Interpelarea redactiei revistei "Contabilitate si audit" catre Inspectoratul Fiscal Principal de Stat nr.13-E-9 din 01.10.2013

Interpelarea redacţiei revistei "Contabilitate şi audit"

către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

nr. 13-E-9  din  01.10.2013

 (în vigoare 01.11.2013) 

"Contabilitate şi audit", 2013, nr.11, pag.112

* * *

Redacţia revistei "Contabilitate şi audit", în urma multiplelor adresări parvenite de la cititori, intervine cu rugămintea de a oferi explicaţii privind aplicarea maşinilor de casă şi control (în continuare - MCC) în anumite situaţii.

Articolul 8 alin.(2) lit.с) din Codul fiscal obligă contribuabilii să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul dispozitivelor şi sistemelor pentru înregistrarea operaţiunilor cu numerar, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control.

Modul de aplicare a MCC pentru efectuarea decontărilor în numerar este aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.474 din 28.04.1998. Potrivit pct.4 din hotărîrea menţionată, la efectuarea decontărilor băneşti în numerar pentru operaţiunile economice cu consumatorii, contribuabilii sînt obligaţi să utilizeze MCC. În pct.3 din aceeaşi hotărîre de Guvern sînt prezentate următoarele definiţii:

• consumator (cumpărător, client, beneficiar) - orice persoană care comandă, procură sau foloseşte bunuri, lucrări sau servicii;

• bon de casă - document confirmativ, emis de MCC la efectuarea decontărilor băneşti în numerar, care atestă operaţiunea economică şi achitarea plăţii şi se înmînează în mod obligatoriu consumatorului;

• operaţiune economică - fapt economic care constă în vînzarea de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, recepţionarea de plăţi pentru bunuri, lucrări, servicii, recepţionarea de plăţi fiscale şi nefiscale, recepţionarea altor plăţi şi cotizaţii. Totodată, IFPS prin scrisorile nr.26-11/3-13-9745 din 23.12.2011 şi nr.26-11/2-13- 215/704 din 01.02.2013 a adus la cunoştinţa contribuabililor despre necesitatea aplicării MCC la primirea împrumuturilor în numerar, precum la încasarea de la angajaţi a contravalorii carnetelor de muncă eliberate. Considerăm că aceste cerinţe sînt exagerate şi că ele nu se corelează cu prevederile legislaţiei în domeniu.

Astfel, conform art.867 alin.(1) din Codul civil al Republicii Moldova, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Prin urmare, la acordarea împrumutului agentului economic împrumutătorul nu poate avea nicidecum statutul de cumpărător, client, beneficiar, deoarece el nu comandă, nu procură şi nici nu foloseşte bunuri, lucrări sau servicii.

Scopul principal al utilizării MCC este urmărirea fluxurilor de numerar pentru evidenţa corectă a veniturilor şi calcularea TVA. Operaţiunea de acordare a împrumutului conduce doar la apariţia obligaţiei de rambursare a acestuia, fără careva consecinţe asupra impozitului pe venit sau TVA. Aşadar, obligarea agenţilor economici să aplice MCC pentru astfel de operaţii nu este justificată. Mai mult ca atît, un număr mare de companii, în virtutea specificului activităţii care o desfăşoară, efectuează doar decontări prin virament, fără a avea nevoie de MCC. Totodată, acestea primesc împrumuturi în numerar pentru asigurarea necesităţilor curente de finanţare. În urma emiterii scrisorilor menţionate mai sus, această categorie de contribuabili a fost practic obligată fie să depună împrumuturile la conturile bancare pentru ca ulterior, la ridicarea numerarului, să achite comisioane suplimentare, fie să procure aparate de casă care vor fi utilizate doar pentru operaţiuni de primire a împrumuturilor, rambursare a avansurilor neutilizate, compensarea de către angajaţi a cheltuielilor suportate de compania în interesul acestora (costul carnetelor de muncă eliberate, valoarea convorbirilor telefonice cu caracter personal, sponsorizările primite de către ONG de la populaţie etc.). În caz contrar, contribuabilii respectivi riscă să fie amendaţi, conform art.254 din Codul fiscal, pentru desfăşurarea activităţii fără a dispune de MCC sau pentru neeliberarea bonului de casă (10000 lei - pentru primul caz de încălcare, 25000 lei - pentru al doilea caz, 50000 lei - pentru al treilea caz şi mai mult). După părerea noastră, operaţiunile menţionate mai sus nu cad sub incidenţa Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.474 din 28.04.1998.

În acest context, am dori să ne exprimăm îngrijorarea în legătură cu efectele nefaste care o au recomandările expuse în scrisorile IFPS nr.26-11/3-13-9745 din 23.12.2011 şi nr.26-11/2-13-215/704 din 01.02.2013 asupra agenţilor economici şi asupra economiei Republicii Moldova în ansamblu, în condiţiile în care respectarea acestora nu va conduce în niciun fel la creşterea veniturilor la buget.

Ţinînd cont de cele menţionate mai sus, solicităm respectuos să examinaţi obiectivitatea şi legalitatea cerinţelor expuse în aceste scrisori şi, în cazul în care veţi accepta argumentele expuse, să revedeţi poziţia IFPS pe marginea acestui subiect.