Hotărîre nr.79 din 16.11.2006 despre aprobarea Standardelor generale de audit şi Standardului de audit aplicabil etapei de raportare
CURTEA DE CONTURI
H O T Ă R Î R E
despre aprobarea Standardelor generale de audit şi
Standardului de audit aplicabil etapei de raportare
nr. 79 din 16.11.2006
(în vigoare 16.11.2007)
Monitorul Oficial nr.178-179 art.57 din 16.11.2007
* * *
În scopul aplicării celor mai bune practici de audit în activitatea desfăşurată de Curtea de Conturi, în condiţiile respectării de către controlori a cerinţelor profesionale şi etice stabilite pentru realizarea procesului de audit, în conformitate cu art.27 alin.(2) şi art.29 din Legea nr.312-XIII din 08.12.1994 "Privind Curtea de Conturi" (cu modificările şi completările ulterioare), Curtea de Conturi
HOTĂRĂŞTE:
1. Se aprobă Standardele generale de audit şi Standardul de audit aplicabil etapei de raportare ale Curţii de Conturi.
2. Se deleagă controlorii Curţii de Conturi cu aplicarea obligatorie de către ei la exercitarea funcţiilor a prezentelor standarde de audit, care reglementează baza normativă a activităţii de audit.
3. Direcţia metodologie, analiză şi control va aduce la cunoştinţă angajaţilor Curţii de Conturi hotărîrea vizată şi standardele de audit aprobate prin prezenta hotărîre, contra semnătură.
4. Controlul asupra asigurării respectării standardelor de audit aprobate prin prezenta hotărîre se pune în sarcina membrilor Curţii de Conturi, şefilor de departamente, direcţii şi oficii teritoriale.
| PREŞEDINTELE CURŢII DE CONTURI | Ala POPESCU |
Chişinău, 16 noiembrie 2006. |
|
| Nr.79. |
Aprobate
prin Hotărîrea Curţii de Conturi
nr.79 din 16 noiembrie 2006
STANDARDE GENERALE DE AUDIT
Standardele generale de audit precizează cerinţe fundamentale necesare respectării întru realizarea la un nivel înalt a activităţii de audit şi stabileşte principii generale, aplicabile la toate etapele şi tuturor tipurilor de audit efectuate de către Curtea de Conturi.
Curtea de Conturi a stabilit următoarele standarde generale de audit, care schematic, se prezintă astfel:
Independenţă şi obiectivitate
Activitatea de audit, desfăşurată de controlorul Curţii de Conturi (în continuare – controlor), trebuie realizată în condiţii de independenţă deplină, aceasta presupunînd independenţa funcţională, operaţională şi financiară faţă de entitate.
Activitatea de audit a controlorului impune o independenţă deplină a acestuia în afara oricărei influenţe, în special o independenţă de interesele personale sau de presiune externă. Controlorul trebuie să rămînă independent faţă de entitate, tratînd cu obiectivitate rezultatele auditului.
Competenţele legale ale Curţii de Conturi oferă controlorului accesul neîngrădit şi deplin la acte, documente şi informaţii, necesare exercitării atribuţiilor sale de audit, oricare ar fi persoanele fizice sau juridice deţinătoare. La rîndul său, entitatea auditată trebuie să-i asigure controlorului accesul la orice date şi informaţii necesare şi relevante întru îndeplinirea adecvată a misiunii acestuia.
Pentru independenţa controlorului este important ca entitatea să nu influenţeze îndeplinirea mandatului lui. Controlorul nu poate fi obligat de aceasta să efectueze, să modifice sau să se abţină de la efectuarea unor proceduri de audit, precum şi să modifice constatările, concluziile şi recomandările auditului.
În cadrul mandatului legal de efectuare a auditului, controlorul trebuie să evite influenţa tuturor tipurilor de activitate politică, care ar putea înrîuri asupra capacităţii lui imparţiale de îndeplinire a obligaţiilor profesionale şi la perceperea acestei capacităţi de către societate.
Concluziile, opiniile şi recomandările controlorului trebuie să fie bine chibzuite şi să nu fie influenţate decît de probe şi fapte justificate şi legale. Acesta trebuie să aplice corect informaţiile şi explicaţiile prezentate de entităţi sau de terţe persoane, astfel încît concluziile să nu fie afectate de opiniile altor persoane. Controlorul care are legături cu entităţile ce urmează a fi auditate nu vor fi incluse în echipele desemnate să efectueze misiuni de audit la acestea, evitîndu-se, în aşa fel, conflictele de interese între controlor şi entitatea auditată.
Independenţa şi obiectivitatea controlorului trebuie evaluată periodic de către şeful de direcţie, de departament şi, după caz, de către conducerea Curţii de Conturi.
Aceste evaluări vor confirma dacă:
– controlorul deţine competenţa necesară, corespunzătoare solicitată la realizarea auditului;
– controlorul angajat în misiunile de audit este familiarizat cu politicile şi procedurile de audit ale Curţii de Conturi;
– există sau nu derogări, relaţii neconforme prevederilor legii;
– există sau nu ameninţări la adresa independenţei controlorului şi dacă acestea sînt semnificative ori nu.
Competenţa profesională
Controlorul Curţii de Conturi trebuie să posede şi să manifeste competenţa necesară (aptitudini, cunoştinţe şi experienţă suficientă) întru exercitarea eficientă a atribuţiilor ce-i revin în condiţiile legii.
Astfel, controlorul trebuie:
– să-şi perfecţioneze încontinuu şi adecvat pregătirea profesională;
– să dirijeze în cunoştinţă de cauză sectorul de muncă încredinţat;
– să-şi desfăşoare activitatea în condiţiile legii;
– să manifeste iniţiativă şi perseverenţă;
– să aplice, atît la desfăşurarea auditului, cît şi la emiterea raportului de audit, metodologii, proceduri şi tehnici de maximă calitate, care să corespundă standardelor de audit ale Curţii de Conturi şi internaţionale, precum şi "celor mai bune practici" în domeniu.
O competenţă profesională adecvată a controlorului include capacitatea lui de a se pronunţa în materia auditului în temeiul unor cunoştinţe aprofundate specifice.
În cadrul auditului, controlorul trebuie să manifeste o atitudine oficială, să acorde atenţie sporită culturii desfăşurării procesului de audit, să fie corect şi calm.
În scopul menţinerii încrederii societăţii şi evitării oricărei suspiciuni care ar compromite imaginea Curţii de Conturi, controlorul trebuie să dea dovadă de un comportament elevat (conştiincios şi perseverent) atît în timpul lucrului, în relaţiile cu personalul entităţii auditate, cît şi la realizarea şi prezentarea rapoartelor de audit.
Confidenţialitatea profesională
Informaţiile şi datele ce constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau individual nu pot fi dezvăluite, decît în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Controlorul are obligaţia să asigure confidenţialitatea informaţiilor dobîndite pe parcursul, precum şi după finalizarea misiunii de audit.
Astfel, controlorul urmează să prezinte informaţii confidenţiale atunci cînd trebuie să:
– informeze autorităţile publice de competenţă asupra aspectelor privind nerespectarea prevederilor legale;
– protejeze/apere interesele profesiei pe care o deţine;
– răspundă unei cereri sau investigaţii făcute de autorităţi competente împuternicite.
Documentele de lucru care includ informaţia dobîndită de către controlor în cadrul exercitării auditului reprezintă proprietatea Curţii de Conturi.
Informaţia din documente este confidenţială şi nu poate fi supusă divulgării de către controlor terţelor persoane. Acestea din urmă nu au dreptul să ceară controlorului documente sau copiile acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
Obiective şi responsabilităţi
În cadrul atribuţiilor sale de audit, controlorul trebuie să conştientizeze realizarea următoarelor obiective:
– evaluarea contribuţiei sale în activitatea Curţii de Conturi la un astfel de nivel care ar asigura transformarea ei într-o instituţie supremă de audit;
– aplicarea conformă a prevederilor legislaţiei în domeniu, a cerinţelor Standardelor de Audit Internaţionale şi Naţionale;
– obţinerea unui impact real în rezultatul efectuării în mod profesionist a auditului.
De asemenea, în activitatea de audit, controlorul trebuie să:
– efectueze misiunea de audit în cadrul competenţei legale a Curţii de Conturi;
– să respecte standardele de audit, politicile şi procedurile auditului aprobate de Curte.
În cadrul auditului financiar, aplicarea corectă de către controlor a standardelor, politicilor şi procedurilor aprobate de Curtea de Conturi va asigura obţinerea integră a probelor privind tranzacţiile importante, concordarea acestora cu prevederile legale în vigoare, corectitudinea înregistrării lor, precum şi autenticitatea şi încrederea corespunzătoare.
În cadrul auditului performanţei controlorul va aplica procedurile, metodele şi tehnicile menite să conducă la obţinerea probelor de audit suficiente, relevante, adecvate şi imparţiale în vederea stabilirii măsurii în care un program sau o activitate a unei entităţi publice funcţionează eficient şi eficace, în condiţiile respectării principiului economicităţii.
–––
• Standardele de audit se aprobă de Curtea de Conturi şi se publică într-o broşură specială.
• Prezentele standarde de audit sînt de uz intern, urmînd a fi completate, modificate în funcţie de cerinţele apărute după un an de aplicare în practică a acestora.
Aprobat
prin Hotărîrea Curţii de Conturi
nr.79 din 16 noiembrie 2006
III. STANDARDUL DE AUDIT APLICABIL ETAPEI DE RAPORTARE
Scopul standardului de audit aplicabil etapei de raportare este de a stabili instrucţiuni privind forma şi conţinutul raportului controlorului în baza rezultatelor auditului financiar şi auditului performanţei.
Prezentul standard este destinat să susţină, fără a fi substituit, raţionamentul controlorului în procesul de elaborare a raportului de audit.
Instrucţiuni şi explicaţii
La finalizarea fiecărui audit financiar, controlorul trebuie să întocmească în formă scrisă şi în formatul stabilit un raport de audit, în cadrul căruia îşi va exprima clar opinia asupra situaţiilor financiare auditate.
Fiecare audit al performanţei se va finaliza de către controlor cu un raport de audit, în cuprinsul căruia se vor regăsi constatări, concluzii, recomandări ale auditului performanţei.
Pentru a se conforma standardului de raportare, raportul de audit al controlorului trebuie să întrunească următoarele însuşiri:
– accesibilitate, ceea ce semnifică utilizarea unui limbaj cît mai clar şi simplu, pentru a fi înţeles uşor de destinatari. În cazul utilizării unor termeni tehnici, de specialitate, abrevieri, acestea vor fi definite într-un glosar separat;
– caracter convingător, ceea ce semnifică o prezentare exactă a rezultatelor auditului, iar concluziile, recomandările şi cerinţele (în cazurile prevăzute de lege) să fie susţinute prin probe de audit suficiente, justificate şi relevante;
– caracter cuprinzător, ceea ce semnifică includerea de către controlor a informaţiei integrale necesare asigurării îndeplinirii obiectivelor auditului;
– obiectivitate, ceea ce semnifică întocmirea raportului conform standardelor de audit într-un mod echilibrat, fără abateri, pentru a nu crea suspiciuni în privinţa credibilităţii, independenţei controlorului;
– caracter concis, ceea ce semnifică includerea în raport numai a aspectelor care reies din scopul auditului, evitînd detalii, formulări şi constatări inutile, nesemnificative, care pot afecta esenţa şi accesibilitatea raportului;
– caracter competent, ceea ce semnifică întocmirea raportului de audit de către controlor în aşa mod, ca acesta (raportul) să reflecte competenţa şi profesionalismul controlorului, precum şi calitatea adecvată a activităţii de audit realizate.
Formatul raportului de audit financiar cuprinde următoarele componente de bază, reprezentate în schema de mai jos:
• Titlul.
Titlul sau antetul raportului de audit este necesar pentru a-l deosebi pe acesta de rapoartele întocmite de alte persoane (de exemplu, de organizaţia de audit) şi va include: denumirea entităţii auditate, anul auditat şi data întocmirii raportului.
• Partea introductivă.
Această componentă va cuprinde o declaraţie a controlorului, din care trebuie să rezulte că auditul a fost planificat şi desfăşurat pentru a obţine o asigurare rezonabilă că situaţiile financiare ale entităţii auditate oferă o imagine reală, nu includ erori materiale sau neregularităţi, prezentînd, totodată, şi o bază accesibilă pentru opinia care va fi formulată de controlor.
Componenta va preciza că întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare a entităţii constituie responsabilitatea conducerii acesteia, iar responsabilitatea controlorului este de a exprima o opinie asupra situaţiilor financiare verificate şi analizate în cadrul prezentului audit.
Prezenta componentă trebuie să conţină enumerarea rapoartelor financiare ale entităţii care au fost auditate, cu indicarea perioadei auditate şi datei la care acestea au fost întocmite.
• Prezentare generală.
Această componentă trebuie să cuprindă:
(a) sfera şi obiectivele auditului;
(b) nominalizarea destinatarului/utilizatorului, cărora li se adresează raportul;
(c) contextul instituţional;
(d) descrierea obiectivelor activităţii entităţii/programului de stat auditate;
(e) precizarea anului financiar şi a situaţiilor financiare ale entităţii auditate pentru această perioadă;
(f) precizarea bugetului total alocat entităţii şi a sumei totale de cheltuieli în anul respectiv;
(g) standardele şi normele de audit aplicabile, prin ce utilizatorul va fi asigurat că auditul s-a desfăşurat în conformitate cu normele şi procedurile de audit acceptate.
Componenta vizată trebuie să conţină afirmaţiile controlorului referitoare la faptul că auditul include:
1) examinarea probelor care confirmă datele rapoartelor financiare şi dezvăluirea informaţiei;
2) evaluarea principiilor contabilităţii utilizate la întocmirea rapoartelor financiare;
3) analiza estimărilor contabile importante pentru entitate, determinate de conducerea acesteia la întocmirea rapoartelor financiare;
4) evaluarea rapoartelor financiare prezentate în ansamblu.
În această componentă, controlorul trebuie să menţioneze nivelul stabilit al materialităţii; factorii care au afectat desfăşurarea auditului sau care au determinat schimbări semnificative în activitatea entităţii auditate pe parcursul anului precedent; dificultăţile tehnice cu care s-a confruntat controlorul pe parcursul auditului (de exemplu, lipsa înregistrărilor contabile, documentelor justificative etc.).
• Constatări, concluzii, recomandări, cerinţe (în cazurile prevăzute de lege).
Constatarea de audit a controlorului trebuie să includă criteriul de legalitate (ce/cum trebuie să fie la entitate conform prevederilor legislaţiei); faptele constatate (ce este în realitate); consecinţele/rezultatele dintre "ceea ce trebuie să fie" şi "ceea ce este în realitate".
Concluziile controlorului trebuie să se bazeze pe constatări şi să fie clar formulate.
Pentru abordarea concluziilor, controlorul trebuie să ia în consideraţie, în mod primordial, efectele semnificative ale problemelor pe care le-a constatat, determinînd corelaţia dintre cauza problemei şi efectul. Controlorul trebuie să identifice dacă în constatările lor se repetă aceleaşi cauze. Se relevă că la baza unei concluzii pot sta diferite constatări.
Recomandările, cerinţele (în cazurile prevăzute de lege) trebuie să se bazeze logic pe constatări şi concluzii. Ele trebuie să fie reale, realizabile şi posibile, în legătură cu ce la formularea lor se va ţine cont de orice constrîngeri financiare, de drept, economice, sociale.
Recomandările se vor face în cazul în care controlorul va identifica remedii posibile şi eficiente pentru oricare din problemele ori abaterile constatate. La certificarea conturilor sau altor situaţii financiare, recomandările vor indica principalele direcţii ale fiecărei modificări propuse, fără detalierea acestora. Recomandările pot viza elaborarea unor acte normative departamentale, planuri, programe etc., precum şi iniţierea, în modul stabilit, a modificărilor la cadrul legislativ existent.
Cerinţele (în cazurile prevăzute de lege) trebuie să fie constructive şi să se axeze pe identificarea şi întreprinderea unor măsuri semnificative, care vor viza corectarea aspectelor negative identificate, înlăturarea neregularităţilor, repararea prejudiciilor, precum şi îmbunătăţirea situaţiei economico-financiare a entităţii auditate. Acestea vor specifica cu claritate: în legătură cu ce trebuie întreprinse măsurile de remediere, de ce trebuie întreprinse astfel de măsuri, în ce segment, perioadă, precum şi modalitatea de remediere, persoanele care vor întreprinde acţiuni concrete. În ansamblu, aceste elemente vor ameliora monitorizarea modului în care ele au fost implementate.
În cadrul acestei componente controlorul trebuie să analizeze motivele nesoluţionării problemelor existente de către executorii de buget şi managerii entităţilor auditate, precum şi impactul soluţionării (ori nesoluţionării) acestor probleme asupra altor segmente în activitatea entităţii.
Componenta vizată va cuprinde rezultatul examinării de către controlor a modului în care au fost implementate recomandările şi cerinţele auditului din anul anterior, prezentate într-un tabel.
În cazul constatării unor fapte ilicite, raportul de audit constituie o dovadă fundamentală pentru stabilirea responsabilităţii, cu menţionarea clară a persoanei responsabile de încălcările comise. În acest caz, conţinutul componentei vizate trebuie să fie adecvat procedurii de valorificare în modul stabilit de Curtea de Conturi.
• Opinia controlorului.
Această componentă constituie o declaraţie concisă, clară şi explicită a controlorului, cu referinţă la concluziile generale ale auditului situaţiilor financiare ale entităţii auditate.
Prin exprimarea opiniei, controlorul evaluează dacă situaţiile financiare sînt corecte, oferă o imagine veridică, autentică, completă privind toate aspectele semnificative, în conformitate cu reglementările legale.
În cazul unui audit de certificare a conturilor şi de legalitate/regularitate a tranzacţiilor, în raportul de audit se vor formula următoarele tipuri de opinie:
– Opinia fără rezerve (favorabilă);
– Opinia fără rezerve (favorabilă) cu paragraf explicativ;
– Opinia cu rezerve (calificată) prin limitarea sferei de aplicare a auditului sau dezacordul;
– Opinia nefavorabilă;
– Refuzul exprimării opiniei.
Opinia fără rezerve este exprimată de controlor atunci cînd el ajunge la concluzia că:
(a) situaţiile financiare auditate sînt conforme cu principiile şi politicile contabile aplicabile şi oferă sub toate aspectele materiale o imagine reală a operaţiunilor financiare ale entităţii;
(b) situaţiile financiare auditate se află în strictă corespundere cu raportul financiar al entităţii;
(c) tranzacţiile financiare s-au efectuat în conformitate cu prevederile şi reglementările legale;
(d) toate informaţiile de importanţă semnificativă privind situaţiile financiare sînt prezentate corect.
Opinia fără rezerve cu paragraf explicativ este exprimată de controlor în situaţia cînd se constată existenţa unei incertitudini semnificative, a cărei soluţionare depinde de careva evenimente ce se vor produce în viitor, acestea nefiind sub controlul entităţii, dar care pot afecta situaţiile financiare ale ei. În acest caz, controlorul va suplimenta raportul de audit printr-un paragraf explicativ, astfel atenţionînd utilizatorul raportului asupra incertitudinii constatate. Se relevă că în acest caz "paragraful explicativ" nu afectează neapărat situaţiile financiare ale entităţii.
Opinia cu rezerve prin limitarea sferei de aplicare a auditului sau dezacordul este exprimată de controlor în cazul în care acesta are îndoieli şi nu este de acord cu unul sau mai multe articole din situaţiile financiare semnificative, dar care nu afectează activitatea entităţii.
Limitarea sferei de aplicare a auditului:
– poate fi condiţionată de circumstanţe externe (de exemplu, controlorul a fost numit pentru exercitarea auditului după expirarea perioadei auditate şi nu a avut posibilitate să participe la inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale);
– poate fi impusă de însăşi entitatea, caz în care controlorul delegat pentru auditare în condiţii legale nu va accepta exercitarea auditului, informînd despre situaţie conducerea Curţii de Conturi;
– poate fi condiţionată de faptul că, după opinia controlorului, înregistrările contabile ale entităţii nu sînt adecvate.
Controlorul poate exprima dezacord conducerii entităţii referitor la unele aspecte, cum ar fi caracterul rezonabil al politicii de contabilitate alese, modul de aplicare a acesteia sau modul adecvat al dezvoltării informaţiei în rapoartele financiare.
Opinia nefavorabilă este exprimată de controlor în cazul cînd situaţiile financiare:
– nu sînt conforme cu standardele şi reglementările aplicabile;
– nu oferă o imagine reală şi exactă;
– prezintă dezacord atît de semnificativ şi fundamental, încît, în ansamblu, situaţiile financiare se prezintă a fi eronate.
Refuz de exprimare a opiniei se perfectează de controlor în cazurile cînd influenţa posibilă a limitării sferei de aplicare a aduditului este atît de semnificativă încît controlorul nu poate obţine probe de audit suficiente şi adecvate şi astfel nu poate exprima opinie asupra rapoartelor financiare.
• Adresa Curţii de Conturi, semnătura controlorului.
În cuprinsul acestei componente, controlorul va indica data finalizării auditului, ceea ce atestă faptul că controlorul a ţinut cont de evenimentele şi tranzacţiile care s-au produs şi de care a luat cunoştinţă pînă la această dată.
Deoarece controlorul este responsabil de întocmirea raportului asupra rapoartelor financiare pregătite de conducerea entităţii, el nu va data raportul înainte de data semnării sau aprobării rapoartelor financiare de către conducerea entităţii.
În raportul de audit semnat de membrii echipei de audit se va include adresa juridică a Curţii de Conturi.
Faptele şi constatările din proiectul raportului de audit se discută cu entitatea auditată pentru ca acestea să fie înţelese şi, după caz, să se verifice corectitudinea lor.
Conducerea entităţii, în caz de necesitate, va analiza şi va prezenta explicaţii verbale suplimentare. Controlorul, la rîndul său, va lua în consideraţie impactul acestora asupra constatărilor din raport.
Raportul auditului performanţei nu are un format prestabilit şi poate să cuprindă următoarele componente:
– titlul raportului;
– prezentarea sintetică a contextului în care se desfăşoară activităţile supuse auditării, inclusiv a contextului instituţional;
– descrierea obiectivelor activităţii entităţii auditate şi analiza perspectivei din punctele de vedere ale eficienţei, eficacităţii şi economicităţii; detalii necesare în vederea susţinerii obiectivelor auditului;
– descrierea metodologiilor utilizate pentru colectarea şi analizarea probelor de audit, cu precizarea surselor acestora;
– prezentarea criteriilor utilizate pentru evaluarea performanţei;
– constatările auditului considerate relevante pentru destinatarii sau utilizatorii raportului;
– concluziile referitoare la obiectivele auditului;
– recomandările, ca rezultat logic al concluziilor.
Raportul de audit al performanţei trebuie să fie obiectiv, corect şi constructiv, în care scop controlorii:
– vor prezenta clar concluziile, recomandările;
– vor explica faptele utilizînd termeni neutri;
– vor include toate constatările relevante;
– vor prezenta şi constatări pozitive.
La elaborarea raportului de audit al performanţei, se recomandă controlorului să ţină cont de următoarele aspecte:
– includerea în raport a celor mai recente informaţii, iar în cazul referirii la costurile din anii precedenţi, acestea trebuie exprimate în valori actualizate;
– evenimentele complexe necesită a fi prezentate în succesiunea lor cronologică;
– anexele raportului trebuie să cuprindă, printre altele, sursele probelor de audit, numele consultanţilor/experţilor externi antrenaţi, tehnicile şi procedurile utilizate pentru analizarea informaţiilor ce stau la baza raportului.
Avînd în vedere că controlorii Curţii de Conturi elaborează rapoartele auditelor performanţei pentru utilizatorii cărora le sînt adresate, aceştia, înainte de întocmirea raportului, vor stabili cu exactitate destinatarul raportului. Proiectul raportului auditului performanţei se coordonează cu entitatea auditată.
Rapoartele auditelor se examinează de către Curtea de Conturi în condiţiile legii la şedinţa plenară a acesteia, în prezenţa persoanelor cu funcţii de răspundere care reprezintă entităţile auditate.
Rapoartele de audit şi deciziile Curţii de Conturi pe marginea lor se prezintă entităţilor auditate.
Curtea de Conturi raportează anual Parlamentului despre modul de gestionare a resurselor financiare publice, încălcările comise şi măsurile întreprinse.
Curtea de Conturi, prin structurile sale, trebuie să efectueze regulat o verificare a modului implementării recomandărilor şi cerinţelor (în cazurile prevăzute de lege).
–––
• Standardul de audit se aprobă de Curtea de Conturi şi se publică într-o broşură specială.
• Prezentul standard de audit este de uz intern, urmînd a fi completat, modificat în funcţie de cerinţele apărute după un an de aplicare în practică a acestora.
GLOSAR DE TERMENI
• Destinatarul /utilizatorul raportului de audit – persoanele cărora le sînt adresate pentru utilizare rapoartele.
• Evenimente ulterioare – acţiuni financiare desfăşurate după încheierea bilanţului şi semnarea conturilor din motivul apariţiei unor probleme semnificative în cadrul entităţii.
• Formatul raportului de audit – sumarul elementelor care formează conţinutul unui raport de audit.
• Opinia de audit – declaraţie scurtă a controlorului, clară şi explicită referitor la concluziile generale ale auditului situaţiilor financiare ale entităţii auditate.
• Paragraf explicativ – supliment la raport, prin care se atenţionează conducerea entităţii asupra informaţiei ce influenţează sau poate influenţa rapoartele financiare şi care se include în anexele la raport.
• Raport anual – document prezentat anual de entitate, care include rapoartele sale financiare, raportul controlorului Curţii de Conturi, al auditorilor independenţi, precum şi altă informaţie de ordin financiar sau nefinanciar (în corespundere cu cerinţele legislaţiei sau cu practica generală stabilită).
• Raport de audit – exprimarea în scris de către controlor a opiniei sale asupra situaţiilor financiare auditate.
• Raport financiar – raport generalizator care include bilanţul contabil al entităţii, raportul privind rezultatele financiare, fluxul capitalului propriu şi al mijloacelor băneşti, precum şi anexele şi nota explicativă la acesta.
• Risc de audit – riscul exprimării de către controlorul Curţii de Conturi a opiniei de audit necorespunzătoare atunci cînd rapoartele financiare conţin denaturări semnificative.
• Valorificarea raportului de audit – măsuri ce urmează a fi întreprinse în legătură cu situaţiile financiare auditate.