Indicaţii metodice nr.10-41-05/253-/989-206 din 30.05.96 vizînd aplicarea de către inspectoratele fiscale de stat a prevederilor generale ale Legii Republicii Moldova din 10 noiembrie 1995 nr.633-XIII "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare nevărsate în termen"

INSPECTORATUL FISCAL PRINCIPAL DE STAT
PE LÎNGĂ MINISTERUL FINANŢELOR

INDICAŢII METODICE

vizînd aplicarea de către inspectoratele fiscale de stat a prevederilor generale

ale Legii Republicii Moldova nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 "Cu privire

la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi la buget şi

în fondurile extrabugetare nevărsate în termen"

nr. 10-41-05/253-/989-206  din  30.05.96

 (în vigoare 18.07.1996) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.48 art.55 din 18.07.1996

* * *

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Indicaţiile Metodice în cauză determină ordinea generală de aplicare de către inspectoratele fiscale de stat a Legii Republicii Moldova nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare nevărsate în termen" (în continuare se va indica numai data şi/sau numărul legii) şi se aplică de la data intrării în vigoare a legii (v. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.8-9, partea I, art.80).

2. Legea nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995  se aplică către oricare plătitor de impozite şi taxe în Republica Moldova, indiferent de tipul de proprietate şi forma organizatorico-juridică a activităţii precum şi în ce priveşte plăţile (vărsămintele) în fondurile resurselor financiare extrabugetare create conform legislaţiei care acţionează în republică, controlul asupra achitării cărora îl efectuează organele Serviciului fiscal de stat al republicii.

3. Referitor la plăţile (vărsămintele) în Fondul Social al Republicii Moldova, care conform Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.52 din 1 februarie 1991  constituie un sistem financiar-bancar extrabugetar independent de stat, în funcţia căruia intră încasarea, reproducerea lărgită şi folosirea mijloacelor băneşti pentru asigurările sociale de stat, asistenţa socială şi utilizarea braţelor de muncă, precum şi asupra agenţilor economici, care în conformitate cu legislaţia în vigoare au încheiat cu Consiliul Creditorilor de Stat acorduri-memorandum despre restructurizare, pe cursul perioadei de funcţionare a acestor acorduri-memorandum, prevederile legii menţionate şi Indicaţiilor Metodice în cauză nu se aplică.

4. De către organele Serviciului fiscal de stat al republicii prevederile legii menţionate nu pot fi aplicate nici referitor la executarea silită a plăţilor la buget şi în fondurile extrabugetare, pasibile urmăririi în baza deciziilor şi materialelor altor organe de control, inclusiv ale celor financiare, cum ar fi Ministerul Finanţelor şi organele acestuia, Curtea de Conturi ş.a. (v. alineatul (2), articolul 3 al Legii nr.633-XIII).

5. Legea nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995, ca şi alte legi ale republicii, nu stabileşte termenele de prescripţie pentru urmărirea plăţilor la buget şi în fondurile resurselor financiare extrabugetare în modul stabilit de aceasta, de aceea prevederile ei sînt aplicabile şi referitor la raporturile de drept, care au apărut pînă la intrarea în vigoare a legii menţionate.

II. ORDINEA DE APLICARE A UNOR ARTICOLE ALE LEGII

nr.633-XIII DIN 10 NOIEMBRIE 1995

6. Articolul 1. "Noţiunile utilizate".

6.1. Alineatul doi prevede ca plăţi obligatorii impozitele şi taxele care constituie sistemul fiscal al Republicii Moldova, precum şi alte plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare.

Impozitele şi taxele care constituie sistemul fiscal al Republicii Moldova sînt enumerate în articolele 5 şi 6 ale Legii privind bazele sistemului fiscal.

Sub alte plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare se subînţeleg sancţiunile financiare şi amenzile aplicate de către organele fiscale, precum şi plăţile în fondurile extrabugetare, controlul asupra achitării cărora revine organelor fiscale (v. şi art.2 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995).

În ordinea stabilită de Legea nr.633-XIII alte plăţi, decît cele prevăzute de articolul 2 al legii menţionate, inclusiv şi cele calculate (aplicate) de către alte organe de control, de către organele fiscale nu pot fi urmărite.

6.2. La restanţă se referă numai impozitele şi taxele din sistemul fiscal al Republicii Moldova netransferate (nepercepute) la termenele stabilite, evidenţa calculării şi încasării (urmăririi) cărora se ţine la organele fiscale în fişele personale speciale ale contribuabililor.

Alte plăţi obligatorii (sancţiunile financiare, amenzile şi plăţile în fondurile extrabugetare) nevărsate (nepercepute) în termenul stabilit în dările de seamă privind restanţele la plăţi în buget nu se includ, chiar dacă la organele fiscale se ţine evidenţa încasării (urmăririi) lor prin fişe personale speciale ale plătitorilor.

Despre încasarea (urmărirea) întîrziată ale acestor plăţi poate fi stabilită aparte o dare de seamă specială.

Din dările de seamă stabilite despre restanţe, plăţile amînate şi eşalonate, fiind evidenţiate în rînduri aparte la totalurile generale, nu se exclud.

6.3. Majorarea de întîrziere ca sancţiune financiară se aplică în modul şi mărimea stabilită de Legea privind bazele sistemului fiscal, dacă aceasta nu se reglementează altfel prin alte legi. Totodată trebuie de ţinut cont de faptul că sancţiunea financiară menţionată se aplică numai referitor la impozitele şi taxele care constituie sistemul fiscal al republicii, alte plăţi la buget (cu excepţia sancţiunilor financiare şi amenzilor) şi în fondurile resurselor financiare extrabugetare (dacă aceasta este prevăzut în altă legislaţie, de exemplu, referitor la plata dividendelor) şi numai la prezenţa restanţelor pe impozitele şi taxele menţionate, adică numai în cazul netransferării (neperceperii) sumelor calculate la termenele stabilite de legislaţie sau de către organele fiscale în limitele împuternicirilor acordate acestora.

Sancţiunea în cauză se aplică nu numai faţă de contribuabilii care nu şi-au onorat obligaţiunile sale, dar şi faţă de organele de încasare a plăţilor şi taxelor (de exemplu, a impozitului din venitul persoanelor fizice, taxei de stat etc.), dacă ele au fost reţinute (încasate) de acestea şi n-au fost vărsate în buget la termenele stabilite.

Majorarea de întîrziere se calculează din ziua care urmează după termenul stabilit pentru transferare pînă la ziua transferării reale. Dacă plăţile stabilite n-au fost transferate pînă la sfîrşitul lunii curente, atunci majorarea de întîrziere se calculează la fiecare început de lună.

7. Articolul 4. "Regulile generale de executare a plăţilor obligatorii nevărsate în termen".

7.1. Punctul a), alineatul (1) al articolului 4 prevede, că din conturile bancare ale persoanelor juridice şi fizice, care desfăşoară activitate de întreprinzător, indiferent de forma lor organizatorico-juridică, restanţele la impozite şi taxe care constituie sistemul fiscal al republicii se percep de către organele fiscale prin executare silită, fără sesizarea instanţei judecătoreşti, iar punctul a), alineatul (1) al aceluiaşi articol, – că de la persoanele fizice, inclusiv de la cele care desfăşoară activitate de întreprinzător, şi de la gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care nu au conturi bancare pentru efectuarea operaţiunilor bancare, – conform hotărîrii instanţei judecătoreşti pronunţate în baza cererii de chemare în judecată depuse de organul fiscal.

În asemenea mod se percep şi alte plăţi obligatorii, enumerate în punctele b) şi c), articolul 2 al legii (v. alineatul (2), articolul 4).

7.2. Executarea silită a plăţilor din conturile bancare se înfăptuieşte prin eliberarea şi prezentarea instituţiei financiare respective a dispoziţiilor incaso după forma aprobată de Banca Naţională a Moldovei.

Dispoziţiile incaso se prezintă instituţiei financiare respective, de regulă, la ziua a doua după expirarea termenelor stabilite pentru vărsarea plăţilor, iar la imposibilitatea prezentării lor la termenul dat, într-un termen de cel mult 5 zile calendaristice din ziua, care urmează după termenul de plată stabilit.

Executarea silită a plăţilor poate fi efectuată de la toate conturile bancare ale contribuabililor – de decontare, curente, bugetare, de depozit, valutare şi altele, cu excepţia contului de împrumut.

7.3. Pînă a prezenta dispoziţia incaso instituţiei financiare respective, organul fiscal, pentru a evita virarea dublă din conturile contribuabililor a unora şi aceloraşi plăţi, trebuie să verifice dacă plătitorul a prezentat sau nu instituţiei financiare dispoziţiile de plată pentru virare din conturile sale bancare a unora şi aceloraşi plăţi datorate.

7.4. Dispoziţiile incaso prezentate instituţiilor financiare se înregistrează într-un registru special.

7.5. Pînă a depune în judecată cereri de chemare privind executarea silită a plăţilor de la persoanele fizice, inclusiv de la cele care desfăşoară activitate de întreprinzător, şi de la gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care nu au conturi bancare în instituţiile financiare pentru efectuarea operaţiunilor financiare, organele fiscale trebuie să petreacă cu acestea un lucru vizînd preîntîmpinarea, că dacă nu vor achita plăţile datorate într-un termen nou stabilit, atunci plăţile menţionate vor fi executate pe cale judiciară.

Avertismentul se întocmeşte în scris şi se înmînează restanţierului contra semnătură sau i se expediază prin poştă cu aviz de înmînare.

Avertismentul se înmînează (expediază prin poştă) cel tîrziu în curs de 30 zile calendaristice din ziua, care urmează după termenul expirat de plată, iar termenul nou stabilit pentru aceasta nu va depăşi 15 zile calendaristice din ziua, care urmează după ziua înmînării (expedierii prin poştă) avertismentului.

Cererea de chemare se înaintează cel tîrziu în curs de 15 zile calendaristice după expirarea termenului nou stabilit pentru plată de către organul fiscal, totodată sancţiunea financiară în formă de majorare a plăţii pentru neachitarea plăţilor datorate la termenele stabilite de legislaţie se aplică în modul general stabilit.

Cererile de chemare se înregistrează într-un registru special.

La cererile de chemare, în afara documentelor care confirmă prezenţa întîrzierii plăţilor (copiilor avizelor de plată, actele de control, deciziilor privind aplicarea sancţiunilor, extraselor din conturile personale ale contribuabililor şi actele legislative care prevăd plata impozitelor, lămuririlor restanţierilor la prezenţa acestora etc.), în mod obligatoriu se alătură copiile avertismentelor menţionate mai sus, precum şi alte materiale existente referitor la chestiunea în cauză.

7.6. Alineatul (3) al articolului 4 prevede, că în caz de nevărsare în termen a plăţilor şi de lipsă a mijloacelor băneşti în conturile bancare ale contribuabilului sau de lipsă a conturilor bancare, organul fiscal este în drept, în decurs de 15 zile de la expirarea termenelor de plată, să avertizeze în scris contribuabilul că în cazul în care nu va achita datoriile restante aferente plăţilor obligatorii, împotriva lui vor fi aplicate măsurile prevăzute la art.6 alin.(1) şi (2).

Aceste măsuri pot fi aplicate după cel puţin 30 de zile calendaristice de la data înmînării avertismentului contra semnătură sau expedierii prin poştă cu aviz de înmînare.

În cazul dat se au în vedere termenele de plată, stabilite prin legislaţie, precum şi de către organele fiscale în limitele împuternicirilor acordate.

În special, se are în vedere termenul de 15 zile, stabilit în punctul 7.5. al Indicaţiilor Metodice prezente, după expirarea căruia organul fiscal este în drept să se adreseze cu cerere de chemare în judecată privind perceperea plăţilor de la contribuabilii indicaţi în punctul b), alineatul (1), articolul 4 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995, termenul de o lună, prevăzut în punctul i), alineatul (1), articolul 13 al Legii privind bazele sistemului fiscal (în redacţia Legii nr.478-XIII din 6 iunie 1995), în decursul căruia contribuabilii sînt obligaţi să îndeplinească hotărîrile organelor fiscale, primite în baza rezultatelor controalelor privind respectarea legislaţiei fiscale, termenele noi pentru achitarea plăţilor stabilite ca rezultat al acordării contribuabililor a amînărilor şi eşalonărilor plăţilor şi alte termene, stabilirea cărora nu înseamnă amînarea termenelor achitării plăţilor prevăzute de legislaţie, dar numai reglementează ordinea de acţiuni ale organelor fiscale.

Avertismentul trebuie să conţină detaliat cerinţele faţă de debitor, consecinţele în caz de neîndeplinire şi trimitere la legi.

În caz de aplicare faţă de persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) care nu au conturi bancare pentru efectuarea operaţiunilor bancare a măsurilor, prevăzute de alineatul (2), articolul 6 al Legii nr.633-XIII, trebuie de ţinut cont de faptul că măsurile menţionate pot fi aplicate numai după aplicarea faţă de acestea a măsurilor prevăzute de punctul b), alineatul (1), articolul 4 al acestei legi.

7.7. Alineatul (4) prevede, că în cazul în care măsurile prevăzute la art.6, alin.(1) şi (2) nu au fost aplicate în decurs de 150 de zile calendaristice de la expirarea termenelor stabilite pentru vărsarea plăţilor obligatorii, majorarea de întîrziere pentru zilele ce s-au scurs după această perioadă nu se percepe.

De la sine aceasta nu înseamnă, că măsurile prevăzute de alineatele (1) şi (2), articolul 6 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 nu pot fi aplicate în alte termene cu aplicarea majorării de întîrziere în modul general stabilit, îndeosebi la etapa iniţială de intrare în vigoare a legii.

Însă aceste măsuri trebuie să fie aplicate în primul rînd faţă de acei contribuabili, la care termenele pentru vărsarea plăţilor s-au scurs un an şi mai mult în urmă, şi numai în cazuri de lipsă a mijloacelor băneşti la conturile bancare, a conturilor bancare în bănci sau de refuz de a vărsa impozitele şi alte plăţi obligatorii.

Totodată măsurile indicate pot fi aplicate numai după aplicarea măsurilor, prevăzute de alineatul (3), articolul 4 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995.

În continuare către unul şi acelaşi contribuabil măsurile prevăzute de alineatele (1) şi (2) din articolul 6 al acestei legi trebuie să fie aplicate în măsura apariţiei necesităţii, dar în caz cînd ele vor fi aplicate mai tîrziu de 150 de zile de la expirarea termenului stabilit de legislaţie pentru achitare, majorarea de întîrziere pentru zilele ce s-au scurs după această perioadă nu se percepe.

8. Alineatul (3), articolul 6 prevede, că dacă persoana cu funcţii de răspundere din organul fiscal consideră, că bunurile contribuabilului care urmează să fie sechestrate pot să dispară, aceasta poate să întreprindă măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) fără a respecta termenele stabilite la art.4, alin.(3). Măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2), articolul 6 fără a respecta termenele stabilite la alin.(3), art.4 pot fi aplicate numai în privinţa mijloacelor băneşti în numerar şi bunurilor mobiliare, care pot fi ascunse şi/sau transportate în locuri nestabilite.

La stabilirea unor asemenea fapte în baza datelor evidenţei contabile şi/sau evidenţei depozitului, faţă de contribuabil trebuie să fie aplicate sancţiunile financiare, prevăzute la alin.(5), articolul 6 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995.

9. Mijloacele băneşti încasate şi/sau percepute conform regulilor stabilite prin Legea nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 se repartizează la stingerea datoriilor întîrziate cu respectarea următoarei succesiuni:

- la stingerea restanţelor la impozite şi taxe, care constituie sistemul fiscal al republicii;

- la stingerea majorării de întîrziere, aplicate pentru achitarea întîrziată a impozitelor şi taxelor, care constituie sistemul fiscal al republicii;

- la compensarea cheltuielilor, legate cu sechestrarea, confiscarea şi realizarea averii confiscate;

- la stingerea plăţilor datorate în fondurile extrabugetare a resurselor financiare;

- la stingerea sancţiunilor financiare şi amenzilor aplicate.

În caz de insuficienţă a mijloacelor băneşti urmărite în ordinea prevăzută de Legea nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 pentru stingerea tuturor genurilor de plăţi datorate, sumele percepute real se repartizează în primul rînd la stingerea restanţelor la impozite şi taxe, iar cele rămase – proporţional la celelalte sume datorate, respectiv.

III. CONTESTAREA ACŢIUNILOR ŞI DECIZIILOR ORGANELOR FISCALE

PRIVIND APLICAREA LEGII nr.633-XIII DIN 10 NOIEMBRIE 1995

10. Acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere şi deciziile organelor fiscale privind aplicarea Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 pot fi contestate în conformitate cu legislaţia în vigoare ce reglementează activitatea lor, în special prin Legea cu privire la Serviciul fiscal de stat şi Legea privind bazele sistemului fiscal.

Acţiunile şi deciziile organelor fiscale şi ale persoanelor lor cu funcţii de răspundere pot fi contestate numai de către contribuabilii (persoanele), în privinţa cărora a fost aplicată legea. În caz de sosire a unor reclamaţii de la alte persoane sau organe, inclusiv de la cele ierarhic superioare de subordonare, comitetele executive (primăriile) ş.a.m.d., ele nu se examinează. Plîngerile altor persoane se examinează numai în caz dacă ele conţin informaţii concrete privind neaplicarea faţă de contribuabil de către persoana cu funcţii de răspundere a organului fiscal a tuturor sau a unor măsuri prevăzute de lege.

11. Plîngerile împotriva acţiunilor persoanelor cu funcţii de răspundere şi deciziilor organelor fiscale privind aplicarea Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 se înaintează în termen de 30 de zile din ziua săvîrşirii acţiunii sau primirii deciziei contestate. Tardivitatea acestui termen atrage după sine refuzul de a examina plîngerea. Depunerea plîngerilor nu sistează urmărirea plăţilor obligatorii în modul stabilit de lege.

12. Plîngerea se depune la organul fiscal, în temeiul deciziei căruia s-a efectuat urmărirea, acesta fiind obligat să o examineze şi să adopte decizia respectivă în termen de 30 de zile de la data primirii.

Decizia privind rezultatul examinării plîngerii poate fi atacată în organul fiscal ierarhic superior, care este obligat să o examineze şi să adopte decizia respectivă în acelaşi termen, precum şi nemijlocit în arbitraj sau instanţa judiciară în modul stabilit de legislaţie.

Depunerea plîngerii asupra deciziei organului fiscal care a efectuat urmărirea în organul ierarhic superior sau, după cum crede de cuviinţă contribuabilul, în arbitraj ori la instanţa judiciară se limitează cu un termen de 30 de zile, prevăzut de alineatul (2), articolul 9 al Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995.

13. Plîngerea înaintată organului ierarhic superior asupra deciziei privind rezultatele examinării plîngerii de către organul care a efectuat urmărirea se depune în organul fiscal numit, care este obligat să o trimită în organul fiscal ierarhic superior în termen de 3 zile din ziua următoare după sosire.

Plîngerea se însoţeşte de scrisoare, la care trebuie să fie anexate copiile tuturor materialelor aferente cauzei.

14. Plîngerile şi alte materiale legate de aplicarea Legii nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 se păstrează în dosarele contribuabililor în cursul termenului stabilit pentru păstrarea acestor dosare.

IV. DISPOZIŢII FINALE

15. Din ziua intrării în vigoare a Legii Republicii Moldova nr.633-XIII din 10 noiembrie 1995 "Cu privire la modul de urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi la buget şi în fondurile extrabugetare nevărsate în termen" pe teritoriul republicii nu se aplică sau se consideră caduce, respectiv, următoarele acte normative:

- Положение о взыскании не внесенных в срок налогов и неналоговых платежей, aprobată prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al fostei URSS din 26 ianuarie 1991;

- Инструкция Министерства финансов бывшего СССР по применению Положения о взыскании не внесенных в срок налогов и неналоговых платежей din 12 iunie 1991 nr.121 şi toate modificările şi completările ulterioare;

- punctele 2 şi 4 ale scrisorii Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova din 23 martie 1991 nr.05-7-01 "Об уточнении отдельных функций финансовых и налоговых органов";

- scrisoarea Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova din 19 ianuarie 1996 nr.09-41-12/22 "Cu privire la redistribuirea unor funcţiuni între organele fiscale şi financiare ale republicii".