Hotărîre nr.9 din 30.03.2004 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.I pct.22 şi art.II-V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.I pct.22 şi art.II-V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative" Nr.9 din 30.03.2004 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.61-63/15 din 16.04.2004 * * * În numele Republicii Moldova, Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Maia Ţurcan, deputatului în Parlament Iulian Glavan, autor al sesizării, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională Ion Mîţu, viceministrului muncii şi protecţiei sociale Anghelina Apostol, în lipsa deputatului în Parlament Andrei Conişescu, autor al sesizării, legal citat, conducîndu-se după art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a), art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul privind controlul constituţionalităţii unor prevederi ale art.I pct.22 şi art.II-V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". Drept temei pentru examinarea dosarului au servit sesizările deputaţilor în Parlament Andrei Conişescu şi Iulian Glavan, depuse la 5 ianuarie şi, respectiv, 11 februarie 2004, în conformitate cu art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale. Prin deciziile Curţii Constituţionale din 19 ianuarie şi 16 februarie 2004 sesizările au fost acceptate spre examinare în fond şi conexate într-un dosar. Examinînd materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova, Guvern, Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova, Confederaţia Sindicatelor Libere din Republica Moldova "Solidaritate", Federaţia Sindicatelor Angajaţilor din Serviciile Publice "SindASP", audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces, Curtea Constituţională a constatat: 1. La 31 iulie 2003 Parlamentul a adoptat Legea nr.358-XV "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative"* (în continuare - Legea nr.358-XV). ------------------------ * M.O., 2003, nr.173-176, art.742. Prin art.I pct.22 din Legea nr.358-XV, Legea nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 "Privind pensiile de asigurări sociale de stat"* (în continuare - Legea nr.156-XIV) a fost completată cu un capitol nou - VI, intitulat "Pensii pentru unele categorii de cetăţeni", care reglementează condiţiile de stabilire şi plată a pensiilor deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului, funcţionarilor publici şi aleşilor locali. ------------------------ * M.O., 1998, nr.111-113, art.683 (republicată în M.O., 2004, nr.42-44, art. 247). Potrivit art.43, art.44 şi art.46 din Legea nr.156-XIV în redacţia Legii nr.358-XV, asiguratul care a atins vîrsta de pensionare, specificată la art.41 alin.(1), şi a realizat stagiul total de cotizare, prevăzut la art.42 alin.(1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, are dreptul la pensie, calculată în cuantum de 42% din venitul mediu lunar asigurat. Cuantumul pensiei asiguraţilor, care au activat în calitate de deputat în Parlament sau membru de Guvern, constituie 42% din venitul mediu lunar asigurat al deputatului sau membrului de Guvern în exerciţiu în funcţia respectivă deţinută în Parlament sau Guvern la data stabilirii pensiei. Cuantumul pensiei funcţionarilor publici şi aleşilor locali constituie 42% din venitul mediu lunar asigurat, determinat în conformitate cu art.45 şi art.46 din Legea nr.156-XIV. Art.47 din Legea nr.156-XIV reglementează plata sporului la pensiile funcţionarilor publici şi aleşilor locali, iar art.49 din aceeaşi lege prevede sursa de finanţare a pensiilor şi sporurilor la pensiile persoanelor specificate la art.43, 44 şi 46. Potrivit art.48 din Legea nr.156-XIV, intitulat "Plata pensiilor şi sporurilor": (1) Persoanelor specificate la art.43, 44 şi 46 pensiile se plătesc după cum urmează: a) persoanelor care nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat pensiile se plătesc integral; b) persoanelor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1), pensiile nu se plătesc; c) persoanelor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat, după atingerea vîrstei de pensionare, pensiile se plătesc integral. (2) Sporurile la pensii se plătesc persoanelor care nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Art.50, intitulat "Pensiile în plată la 1 ianuarie 2004", prevede că: (1) Pensiile în plată la 1 ianuarie 2004 ale persoanelor specificate la alin.(2) se păstrează în cuantumul stabilit şi se indexează conform art.13. (2) Deputaţilor şi membrilor de Guvern, persoanelor care au ocupat funcţii în serviciul public sau au activat în funcţia de preşedinte, vicepreşedinte al consiliului raional (judeţean) sau primar, pensia stabilită pînă la 1 ianuarie 2004 se plăteşte după cum urmează: a) persoanelor care nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat pensiile se plătesc integral; b) persoanelor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1), pensiile nu se plătesc, iar după atingerea vîrstei de pensionare se plătesc în mărime de 50% din pensia stabilită. (3) Drepturile de pensie stabilite persoanelor specificate la alin.(2) pot fi reexaminate în condiţiile prevăzute la art.43, 44, 46 şi 47. Prin art.II - V din Legea nr.358-XV au fost abrogate un şir de articole din Legea nr.39-XIII din 7 aprilie 1994 "Despre statutul deputatului în Parlament"* (în continuare - Legea nr.39-XIII), Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995** (în continuare - Legea nr.443-XIII), Legea nr.760-XIV din 24 decembrie 1999 "Privind garanţiile sociale ale membrilor Guvernului în cazul demisionării, reorganizării Guvernului sau expirării mandatului său"*** (în continuare - Legea nr.760-XIV) şi Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 "Privind statutul alesului local"**** (în continuare - Legea nr.768-XIV), articolele respective avînd drept obiect stabilirea şi plata pensiilor. ------------------------ * M.O., 1994, nr.4, art.78 (republicată în M.O., 2000, nr.57-58, art.373). ** M.O., 1995, nr.61, art.681. *** M.O., 2000, nr.8-9, art.43. **** M.O., 2000, nr.34, art.231. 2. Semnatarii sesizărilor, deputaţii în Parlament Andrei Conişescu şi Iulian Glavan, relevă că prin completările operate în Legea nr.156-XIV legislativul a încălcat un şir de norme constituţionale privind statutul juridic al deputaţilor în Parlament, membrilor de Guvern, funcţionarilor publici şi aleşilor locali, diminuînd esenţial garanţiile lor sociale. Ei menţionează că Strategia reformei sistemului de asigurare cu pensii în Republica Moldova, aprobată prin Hotărîrea Parlamentului nr.141-XIV din 23 septembrie 1998, nu prevede reducerea cuantumului pensiei şi suspendarea plăţii pensiilor stabilite categoriilor respective de persoane. Potrivit noilor prevederi legale, pensiile stabilite acestor categorii de persoane se plătesc integral cu condiţia încetării exercitării funcţiilor deţinute. Semnatarii sesizărilor consideră că prin această restricţie legislativul a instituit temeiuri noi pentru încetarea exercitării funcţiilor deţinute de către persoanele de stat, ceea ce contravine art.69 alin.(2) şi art.100 din Constituţie, precum şi Codului muncii, care nu prevede asemenea restricţii. În opinia lor, privarea categoriilor de persoane menţionate în capitolul VI din Legea nr.156-XIV de dreptul de a primi pensia şi salariul integral contravine art.6, art.16, art.43 alin.(1) şi art.54 din Constituţie. În opinia semnatarilor sesizărilor, modificările şi completările operate în Legea nr.156-XIV, precum şi în actele normative ce reglementează asigurarea cu pensii a categoriilor respective de persoane, sînt discriminatorii, contravin principiilor constituţionale privind echitatea şi egalitatea tuturor în faţa legii, neretroactivitatea legii şi nu se subsumează hotărîrilor anterioare ale Curţii Constituţionale în probleme similare. Ei consideră că art.I pct.22 din Legea nr.358-XV a fost adoptat cu încălcarea dispoziţiilor art.6, art.16, art.43, art.47, art.54, art.56, art.68-71, art.99, art.100, art.102, art.112, art.113 şi art.140 din Constituţie, art.7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.2 alin.2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice sociale şi culturale. 3. Examinînd prevederile legale contestate şi raportîndu-le la dispoziţiile Constituţiei, legislaţiei naţionale şi actelor internaţionale în domeniu, Curtea reţine următoarele. Favorizarea progresului social şi crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii constituie obiective prioritare ale Republicii Moldova. Promovîndu-le cu consecvenţă, Republica Moldova îşi afirmă astfel respectul pentru drepturile fundamentale ale omului, enunţate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 217 A (III) din 10 decembrie 1948, semnată de Republica Moldova la 28 iulie 1990)* şi în alte acte internaţionale. ------------------------ * Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.9-17. Aderînd, la 28 iulie 1990, la Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, adoptat la 16 decembrie 1966 la New-York*, în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 ale acestuia, Republica Moldova s-a angajat să acţioneze atît prin propriul său efort, cît şi prin asistenţă şi cooperare internaţională, folosind la maximum resursele sale disponibile pentru ca exercitarea deplină a drepturilor recunoscute de Pact să fie asigurată progresiv prin toate mijloacele adecvate, inclusiv prin adoptarea de măsuri legislative. ------------------------ * Tratate internaţionale, 1998, vol.1, pag.20. Punînd în sarcina statului obligaţia de a lua măsuri în vederea garantării unui nivel de trai decent cetăţenilor săi, legiuitorul constituant a consfinţit dreptul lor la condiţii normale de viaţă, care să le asigure sănătatea şi bunăstarea, precum şi serviciile sociale necesare. Dispoziţiile Constituţiei (art.43 alin.(1) şi art.47) garantează şi protejează drepturile omului la muncă şi la protecţia muncii, la asistenţă şi protecţie socială, la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, bătrîneţe sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor. Problemele legate de punerea în aplicare şi respectarea garanţiilor privind protejarea drepturilor sociale ale cetăţenilor îşi găsesc reflectare în mod prioritar în legile privind sistemul public de asigurări sociale, privind pensiile de asigurări sociale de stat, precum şi în alte acte normative. 4. Protejarea drepturilor, libertăţilor, intereselor legitime ale cetăţenilor, respectarea principiilor egalităţii şi echităţii sociale constituie componente obligatorii ale oricărui act legislativ. În realizarea politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat, legiuitorul, în limitele atribuţiilor ce-i revin, este în drept să opteze pentru diverse soluţii de reglementare şi concretizare a conţinutului drepturilor sociale şi economice, însă el este obligat să respecte principiile echităţii sociale şi egalităţii, care în societatea modernă reprezintă valori supreme. La determinarea temeiurilor juridice, condiţiilor de stabilire şi plată a pensiilor, modalităţilor de calculare a cuantumului pensiei legiuitorul are obligaţia de a ţine cont de faptul că asigurările sociale stabilite anterior nu pot fi anulate fără a fi substituite prin măsuri echivalente. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor şi numai faţă de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior. Potrivit Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, dreptul la pensie este imprescriptibil. Cetăţenii vor fi asiguraţi cu pensii de stat în cazul în care ei se află în imposibilitatea de a avea un cîştig sau în cazul privării de această posibilitate din cauza vîrstei, stării sănătăţii sau a pierderii susţinătorului, aceste circumstanţe fiind calificate ca riscuri sociale şi servind drept temei pentru exercitarea dreptului de pensie. Legislaţia în vigoare prevede de asemenea că cetăţeanul are dreptul la pensie pentru vechime în muncă, cuantumul căreia depinde direct de nivelul de salarizare şi de caracterul activităţii social-utile prestate. Dată fiind importanţa activităţii în autorităţile publice, legiuitorul constituant a considerat necesar să atribuie deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului, funcţionarilor publici şi aleşilor locali un statut juridic special, consfinţindu-l în art.56 alin.(2), art.68-71, art.98-100, art.112, art.113 din Constituţie, precum şi în legile despre statutul acestor categorii de persoane. Statutul juridic al categoriilor respective de persoane este determinat de nivelul juridico-organizatoric al organelor în care acestea activează, de caracterul şi complexitatea activităţii prestate, de responsabilităţile şi exigenţele de calificare pe care această activitate le implică. Pentru a beneficia de pensia pentru vechime în muncă, contribuabilul trebuie să întrunească următoarele condiţii: atingerea vîrstei de pensionare, specificată în art.41 alin.(1), realizarea stagiului total de cotizare, prevăzut la art.42 alin.(1), şi, în mod obligatoriu, realizarea stagiului de cotizare în funcţia respectivă. Pînă la modificarea Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, asigurarea cu pensii a acestor categorii de persoane era reglementată prin legile despre statutul deputatului în Parlament, serviciului public, privind garanţiile sociale ale membrilor de Guvern în cazul demisionării, reorganizării Guvernului sau expirării mandatului său şi privind statutul alesului local. În scopul unificării dispoziţiilor legale privind pensiile, legiuitorul a modificat Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat şi a grupat într-un capitol dispoziţiile ce reglementează condiţiile de stabilire şi plată a pensiei deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului, funcţionarilor publici şi aleşilor locali, excluzînd totodată normele respective din legile privind statutul acestor categorii de persoane. Prin modificările operate însă legiuitorul a instituit condiţii noi de stabilire şi plată a pensiei, prin care a diminuat protecţia socială a acestor categorii de persoane, stipulată prin legile anterioare. Astfel, prin art.43, art.44 şi art.46 din Legea nr.156-XIV legiuitorul a micşorat cuantumul pensiei stabilit anterior de la 75% şi 65% pînă la 42%, calculat în condiţiile legii. Aşadar, Curtea relevă că noile dispoziţii de pensionare, instituite prin art.I pct.22 din Legea nr.358-XV, diminuează protecţia socială a categoriilor respective de persoane, încalcă dreptul lor la pensie pentru vechime în muncă şi principiul universal al respectării drepturilor dobîndite în mod licit. Aceste dispoziţii legale încalcă, de asemenea, prevederile art.54 din Constituţie, conform cărora în Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. 5. Potrivit art.140 din Constituţie, art.28 alin.(1) şi alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, actele Curţii Constituţionale sînt acte oficiale şi executorii pe întreg teritoriul ţării, pentru toate autorităţile publice şi pentru toate persoanele juridice şi fizice. Actele normative declarate neconstituţionale devin nule şi nu se aplică din momentul adoptării hotărîrii respective a Curţii Constituţionale. Actele legislative privind asigurarea cu pensii au făcut obiectul controlului constituţionalităţii. Curtea a subliniat că normele privind protecţia de stat, asigurarea materială şi socială, inclusiv asigurarea cu pensii, consfinţite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau modificate. La adoptarea Legii nr.358-XV legiuitorul n-a ţinut cont de concluziile cuprinse în hotărîrile nr.9 din 3 martie 1997*, nr.38 din 15 decembrie 1998**, nr.19 din 29 aprilie 1999***, nr.27 din 18 mai 1999****, nr.58 din 9 noiembrie 1999*****, nr.4 din 27 ianuarie 2000******, nr.46 din 25 octombrie 2001*******, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii actelor legislative ce reglementează problema pensiilor. ------------------------ * M.O., 1997, nr.18, art.6. ** M.O., 1999, nr.1-2, art.2. *** M.O., 1999, nr.48-49, art.28. **** M.O., 1999, nr.56-58, art.38. ***** M.O., 1999, nr.128-129, art.69. ****** M.O., 2000, nr.14-16, art.7. ******* M.O., 2001, nr.136-138, art.38. Prin Hotărîrea nr.4 din 27 ianuarie 2000, Curtea a calificat drept neconstituţionale modificările operate într-un şir de acte legislative, care au diminuat garanţiile sociale ale unor categorii de cetăţeni, inclusiv ale funcţionarilor publici, relevînd că diminuarea cuantumului pensiei sau suspendarea plăţii pensiei sînt posibile numai în cazurile în care la stabilirea ei au fost comise abuzuri sau încălcări ale legii. 6. Dispoziţiile art.48 alin.(1) lit.b) din Legea nr.156-XIV, conform cărora persoanelor specificate în art.43, art.44 şi art.46 care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat, pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1), pensiile nu li se plătesc, vin în contradicţie cu art.16, art.43, art.47 alin.(2) şi art.54 din Constituţie. Ele contravin de asemenea art.17, art.23 şi art.57 alin.(4) din aceeaşi lege (nr.156-XIV), potrivit cărora pensionarilor care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat pensia li se plăteşte integral. Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra acestui aspect al problemei în hotărîrile nr.9 din 3 martie 1997, nr.27 din 18 mai 1999, nr.58 din 9 noiembrie 1999, nr.46 din 25 octombrie 2001, subliniind că îngrădirea dreptului pensionarilor ce realizează alte venituri de a primi pensia stabilită nu numai că este contrară dispoziţiilor art.43 din Constituţie, dar şi anihilează însăşi destinaţia şi sensul asigurării cu pensii. Dreptul la pensie, fiind un drept constituţional, nu poate fi supus restricţiilor, iar persoana care beneficiază de alte venituri, care-i asigură un nivel de trai decent, nu poate fi privată de dreptul de a primi pensia stabilită anterior. Dispoziţiile art.48 alin.(1) lit.(b) din Legea nr.156-XIV contravin de asemenea normelor internaţionale privind dreptul la muncă. Conform art.7 şi art.23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, toţi oamenii sînt egali şi au dreptul, fără deosebire, la protecţie egală împotriva oricărei discriminări şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare şi orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, în art.2 alin.2 şi în art.6, stipulează că statele aderente se angajează să garanteze dreptul la muncă, ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi cîştige existenţa printr-o muncă liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept. Conform acestor acte internaţionale, stipulaţiile legislaţiei care prevăd vîrsta ca temei pentru încetarea relaţiilor de muncă, dacă ea nu constituie o cerinţă de calificare, se apreciază ca limitare a drepturilor în domeniul muncii şi al activităţilor. 7. Dispoziţiile art.47 şi art.48 alin.(2) din Legea nr.156-XIV, potrivit cărora de sporul la pensie beneficiază numai persoanele asigurate cărora li s-a stabilit pensia conform art.44 şi art.46 din lege, adică funcţionarii publici şi aleşii locali, şi sporul la pensie se plăteşte numai persoanelor care nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat, contrazic art.16 din Constituţie şi principiul unificării condiţiilor de stabilire şi plată a pensiilor. Astfel, deputaţii în Parlament, membrii Guvernului, precum şi categoriile de persoane, cărora pensia le-a fost stabilită pînă la 1 ianuarie 2004, data intrării în vigoare a art.I pct.22 din Legea nr.358-XV, sînt lipsiţi de dreptul de a primi spor la pensie. 8. Potrivit dispoziţiilor art.50 alin.(2) lit.a) şi b) din Legea nr.156-XIV, deputaţilor în Parlament, membrilor de Guvern, persoanelor care au ocupat funcţii în serviciul public sau au activat în funcţia de preşedinte, vicepreşedinte al consiliului raional (judeţean) sau primar pensia stabilită pînă la 1 ianuarie 2004 li se plăteşte integral numai în cazul în care ei nu realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat. Persoanelor care realizează astfel de venituri pînă la atingerea vîrstei de pensionare prevăzute la art.41 alin.(1) pensiile nu li se plătesc, iar după atingerea vîrstei de pensionare pensiile se plătesc în cuantum de 50%. Referitor la aceste dispoziţii, care reglementează modalitatea de plată a pensiilor unor categorii de persoane stabilite pînă la 1 ianuarie 2004, Curtea Constituţională reţine următoarele. Dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile contrare intrînd în contradicţie cu art.22 din Constituţie. Conform regulii generale, legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desfiinţa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul respectiv şi efectele lui. De remarcat în context că art.6 din Codul civil al Republicii Moldova stipulează expres că legea civilă nu are caracter retroactiv. Curtea relevă că prevederile art.50 alin.(2) lit.a) şi b) sînt contrare principiului neretroactivităţii legii şi diminuează nivelul protecţiei sociale dobîndit anterior. Pentru aceleaşi motive sînt neconstituţionale şi dispoziţiile alin.(3) din art.50 al Legii nr.156-XIV, care stipulează că drepturile de pensie stabilite persoanelor specificate la alin.(2) pot fi reexaminate în condiţiile prevăzute la art.43, 44, 46 şi 47. Dispoziţiile art.50 alin.(2) lit.b), potrivit cărora persoanelor pensionate pînă la adoptarea legii noi, care dispuneau de dreptul de a lucra (de a realiza venituri pasibile de asigurări sociale de stat) şi de a primi pensia integral, pensiile li se plătesc doar în mărime de 50% din pensia stabilită, contravin art.16 şi art.54 din Constituţie. Curtea observă de asemenea că aceste dispoziţii nu corelează cu dispoziţiile art.48 alin.(1) lit.c) din Legea nr.156-XIV, potrivit cărora persoanelor pensionate după 1 ianuarie 2004, care realizează venituri pasibile de asigurări sociale de stat după atingerea vîrstei de pensionare, pensia li se plăteşte integral. Avînd în vedere argumentele expuse, Curtea constată că art.43, art.44 alin.(1) şi alin.(2), art.46, art.47, art.48 alin.(1) lit.a) şi b) şi alin.(2) şi art.50 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr.156-XIV, modificată şi completată prin Legea nr.358-XV, contravin dispoziţiilor art.16, art.22, art.43, art.47 şi art.54 din Constituţie. 9. Potrivit art.31 alin.(1) şi alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa sa, stabilindu-şi ea însăşi limitele de competenţă. Semnatarul sesizării, deputatul în Parlament Iulian Glavan, contestă art.I pct.22 din Legea nr.358-XV integral, însă nu aduce argumente de neconstituţionalitate asupra art.44 alin.(3), art.45, art.48 alin.(1) lit.c), art.49 şi art.50 alin.(1) din capitolul VI al Legii nr.156-XIV. Pentru acest motiv Curtea nu supune controlului constituţionalităţii aceste dispoziţii, remarcînd în context că ele sînt indubitabile sub raport constituţional. 10. După cum s-a menţionat, completînd Legea nr.156-XIV cu capitolul VI, prin care a instituit condiţii noi privind stabilirea şi plata pensiilor deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului demisionaţi, funcţionarilor publici şi aleşilor locali, apreciate de Curtea Constituţională drept neconstituţionale, legiuitorul, prin art.II-V din Legea nr.358-XV, a modificat legile nr.39-XIII, nr.443-XIII, nr.760-XIV şi nr.768-XIV, care reglementează statutul juridic al acestor categorii de persoane. În temeiul art.6 alin.(2) şi (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea extinde controlul constituţionalităţii asupra prevederilor art.II, art.III, art.IV şi art.V din Legea nr.358-XV, care se află în raport direct cu normele contestate în sesizări. Din legile nr.39-XIII, nr.443-XIII, nr.760-XIV şi nr.768-XIV, care determină statutul deputatului în Parlament, al funcţionarului public, garanţiile sociale ale membrilor de Guvern demisionaţi şi statutul alesului local, au fost excluse un şir de articole sau alineate relevante în sensul obiectului prezentei hotărîri. Astfel, au fost excluse următoarele prevederi: din Legea nr.39-XIII - art.29, care reglementa modalitatea de stabilire a pensiilor deputaţilor în Parlament; din Legea nr.443-XIII - alineatele (5) şi (7) ale art.25, care stipulau dreptul la pensie al funcţionarilor publici; art.29, care prevedea dreptul la demisie şi reglementa condiţiile demisiei funcţionarului public, şi art.29/2, care prevedea sursele de finanţare şi indexare a pensiilor funcţionarilor publici; în alin.(1) lit.i) şi în alin.(3) ale art.28 dispoziţia privind demisia funcţionarului public din propria iniţiativă, ca temei de încetare a serviciului public, a fost înlocuită cu dispoziţia privind concedierea în legătură cu obţinerea dreptului la pensie; din Legea nr.760-XIV - articolele 3-8, care reglementau pensionarea membrilor de Guvern în cazul demisionării, reorganizării Guvernului sau expirării mandatului său; din Legea nr.768-XIV - art.26, care reglementa condiţiile de pensionare a aleşilor locali. Potrivit noilor prevederi legale, pensia stabilită deputaţilor în Parlament, membrilor Guvernului, funcţionarilor publici şi aleşilor locali se plăteşte integral cu condiţia încetării exercitării funcţiilor deţinute. Prin aceste prevederi legiuitorul a stabilit temeiuri noi pentru încetarea exerciţiului funcţiei, ceea ce contravine art.69 alin.(2) şi art. 101 din Constituţie, art.2 alin.(6)-(9) din Legea despre statutul deputatului în Parlament, art.29 din Legea cu privire la Guvern, art.5 alin.(4) din Legea privind statutul alesului local şi art.28 din Legea serviciului public. Încetarea exerciţiului funcţiei se produce în cazurile concrete specificate în actele legislative precitate. Or, acestea nu prevăd că stabilirea pensiei constituie un temei juridic pentru încetarea exerciţiului funcţiei. O astfel de dispoziţie nu conţine nici Codul muncii (art.82, art.83 şi art.86). Pentru considerentele expuse, în temeiul art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 alin.(2) şi (3), art.61, art.62 lit.a) şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂŞTE: 1. Se declară neconstituţionale art.43, art.44 alin.(1) şi alin.(2), art.46, art.47, art.48 alin.(1) lit.a) şi b) şi alin.(2), art.50 alin.(2) şi alin.(3) din Legea nr.156-XIV "Privind pensiile de asigurări sociale de stat" în redacţia Legii nr.358-XV şi art.II, art.III, art.IV şi art.V din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 "Pentru modificarea şi completarea unor acte legislative". 2. Prezenta Hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Victor PUŞCAŞ Chişinău, 30 martie 2004. Nr.9.