privire la energetică.

[Art.9 alin.(2),(3),(4) modificate, alin.(2¹) introdus, alin.(6) în redacţie nouă conform Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

[Art.9 modificat prin Legea nr.178 din 21.07.2017, în vigoare 18.08.2017]

Articolul 9¹. Transparenţa activităţii Agenţiei. Hotărârile şi deciziile Agenţiei

(1) Transparenţa activităţii Agenţiei este asigurată de Consiliul de administraţie, care, în acest scop, face publice şedinţele sale şi anunţă părţile interesate despre organizarea şedinţelor în modul şi în termenele stabilite în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică.

(2) Agenţia publică pe pagina sa web oficială proiectele actelor normative de reglementare, proiectele hotărârilor, precum şi cererile titularilor de licenţă privind costurile de bază, preţurile şi tarifele reglementate.

(3) Cererile titularilor de licenţe privind costurile de bază, preţurile şi tarifele reglementate se publică pe pagina web oficială a Agenţiei în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data înregistrării acestora. Agenţia oferă publicului 15 zile lucrătoare de la publicarea cererilor menţionate şi a materialelor aferente pentru prezentarea recomandărilor cu privire la acestea. În termenele stabilite prin Legea nr.239/2008 cu privire la transparenţa în procesul decizional, Agenţia publică pe pagina sa web oficială rezultatele examinării cererilor titularilor de licenţă şi propunerile sale privind nivelul costurilor de bază, al preţurilor şi tarifelor reglementate.

(4) Consiliul de administraţie al Agenţiei examinează cererile privind costurile de bază în termen de cel mult 120 de zile, iar cererile privind preţurile şi tarifele reglementate – în termen de cel mult 90 de zile de la data înregistrării solicitării corespunzătoare din partea unei unităţi termoenergetice şi după prezentarea tuturor documentelor şi informaţiilor necesare solicitate de Agenţie. Cererile se examinează în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de prezentare şi de examinare a cererilor titularilor de licenţe privind preţurile şi tarifele reglementate.

(5) În cazul situaţiilor excepţionale în sectorul gazelor naturale, constatate în modul stabilit de lege, sau pe subiecte ce ţin de securitatea aprovizionării cu gaze naturale, de interesul economic general sau de interesul legitim al consumatorilor finali ori al participanţilor la piaţa gazelor naturale, inclusiv în cazul unor modificări semnificative ale preţului de achiziţie a gazelor naturale, proiectele de hotărâri şi proiectele de decizii pot fi supuse elaborării şi adoptării/emiterii în regim de urgenţă, fără respectarea prevederilor prezentului articol şi a cerinţelor privind transparenţa în procesul decizional prevăzute de Codul administrativ. Argumentarea necesităţii de a adopta hotărârea/de a emite decizia în regim de urgenţă se aduce la cunoştinţa publicului în termen de 10 zile lucrătoare de la adoptare/emitere, prin publicare pe pagina web oficială a Agenţiei.

[Art.9¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 10. Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale

(1) Autorităţile administraţiei publice locale contribuie la asigurarea furnizării fiabile şi eficiente a energiei termice către consumatorii din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale elaborează, aprobă şi promovează politici de dezvoltare, programe de reabilitare, extindere şi modernizare a sectorului termoenergetic din unitatea administrativ-teritorială respectivă, conform politicii statului în domeniu, asigurînd realizarea acestor acţiuni într-o concepţie unitară şi corelată cu planurile locale de amenajare a teritoriului, planurile urbanistice generale şi programele de mediu.

(3) Autorităţile administraţiei publice locale aprobă zonele unitare de alimentare cu energie termică identificate şi înaintate spre aprobare de către unităţile termoenergetice în conformitate cu art.6¹.

[Art.10 denumirea modificată, alin.(3) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 11. Competenţa Centrului Naţional pentru Energie Durabilă

Centrul Naţional pentru Energie Durabilă:

a) acordă asistenţă organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii în crearea condiţiilor pentru promovarea producerii energiei termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi din surse regenerabile;

b) acordă suport unităţilor termoenergetice în elaborarea planurilor proprii de eficienţă energetică;

c) consultă autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile termoenergetice cu privire la utilizarea tehnologiilor de înaltă eficienţă şi trecerea la producerea energiei termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi din surse regenerabile;

d) asigură sensibilizarea şi consultarea consumatorilor privind măsurile de conservare a energiei termice şi de optimizare a consumului acesteia;

e) avizează studiile de fezabilitate cu privire la zonele unitare de alimentare cu energie termică identificate în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, elaborate de unităţile termoenergetice în conformitate cu art.6¹ alin.(2).

[Art.11 modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul IV

PROMOVAREA COGENERĂRII DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ

Articolul 12. Analiza potenţialului naţional

(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii efectuează o evaluare cuprinzătoare a potenţialului de aplicare a cogenerării de înaltă eficienţă şi a sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică eficiente din punct de vedere energetic. Această analiză trebuie să conţină informaţiile prevăzute în anexa nr.3, în conformitate cu prevederile Legii nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică.

(2) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii asigură, la fiecare 5 ani, actualizarea evaluării efectuate conform alin.(1).

[Art.12 alin.(1),(2) modificate prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 13. Măsuri de sprijin

(1) În conformitate cu prevederile Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat, în scopul promovării cogenerării de înaltă eficienţă şi a utilizării energiei din surse regenerabile, Guvernul poate institui măsuri de sprijin acordate producătorilor de energie electrică şi termică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi producătorilor de energie electrică şi termică din surse regenerabile.

(2) Orice măsură de sprijin acordată producătorilor de energie termică în regim de cogenerare trebuie să fie condiţionată de producerea energiei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi de utilizarea în mod eficient a energiei termice reziduale, astfel încât să fie posibilă realizarea economiilor de energie primară.

(3) Măsurile de sprijin acordate pentru producerea energiei termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, pentru producerea energiei termice ce urmează a fi livrată în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, precum şi pentru dezvoltarea sistemului de alimentare centralizată cu energie termică se aplică cu respectarea prevederilor Legii nr.139/2012 cu privire la ajutorul de stat.

[Art.13 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 14. Garanţia de origine

(1) În baza valorilor de referinţă aprobate de Guvern, originea energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă se confirmă prin garanţia de origine eliberată conform unui regulament aprobat de Agenţie.

(2) Regulamentul cu privire la garanţia de origine pentru energia electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă se elaborează în conformitate cu cerinţele minime stabilite în anexa nr.4.

(3) Garanţia de origine pentru energia electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă (denumită în continuare garanţie de origine) nu poate fi solicitată pentru energia electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă în afara Republicii Moldova.

Articolul 15. Energia electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă

(1) Fără a leza dreptul de acces al terţilor la reţelele electrice de transport şi de distribuţie, în conformitate cu Legea nr.107/2016 cu privire la energia electrică, precum şi ţinînd cont de necesitatea şi obligaţia de a asigura continuitatea în livrarea energiei termice către consumatori, operatorii reţelelor de transport şi de sistem şi operatorii reţelelor de distribuţie, bazîndu-se pe criteriile de transparenţă şi nediscriminare aprobate de Agenţie, garantează transportul şi distribuţia energiei electrice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă în baza contractelor încheiate între participanţii la piaţa energiei electrice.

(2) Pentru a asigura un acces eficient la reţelele electrice de transport şi de distribuţie, operatorii reţelelor de transport şi de sistem şi operatorii reţelelor de distribuţie sînt obligaţi să ofere noilor producători de energie electrică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă informaţii complete privind termenele şi condiţiile de racordare, inclusiv o estimare cuprinzătoare şi detaliată a costurilor legate de racordare, termenul rezonabil şi concret de primire şi analiză a cererii de racordare şi termenul aproximativ de racordare la reţeaua electrică.

(3) Operatorii reţelelor de distribuţie sînt obligaţi să stabilească proceduri standardizate şi simplificate de racordare a centralelor de producere distribuită a energiei electrice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă la reţelele electrice de distribuţie pentru a facilita procesul de racordare.

[Art.15 alin.(1) modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 15¹. Integrarea surselor regenerabile de energie în sistemele de alimentare centralizată cu energie termică

(1) Ţinând cont de necesitatea utilizării eficiente a capacităţilor de producere a energiei electrice şi termice, Guvernul promovează producerea şi achiziţionarea de către unităţile termoenergetice a energiei termice produse din surse regenerabile, incinerarea şi/sau coincinerarea deşeurilor în scopuri energetice, în sensul Legii nr.209/2016 privind deşeurile, în limitele posibilităţilor economice, luând în considerare raportul cost-beneficiu.

(2) În scopul asigurării unui consum mai eficient de energie primară şi al măririi ponderii energiei din surse regenerabile la nivelul energiei termice care intră în reţea, un sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire cu puterea termică nominală totală egală cu sau mai mare de 20 MW trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

a) până la 31 decembrie 2029 – utilizează cel puţin 50% energie din surse regenerabile sau 50% energie termică reziduală, sau 75% energie termică produsă în regim de cogenerare, sau 50% dintr-o combinaţie a tipurilor de energie menţionate;

b) de la 1 ianuarie 2030 – utilizează cel puţin 50% energie din surse regenerabile sau 50% energie termică reziduală, sau 50% energie din surse regenerabile şi energie termică reziduală, sau 75% energie termică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, sau cel puţin o combinaţie a acestor tipuri de energie termică şi integrează tehnologia de stocare a energiei termice sau incinerează şi/sau coincinerează deşeurile în scopuri energetice.

(3) În procesul elaborării planurilor de măsuri pentru îmbunătăţirea performanţelor în vederea respectării cerinţelor pentru un sistem eficient de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau de răcire, unităţile termoenergetice efectuează o proprie analiză privind identificarea soluţiilor optime pentru îndeplinirea criteriilor stabilite la alin.(2), cu includerea investiţiilor necesare în planurile de dezvoltare.

(4) Consumatorii şi/sau asociaţiile de proprietari în condominiu conectaţi la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică au dreptul să producă şi să utilizeze energie termică din surse regenerabile, conform art.70 alin.(1) lit.c) din Legea nr.187/2022 cu privire la condominiu, iar unitatea termoenergetică este obligată să asigure integrarea sursei în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică prin emiterea avizului de racordare.

(5) Energia termică utilizată conform alin.(4) se ia în considerare la calcularea ponderii energiei din surse regenerabile pentru stabilirea dacă sistemul de alimentare centralizată cu energie termică corespunde criteriilor unui sistem eficient conform alin.(2).

(6) Agenţia ţine evidenţa listei titularilor de licenţă care deţin sisteme de alimentare centralizată cu energie termică ce corespund criteriilor unui sistem eficient, precum şi a titularilor de licenţă care produc energie termică în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, cu actualizarea anuală, până la data de 31 martie, şi publicarea acesteia pe pagina sa web oficială.

[Art.15¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 15². Stocarea energiei termice

(1) Unităţile termoenergetice includ în planul de dezvoltare integrarea tehnologiei de stocare a energiei termice în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică după ce demonstrează Agenţiei, în baza analizei cost-beneficiu, eficienţa economică a acestei măsuri. Analiza cost-beneficiu se realizează în conformitate cu Regulamentul privind dezvoltarea sectorului termoenergetic şi asigură evaluarea economică a tuturor costurilor şi beneficiilor pe termen lung pentru piaţă, pentru sistemul energetic şi pentru consumatori.

(2) Unităţile termoenergetice care efectuează stocarea energiei termice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să deţină instalaţii de stocare a energiei termice care să respecte normativele tehnice în construcţii;

b) să deţină proceduri de operare a instalaţiilor de stocare a energiei termice care să asigure siguranţa şi eficienţa acestora;

c) să deţină un sistem de monitorizare a instalaţiilor de stocare a energiei termice care să permită verificarea în timp real a parametrilor de funcţionare.

(3) Investiţiile pentru activitatea de stocare a energiei termice, inclusiv la consumatori, se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor şi tarifelor reglementate cu condiţia includerii acestora în planul de dezvoltare.

[Art.15² introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 15³. Utilizarea energiei termice rezultate din incinerarea şi/sau coincinerarea deşeurilor în scopuri energetice

(1) Unităţile termoenergetice includ în planul de dezvoltare integrarea în sistemul de alimentare centralizată cu energie termică a incinerării şi/sau coincinerării deşeurilor în scopuri energetice după ce demonstrează Agenţiei, în baza analizei cost-beneficiu, eficienţa economică a acestei măsuri. Analiza cost-beneficiu se realizează în conformitate cu Regulamentul privind dezvoltarea sectorului termoenergetic şi asigură evaluarea economică a tuturor costurilor şi beneficiilor pe termen lung pentru piaţă, pentru sistemul energetic şi pentru consumatori.

(2) Investiţiile aferente activităţii de incinerare şi/sau coincinerare a deşeurilor în scopuri energetice se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor şi tarifelor reglementate cu condiţia includerii acestora în planul de dezvoltare.

(3) Unităţile termoenergetice care efectuează incinerarea şi/sau coincinerarea deşeurilor în scopuri energetice trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

a) să deţină instalaţii de incinerare şi/sau coincinerare care să respecte normativele tehnice în construcţii;

b) să deţină proceduri de operare a instalaţiilor de incinerare şi/sau coincinerare care să asigure siguranţa şi eficienţa acestora, inclusiv gestionarea corespunzătoare a deşeurilor şi emisiilor rezultate;

c) să deţină un sistem de monitorizare a instalaţiilor de incinerare şi/sau coincinerare care să permită verificarea în timp real a parametrilor de funcţionare, inclusiv a emisiilor de substanţe poluante în atmosferă;

d) să respecte normele de protecţie a mediului şi să implementeze măsuri pentru reducerea impactului asupra sănătăţii publice şi a mediului;

e) să coopereze cu autorităţile competente şi să furnizeze rapoarte periodice privind performanţa instalaţiilor.

(4) Incinerarea şi/sau coincinerarea deşeurilor în scopuri energetice se permite doar în cadrul unităţilor autorizate pentru acest scop de către Agenţia de Mediu, conform prevederilor art.25 din Legea nr.209/2016 privind deşeurile.

[Art.15³ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 16. Proceduri administrative

(1) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii evaluează cadrul legislativ şi de reglementare existent în vederea îmbunătăţirii acestuia. Această evaluare include analiza procedurilor de licenţiere, dar şi a altor prevederi legale aplicabile centralelor de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, în scopul:

a) încurajării instalării centralelor de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă strict în limita acoperirii cererii justificabile din punct de vedere economic de energie termică;

b) reducerii barierelor de reglementare sau de alt tip în calea promovării cogenerării de înaltă eficienţă;

c) reducerii numărului şi accelerării procedurilor la nivel administrativ pentru obţinerea autorizaţiilor şi a licenţelor necesare;

d) asigurării obiectivităţii, transparenţei şi a caracterului nediscriminatoriu al reglementărilor stabilite, luînd în considerare particularităţile diferitelor echipamente şi instalaţii energetice ca părţi componente ale procesului de cogenerare.

(2) Organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii elaborează şi publică un raport care va cuprinde rezultatul analizelor şi evaluărilor efectuate conform prezentului articol.

[Art.16 modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 17. Statistica privind cogenerarea

Centrul Naţional pentru Energie Durabilă, cu asistenţa Biroului Naţional de Statistică, în baza metodologiei de determinare a eficienţei procesului de cogenerare, prezentată în anexa nr.1, şi a principiilor generale pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare, prezentate în anexa nr.2, generalizează şi prezintă anual, până la data de 31 martie, organului central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii informaţiile statistice cu privire la cogenerare în conformitate cu prevederile Legii nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică.

[Art.17 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul V

LICENŢIEREA ACTIVITĂŢILOR DE PRODUCERE, DISTRIBUŢIE

ŞI FURNIZARE A ENERGIEI TERMICE

Articolul 18. Licenţierea activităţilor de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice

(1) Activităţile de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice în scopul comercializării acesteia sînt supuse licenţierii.

(2) Orice unitate termoenergetică care întruneşte cerinţele prezentei legi este obligată să obţină licenţa corespunzătoare.

Articolul 19. Tipurile de licenţe. Sfera de acţiune a licenţelor

(1) Licenţele se eliberează de către Agenţie, pe un termen de 25 de ani, pentru fiecare din următoarele genuri de activitate:

a) producerea de energie termică;

b) distribuţia de energie termică;

c) furnizarea de energie termică.

(2) În cazul în care o unitate termoenergetică desfăşoară două sau trei activităţi din cele enumerate la alin.(1), Agenţia eliberează o singură licenţă pentru desfăşurarea activităţilor respective, iar titularul de licenţă urmează să îndeplinească obligaţiile stabilite prin prezenta lege în legătură cu fiecare din activităţile pe care le desfăşoară.

(3) La licenţă se anexează, în mod obligatoriu, condiţiile de desfăşurare a activităţii licenţiate, care fac parte integrantă din licenţă.

Articolul 20. Condiţiile şi procedura de obţinere a licenţelor

(1) Licenţele pentru activităţile prevăzute la art.19 alin.(1) se eliberează persoanelor fizice întreprinzători individuali şi persoanelor juridice înregistrate ca societăţi comerciale pe baza unei declaraţii depuse la Agenţie.

(2) Persoanele prevăzute la alin.(1) trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:

a) sunt înregistrate în Republica Moldova în condiţiile legii. Agenţia verifică înregistrarea persoanei în Registrul de stat al persoanelor juridice prin intermediul platformei de interoperabilitate, fără a solicita prezentarea unui document confirmativ, în conformitate cu Legea nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate;

b) prezintă dovezi că deţin în proprietate sau în folosinţă, în baza unui acord scris, valabil pe durata licenţei, o centrală electrică de termoficare, o unitate de cogenerare de înaltă eficienţă, o centrală termică, inclusiv pe bază de surse regenerabile, sau reţele termice, după caz, adecvate activităţii licenţiate;

c) depun o declaraţie pe propria răspundere, conform modelului stabilit de Agenţie, privind capacitatea financiară de a desfăşura activitatea licenţiată;

d) prezintă documente care confirmă deţinerea personalului calificat corespunzător activităţii pentru care se solicită licenţa.

(2¹) Persoanele care solicită eliberarea licenţelor pentru activitatea prevăzută la art.19 alin.(1) lit.c) trebuie să întrunească următoarele condiţii:

a) prezintă situaţia financiară pentru anul precedent sau extrasul din contul bancar, în cazul iniţierii afacerii;

b) prezintă documente ce confirmă că dispun de personal calificat pentru activitatea pentru care solicită licenţă.

(3) Administratorul întreprinderii care solicită licenţa trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) are drept de şedere permanentă în Republica Moldova;

b) deţine studii superioare;

c) declară pe propria răspundere că nu are antecedente penale nestinse legate de activităţi desfăşurate în domeniul energeticii şi că nu a fost condamnat pentru infracţiuni comise cu intenţie prevăzute de Codul penal. Modelul declaraţiei este stabilit de Agenţie. Agenţia este în drept să verifice autenticitatea declaraţiei accesând sistemele informaţionale ale Ministerului Afacerilor Interne, prin intermediul platformei de interoperabilitate, în conformitate cu Legea nr.142/2018 cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

(4) Procedurile de eliberare, prelungire, reperfectare, modificare, eliberare a duplicatului, suspendare, reluare a valabilităţii şi de retragere a licenţei pentru activităţile prevăzute la art.19 alin.(1) sînt stabilite prin Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

(5) Termenul de examinare a declaraţiilor de eliberare/prelungire a licenţelor pentru activităţile din sectorul termoenergetic este de 15 zile calendaristice.

[Art.20 alin.(2),(3) în redacţia Legii nr.227 din 10.07.2025, în vigoare 30.12.2025]

[Art.20 alin.(1),(2) modificate, alin.(2¹) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

[Art.20 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

Articolul 21. Drepturile şi obligaţiile titularilor de licenţă

(1) Titularii de licenţă au dreptul:

a) de acces liber la echipamentul de măsurare pentru controlul şi citirea indicaţiilor echipamentului de măsurare, conform contractului;

b) să limiteze ori să sisteze alimentarea cu energie termică pentru neachitarea facturilor la energia termică, cu notificarea prealabilă, cu cel puţin 15 zile înainte, a consumatorului/unităţii termoenergetice;

c) să limiteze ori să sisteze alimentarea cu energie termică în cazul imposibilităţii economice de furnizare a energiei termice, cu notificarea prealabilă, cu cel puţin 6 luni înaintea datei de 15 octombrie a anului respectiv, a consumatorului/unităţii termoenergetice;

d) să limiteze ori să întrerupă alimentarea cu energie termică în cazul unei situaţii excepţionale sau al unei crize de combustibil survenite la nivel naţional, determinată de relaţiile economice internaţionale şi comerţul exterior, de economia naţională, de protecţia mediului sau de securitatea naţională;

e) să perceapă penalităţi pentru întârzierea la plata energiei termice facturate în mărimea şi în modul stabilite prin contract în urma negocierilor. Cuantumul penalităţii este negociabil, dar nu poate depăşi rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în monedă naţională de băncile comerciale, pentru un an, înregistrată în anul precedent şi publicată în raportul Băncii Naţionale a Moldovei. La solicitarea consumatorilor, furnizorii vor renegocia cuantumul penalităţii stabilite în contractele încheiate cu consumatorii, cu respectarea plafonului maxim stabilit;

f) să încheie contracte de performanţă energetică cu prestatorii de servicii energetice în conformitate cu Legea nr.139/2018 cu privire la eficienţa energetică;

g) să perceapă plata pentru cheltuielile de reconectare a instalaţiilor de utilizare a energiei termice suportate în cazul deconectării acestora pentru neachitarea în termen a facturilor emise.

(2) Titularii de licenţă sînt obligaţi:

a) să respecte condiţiile stipulate în licenţă;

b) să respecte principiul eficienţei maxime cu cheltuieli minime, conform criteriilor aprobate de către Agenţie, şi să prezinte Agenţiei informaţia cu privire la cheltuielile suportate;

c) să respecte principiul procurării prioritare a energiei termice produse de centralele electrice de termoficare, de centralele de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi de centralele termice de producere a energiei termice din surse regenerabile, în condiţiile legii;

d) să prezinte Agenţiei spre aprobare, în termenele stabilite, planul de investiţii pentru următorul an şi raportul privind investiţiile efectuate în anul precedent;

e) să nu întrerupă alimentarea cu energie termică, cu excepţia cazurilor de neachitare a facturilor pentru energia termică, a întreruperilor din motive tehnice sau de securitate stipulate în licenţă şi în contracte;

f) să reia alimentarea cu energie termică în cel mult 24 de ore după prezentarea dovezii de achitare a datoriilor conform facturii la energia termică şi a cheltuielilor de reconectare la reţelele lor;

g) să repare prejudiciile cauzate consumatorului prin nerespectarea calităţii energiei termice sau prin întreruperile nejustificate în furnizarea energiei termice, în conformitate cu contractele;

h) să publice informaţii privind sursele energiei termice care a fost produsă pentru acoperirea cererii din anul precedent, privind cantităţile şi tipurile de combustibili utilizaţi şi privind cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră;

i) să ofere în facturile pentru consumatori, după caz, informaţii privind cota de energie termică provenită din surse regenerabile şi privind energia termică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă;

i¹) să reflecte în facturile pentru consumatori informaţia referitoare la cantitatea de energie termică utilizată pentru încălzirea spaţiilor şi/sau prepararea apei calde menajere, sau în alte scopuri;

j) să prezinte Agenţiei rapoarte cu privire la activitatea desfăşurată în corespundere cu criteriile, procedurile şi termenele-limită stabilite în actele normative emise de Agenţie, precum şi alte informaţii solicitate de Agenţie conform prezentei legi;

k) să nu transmită altor persoane fizice sau juridice drepturi şi obligaţii aferente activităţii pentru care li s-a acordat licenţa;

l) să producă, să distribuie şi să furnizeze energia termică în conformitate cu prezenta lege, cu reglementările tehnice şi cu standardele în vigoare, în funcţie de parametrii şi specificaţiile tehnice prevăzute de prezenta lege şi de contract;

m) să asigure atingerea obiectivelor cu privire la emisiile de gaze cu efect de seră;

n) să contribuie la eficientizarea funcţionării sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, inclusiv prin implementarea tehnologiilor de înaltă eficienţă şi trecerea la producerea energiei termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi din surse regenerabile;

o) să prezinte anual Centrului Naţional pentru Energie Durabilă, până la data de 30 martie, informaţii privind performanţa energetică a unităţii termoenergetice proprii, conform formularului aprobat;

p) să efectueze, trimestrial, plăţile regulatorii în conformitate cu prezenta lege şi cu Legea nr.174/2017 cu privire la energetică;

q) să prezinte anual Agenţiei, până la data de 30 aprilie, un raport privind realizarea planurilor de dezvoltare şi a planului de investiţii pentru anul precedent. Agenţia examinează rapoartele prezentate şi aprobă, în scopul recuperării prin tarif, investiţiile realizate cu respectarea cerinţelor stabilite în Regulamentul privind planificarea, aprobarea şi efectuarea investiţiilor în sectorul termoenergetic;

r) să întocmească şi să publice pe propria pagină web oficială, până la data de 30 mai a fiecărui an, un raport pentru anul precedent cu privire la problemele existente în unităţile termoenergetice, precum şi la măsurile întreprinse sau preconizate a fi realizate în vederea soluţionării acestora.

(3) Producătorii vor crea, în funcţie de necesitate, rezerve de combustibil suficiente pentru a acoperi necesarul pentru producerea energiei termice în sezonul rece.

[Art.21 alin.(1),(2) modificate prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 21¹. Externalizarea serviciilor sau lucrărilor de către titularii de licenţe

(1) Se interzice titularului de licenţă să transmită altor persoane fizice sau juridice drepturile şi obligaţiile aferente activităţii pentru a cărei desfăşurare i s-a acordat licenţă.

(2) Prin derogare de la alin.(1), titularul de licenţă este în drept să externalizeze un serviciu sau o lucrare, pe care trebuie să le îndeplinească, cu condiţia aprobării hotărârii respective de către Consiliul de administrare al Agenţiei în termen de până la 15 zile – în caz de urgenţă, sau de până la 30 de zile – în regim obişnuit, cu demonstrarea faptului că externalizarea serviciului sau a lucrării respective va conduce la reducerea costurilor şi la eficientizarea activităţii aferente serviciului sau lucrării externalizate, fără a fi afectată calitatea acestora.

(3) Externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări nu are ca efect transmiterea responsabilităţii titularului de licenţă pentru respectarea obligaţiilor ce îi revin conform prezentei legi, actelor normative şi licenţei deţinute şi nu lipseşte Agenţia de dreptul de a aplica titularului de licenţă respectiv sancţiunile stabilite în prezenta lege în cazul în care constată încălcarea obligaţiilor acestuia.

(4) Dacă Agenţia constată că externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări de către titularul de licenţă nu a avut ca efect reducerea costurilor şi că nu a fost eficientizată activitatea aferentă serviciului sau lucrării externalizate, cheltuielile suplimentare suportate de titularul de licenţă în legătură cu externalizarea unui serviciu sau a unei lucrări nu se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor şi tarifelor reglementate.

(5) Dacă, urmare a externalizării unui serviciu sau a unei lucrări de către titularul de licenţă, Agenţia constată faptul înrăutăţirii calităţii serviciului sau a lucrării respective, titularul de licenţă este obligat să întreprindă toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei create, în termenele stabilite de Agenţie. În cazul în care titularul de licenţă nu întreprinde astfel de măsuri în termenele stabilite, Agenţia este în drept să solicite acestuia rezoluţiunea, în termen de cel mult 3 luni, a contractului cu prestatorul serviciului sau al lucrării externalizate şi preluarea prestării serviciului respectiv sau a efectuării lucrării respective. Cheltuielile suplimentare suportate de titularul de licenţă urmare a rezoluţiunii contractului conform prezentului alineat nu se iau în considerare de Agenţie la aprobarea preţurilor şi tarifelor reglementate.

(6) Se interzice titularului de licenţă să externalizeze un serviciu sau o lucrare cu scopul de a se eschiva de la controlul Agenţiei. La solicitarea Agenţiei, titularul de licenţă este obligat să prezinte informaţia şi documentele aferente serviciului sau lucrării externalizate, inclusiv documentele ce ţin de activitatea prestatorului serviciului sau al lucrării externalizate. În cazul în care titularul de licenţă refuză prezentarea informaţiei sau a documentelor aferente serviciului sau lucrării externalizate ori prezintă cu întârziere informaţia sau documentele solicitate, ori în cazul prezentării de către titularul de licenţă a informaţiei solicitate incomplete, Agenţia este în drept să iniţieze controlul asupra activităţilor licenţiate, cu aprobarea deciziilor corespunzătoare conform competenţei.

[Art.21¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 22. Înregistrarea titularilor de licenţă

Titularii de licenţă sînt înregistraţi de către Agenţie în registrul licenţelor conform Legii nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.

[Art.22 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

Articolul 23. Eliberarea duplicatului licenţei

(1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea acesteia.

(2) În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile lucrătoare, să depună la Agenţie personal, prin scrisoare recomandată sau prin poşta electronică o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.

(3) În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia depune la Agenţie, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.

(4) Agenţia este obligată să elibereze duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului licenţei.

(5) Termenul de valabilitate a duplicatului licenţei nu poate depăşi termenul indicat în licenţa pierdută sau deteriorată.

(6) În cazul eliberării duplicatului licenţei, Agenţia adoptă decizia de anulare a licenţei pierdute sau deteriorate şi introduce modificările corespunzătoare în registrul licenţelor nu mai tîrziu decît în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

(7) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei, titularul acesteia îşi poate desfăşura activitatea în baza unui certificat eliberat de Agenţie.

Articolul 24. Reperfectarea licenţei

(1) Licenţa poate fi reperfectată la iniţiativa titularului de licenţă sau a Agenţiei, în cazul apariţiei unor temeiuri justificate.

(2) Drept temei pentru reperfectarea licenţei servesc schimbarea denumirii titularului de licenţă şi/sau modificarea altor date conţinute în licenţă.

(3) La apariţia unui temei pentru reperfectarea licenţei, titularul acesteia este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la survenirea modificărilor, să depună la Agenţie o cerere de reperfectare a licenţei (personal, prin scrisoare recomandată sau prin poşta electronică sub formă de document electronic cu semnătură electronică) împreună cu licenţa care necesită a fi modificată şi documentele sau copiile acestora ce confirmă modificările în cauză.

(4) Agenţia, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de reperfectare a licenţei şi a documentelor anexate acesteia, adoptă decizia de reperfectare a licenţei şi o comunică solicitantului.

(5) Licenţa reperfectată se eliberează pe un formular nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere; totodată, se eliberează copiile necesare de pe aceasta.

(6) Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu va depăşi termenul de valabilitate indicat în licenţa precedentă.

(7) Agenţia introduce modificările corespunzătoare în registrul licenţelor cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei de reperfectare a licenţei.

(8) În perioada de examinare a cererii de reperfectare a licenţei, titularul acesteia îşi poate desfăşura activitatea în baza unui certificat eliberat de Agenţie.

(9) Licenţa care nu este reperfectată în termenul stabilit de lege se consideră nevalabilă.

(10) Agenţia poate respinge cererea de reperfectare a licenţei în cazul depistării unor date neveridice în documentele prezentate de către titularul de licenţă.

Articolul 25. Suspendarea licenţei

(1) Licenţa poate fi suspendată prin hotărâre judecătorească, emisă în conformitate cu legea, la cererea Agenţiei, cu excepţia suspendării licenţei în temeiurile prevăzute la alin.(3) lit.a)–c), care se efectuează direct de către Agenţie.

(2) Agenţia poate iniţia procedura de suspendare doar după identificarea de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii a unităţii termoenergetice care va asigura continuitatea furnizării energiei termice către consumatorii din teritoriul vizat.

(3) Drept temeiuri pentru suspendarea licenţei servesc:

a) cererea titularului de licenţă privind suspendarea licenţei;

b) neîndeplinirea de către titularul de licenţă a obligaţiilor sale, fapt ce a condus la întreruperi în producerea, distribuţia sau furnizarea energiei termice către consumatori pe o perioadă mai mare decât cea stabilită în reglementările tehnice pentru înlăturarea cauzelor întreruperii, fiind pusă în pericol securitatea naţională, ordinea publică sau viaţa şi sănătatea oamenilor;

c) incapacitatea provizorie a titularului de licenţă de a desfăşura activitatea licenţiată conform prezentei legi;

d) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate, prevăzut în Legea nr.160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător;

e) nerespectarea de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea, în termenele stabilite de Agenţie, a încălcărilor condiţiilor de desfăşurare a activităţii licenţiate;

f) neefectuarea plăţii regulatorii în termenele stabilite de prezenta lege.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(3) lit.d)–f), hotărârea privind suspendarea licenţei se adoptă de Agenţie în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a rămas definitivă şi irevocabilă hotărârea judecătorească şi se aduce la cunoştinţa titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.

(5) În cazurile prevăzute la alin.(3) lit.b) şi c), licenţa poate fi suspendată nemijlocit de către Agenţie în termen de 5 zile de la data notificării de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii privind unitatea termoenergetică care va asigura continuitatea furnizării energiei termice către consumatorii din teritoriul vizat. În termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării de către Agenţie a hotărârii privind suspendarea licenţei, aceasta este obligată să se adreseze în instanţa de judecată pentru validarea hotărârii respective. Hotărârea Agenţiei privind suspendarea licenţei se aplică până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(6) În hotărârea Agenţiei privind suspendarea licenţei se indică termenul concret de suspendare, care nu poate depăşi 6 luni.

(7) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe durata suspendării acesteia.

[Art.25 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

[Art.25 modificat prin Legea nr.185 din 21.09.2017, în vigoare 27.10.2017]

Articolul 26. Reluarea valabilităţii licenţei

(1) Reluarea valabilităţii licenţei se face în temeiul unei decizii a Agenţiei, după remedierea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei sau în temeiul unei hotărîri a instanţei de judecată care a pronunţat hotărîrea privind suspendarea licenţei, sau în temeiul unei hotărîri a instanţei de judecată ierarhic superioare.

(2) Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se adoptă de Agenţie în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înştiinţării despre remedierea circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei sau de la data la care Agenţiei i s-a comunicat hotărîrea respectivă a instanţei de judecată.

(3) Decizia Agenţiei se aduce la cunoştinţa titularului de licenţă în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

Articolul 27. Retragerea licenţei

(1) Licenţa poate fi retrasă printr-o hotărîre judecătorească, la cererea Agenţiei, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin.(2) lit.a) şi b), în care licenţa este retrasă direct de către Agenţie.

(2) Drept temeiuri pentru retragerea licenţei servesc:

a) cererea titularului de licenţă privind retragerea licenţei;

b) radierea agentului economic din Registrul de stat al persoanelor juridice sau din Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali;

c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate Agenţiei;

d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta către o altă persoană în scopul desfăşurării activităţii indicate în licenţă;

e) neînlăturarea în termenul stabilit a circumstanţelor care au condus la suspendarea licenţei;

f) nerespectarea în mod repetat a prescripţiilor de lichidare a încălcărilor ce ţin de condiţiile de desfăşurare a activităţii licenţiate.

(3) În cazurile prevăzute la alin.(2) lit.b), licenţa poate fi retrasă nemijlocit de către Agenţie în termen de 5 zile de la data notificării de către organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii privind unitatea termoenergetică care va asigura continuitatea furnizării energiei termice către consumatorii din teritoriul vizat. În termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării de către Agenţie a hotărârii privind suspendarea licenţei, aceasta este obligată să se adreseze în instanţa de judecată pentru validarea hotărârii respective. Hotărârea Agenţiei privind retragerea licenţei se aplică până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

(4) În cazul retragerii licenţei, taxa pentru licenţă nu se restituie.

(5) Titularul licenţei retrase este obligat, în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a licenţei, să depună licenţa retrasă la Agenţie.

(6) Titularul licenţei retrase poate să depună o nouă declaraţie de eliberare a licenţei pentru acelaşi gen de activitate după înlăturarea motivelor care au condus la retragerea licenţei.

(7) Retragerea licenţei trebuie să fie precedată de identificarea de către autoritatea administraţiei publice locale a unităţii termoenergetice care va asigura continuitatea în furnizarea energiei termice către consumatorii din teritoriul vizat.

[Art.27 alin.(3) în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul VI

FOLOSIREA TERENURILOR ŞI DREPTURILE

ASUPRA PROPRIETĂŢII UNUI TERŢ

[Denumirea cap.VI în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 28. Principii generale

(1) Terenurile proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale necesare pentru construcţia, exploatarea, întreţinerea, reabilitarea sau modernizarea reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice se transmit în folosinţă unităţilor termoenergetice cu titlu gratuit.

(2) Dreptul de folosinţă cu titlu gratuit asupra terenului pe durata de exploatare a reţelelor termice şi a instalaţiilor termoenergetice, prevăzut la alin.(1), se constituie prin efectul prezentei legi, fără a fi necesară obţinerea acordului statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, încheierea oricăror acte juridice sau îndeplinirea altor formalităţi. Dreptul de folosinţă constituit în temeiul prezentului articol se exercită şi este opozabil terţilor fără a fi necesară înscrierea acestuia în registrul bunurilor imobile.

(3) Asupra terenurilor şi a altor bunuri proprietate privată sau comună, unităţile termoenergetice, în condiţiile prezentei legi, pe durata lucrărilor de construcţie, exploatare, întreţinere, reabilitare, modernizare, inclusiv de retehnologizare, a reţelelor termice, a sistemelor colective de alimentare cu energie termică şi a instalaţiilor termoenergetice, beneficiază de următoarele drepturi:

a) dreptul de folosinţă asupra terenului şi părţilor comune din condominii pentru executarea lucrărilor necesare construcţiei, reabilitării sau modernizării reţelelor termice, instalaţiilor termoenergetice şi sistemelor colective de alimentare cu energie termică;

b) dreptul de folosinţă asupra terenului şi părţilor comune din condominii pentru asigurarea funcţionării normale a reţelelor termice, a instalaţiilor termoenergetice şi a sistemelor colective de alimentare cu energie termică prin efectuarea reviziilor, a reparaţiilor şi a altor intervenţii necesare pentru exploatarea şi întreţinerea reţelelor termice;

c) servitutea de trecere subterană sau aeriană a terenului pentru construcţia reţelelor termice şi a instalaţiilor termoenergetice şi/sau pentru executarea lucrărilor la locul de amplasare a reţelelor termice şi a instalaţiilor termoenergetice, cu ocazia intervenţiei în scopul reabilitării şi al modernizării, sau pentru desfăşurarea lucrărilor de reparaţie, de revizie sau a altor lucrări de exploatare şi de întreţinere, pentru înlăturarea consecinţelor avariilor, precum şi pentru accesul la locul de amplasare a reţelelor termice şi a instalaţiilor termoenergetice;

d) dreptul de a cere restrângerea sau sistarea unor activităţi care ar pune în pericol viaţa şi sănătatea persoanelor, bunurile sau anumite activităţi;

e) dreptul de acces la terenul unde se află reţelele termice şi instalaţiile termoenergetice.

(4) Drepturile de folosinţă şi de servitute prevăzute la alin.(3) se constituie în temeiul utilităţii publice, prin efectul prezentei legi, fără a fi necesară obţinerea acordului proprietarului terenurilor sau al bunurilor imobile respective, încheierea oricăror acte juridice sau îndeplinirea altor formalităţi, cu excepţiile stabilite la art.28¹ alin.(2) şi la art.28² alin.(3). Conţinutul drepturilor de folosinţă şi de servitute şi durata pe care se constituie acestea sunt prevăzute la art.28¹ şi 28². Drepturile respective se exercită şi sunt opozabile terţilor fără a fi necesară înscrierea acestora în registrul bunurilor imobile.

(5) Unităţile termoenergetice sunt obligate să notifice în scris proprietarul terenurilor sau al altor bunuri care pot fi afectate în urma lucrărilor la reţelele termice, cu excepţia cazurilor de avarii, situaţie în care proprietarul este înştiinţat în termenul cel mai scurt posibil.

(6) La încetarea exercitării drepturilor prevăzute la alin.(3), unităţile termoenergetice sunt obligate să asigure degajarea terenului şi repunerea lui în starea iniţială.

(7) Unităţile termoenergetice sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile prevăzute la alin.(3) şi să achite proprietarului de teren sau de alte bunuri proprietate privată despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse la efectuarea lucrărilor menţionate, inclusiv în cazul înlăturării consecinţelor avariilor, în condiţiile art.28³.

[Art.28 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 28¹. Dreptul de folosinţă asupra proprietăţii unui terţ

(1) Dreptul de folosinţă asupra terenului sau altor bunuri pentru executarea lucrărilor necesare de construcţie, reabilitare sau modernizare a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice se constituie în conformitate cu art.28 alin.(4) şi se întinde pe durata executării lucrărilor. La exercitarea dreptului menţionat, unităţile termoenergetice, cu acordul prealabil al proprietarului/proprietarilor bunului imobil, sunt în drept:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje şi instalaţii necesare pentru executarea lucrărilor;

b) să desfiinţeze culturi, plantaţii sau alte amenajări existente ori numai să le restrângă în măsura strict necesară pentru executarea lucrărilor, în condiţiile legii;

c) să extragă materiale, în condiţiile legii;

d) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;

e) să sisteze ori să restrângă activităţile proprietarului în măsura strict necesară executării lucrărilor menţionate.

(2) Prin derogare de la prevederile art.28 alin.(4), în cazul în care lucrările de construcţie a reţelelor termice şi a instalaţiilor termoenergetice implică obţinerea unei autorizaţii de construire (în legătură cu construcţia de noi reţele termice sau porţiuni de reţele termice, de instalaţii termoenergetice, în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcţii capitale etc.), dreptul de folosinţă asupra bunului imobil pentru executarea lucrărilor de construcţie se constituie cu acordul prealabil al proprietarului bunului imobil respectiv.

(3) Dreptul de folosinţă prevăzut la alin.(1) încetează la expirarea termenului stabilit pentru executarea lucrărilor sau înaintea acestui termen – la data încheierii anticipate a lucrărilor sau la data sistării acestora. Oricare dintre aceste situaţii trebuie notificată fără întârziere proprietarului.

(4) Dreptul de folosinţă asupra terenului pentru exploatarea şi întreţinerea reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, prin efectuarea reviziilor, a reparaţiilor şi a altor intervenţii necesare în scopul asigurării funcţionării lor normale, se constituie în conformitate cu art.28 alin.(4) şi se întinde pe toată durata existenţei şi, respectiv, a exploatării reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este nevoie pentru asigurarea funcţionării normale a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice. Pentru perioada executării lucrărilor, unităţile termoenergetice sunt în drept:

a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje şi instalaţii pentru întreţinere, revizie, reparaţie şi pentru alte intervenţii necesare în scopul asigurării funcţionării normale a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice;

b) să instaleze utilaje şi să lucreze cu acestea;

c) să afecteze culturi, plantaţii sau alte amenajări existente şi să restrângă activităţile proprietarului în măsura şi pe durata strict necesare executării lucrărilor de întreţinere, revizie, reparaţie sau a altor intervenţii efectuate pentru asigurarea funcţionării normale a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice.

[Art.28¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 28². Servitutea de trecere subterană sau aeriană a terenului unui terţ

(1) Servitutea de trecere subterană sau aeriană a terenului cuprinde dreptul la construcţia reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, precum şi dreptul de acces la reţelele termice şi instalaţiile termoenergetice pentru alte revizii, reparaţii, alte intervenţii sau pentru desfăşurarea altor lucrări de exploatare şi de întreţinere, pentru înlăturarea consecinţelor avariilor, precum şi pentru efectuarea reabilitării sau a modernizării reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice.

(2) Dreptul de servitute se constituie în conformitate cu art.28 alin.(4) şi se întinde pe toată durata de construcţie şi/sau de exploatare a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice.

(3) Prin derogare de la prevederile art.28 alin.(4), în cazul în care lucrările de construcţie a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice implică obţinerea unei autorizaţii de construire sau a unui act permisiv echivalent (în legătură cu construcţia de noi reţele termice sau porţiuni de reţele termice, de instalaţii termoenergetice, în legătură cu efectuarea lucrărilor de construcţii capitale etc.), dreptul de servitute asupra terenului sau a bunului imobil pentru executarea lucrărilor de construcţie se constituie cu acordul prealabil al proprietarului terenului sau al bunului imobil respectiv.

[Art.28² introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 28³. Exercitarea drepturilor de folosinţă şi de servitute. Recuperarea prejudiciilor cauzate

(1) În scopul acordării de despăgubiri cuvenite, aferente exercitării drepturilor de folosinţă şi de servitute prevăzute la art.28¹ şi 28², unităţile termoenergetice sunt obligate să încheie contracte-cadru cu proprietarii terenurilor sau ai bunurilor imobile afectate de exercitarea dreptului de folosinţă şi de servitute.

(2) Contractul-cadru se elaborează în conformitate cu clauzele obligatorii aprobate de Guvern şi stabileşte drepturile şi obligaţiile unităţilor termoenergetice şi ale proprietarului terenului sau al bunului imobil afectat în legătură cu exercitarea drepturilor de folosinţă şi de servitute prevăzute la art.28¹ şi 28², inclusiv modalitatea de determinare a despăgubirilor pentru pagubele produse de către unităţile termoenergetice la exercitarea drepturilor respective.

(3) Contractul-cadru se încheie la iniţiativa unităţii termoenergetice sau la solicitarea proprietarilor terenurilor sau ai bunurilor imobile afectate. Unităţile termoenergetice informează proprietarii terenurilor şi ai bunurilor imobile afectate de exercitarea drepturilor de folosinţă şi de servitute cu privire la dreptul de a încheia contractul-cadru corespunzător şi cu privire la alte drepturi care le revin în conformitate cu prezentul capitol prin publicarea, pe pagina lor web oficială, a modelului contractului-cadru şi a altor informaţii relevante în acest sens.

(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către unităţile termoenergetice la exercitarea drepturilor de folosinţă şi de servitute prevăzute la art.28¹ şi 28² se stabilesc cu luarea în considerare a următoarelor:

a) suprafaţa de teren afectată în legătură cu efectuarea lucrărilor respective;

b) valorile pentru producţiile estimate ale culturilor şi ale plantaţiilor afectate, precum şi pentru amenajările afectate;

c) valoarea pe piaţă a bunurilor imobile afectate.

(5) Cuantumul despăgubirii datorate se stabileşte în fiecare caz în parte prin acordul părţilor sau, în cazul în care părţile nu ajung la un acord, de instanţa de judecată.

[Art.28³ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 29. Restrângerea sau sistarea unor activităţi şi accesul la terenul unde se află reţelele termice şi instalaţiile termoenergetice

(1) Pentru a evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor sau a unor activităţi desfăşurate în zona de efectuare a lucrărilor de construcţie, reabilitare, modernizare, întreţinere şi exploatare a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, unităţile termoenergetice au dreptul să solicite restrângerea sau sistarea, pe durata lucrărilor, a activităţilor desfăşurate în vecinătate. În acest caz, persoanele afectate sunt informate în scris despre data începerii şi, respectiv, a finalizării lucrărilor.

(2) Unităţile termoenergetice trebuie să exercite cu bună-credinţă şi în mod rezonabil dreptul de acces la terenul unde se află reţelele termice şi instalaţiile termoenergetice.

[Art.29 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 30. Exproprierea

(1) Terenurile necesare pentru construcţia, exploatarea, întreţinerea, reabilitarea sau modernizarea reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice care aparţin cu titlu de proprietate unor terţi pot fi expropriate de autoritatea competentă pentru cauză de utilitate publică, cu respectarea procedurii prevăzute în Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică nr.488/1999.

(2) Exproprierea terenului poate avea loc doar dacă unităţile termoenergetice nu au reuşit să obţină dreptul de folosinţă sau de servitute asupra terenului şi/sau dacă demonstrează că lucrările enumerate la art.28 vor împiedica substanţial folosirea ori chiar vor face imposibilă folosirea de către proprietar a terenului său.

(3) După trecerea în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, terenul expropriat urmează să fie dat în folosinţă, cu titlu gratuit, unităţii termoenergetice pentru efectuarea lucrărilor necesare de construcţie sau exploatare a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice.

[Art.30 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 31. Zonele de protecţie a reţelelor termice

(1) Pentru a se asigura protecţia şi funcţionarea normală a reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, pentru a se evita punerea în pericol a persoanelor, a bunurilor şi a mediului, în conformitate cu Regulamentul privind zonele de protecţie a reţelelor termice, aprobat de Guvern, se stabilesc zone de protecţie a reţelelor termice.

(2) În scopul protecţiei reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice, persoanelor fizice şi juridice li se interzice, fără acordul în scris al unităţii termoenergetice:

a) să efectueze construcţii de orice fel în zona de protecţie a reţelelor termice;

b) să amenajeze parcări auto, să instaleze construcţii provizorii, să instaleze pavaje în zona de protecţie a reţelelor termice;

c) să efectueze săpături de orice fel ori să înfiinţeze plantaţii perene în zona de protecţie a reţelelor termice;

d) să depoziteze materiale pe căile de acces la reţelele termice şi în zonele de protecţie a reţelelor termice;

e) să intervină în orice alt mod asupra reţelelor termice.

(3) Persoanelor fizice şi juridice li se interzice:

a) să arunce obiecte de orice fel pe reţelele termice şi instalaţiile termoenergetice;

b) să deterioreze construcţiile, îngrădirile sau inscripţiile de identificare şi de avertizare aferente reţelelor termice şi instalaţiilor termoenergetice;

c) să limiteze ori să îngrădească prin împrejmuiri, prin construcţii ori în orice alt mod accesul la reţeaua termică şi instalaţiile termoenergetice.

(4) Se interzice, sub sancţiunea nulităţii absolute, emiterea autorizaţiilor de construire care permit efectuarea lucrărilor de construcţie în zonele de protecţie a reţelelor termice fără acordul în scris al unităţii termoenergetice.

(5) În cazul în care constată că în zona de protecţie a reţelelor termice se efectuează lucrări cu încălcarea Regulamentului privind zonele de protecţie a reţelelor termice, unităţile termoenergetice sunt obligate să sesizeze organul supravegherii energetice de stat şi să ceară încetarea lucrărilor în conformitate cu regulamentul respectiv.

[Art.31 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 31¹. Transmiterea dreptului de proprietate unităţii termoenergetice

(1) Persoanele fizice şi/sau persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care au în proprietate reţele termice şi/sau instalaţii termoenergetice (inclusiv puncte termice centrale şi puncte termice individuale) sunt în drept să le transmită în proprietatea unităţilor termoenergetice cu titlu gratuit.

(2) Persoanele juridice care transmit în proprietate sau în gestiune reţele termice, instalaţii termoenergetice (inclusiv puncte termice centrale şi puncte termice individuale) prezintă unităţilor termoenergetice decizia de transmitere cu titlu gratuit, adoptată de organul împuternicit, şi actul de transmitere, întocmit în conformitate cu legislaţia în vigoare, care va include anul de dare în exploatare, schema de amplasare, caracteristica materială, informaţia contabilă şi alte documente tehnice ale mijloacelor fixe ce urmează a fi transmise.

(3) Persoanele fizice transmit dreptul de proprietate asupra reţelelor termice şi/sau a instalaţiilor termoenergetice (inclusiv asupra punctelor termice centrale şi a punctelor termice individuale) către unitatea termoenergetică în baza actelor juridice civile.

(4) Activele dobândite cu titlu gratuit nu se iau în considerare la calcularea bazei de active reglementate a unităţii termoenergetice.

[Art.31¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 32. Fuziunea, crearea de uniuni, dezmembrarea unităţilor termoenergetice şi procurarea de acţiuni sau cote de participare

(1) Fuziunea unităţilor termoenergetice între ele, precum şi cu alte societăţi comerciale, crearea de uniuni sau dezmembrarea unităţilor termoenergetice, procurarea de acţiuni sau a cotelor de participare ale altor titulari de licenţă se efectuează doar cu acordul prealabil, scris, al Agenţiei, în baza cererii privind reorganizarea persoanei juridice, cu condiţia că reorganizarea preconizată nu va avea ca efect majorarea tarifelor.

(2) Agenţia, în termen de 15 zile calendaristice, îşi prezintă, în scris, acordul sau refuzul, sau motivarea prelungirii perioadei de examinare a cererii privind reorganizarea.

(3) Perioada de examinare a cererii privind reorganizarea poate fi prelungită pînă la o lună.

(4) Acordul se consideră acordat dacă Agenţia nu răspunde solicitantului în termenele indicate la alin.(2) şi (3).

(5) Agenţia poate solicita, după caz, opinia Consiliului Concurenţei cu privire la reorganizarea unităţii termoenergetice.

(6) În cazurile prevăzute de Legea concurenţei nr.183 din 11 iulie 2012, operaţiunile prevăzute la alin.(1) pot fi efectuate numai după notificarea şi autorizarea lor de către Consiliul Concurenţei.

Capitolul VII

PRODUCEREA, DISTRIBUŢIA ŞI FURNIZAREA ENERGIEI TERMICE

Articolul 33. Coordonarea şi evidenţa activităţilor în sectorul termoenergetic

(1) Unităţile termoenergetice pot funcţiona în mod independent sau în sistem integrat.

(2) Unităţile termoenergetice care desfăşoară mai multe tipuri de activităţi ce ţin de producerea, distribuţia şi furnizarea energiei termice şi/sau dacă desfăşoară şi alte activităţi vor ţine o evidenţă contabilă separată pentru fiecare activitate economică, în conformitate cu prezenta lege şi cu standardele de contabilitate.

(3) Raporturile juridice dintre unităţile termoenergetice se stabilesc pe bază de contract, în conformitate cu prezenta lege şi cu condiţiile stipulate în licenţă.

(4) Titularii de licenţă sunt obligaţi să ţină în sistemul lor de contabilitate conturi contabile separate pentru fiecare dintre activităţile licenţiate, aşa cum ar fi în cazul în care aceste activităţi ar fi desfăşurate de întreprinderi distincte.

(5) Titularii de licenţă sunt obligaţi să ţină contabilitate pe conturi separate pentru activităţile nereglementate de prezenta lege.

(6) Titularii de licenţă vor preciza în politicile contabile regulile de alocare a activelor şi pasivelor, a cheltuielilor şi veniturilor, precum şi a pierderilor, pe care le aplică la separarea contabilităţii pe tipuri de activitate practicate, în conformitate cu prezenta lege, cu standardele de contabilitate şi cu actele normative de reglementare aprobate de Agenţie.

(7) Situaţiile financiare anuale trebuie să cuprindă, în note, informaţii despre orice tranzacţie efectuată cu întreprinderile afiliate.

[Art.33 alin.(4)-(7) introduse prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 34. Producerea energiei termice

(1) Producătorul asigură livrarea energiei termice în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele din domeniu în vigoare şi cu condiţiile stipulate în licenţă şi/sau în contractele corespunzătoare.

(2) Cheltuielile aferente racordării centralei electrice de termoficare, a centralei de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, a centralei termice, inclusiv a centralei termice care utilizează surse regenerabile, sînt suportate de către producător.

(3) Producătorul elaborează un plan de dezvoltare pentru o perioadă de 5 ani, în conformitate cu Regulamentul privind dezvoltarea sectorului termoenergetic, şi îl prezintă spre aprobare Agenţiei după consultarea prealabilă cu părţile interesate. La elaborarea planului de dezvoltare, producătorul ţine cont inclusiv de documentaţia de urbanism care conţine informaţii privind sarcinile termice.

(4) Planul de dezvoltare trebuie să conţină următoarele:

a) descrierea infrastructurii existente şi a stării actuale a acesteia;

b) măsurile de eficienţă energetică şi prognoza consumului de resurse energetice;

c) descrierea mijloacelor şi investiţiilor necesare pentru a satisface cererea prognozată de energie termică şi îndeplinirea criteriilor stabilite la art.15^1–15³;

d) descrierea investiţiilor care au fost aprobate anterior şi a celor care urmează să fie aprobate şi realizate în următorii 5 ani;

e) obiectivele planificate a fi obţinute în urma implementării planului de dezvoltare.

[Art.34 alin.(1) modificat, alin.(3),(4) introduse prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 35. Achiziţia energiei termice produse în regim de cogenerare de înaltă eficienţă

(1) Furnizorii achiziţionează, în baza unui regulament aprobat de Agenţie, energie termică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă, energie termică produsă din surse regenerabile, energie termică produsă din incinerarea şi/sau coincinerarea deşeurilor sau energie termică reziduală, livrată de către producător, la un cost de producţie mai mic decât în structura tarifului la energia termică livrată, aprobat de Agenţie, luând în considerare cheltuielile suplimentare aferente livrării energiei termice în reţea.

(1¹) La producerea şi/sau achiziţionarea energiei termice se acordă prioritate preţului cel mai mic oferit, care trebuie să fie inferior tarifelor aprobate de Agenţie pentru producătorii reglementaţi. În cazul în care se oferă acelaşi preţ, ordinea de prioritate va fi următoarea:

a) energia termică reziduală de la instalaţiile întreprinderilor industriale;

b) energia termică produsă în instalaţii de producere în regim de cogenerare care utilizează surse regenerabile de energie sau incinerează şi/sau coincinerează deşeuri în scopuri energetice;

c) energia termică produsă în instalaţii de producere care utilizează surse regenerabile de energie sau incinerează şi/sau coincinerează deşeuri în scopuri energetice;

d) energia termică produsă în instalaţii de producere în regim de cogenerare de înaltă eficienţă.

(2) Obligaţia de procurare a energiei termice prevăzută la alin.(1) nu se aplică în cazul în care:

[Lit.a) abrogată prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

b) aceasta ar conduce la creşterea tarifului la energia termică care va fi achitat de consumători;

c) parametrii agentului termic nu corespund parametrilor necesari ai reţelei termice la punctul de delimitare.

[Art.35 alin.(1) în redacţie nouă, alin.(1¹) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 36. Distribuţia şi furnizarea energiei termice

(1) Distribuitorii şi furnizorii asigură livrarea energiei termice către consumatori în conformitate cu reglementările tehnice şi standardele în vigoare şi cu condiţiile stipulate în licenţe şi/sau în contractele de furnizare a energiei termice.

(2) Obligaţiile de bază ale distribuitorilor sînt următoarele:

a) să exploateze, să întreţină, să retehnologizeze, să reabiliteze şi să extindă reţelele termice în condiţii de eficienţă economică;

b) să elaboreze un plan de dezvoltare a reţelelor termice pentru o perioadă de 5 ani, în conformitate cu Regulamentul privind dezvoltarea sectorului termoenergetic, pe care îl prezintă spre aprobare Agenţiei după consultarea prealabilă cu părţile interesate. La elaborarea planului de dezvoltare a reţelelor termice, distribuitorul trebuie să ţină cont inclusiv de documentaţia de urbanism care conţine informaţii privind sarcinile termice;

c) să răspundă la orice solicitare, inclusiv la cea privind eliberarea avizului de racordare, în termen de 15 zile de la data înregistrării solicitării;

d) să efectueze racordări, deconectări sau reconectări la reţelele termice în condiţiile şi în termenele stabilite de Regulamentul privind furnizarea energiei termice şi de Normele tehnice ale reţelelor termice, aprobate de Agenţie;

e) să asigure accesul la reţelele termice pentru toate unităţile termoenergetice din sistem, toate categoriile de consumatori şi toţi terţii fără discriminare;

f) să acorde prioritate energiei termice produse de centralele de producere a energiei electrice şi termice în regim de cogenerare de înaltă eficienţă şi de centralele termice de producere a energiei termice din surse regenerabile, cu condiţia existenţei unor contracte încheiate cu furnizorii şi cu condiţia nemajorării tarifului la energia termică furnizată consumatorilor;

g) să prezinte Agenţiei spre aprobare, în termenele stabilite, planul de investiţii pentru următorul an.

(3) Planul de dezvoltare a reţelelor termice trebuie să conţină măsuri eficiente pentru a garanta fiabilitatea reţelelor termice, precum şi:

a) descrierea infrastructurii existente şi a stării actuale a acesteia;

b) descrierea reţelelor termice, a staţiilor de pompare, a punctelor termice centrale, a punctelor termice individuale şi a altor obiecte care necesită a fi reparate capital, construite, modernizate, reconstruite în următorii ani, cu reflectarea cantitativă a acestora şi a volumului de investiţii;

c) măsurile de eficienţă energetică şi prognoza consumului de resurse energetice;

d) descrierea mijloacelor şi investiţiilor necesare pentru a satisface cererea prognozată de energie termică;

e) descrierea investiţiilor care au fost aprobate anterior şi a celor care urmează să fie aprobate şi realizate în următorii 5 ani;

f) obiectivele planificate a fi obţinute în urma implementării planului de dezvoltare a reţelelor termice.

(4) Distribuitorii efectuează extinderea reţelelor lor termice în funcţie de creşterea cererii de energie termică, astfel încît să fie asigurată fiabilitatea şi continuitatea în livrarea energiei termice către consumatori, de asemenea să fie asiguraţi parametrii de calitate ai serviciului de distribuţie a energiei termice la punctul de delimitare.

(4¹) Distribuitorii realizează, în funcţie de posibilităţile tehnice şi economice, modernizarea sistemelor colective de alimentare cu energie termică, inclusiv prin instalarea echipamentelor de măsurare a cantităţii de energie termică pentru fiecare unitate din condominiu. Aceste costuri sunt suportate de titularii de licenţă corespunzători şi se iau în considerare la stabilirea tarifelor reglementate doar în cazul când se demonstrează eficienţa energetică a proiectului, iar modernizarea se realizează în clădiri dotate sau care urmează a fi dotate cu puncte termice individuale şi există acordul asociaţiei de proprietari în conformitate cu prevederile Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu. Ponderea investiţiilor în modernizarea sistemelor colective de alimentare cu energie termică, inclusiv prin instalarea echipamentelor de măsurare a cantităţii de energie termică pentru fiecare unitate din condominiu, din planul anual de investiţii, precum şi modalitatea de prioritizare a eficienţei energetice se stabilesc în Regulamentul privind planificarea, aprobarea şi efectuarea investiţiilor în sectorul termoenergetic. Pentru blocurile locative unde distribuitorii au modernizat sistemele colective de alimentare cu energie termică, inclusiv prin instalarea echipamentelor de măsurare a cantităţii de energie termică la consumatorii casnici, parametrii de calitate a serviciului de distribuţie a energiei termice vor fi asiguraţi până la ieşirea din echipamentul de măsurare.

(5) Costurile de extindere a reţelelor termice sînt suportate de titularii de licenţă corespunzători. Aceste costuri se iau în considerare la stabilirea tarifelor pentru serviciul de distribuţie a energiei termice în cazul în care cheltuielile s-au efectuat în conformitate cu condiţiile stipulate în licenţă, cu metodologia de calcul, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul de distribuţie şi cu regulamentele elaborate şi aprobate de Agenţie.

[Art.36 alin.(2) modificat, alin.(3) în redacţie nouă, alin.(4¹) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 37. Consumatorul de energie termică

(1) Consumatorul de energie termică are următoarele drepturi:

a) să i se livreze energia termică pînă la punctul de delimitare cu reţelele termice ale distribuitorului la parametrii de calitate ce corespund prevederilor prezentei legi şi contractului încheiat cu furnizorul;

b) să aibă acces la echipamentele de măsurare ale distribuitorului, utilizate pentru facturare, în prezenţa reprezentantului acestuia;

c) să solicite distribuitorului remedierea defecţiunilor şi a deranjamentelor survenite în reţelele termice;

c¹) să solicite distribuitorului deservirea, reparaţia şi gestionarea utilajului şi a reţelelor termice, a reţelelor de apă caldă menajeră, aflate în gestiunea consumatorului, contra plată, fără includerea cheltuielilor respective în tarifele reglementate;

d) să solicite furnizorului sistarea temporară a furnizării de energie termică pentru a efectua lucrări la instalaţiile sale de utilizare a energiei termice sau la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică ori pentru alte motive, conform condiţiilor contractuale;

e) să solicite şi să obţină de la furnizor repararea prejudiciilor cauzate ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor contractuale;

e¹) să instituie propriul mecanism de repartizare a consumului de energie termică, în baza hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari în condominiu adoptate în conformitate cu prevederile Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu;

e²) să realizeze modernizarea integrală a sistemului colectiv de alimentare cu energie termică, inclusiv prin instalarea echipamentelor de măsurare a cantităţii de energie termică pentru fiecare unitate din condominiu, în baza hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari în condominiu adoptate în conformitate cu prevederile Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu;

e³) să transmită în proprietatea distribuitorului sistemul colectiv de alimentare cu energie termică, în baza hotărârii adunării generale a asociaţiei de proprietari în condominiu adoptate în conformitate cu prevederile Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu;

f) alte drepturi prevăzute de contractul încheiat cu furnizorul.

(2) Consumatorul de energie termică este obligat:

a) să achite integral şi în termen facturile emise de furnizor;

b) să permită furnizorului, la solicitarea acestuia, întreruperi programate ale alimentării cu energie termică pentru întreţinere, revizii şi reparaţii executate la instalaţiile acestuia;

c) să nu modifice instalaţiile de utilizare a energiei termice, prevăzute în proiectul iniţial, decât în baza unui alt proiect tehnic, elaborat şi verificat în modul stabilit şi coordonat cu distribuitorul, procedură obligatorie pentru consumator şi în cazul modificărilor la instalaţiile subconsumatorilor săi;

d) să permită accesul distribuitorului la instalaţiile sale de utilizare a energiei termice sau la echipamentele de măsurare aflate în folosinţa sa ori pe proprietatea sa pentru a verifica funcţionarea şi integritatea acestora, pentru a citi indicaţiile echipamentului de măsurare sau pentru a deconecta instalaţiile de utilizare a energiei termice în caz de neplată sau de avarie;

e) să nu consume energie termică ocolind sau afectînd echipamentele de măsurare;

f) să întreţină, să nu distrugă şi să nu intervină asupra echipamentelor de măsurare şi asupra instalaţiilor interioare ale distribuitorului de energie termică;

g) să repare, să deservească şi să întreţină în stare de funcţionare normală instalaţiile proprii de utilizare a energiei termice şi/sau cele ale sistemului colectiv de alimentare cu energie termică.

(3) Drepturile şi obligaţiile furnizorului se detaliază în Regulamentul privind furnizarea energiei termice, aprobat de Agenţie.

[Art.37 alin.(1),(2) modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 38. Calitatea serviciilor de distribuţie şi de furnizare a energiei termice

(1) Calitatea serviciilor de distribuţie şi de furnizare a energiei termice se evaluează în baza indicatorilor de calitate, stabiliţi în Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice, care reflectă continuitatea furnizării energiei termice, parametrii de calitate a agentului termic şi calitatea relaţiilor dintre distribuitori, furnizori şi consumatori. Agenţia stabileşte indicatori generali, care se calculează pentru unitatea termoenergetică, şi indicatori garantaţi, care vizează fiecare consumator în parte, precum şi valorile minime ale indicatorilor de calitate, care se actualizează în funcţie de situaţia obiectivă din sectorul termoenergetic şi de cerinţele consumatorilor.

(2) Pentru nerespectarea valorilor minime ale indicatorilor de calitate, Agenţia este în drept să reducă tariful pentru energia termică livrată consumatorilor cu până la 10% din valoarea tarifului respectiv şi/sau să stabilească compensaţii individuale ce urmează a fi achitate de furnizori consumatorilor, în conformitate cu Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice.

(3) Distribuitorii şi furnizorii vor presta serviciile de distribuţie şi furnizare a energiei termice în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu condiţiile stipulate în licenţe şi/sau în contractele de furnizare a energiei termice.

(4) Parametrii agentului termic, care vor fi garantaţi de către distribuitor şi furnizor la punctul de delimitare cu instalaţiile de utilizare a energiei termice, vor fi stipulaţi în contractele de furnizare a energiei termice.

(5) Distribuitorii şi furnizorii poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat consumatorilor prin nerespectarea, la punctul de delimitare, a calităţii agentului termic şi a cantităţii de energie termică stipulate în licenţe şi/sau în contractele de furnizare a energiei termice, conform legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.21 alin.(1) lit.d) şi art.42 alin.(4).

(6) Distribuitorii şi furnizorii sunt obligaţi să ţină evidenţa tuturor cererilor, sesizărilor, solicitărilor legate de calitatea serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice şi să prezinte Agenţiei anual, în termenele stabilite în Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice, rapoarte cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice.

(7) Distribuitorii şi furnizorii sunt obligaţi să înfiinţeze serviciul telefonic 24/24 şi să asigure activitatea acestuia pentru a recepţiona sesizările consumatorilor cu privire la calitatea serviciului de distribuţie şi furnizare a energiei termice, precum şi cu privire la necesitatea înlăturării eventualelor defecte ale utilajului sau ale reţelelor termice.

[Art.38 alin.(1),(2) în redacţie nouă, alin.(6),(7) introduse prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul VIII

RAPORTURILE JURIDICE

Articolul 39. Raporturile juridice dintre unităţile termoenergetice sau cele dintre unităţile termoenergetice şi consumatori

(1) Agenţia va elabora şi va aproba Regulamentul privind furnizarea energiei termice, care va reglementa raporturile juridice dintre unităţile termoenergetice şi pe cele dintre unităţile termoenergetice şi consumatori.

(2) Raporturile juridice dintre unităţile termoenergetice sau cele dintre unităţile termoenergetice şi consumatori se stabilesc prin contractele încheiate şi în conformitate cu Regulamentul privind furnizarea energiei termice, elaborat de Agenţie.

(3) Unităţile termoenergetice sunt obligate să utilizeze mijloace electronice de comunicaţie în măsura în care acestea sunt disponibile, funcţionale şi adecvate circumstanţelor în raporturile juridice dintre unităţile termoenergetice, precum şi în cele dintre unităţile termoenergetice şi consumatori, în procesul de comunicare, de soluţionare a petiţiilor, de negociere, încheiere, executare, modificare şi încetare a contractelor. Unităţile termoenergetice nu pot refuza sau ignora examinarea cererilor, reclamaţiilor şi sesizărilor din motiv că au fost depuse în formă electronică, dacă acestea întrunesc cerinţele prevăzute de legislaţia ce reglementează documentele electronice.

(4) În cazul în care unităţile termoenergetice, în relaţiile lor cu potenţialii consumatori şi consumatorii finali, au nevoie de informaţii cu privire la aceştia (date de identitate, domiciliu/sediu, bunuri imobile deţinute, numere cadastrale ale bunurilor imobile, IDNP/IDNO, capacităţile şi activitatea acestora) sau de a verifica alte informaţii indicate în cererile sau petiţiile acestora ori necesare pentru branşarea/debranşarea acestora la/de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică/sistemul colectiv de alimentare cu energie termică, întreprinderile respective le consumă prin accesarea datelor disponibile în resursele informaţionale de stat, prin intermediul platformei de interoperabilitate, în conformitate cu actele normative cu privire la schimbul de date şi interoperabilitate, fără implicarea potenţialilor consumatori ori a consumatorilor finali.

[Art.39 alin.(4) modificat prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

[Art.39 alin.(4) introdus prin Legea nr.37 din 29.02.2024, în vigoare 22.04.2024]

[Art.39 alin.(3) introdus prin Legea nr.175 din 11.11.2021, în vigoare 10.01.2022]

Articolul 40. Contractul de furnizare a energiei termice

(1) Furnizarea energiei termice se efectuează numai în baza actului normativ şi/sau a contractului de furnizare a energiei termice, încheiat între unităţile termoenergetice sau între unitatea termoenergetică şi consumator.

(2) În sectorul rezidenţial, reprezentantul autorizat al consumatorilor din blocurile locative cu sisteme colective de alimentare cu energie termică, din căminele şi blocurile locative departamentale, inclusiv din unităţile în condominiu aflate în proprietatea statului sau a autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, este administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului, care încheie un contract de furnizare a energiei termice cu furnizorul. Furnizorul repartizează lunar cantitatea de energie termică consumată între proprietarii de unităţi sau chiriaşi în baza datelor prezentate de către administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului. Dacă în blocul locativ există spaţii nelocuibile în proprietatea/folosinţa/gestiunea terţilor, furnizorul încheie contracte de furnizare a energiei termice în mod separat cu fiecare proprietar/chiriaş/gestionar al spaţiilor nelocuibile, cu condiţia instalării obligatorii a echipamentului de măsurare. În cazul în care nu există posibilitatea tehnică de montare a echipamentului de măsurare pentru spaţiile nelocuibile aflate în proprietatea/folosinţa/gestiunea terţilor, sarcina repartizării cantităţii de energie termică consumate constituie obligaţia furnizorului, care se realizează în baza Regulamentului cu privire la prestarea şi achitarea serviciilor comunale şi necomunale.

(2¹) Furnizorul încheie contracte individuale de furnizare a energiei termice cu fiecare unitate, urmare a modernizării integrale a sistemului colectiv de alimentare cu energie termică şi instalării echipamentelor de măsurare a cantităţii de energie termică pentru fiecare unitate din condominiu în condiţiile prezentei legi.

(3) Contractul de furnizare a energiei termice prevede:

a) denumirea şi adresa juridică a părţilor contractului;

b) obiectul contractului;

c) caracteristicile de bază şi parametrii agentului termic;

c¹) sarcina termică şi modalitatea de determinare a cantităţii de energie termică furnizate;

d) drepturile şi obligaţiile părţilor;

e) informaţii privind tarifele în vigoare la energia termică;

f) termenul de valabilitate, durata contractului;

g) cazurile şi condiţiile de limitare, de întrerupere sau de sistare a alimentării cu energie termică;

h) modul şi termenele de achitare a plăţii pentru energia termică furnizată;

i) termenul de informare reciprocă a părţilor privind apariţia şi încetarea situaţiilor excepţionale şi de avarie;

j) condiţiile de modificare şi de rezoluţiune a contractului;

k) răspunderea părţilor pentru încălcarea clauzelor contractuale;

l) modalităţile de soluţionare a neînţelegerilor sau a litigiilor privind neexecutarea sau executarea defectuoasă a clauzelor contractuale;

m) mărimea şi modul de achitare a penalităţilor pentru întîrzierile la plata energiei termice furnizate, după caz;

m¹) modul de repartizare a diferenţelor de cantităţi de energie termică destinată pentru încălzirea spaţiilor şi/sau prepararea apei calde menajere, şi/sau răcire, stabilit în baza indicilor echipamentelor de măsurare comune pentru clădire şi a sumei indicilor echipamentelor de măsurare individuale ale unităţilor din cadrul clădirii, având la bază principiul de repartizare integrală a cantităţii de energie termică înregistrată de echipamentul de măsurare comun pentru clădire;

n) alte condiţii negociate şi acceptate de părţi.

(4) Cererile privind încheierea unor contracte de furnizare a energiei termice şi cele privind modificarea contractelor deja încheiate se examinează şi se soluţionează de către titularul de licenţă în măsura posibilităţilor sale tehnice şi în termenele stabilite de Regulamentul privind furnizarea energiei termice, aprobat de Agenţie.

(5) Titularul de licenţă nu poate refuza încheierea unui contract de furnizare a energiei termice cu un potenţial consumator care a îndeplinit toate condiţiile impuse de actele normative în domeniu.

(6) Cuantumul penalităţilor pentru întârzierea la plata energiei termice facturate este stabilit în contract, dar nu poate depăşi rata medie anuală ponderată a dobânzii la creditele noi acordate în monedă naţională de băncile comerciale, pentru un an, înregistrată în anul precedent şi publicată în raportul Băncii Naţionale a Moldovei.

(7) Furnizorul are dreptul să solicite plată preventivă în cazul în care consumatorul nu a achitat facturile pentru energia termică consumată şi livrarea energiei termice către acesta a fost sistată.

(8) Drepturile şi obligaţiile consumatorilor se stabilesc în prezenta lege, în Legea nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor, în Regulamentul privind furnizarea energiei termice şi în alte acte normative în domeniu.

(9) Racordarea ilegală la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică/sistemul colectiv de alimentare cu energie termică, precum şi utilizarea neautorizată a energiei termice este interzisă.

(10) Acţiunile menţionate la alin.(9) se sancţionează conform Codului contravenţional al Republicii Moldova.

(11) Persoana fizică sau persoana juridică care a săvârşit acţiunile stipulate la alin.(9) va achita consumul ilicit de energie termică determinat în sistem pauşal sau conform altor modalităţi stabilite de actele normative. Determinarea perioadei de consum ilicit, care a avut loc prin intervenţie în funcţionarea echipamentului de măsurare, care a dus la neînregistrarea sau la înregistrarea incompletă a cantităţii de energie termică consumate, sau prin racordarea ilegală a instalaţiilor de utilizare a energiei termice la reţeaua termică ori când eroarea echipamentului de măsurare depăşeşte limitele admisibile, se efectuează în conformitate cu prevederile Regulamentului privind furnizarea energiei termice.

[Art.40 alin.(1),(3),(5) modificate, alin.(2),(6),(8),(11) în redacţie nouă, alin.(2¹) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 41. Efectele încheierii contractului de furnizare a energiei termice

(1) Consumatorii au dreptul să livreze energie termică unor subconsumatori doar cu condiţia coordonării cu distribuitorul şi/sau furnizorul a avizului de racordare. Nu se consideră furnizare a energiei termice alimentarea cu energie termică a unui subconsumator de către un consumator.

(2) Raporturile juridice dintre consumator şi subconsumator încetează odată cu expirarea termenului de valabilitate a contractului de furnizare a energiei termice încheiat între furnizor şi consumator, precum şi în cazul încălcării de către subconsumator a obligaţiilor ce îi revin.

(3) În sensul prezentei legi, administratorii asociaţiilor/gestionarii condominiilor nu se consideră revînzători de energie termică.

(4) Instalaţiile de utilizare a energiei termice nu trebuie să pună în pericol viaţa ori sănătatea oamenilor, nici să prejudicieze proprietatea, nici să provoace deranjamente în funcţionarea normală a obiectivelor din sectorul termoenergetic sau în furnizarea energiei termice către alţi consumatori.

[Art.41 alin.(1),(3) modificate prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 42. Întreruperea şi limitarea alimentării cu energie termică

(1) Unitatea termoenergetică are dreptul să întrerupă alimentarea cu energie termică pentru cea mai scurtă durată posibilă în cazul în care:

a) este pusă în pericol viaţa sau sănătatea oamenilor;

b) apare pericolul de prejudiciere a proprietăţii, inclusiv a terţilor;

c) trebuie să fie prevenită o avarie (o situaţie de avarie) sau să fie lichidate consecinţele acesteia;

d) se execută lucrări planificate de conectare sau alte operaţiuni tehnice care nu pot fi executate în alt mod decât prin întreruperea alimentării cu energie termică;

e) necesitatea întreruperii este prevăzută de alte acte normative.

(2) În termenele şi condiţiile stabilite de Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice, unitatea termoenergetică este obligată să informeze din timp consumatorul despre data şi durata întreruperii sau limitării alimentării cu energie termică, dacă întreruperea sau limitarea nu este cauzată de o situaţie excepţională.

(3) Unitatea termoenergetică va repara prejudiciile pe care le-a cauzat prin întreruperea sau limitarea alimentării cu energie termică dacă aceasta s-a efectuat cu încălcarea prevederilor stabilite în prezentul articol.

(4) Unitatea termoenergetică are dreptul să întrerupă sau să limiteze alimentarea cu energie termică în caz de criză de combustibil, survenită la scară naţională, sau în cazul unor interese ce ţin de apărarea naţională. La dispariţia circumstanţelor care au condus la întreruperea sau limitarea alimentării cu energie termică, titularul de licenţă este obligat să reia cât mai repede prestarea serviciilor.

(5) Unitatea termoenergetică are dreptul, fără preaviz, să limiteze sau să întrerupă imediat alimentarea cu energie termică în cazul racordării ilegale la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică/sistemul colectiv de alimentare cu energie termică, precum şi în cazul utilizării neautorizate a energiei termice, inclusiv în cazul lipsei unui contract de furnizare a energiei termice.

(6) Unitatea termoenergetică are dreptul să limiteze sau să sisteze alimentarea cu energie termică dacă consumatorul nu achită în termenul stabilit facturile emise sau conform condiţiilor contractuale.

(7) Unitatea termoenergetică poate limita ori sista alimentarea cu energie termică dacă producerea şi/sau furnizarea acesteia nu este rentabilă din punct de vedere economic. O asemenea decizie va fi anunţată tuturor consumatorilor, în scris, cu cel puţin 6 luni înaintea zilei de 15 octombrie a anului respectiv.

[Art.42 în redacţia Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 42¹. Deconectarea de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică şi/sau de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică

(1) Deconectarea individuală de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică (intrabloc) a unităţilor în condominiu, în sensul Legii nr.187/2022 cu privire la condominiu, este interzisă.

(2) În zonele unitare de alimentare cu energie termică, deconectarea instalaţiei de utilizare a energiei termice de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, inclusiv cu scopul conectării la o altă sursă de încălzire, este interzisă pentru toate tipurile de consumatori, cu excepţia cazurilor când consumatorii produc energie termică din surse regenerabile pentru acoperirea integrală a consumului propriu.

(3) În alte zone decât în cele unitare de alimentare cu energie termică, deconectarea instalaţiei de utilizare a energiei termice de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, inclusiv cu scopul conectării la o altă sursă de încălzire, se permite numai în cazul când studiile de fezabilitate demonstrează rentabilitatea economică a deconectării.

(4) Studiul de fezabilitate menţionat la alin.(3) se elaborează în conformitate cu un ghid elaborat şi aprobat de către Centrul Naţional pentru Energie Durabilă, care va include următoarele elemente structurale, fără a se limita la acestea:

a) stabilirea unei limite de sistem şi, după caz, a unei limite geografice pentru intervenţia planificată;

b) aplicarea unei abordări integrate şi depline la stabilirea opţiunilor privind cererea şi oferta de alimentare cu energie termică;

c) descrierea scenariului de referinţă – alimentarea cu energie termică în cadrul sistemului de alimentare centralizată;

d) identificarea şi descrierea scenariilor alternative de alimentare cu energie termică, în baza unui set de criterii şi ipoteze de calcul prestabilite de Centrul Naţional pentru Energie Durabilă;

e) descrierea metodei de calcul al fezabilităţii economice a scenariilor de alimentare cu energie termică posibile, bazate pe venitul net actualizat;

f) inventarierea şi descrierea beneficiilor şi efectelor negative ale tuturor scenariilor de alimentare cu energie termică analizate;

g) descrierea procedurii şi principiilor de coordonare a studiului de fezabilitate.

(5) Studiul de fezabilitate se elaborează de către auditorii energetici calificaţi şi înregistraţi în Registrul electronic al auditorilor energetici.

(6) Studiul de fezabilitate elaborat în conformitate cu prevederile alin.(4) şi (5) se avizează de către Centrul Naţional pentru Energie Durabilă şi se prezintă unităţii termoenergetice.

(7) Persoana fizică sau persoana juridică care nu a îndeplinit condiţiile stipulate la alin.(1)–(6) este obligată să restabilească, în termen de o lună, conectarea instalaţiilor de utilizare a energiei termice la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică sau la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică, conform prescripţiei eliberate de către administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului sau de unitatea termoenergetică, şi să informeze administratorul asociaţiei/gestionarul condominiului şi/sau unitatea termoenergetică despre executarea acesteia, cu repararea prejudiciilor cauzate.

(8) În cazul în care deconectarea de la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică a instalaţiei de utilizare a energiei termice din cadrul unei unităţi în condominiu a fost efectuată contrar prevederilor alin.(1), facturarea şi plata pentru energia termică se efectuează ca şi în cazul unităţilor conectate la sistemul colectiv de alimentare cu energie termică, în conformitate cu actele normative în domeniu.

(9) Reconstrucţia, modernizarea şi/sau modificarea sistemului colectiv de alimentare cu energie termică existent în condiţiile prezentei legi, indiferent de tipul de proprietate, nu se consideră deconectare de la sistemul colectiv în sensul prezentului articol, consumatorii având obligaţia să se reconecteze imediat după punerea în funcţiune a noului sistem.

[Art.42¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 43. Măsurarea şi achitarea consumului de energie termică

(1) Distribuitorii de energie termică sînt responsabili de achiziţia, instalarea, exploatarea, întreţinerea şi verificarea metrologică periodică a echipamentelor de măsurare instalate în gospodăriile consumatorilor casnici la punctul de delimitare a proprietăţii. Cheltuielile efective suportate se iau în calcul la stabilirea tarifului pentru energia termică furnizată. Consumatorii noncasnici suportă toate cheltuielile legate de achiziţia, instalarea, exploatarea, întreţinerea, înlocuirea şi verificarea metrologică periodică a echipamentelor de măsurare.

(1¹) Distribuitorii de energie termică achiziţionează, instalează, exploatează, întreţin şi verifică metrologic echipamentele de măsurare ale consumatorilor casnici. Echipamentele de măsurare respective se instalează doar în cazul existenţei posibilităţilor tehnice. Cheltuielile suportate în condiţiile art.36 alin.(4¹) se includ în tariful pentru energia termică.

(1²) Unităţile termoenergetice achiziţionează, instalează, exploatează, întreţin şi verifică metrologic echipamentele de măsurare necesare în procesul tehnologic. Cheltuielile suportate se includ în preţul şi tariful reglementat.

(2) Unităţile termoenergetice ţin evidenţa energiei termice utilizînd doar tipurile de echipamente de măsurare supuse controlului metrologic legal în condiţiile Legii metrologiei nr.19/2016.

(3) Echipamentele de măsurare vor fi supuse verificării metrologice periodice conform procedurii stabilite.

(3¹) În blocurile locative cu sisteme colective de alimentare cu energie termică modernizate în conformitate cu prevederile prezentei legi se vor instala echipamente identice de măsurare a energiei termice, în baza condiţiilor tehnice eliberate de distribuitor cu respectarea prevederilor alin.(2).

(4) Unităţile termoenergetice/consumatorii au dreptul să iniţieze verificarea metrologică de expertiză a echipamentelor de măsurare dacă una dintre părţi are reclamaţii. În cazul în care reclamaţia se confirmă, se fac recalculări ale energiei termice livrate, care vor include recuperarea cheltuielilor de verificare în termen de până la 6 luni de la data depunerii reclamaţiei. În cazul în care reclamaţia nu se confirmă, cheltuielile de verificare sunt suportate de reclamant.

(5) Reprezentanţii unităţilor termoenergetice/consumatorii au dreptul să efectueze controlul echipamentului de măsurare în prezenţa unui reprezentant al furnizorului sau al consumatorului, după caz.

(6) Unităţile termoenergetice/consumatorii vor achita plăţile pentru energia termică conform indicaţiilor echipamentelor de măsurare şi potrivit prevederilor contractelor şi actelor normative în domeniu.

(6¹) Repartizarea consumului de energie termică între consumatorii unui bloc locativ conectat la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică se efectuează în baza anexei nr.3 la Regulamentul cu privire la prestarea şi achitarea serviciilor comunale şi necomunale.

(7) În cazul în care se constată că echipamentul de măsurare funcţionează defectuos, cantitatea de energie termică se va determina în conformitate cu prevederile Regulamentului privind furnizarea energiei termice, aprobat de Agenţie.

[Art.43 alin.(1),(2),(6) modificate, alin.(1¹),(1²),(3¹),(6¹) introduse, alin.(4) în redacţie nouă conform Legii nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 44. Soluţionarea litigiilor

Litigiile dintre unităţile termoenergetice şi litigiile dintre unităţile termoenergetice, pe de o parte, şi consumatori, pe de altă parte, se soluţionează în instanţa de judecată competentă, făcînd excepţie cazurile prevăzute de prezenta lege.

Articolul 44¹. Examinarea neînţelegerilor de către unităţile termoenergetice

(1) Unităţile termoenergetice examinează reclamaţiile consumatorilor în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării reclamaţiei. Termenul de examinare a reclamaţiei poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile lucrătoare, fapt despre care este informat consumatorul.

(2) Reclamaţiile consumatorilor parvenite în legătură cu contractarea, deconectarea, reconectarea, facturarea, calitatea serviciului prestat, întreruperea livrării energiei termice se examinează şi se soluţionează de către furnizor. Dacă furnizorul încalcă obligaţiile stabilite în prezenta lege şi în Regulamentul privind furnizarea energiei termice, acesta este obligat să plătească consumatorilor finali compensaţii în mărimea şi în termenele stabilite în Regulamentul cu privire la indicatorii de calitate a serviciilor de distribuţie şi furnizare a energiei termice.

(3) Consumatorii sunt în drept să solicite recuperarea prejudiciilor materiale şi morale cauzate de furnizor în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Legii nr.105/2003 privind protecţia consumatorilor.

(4) Unităţile termoenergetice sunt obligate să depună toată diligenţa pentru a soluţiona pe cale extrajudiciară eventualele neînţelegeri ce pot apărea în raport cu consumatorii, precum şi să pună în aplicare un mecanism eficient şi nediscriminatoriu de rambursare a cheltuielilor sau de achitare a compensaţiilor consumatorilor în cazul nerespectării de către unităţile termoenergetice a obligaţiilor ce le revin.

(5) Unităţile termoenergetice sunt obligate să dispună de centre de deservire a consumatorilor care să funcţioneze conform programului de lucru de cel puţin 5 zile pe săptămână a câte 8 ore pe zi. Personalul responsabil de examinarea reclamaţiilor consumatorilor trebuie să dispună de dreptul real de a lua decizii, în numele unităţii termoenergetice, pentru a soluţiona problemele abordate, iar întâlnirile cu reprezentanţii unităţilor termoenergetice urmează să fie stabilite inclusiv prin telefon sau prin poşta electronică. Unităţile termoenergetice sunt obligate să ţină evidenţa reclamaţiilor parvenite şi, la solicitare, să prezinte Agenţiei informaţii cu privire la data depunerii reclamaţiei, numele persoanei care a depus reclamaţia, esenţa problemei abordate în reclamaţie, acţiunile întreprinse pentru soluţionarea problemelor abordate în reclamaţie, decizia unităţii termoenergetice.

(6) Unităţile termoenergetice sunt obligate să utilizeze mijloacele electronice de comunicaţie în măsura în care acestea sunt disponibile, funcţionale şi adecvate circumstanţelor, în raport cu potenţialii consumatori, în procesul de comunicare şi de soluţionare a petiţiilor. Unităţile termoenergetice nu pot refuza sau ignora examinarea cererilor, reclamaţiilor şi sesizărilor din motiv că au fost depuse în formă electronică, dacă acestea întrunesc cerinţele prevăzute de legislaţia ce reglementează documentele electronice.

[Art.44¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul IX

REGLEMENTAREA TARIFELOR

Articolul 45. Reglementarea tarifelor în sectorul termoenergetic

(1) Preţurile reglementate pentru producerea energiei electrice şi tarifele pentru producerea, distribuţia şi furnizarea energiei termice, până în punctul de delimitare, se aprobă de Agenţie conform metodologiei tarifare.

(1¹) Preţurile şi tarifele aprobate se ajustează în modul şi cazurile stabilite în metodologia aprobată de Agenţie, la cererea scrisă a unităţilor termoenergetice sau la iniţiativa Agenţiei. În acest scop, Agenţia examinează premisele care determină revizuirea preţurilor şi a tarifelor reglementate. Modificarea premiselor ce determină revizuirea preţurilor şi tarifelor reglementate nu constituie temei de solicitare şi/sau de depunere a cererilor noi de către unităţile termoenergetice ale căror cereri scrise sunt în proces de examinare şi nu au fost adoptate de către Agenţie hotărârile în acest sens. Unităţile termoenergetice sunt obligate să prezinte Agenţiei informaţiile şi documentele solicitate în acest scop, în conformitate cu Regulamentul privind procedurile de prezentare şi de examinare a cererilor titularilor de licenţe privind preţurile şi tarifele reglementate.

(2) Metodologia tarifară include:

a) componenţa şi modul de calculare:

– a cheltuielilor aferente procurării resurselor energetice primare;

– a cheltuielilor privind amortizarea mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale;

– a cheltuielilor materiale;

– a cheltuielilor aferente serviciilor prestate de terţi;

– a cheltuielilor aferente retribuirii muncii;

– a cheltuielilor de distribuire şi administrative;

– a altor cheltuieli justificate şi necesare pentru desfăşurarea activităţii operaţionale;

– a nivelului de rentabilitate determinat prin metoda costului mediu ponderat al capitalului şi aplicat la valoarea netă a mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale;

– a componentei de corectare a venitului reglementat;

– a fondului de dezvoltare constituit din mijloacele financiare aferente cheltuielilor privind amortizarea investiţiilor efectuate din surse proprii;

– a alocaţiei aferente capitalului circulant utilizat în activitatea reglementată;

b) determinarea costurilor incluse în tarif, în mod separat pentru fiecare activitate desfăşurată de către titularul de licenţă;

c) condiţiile de utilizare a cheltuielilor privind amortizarea mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale (cu excepţia celor aferente investiţiilor efectuate din împrumuturi), a cheltuielilor materiale, a cheltuielilor aferente serviciilor prestate de terţi, precum şi modul de includere a acestor cheltuieli în tarifele reglementate;

d) principiile planificării, aprobării şi efectuării investiţiilor, modul de recuperare a acestora prin tarife reglementate şi determinarea ratei de rentabilitate. La aplicarea ratei de rentabilitate nu se iau în considerare valoarea ce a rezultat din reevaluarea mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale, valoarea activelor achitate de consumatori, precum şi valoarea activelor care au fost obţinute gratuit, prin donaţii, granturi şi/sau a celor finanţate de către terţi;

e) modul de determinare a consumului tehnologic, a pierderilor de energie termică în reţelele termice şi a consumului de resurse energetice, prin stabilirea tendinţei de reducere a acestora pe perioada valabilităţii metodologiei tarifare, pentru a implementa mecanisme de stimulare a eficienţei, ţinând cont de obiectivele stabilite. Consumul tehnologic, pierderile de energie termică şi consumul de resurse energetice efective, acceptate în scopuri tarifare, se vor stabili individual pentru fiecare titular de licenţă şi nu vor depăşi tendinţa de reducere stabilită;

f) mecanismul de stimulare a eficienţei activităţii titularilor de licenţă, în cazul în care unitatea termoenergetică pentru anul de gestiune va raporta Agenţiei un nivel mai scăzut al consumului tehnologic, al pierderilor de energie termică şi/sau al consumului de resurse energetice decât cel stabilit la lit.e), prin utilizarea costurilor economisite pentru reducerea în continuare a consumului tehnologic, a pierderilor de energie termică în reţelele termice şi a consumului de resurse energetice;

g) modul de recuperare a cheltuielilor realizate în cadrul contractelor de performanţă energetică prin utilizarea costurilor efectiv economisite urmare a investiţiilor realizate în cadrul acestor contracte;

h) metoda de separare a consumurilor, a cheltuielilor şi a profiturilor specificate la lit.a) la producerea de energie electrică şi energie termică, luate în calcul de centralele electrice de termoficare şi centralele de producere a energiei electrice şi termice, inclusiv în regim de cogenerare de înaltă eficienţă;

i) modul de ajustare a preţurilor şi tarifelor reglementate, inclusiv modul de actualizare a tarifelor reglementate în decursul anului;

j) măsurile stimulative privind creşterea eficienţei energetice, a siguranţei în alimentarea cu energie termică, precum şi a calităţii acesteia.

(3) Prevederile metodologiei tarifare contribuie la furnizarea energiei termice în condiţii de fiabilitate, cu cheltuieli minime şi cu utilizarea eficientă a obiectivelor din sectorul termoenergetic, inclusiv a capacităţilor de producţie.

(4) Tarifele şi componentele tarifelor pentru energia termică nu includ şi nu iau în calcul pierderile supranormative de energie termică, precum şi alte consumuri sau cheltuieli nejustificate.

(5) Tariful pentru energia termică poate avea două componente, care se reflectă în metodologia tarifară:

a) preţul pentru capacitate, care reflectă cheltuielile constante ce ţin de producerea, distribuţia şi/sau furnizarea energiei termice, cu excepţia cheltuielilor ce ţin de pierderile supranormative de energie termică;

b) preţul energiei termice, care reflectă cheltuielile variabile pentru energia termică furnizată.

(6) Titularii de licenţă sunt obligaţi să prezinte, la solicitarea Agenţiei, informaţiile stabilite în prezenta lege necesare acesteia în activitatea de supraveghere a corectitudinii evidenţei consumurilor şi cheltuielilor efective reglementate, precum şi a calculului preţurilor şi tarifelor reglementate.

(7) Pierderile de energie termică din reţelele termice, incluse în tariful pentru energia termică, se determină în conformitate cu metodologia tarifară.

(8) Prin efectul prezentei legi, degajările de energie termică de la elementele constructive ale sistemului de alimentare centralizată cu energie termică şi/sau ale sistemului colectiv de alimentare cu energie termică amplasate în interiorul clădirii nu se consideră pierderi de energie termică şi se atribuie la consumul de energie termică care se facturează de către furnizor pentru toate încăperile din cadrul clădirii respective, indiferent de destinaţie, în baza Regulamentului cu privire la prestarea şi achitarea serviciilor comunale şi necomunale.

(9) Hotărârile Agenţiei cu privire la aprobarea tarifelor, preţurilor şi a costurilor de bază se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, se plasează pe paginile web oficiale ale Agenţiei şi ale unităţilor termoenergetice. Agenţia publică pe pagina sa web oficială valoarea şi structura preţurilor şi ale tarifelor reglementate aprobate.

[Art.45 alin.(1),(2),(6)-(9) în redacţie nouă, alin.(1¹) introdus, alin.(3),(5) modificate prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul IX¹

RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI

ÎN DOMENIUL TERMOENERGETIC

[Cap.IX¹ (art.45¹,45²) introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 45¹. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul termoenergetic

(1) Unităţile termoenergetice poartă răspundere pentru neîndeplinirea sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a funcţiilor şi a obligaţiilor stabilite în prezenta lege, în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică, în actele normative de reglementare aprobate de Agenţie, precum şi în alte acte normative.

(2) Dacă Agenţia constată încălcarea de către titularii de licenţă a prevederilor prezentei legi, ale Legii nr.174/2017 cu privire la energetică, precum şi ale actelor normative de reglementare aprobate de Agenţie, aceasta este în drept să iniţieze procedura contravenţională în condiţiile şi în termenele stabilite în Codul contravenţional.

(3) În cazurile expres prevăzute în prezenta lege, Agenţia este în drept să aplice titularilor de licenţe, titularilor de autorizaţii şi altor persoane juridice sancţiuni financiare, cu respectarea procedurii stabilite în Legea nr.174/2017 cu privire la energetică. Mijloacele băneşti obţinute din aplicarea sancţiunilor financiare se virează integral în bugetul de stat.

[Art.45¹ introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Articolul 45². Sancţiuni financiare pentru încălcarea legislaţiei în domeniul termoenergetic

(1) Agenţia este în drept să aplice, prin hotărâre, sancţiuni în mărime de la 1% până la 5% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licenţe pentru încălcarea obligaţiilor manifestată prin:

a) refuzul repetat al titularului de licenţă de a prezenta informaţiile şi rapoartele solicitate de Agenţie;

b) refuzul titularului de licenţă de a permite efectuarea controalelor şi a investigaţiilor dispuse de către Agenţie sau obstrucţionarea Agenţiei în efectuarea acestora;

c) refuzul nejustificat repetat al titularului de licenţă de a elibera avizul de racordare la reţeaua termică a instalaţiilor de utilizare a energiei termice ale unui solicitant;

d) refuzul nejustificat repetat al titularului de licenţă (al furnizorului) de a încheia contractul de furnizare a energiei termice;

e) refuzul repetat al titularului de licenţă de a executa hotărârile şi deciziile Agenţiei.

(2) Încălcările prevăzute la alin.(1) săvârşite în mod repetat se sancţionează cu amendă în mărime de 5% din cifra de afaceri anuală a titularului de licenţă.

(3) Agenţia este în drept să aplice, prin hotărâre, sancţiuni în mărime de până la 5% din cifra de afaceri anuală a titularilor de licenţă pentru:

a) nerespectarea obligaţiilor privind realizarea separării contabile a activităţilor reglementate din sectorul termoenergetic;

b) desfăşurarea unei activităţi din sectorul termoenergetic fără licenţă în acest sens.

(4) Încălcările prevăzute la alin.(3) săvârşite în mod repetat se sancţionează cu amendă în mărime de la 5% la 10% din cifra de afaceri anuală a titularului de licenţă.

[Art.45² introdus prin Legea nr.63 din 27.03.2025, în vigoare 22.04.2025]

Capitolul X

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 46. Dispoziţii finale şi tranzitorii

(1) În termen de 3 luni după intrarea în vigoare a prezentei legi, unităţile termoenergetice implicate în procesele de producere, distribuţie şi furnizare a energiei termice sînt obligate să obţină, din partea Agenţiei, licenţele corespunzătoare.

(2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data adoptării prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea în concordanţă a legislaţiei în vigoare cu prezenta lege;

b) va aduce în concordanţă actele sale normative cu prezenta lege;

c) va asigura reexaminarea şi anularea de către autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate a actelor normative care contravin prezentei legi;

d) va asigura elaborarea şi aprobarea actelor normative necesare pentru aplicarea prevederilor prezentei legi.

(3) Agenţia, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va elabora şi va aproba regulamentele şi metodologiile prevăzute de prezenta lege.

(4) Organul central de specialitate al administraţiei publice în sectorul termoenergetic:

a) va realiza prevederile art.12 alin.(1) pînă la data de 31 decembrie 2015;

b) va realiza prevederile art.16 în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Biroul Naţional de Statistică împreună cu Agenţia pentru Eficienţă Energetică vor îndeplini prevederile art.17, începînd cu luna decembrie a anului 2014, pentru anul 2013.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor CORMAN
Chişinău, 29 mai 2014.
Nr.92.

Anexa nr.1

METODOLOGIA DE DETERMINARE A EFICIENŢEI

PROCESULUI DE COGENERARE

Valorile utilizate pentru calculul eficienţei cogenerării şi al economiilor de energie primară se determină în baza exploatării estimate sau efective a unităţii de cogenerare, în condiţii normale de utilizare.

1. Cogenerarea de înaltă eficienţă

În sensul prezentei legi, cogenerarea de înaltă eficienţă îndeplineşte următoarele criterii:

a) producţia în sistem de cogenerare de la unităţile de cogenerare asigură economii de energie primară, calculate în conformitate cu pct.2 din prezenta anexă, de cel puţin 10%, comparativ cu valorile de referinţă pentru producerea separată de energie electrică şi termică;

b) producţia unităţilor de mică putere şi a unităţilor de microcogenerare care asigură economii de energie primară poate fi considerată drept cogenerare de înaltă eficienţă.

2. Calculul economiilor de energie primară

Cantitatea de economii de energie primară rezultată în urma producerii în regim de cogenerare a energiei electrice şi termice, definită în conformitate cu anexa nr.2, se calculează pe baza următoarei formule:

unde:

PES reprezintă economiile de energie primară;

CHP Hη reprezintă eficienţa termică a producţiei prin cogenerare, definită ca raport între producţia anuală de energie termică utilă şi echivalentul energetic al combustibilului utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi energie electrică în regim de cogenerare;

Ref Hη reprezintă valoarea de referinţă a eficienţei pentru producerea separată de energie termică;

CHP Eη reprezintă eficienţa electrică a producţiei prin cogenerare, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică în regim de cogenerare şi echivalentul energetic al combustibilului utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi energie electrică în regim de cogenerare. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, cantitatea anuală de energie electrică produsă prin cogenerare poate fi mărită cu un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu va crea un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu art.14 din prezenta lege;

Ref Eη reprezintă valoarea de referinţă a eficienţei pentru producerea separată de energie electrică.

3. Calculul economiilor de energie în cazul utilizării metodei de calcul alternativ

3.1. Calculul economiilor de energie primară rezultate ca urmare a producerii de energie termică şi energie electrică şi mecanică se face după cum este indicat mai jos, fără a utiliza prevederile anexei nr.2, pentru a exclude din acest proces cantităţile de energie termică şi energie electrică ce nu sînt rezultate din cogenerare. O astfel de producţie poate fi considerată ca fiind cogenerare de înaltă eficienţă, cu condiţia să îndeplinească criteriile de eficienţă stabilite la pct.1 din prezenta anexă şi – pentru unităţile de cogenerare cu capacitate electrică mai mare de 25 MW_e – eficienţa globală să fie mai mare de 70%.

3.2. Determinarea cantităţii de energie electrică produsă prin cogenerare în contextul acestei producţii, pentru emiterea unei garanţii de origine şi în scop statistic, se efectuează în conformitate cu anexa nr.2.

3.3. Dacă economiile de energie primară pentru un proces se calculează utilizînd metoda de calcul alternativ indicată mai sus, economiile de energie primară se calculează în baza formulei menţionate la pct.2 din prezenta anexă, înlocuind "CHP Hη" cu "Hη" şi "CHP Eη" cu "Eη", unde:

Hη reprezintă eficienţa termică a procesului, definită ca raport între producţia anuală de energie termică şi echivalentul energetic al combustibilului utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi producerea de energie electrică;

Eη reprezintă eficienţa electrică a procesului, definită ca raport între producţia anuală de energie electrică şi echivalentul energetic al combustibilului utilizat pentru producerea de energie termică utilă şi producerea de energie electrică. În cazul în care o unitate de cogenerare produce energie mecanică, energia electrică produsă anual prin cogenerare poate fi mărită printr-un element suplimentar, care reprezintă cantitatea de energie electrică echivalentă cu cea de energie mecanică. Acest element suplimentar nu va crea un drept de emitere a garanţiilor de origine, în conformitate cu art.14 din prezenta lege.

4. Perioadele de raportare, altele decît cele anuale, pot fi utilizate pentru calculele efectuate în conformitate cu punctele 2 şi 3 din prezenta anexă.

5. Pentru unităţi de microcogenerare, calculul economiilor de energie primară se poate baza pe date certificate.

6. Valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată de energie electrică şi termică

6.1. Respectivele valori de referinţă armonizate ale eficienţei constau dintr-o matrice de valori diferenţiate prin factori relevanţi, printre care anul construcţiei şi tipurile de combustibil, şi trebuie să se bazeze pe o analiză bine fundamentată care să ia în considerare, între altele, datele de exploatare în condiţii realiste, combinaţia de combustibili şi condiţiile climatice, precum şi tehnologiile de cogenerare aplicate.

6.2. Valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată de energie termică şi electrică în conformitate cu formula prezentată la pct.2 din prezenta anexă stabilesc eficienţa de exploatare a producerii separate de energie termică şi electrică pe care cogenerarea intenţionează să o înlocuiască.

6.3. Valorile de referinţă ale eficienţei se calculează în conformitate cu următoarele principii:

a) pentru unităţile de cogenerare, compararea cu producerea separată de energie electrică trebuie să aibă la bază principiul comparării aceloraşi tipuri de combustibil;

b) fiecare unitate de cogenerare se compară cu tehnologia cea mai bună şi justificabilă din punct de vedere economic pentru producerea separată de energie termică şi electrică disponibilă pe piaţă în anul construirii unităţii de cogenerare;

c) valorile de referinţă ale eficienţei pentru unităţile de cogenerare mai vechi de 10 ani se stabilesc pe baza valorilor de referinţă pentru unităţile cu vechime de 10 ani;

d) valorile de referinţă ale eficienţei pentru producerea separată de energie electrică şi termică reflectă diferenţele climatice.

Anexa nr.2

PRINCIPII GENERALE PENTRU CALCULUL

ENERGIEI ELECTRICE PRODUSE PRIN COGENERARE

Partea I

PRINCIPII GENERALE

1. Valorile folosite pentru calculul energiei electrice produse prin cogenerare se determină pe baza exploatării estimate sau efective a unităţii de cogenerare în condiţii normale de utilizare. Pentru unităţile de microcogenerare, calculul se poate baza pe valori certificate.

2. Producţia de energie electrică prin cogenerare se consideră egală cu producţia totală anuală de energie electrică a unităţii respective, măsurată la bornele generatoarelor principale:

a) în unităţile de cogenerare cu tehnologii de tipurile b), d), e), f), g) şi h) menţionate în partea II din prezenta anexă, cu o eficienţă globală anuală stabilită la un nivel de cel puţin 75%; şi

b) în unităţile de cogenerare cu tehnologii de tipurile a) şi c) menţionate în partea II din prezenta anexă, cu o eficienţă globală anuală stabilită la un nivel de cel puţin 80%.

3. În unităţile de cogenerare cu o eficienţă globală anuală mai mică decît valoarea prevăzută la pct.2 lit.a) (unităţi de cogenerare cu tehnologii de tipurile b), d), e), f), g) şi h) menţionate în partea II din prezenta anexă) sau cu o eficienţă globală anuală sub valoarea menţionată la pct.2 lit.b) (unităţi de cogenerare cu tehnologii de tipurile a) şi c) menţionate în partea II din prezenta anexă), cogenerarea se calculează cu următoarea formulă:

E_chp = H_chp × C,

unde:

E_chp este cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare;

C este raportul dintre energia electrică şi energia termică;

H_chp este cantitatea de energie termică utilă produsă prin cogenerare (calculată, în acest sens, ca producţie totală de energie termică minus orice cantitate de energie termică produsă în cazane separate sau prin extracţie de abur viu din generatorul de abur, înainte de turbină).

4. Calculul energiei electrice produse prin cogenerare trebuie să aibă la bază raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică. Dacă nu se cunoaşte raportul efectiv dintre energia electrică şi energia termică a unei unităţi de cogenerare, se pot folosi următoarele valori implicite, în special pentru scopuri statistice, pentru unităţi cu tehnologii de tipurile a), b), c), d) şi e) menţionate în partea II din prezenta anexă, cu condiţia ca energia electrică produsă prin cogenerare să fie mai mică sau egală cu producţia de energie electrică totală a unităţii:

Tipul tehnologiei de cogenerare	Raportul energie electrică/ energie termică (C)
Turbină de gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură	0,95
Turbină de abur cu contrapresiune	0,45
Turbină de abur cu condensaţie	0,45
Turbină de gaz cu recuperare de căldură	0,55
Motor cu combustie internă	0,75

5. Pentru grupurile de cogenerare de tipurile f), g), h), i) şi j), menţionate în partea II din prezenta anexă, se pot introduce valori prestabilite pentru raportul energie electrică/energie termică, cu condiţia ca acestea să fie făcute publice.

6. Dacă o parte din echivalentul energetic al combustibilului consumat în procesul de cogenerare este recuperată sub formă de produse chimice şi reciclată, aceasta poate fi scăzută din cantitatea de combustibil consumat, înainte de calculul eficienţei globale utilizat la pct.2 şi 3 din prezenta anexă.

7. În cazul funcţionării în regim de cogenerare la o sarcină redusă, raportul dintre energia electrică şi energia termică poate fi determinat folosind datele operaţionale specifice grupului respectiv pentru funcţionarea la sarcină redusă.

8. Perioadele de raportare, altele decît cele anuale, pot fi utilizate pentru calculele efectuate pentru grupurile de cogenerare de tipurile a) şi b) menţionate în partea II din prezenta anexă.

Partea II

Tehnologii de cogenerare care intră sub incidenţa prezentei legi

Sub incidenţa prezentei legi intră următoarele tehnologii de cogenerare:

a) turbină de gaz în ciclu combinat, cu recuperare de căldură;

b) turbină de abur cu contrapresiune;

c) turbină de abur cu condensaţie;

d) turbină de gaz cu recuperare de căldură;

e) motor cu combustie internă;

f) microturbine;

g) motoare Stirling;

h) pile de combustie;

i) motoare cu abur;

j) cicluri Rankine pentru fluide organice.

Anexa nr.3

POTENŢIALUL EFICIENŢEI ENERGETICE ÎN CONTEXTUL

CERERII DE ÎNCĂLZIRE ŞI RĂCIRE

1. Evaluarea cuprinzătoare a potenţialului naţional de încălzire şi răcire, menţionată la art.12 alin.(1) din prezenta lege, include:

1) o descriere a cererii de încălzire şi răcire;

2) prognoza privind modul în care această cerere se va modifica în următorii 10 ani, luîndu-se în considerare în special evoluţia cererii de încălzire şi răcire a clădirilor şi evoluţia diferitelor sectoare industriale;

3) harta teritoriului naţional, în care sînt identificate, protejînd totodată informaţiile comerciale sensibile:

a) punctele cu cerere de încălzire şi răcire, inclusiv:

– municipalităţile şi conurbaţiile cu un raport al suprafeţelor de cel puţin 0,3; şi

– zonele industriale cu un consum anual total pentru încălzire şi răcire de peste 20 GW_th;

b) infrastructura existentă şi planificată de termoficare şi răcire centralizată;

c) punctele potenţiale cu surse de încălzire şi răcire, inclusiv:

– instalaţiile de producere a energiei electrice cu o producţie anuală totală de energie electrică de peste 20 GW_eh;

– instalaţiile de incinerare a deşeurilor; şi

– instalaţiile de cogenerare existente şi planificate, care utilizează tehnologiile menţionate în anexa nr.2, partea II, şi instalaţiile de termoficare;

4) identificarea cererii de încălzire şi răcire, care poate fi satisfăcută prin cogenerare de înaltă eficienţă, inclusiv prin microcogenerare rezidenţială, şi prin intermediul reţelei de termoficare şi răcire centralizată;

5) identificarea potenţialului de cogenerare suplimentară de înaltă eficienţă, inclusiv în urma reabilitării instalaţiilor industriale şi de producere existente şi a construirii de noi astfel de instalaţii sau a altor facilităţi care produc căldură reziduală;

6) identificarea potenţialului de eficienţă energetică al infrastructurii de termoficare şi răcire centralizată;

7) strategii, politici şi măsuri care ar putea să fie adoptate pînă în anul 2020 şi anul 2030 cu scopul de a realiza potenţialul menţionat la pct.5) din prezenta anexă şi de a îndeplini cererea menţionată la pct.4) din prezenta anexă, inclusiv, după caz, propuneri pentru:

a) creşterea ponderii cogenerării în ceea ce priveşte sistemele de încălzire şi răcire şi producţia de energie electrică;

b) dezvoltarea infrastructurii de termoficare şi răcire centralizată eficientă pentru a se permite dezvoltarea cogenerării de înaltă eficienţă şi utilizarea serviciilor de încălzire şi răcire rezultate din căldura reziduală şi sursele regenerabile de energie;

c) încurajarea noilor instalaţii termoelectrice şi a instalaţiilor industriale care produc căldură reziduală să fie amplasate în situri unde se recuperează cantitatea maximă de căldură reziduală disponibilă pentru a se îndeplini cererea existentă sau preconizată de încălzire şi răcire;

d) încurajarea noilor zone rezidenţiale sau a noilor instalaţii industriale care consumă energie termică în cadrul proceselor de producţie să fie amplasate acolo unde este disponibilă căldură reziduală, astfel cum prevede evaluarea cuprinzătoare, ca să poată contribui la realizarea cererii de încălzire şi răcire. Aceasta ar putea include propuneri care sprijină concentrarea unui număr de instalaţii individuale în acelaşi amplasament în vederea asigurării unei corespondenţe optime între cererea şi oferta de servicii de încălzire şi răcire;

e) încurajarea instalaţiilor termoelectrice, instalaţiilor industriale care produc căldură reziduală, instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi a altor instalaţii de transformare a deşeurilor în energie să fie conectate la reţeaua locală de termoficare sau răcire centralizată;

f) încurajarea zonelor rezidenţiale şi instalaţiilor industriale care consumă energie termică în procesele de producţie să fie conectate la reţeaua locală de termoficare sau răcire centralizată;

8) ponderea cogenerării de înaltă eficienţă şi a potenţialului stabilit, precum şi a progresului înregistrat;

9) o estimare a energiei primare care urmează să fie economisită;

10) o estimare a măsurilor de susţinere publică pentru serviciile de încălzire şi răcire, dacă acestea există, cu menţionarea bugetului anual şi identificarea potenţialului element de sprijin. Aceasta nu aduce atingere unei notificări separate a sistemelor de sprijin public pentru evaluarea ajutoarelor de stat.

2. Evaluarea cuprinzătoare poate fi alcătuită, de asemenea, dintr-un ansamblu de planuri şi strategii regionale sau locale.

Anexa nr.4

GARANŢIA DE ORIGINE PENTRU ENERGIA ELECTRICĂ

PRODUSĂ ÎN REGIM DE COGENERARE DE ÎNALTĂ EFICIENŢĂ

1. Garanţia de origine menţionată la art.14 alin.(1) din prezenta lege le permite producătorilor să demonstreze că energia electrică pe care o vînd este produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă şi este emisă în acest scop pe baza cererii depuse de producător.

2. Agenţia adoptă măsuri pentru a se asigura că:

a) garanţia de origine:

– este corectă şi veridică;

– este emisă, transferată şi anulată în format electronic;

b) o unitate de energie electrică produsă în regim de cogenerare de înaltă eficienţă este luată în considerare o singură dată.

3. Garanţia de origine trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:

a) identitatea, amplasarea, tipul şi capacitatea (termică şi electrică) a instalaţiei în care a fost produsă energia electrică în cauză;

b) data şi locul producţiei;

c) puterea calorifică inferioară a combustibilului din care a fost produsă energia electrică;

d) cantitatea de energie termică produsă împreună cu energia electrică şi utilizarea acesteia;

e) cantitatea de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficienţă, în conformitate cu anexa nr.2;

f) economiile de energie primară calculate în conformitate cu anexa nr.1, pe baza valorilor de referinţă armonizate ale eficienţei menţionate la pct.6 din anexa nr.1;

g) eficienţa nominală de producere a energiei electrice şi termice a instalaţiei;

h) data la care instalaţia a fost pusă în funcţiune;

i) data şi ţara emiterii garanţiei şi un număr de identificare unic al acesteia.

4. Garanţia de origine se emite pentru o unitate de energie electrică produsă prin cogenerare (pentru fiecare 1 MWh). Aceasta se referă la producţia brută de energie electrică măsurată în punctul de măsurare şi livrată către reţeaua electrică.