Documente

Metodica din 12.06.2003 al determinării efectului economic sau al unui alt efect pozitiv obţinut în urma utilizării propunerilor de raţionalizare

Tipul documentului: Documente
Data adoptării: 12.06.2003

MINISTERUL ECONOMIEI

(MINISTERUL ECONOMIEI)

METODICA

determinării efectului economic sau al unui alt efect pozitiv

obţinut în urma utilizării propunerilor de raţionalizare

din 12.06.2003

(în vigoare 13.06.2003)

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.116-120 art.146 din 13.06.2003

* * *

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.357 din 23.04.2005 privind măsurile de reorganizare a unor ministere şi autorităţi administrative centrale ale Republicii Moldova (pct.1 - se reorganizează Ministerul Economiei, prin fuziune cu Departamentul Comerţului şi Departamentul Privatizării şi preluînd funcţiile ce ţin de domeniul muncii, în urma divizării Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, în Ministerul Economiei şi Comerţului)

Aprob

Ministerul Economiei

din Republica Moldova

Prim-viceministru ____________ V.MĂMĂLIGĂ

Aprob

Ministerul Finanţelor

din Republica Moldova

Viceministru ______________ E.LUPAN

Aprob

Uniunea Inventatorilor şi Raţionalizatorilor

din Republica Moldova "Inovatorul"

Preşedinte ________________ N.SOLCAN

I. PREVEDERI GENERALE

1.1. Metodica de faţă privind determinarea efectului economic sau al unui alt efect pozitiv în urma aplicării propunerilor de raţionalizare este elaborată în conformitate cu Legea nr.138-XV din 10.05.2001 cu privire la activitatea de raţionalizare.

1.2. Metodica este pusă în aplicare în schimbul Recomandărilor metodice provizorii privind determinarea efectului economic în urma aplicării invenţiilor şi propunerilor de raţionalizare, aprobate în anul 1993 de către Preşedintele Consiliului Republican al Uniunii inventatorilor şi raţionalizatorilor din Republica Moldova şi viceministru finanţelor din Republica Moldova.

1.3. Metodica stabileşte cerinţe unice şi principii metodice în determinarea eficacităţii obţinute în urma aplicării propunerilor de raţionalizare, fixînd totodată mărimea recompenselor de autor, şi este obligatorie pentru toate persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova indiferent de forma de proprietate.

1.4. Evaluarea social-economică a propunerilor de raţionalizare rezidă în calcularea efectului anual economic sau al unui alt efect pozitiv în baza utilizării lor de către agenţii economici.

Efectul economic anual reprezintă în sine un venit suplimentar, obţinut de întreprindere în rezultatul aplicării propunerilor de raţionalizare în circuitul economic pe parcursul unui an de utilizare.

Alte efecte pozitive includ în sine îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, tehnicii de securitate, normelor ecologice şi alte consecinţe benefice.

1.5. Metodica de faţă poate fi utilizată pentru:

• fundamentarea tehnico-economică privind alegerea variantelor performante de creare şi aplicare a tehnicii noi;

• reflectarea indicilor eficacităţii în normele, normativele şi rezultatele implementării business-planurilor întreprinderilor;

• în scopul stabilirii preţurilor la anumite feluri de producţie, precum şi pentru vînzarea-cumpărarea documentaţiei tehnice ş.a.m.d.;

• calcularea mărimii recompenselor pentru autorii propunerilor de raţionalizare ca retribuţie pentru descoperirea şi aplicarea lor, precum şi a primelor pentru contribuţia la utilizarea propunerilor de raţionalizare;

• scopul recunoaşterii propunerilor de raţionalizare la etapa examinării;

• evaluarea activităţii de raţionalizare a persoanelor fizice şi juridice;

• prezentarea dărilor de seamă în organele Departamentului de statistică şi sociologie din Republica Moldova;

• litigii de judecată;

• distingerea autorilor de propuneri raţionalizatorice cu titluri onorifice.

1.6. Pentru determinarea efectului economic sau al unui alt efect pozitiv sînt necesare următoarele documente:

♦ document care confirmă că soluţia propusă constituie o propunere de raţionalizare (certificatul de raţionalizator);

♦ document privind începutul de facto al utilizării propunerii de raţionalizare (actul de utilizare a propunerii);

♦ prezenţa documentelor primare vizînd evidenţa consumurilor, cheltuielilor şi veniturilor întreprinderii legate de confecţionarea, folosirea şi comercializarea producţiei obţinute în baza propunerii de raţionalizare.

1.7. Condiţiile necesare pentru stabilirea cuantumului şi plata recompensei de autor:

• prezenţa contractului de stabilire a cuantumului şi ordinii de plată a recompensei între autor (autori) şi întreprindere, care a considerat soluţia înaintată drept propunere de raţionalizare;

• existenţa efectului economic sau al unui alt efect pozitiv, obţinut în rezultatul utilizării propunerii de raţionalizare.

1.8. În Metodica de faţă sînt utilizate următoarele noţiuni:

Producţia-bază - producţia luată în calitate de bază de comparaţie în realizarea calculelor privind eficienţa utilizării propunerilor de raţionalizare.

Profitul brut - constituie diferenţa dintre mărimea veniturilor din vînzări şi costul vînzărilor.

Includerea în circuitul economic a propunerii de raţionalizare - procesul de creare, aplicare şi utilizare practică a inovaţiei.

Preţuri deflaţionate se numesc preţurile variabile, racordate la puterea de cumpărare a banilor în perioada de bază.

Consumuri - resurse materiale, de muncă, funciare şi financiare, exprimate în formă bănească şi întrebuinţate în perioada creării şi utilizării propunerii de raţionalizare.

Inovaţie - rezultatul activităţii de creaţie a inovatorilor din diferite ramuri ale economiei naţionale, îndreptată spre elaborarea, confecţionarea şi aplicarea unor noi feluri de articole, tehnologii, precum şi aplicarea unor forme noi de organizare.

Producţie nouă - producţia obţinută în baza propunerii de raţionalizare.

Profitul din activitatea economico-financiară - profitul obţinut de întreprindere din toate tipurile de activităţi.

Propunerile de raţionalizare - soluţii tehnice şi organizatorice, inclusiv algoritmii şi programele pentru calculator, noi şi utile pentru întreprinderile cărora sînt destinate, unul din tipurile de inovaţii.

Rezultate în plan general caracterizează consecinţele utilizării propunerii de raţionalizare în sfera de producţie, financiară, socială, economică şi în alte domenii.

Profitul de evidenţă (profitul pînă la impozitare) - rezultatul financiar, obţinut de întreprindere din toate tipurile de activităţi şi rezultatul excepţional.

Profit net - diferenţa dintre profitul pînă la impozitare şi cheltuielile (economiile) privind impozitul pe venit.

Efect - diferenţa dintre evaluarea rezultatelor în ansamblu şi toate felurile de consumuri legate de crearea şi aplicarea în practică a inovaţiilor. Efectul poate fi economic, social, ecologic, informaţional şi de altă natură. Efectul poate fi pozitiv, zero şi negativ (dacă consumurile depăşesc rezultatele).

Eficacitate - este o categorie care exprimă concordanţa rezultatelor şi consumurilor în scopul aplicării propunerilor de raţionalizare, constituie capacitatea de a economisi resursele (munca, timpul, materia primă şi materialele, energia, investiţiile) la o unitate de efect obţinut. Eficacitatea poate fi economică, socială, ecologică, informaţională şi de altă natură.

II. PRINCIPIILE METODICE DE CALCULARE A EFECTULUI

ECONOMIC SAU AL UNUI ALT EFECT POZITIV ANUAL

2.1. Propunerile de raţionalizare şi tipurile lor

Propunerile de raţionalizare sînt orientate spre îmbunătăţirea, perfecţionarea, transformarea nu numai a producerii bunurilor materiale la întreprindere, dar şi a activităţii instituţiilor ştiinţifice, de cultură, învăţămînt, ocrotirii sănătăţii, administraţiei de stat, financiare, comerciale etc. Drept rezultat al aplicării propunerilor de raţionalizare poate fi considerat efectul economic, dar, în acelaşi timp, şi cel social, ecologic, informaţional şi alte efecte pozitive.

Efectul economic - este rezultatul aplicării propunerilor de raţionalizare, care asigură economia resurselor de muncă, materiale, băneşti, majorarea volumului de comercializare a producţiei şi obţinerea profitului.

Efectul social - este rezultatul utilizării propunerilor de raţionalizare ce permite satisfacerea, la un înalt grad, a necesităţilor omului, creşterea nivelului şi calităţii vieţii, ameliorarea condiţiilor de muncă şi odihnă a salariaţilor.

Efectul ecologic constă în reducerea eliminărilor nocive în mediul ambiant (la o unitate de producţie), ameliorarea mediului, sporirea calităţii lui, reducerea volumului de consum al resurselor naturale nereproductive şi a pagubelor de pe urma calamităţilor naturale. Acest efect, într-o oarecare măsură, poate fi exprimat în formă bănească.

Efectul informaţional este legat de crearea şi răspîndirea informaţiei (sub formă de publicaţii, standarde şi norme, documentaţie tehnică, documente electronice, precum şi cunoştinţe sau deprinderi valorificate de oameni) despre funcţionarea sistemelor tehnice şi biologice, cît şi despre metodele cele mai raţionale de aplicare a acestor sisteme în practică.

Efectul integral obţinut în urma utilizării propunerilor de raţionalizare constituie în sine totalitatea efectelor: economic, social, ecologic, informaţional şi al unui alt efect pozitiv şi este definit ca efectul social-economic.

Efectul economic al propunerilor de raţionalizare este caracterizat printr-un sistem de indici. Generalizator este efectul economic anual.

Concomitent cu aceasta, în calitate de indici particulari pot fi consideraţi:

• indicele calităţii;

• volumul producţiei autohtone folosite în schimbul celei de import;

• volumul veniturilor din export;

• preţul competitiv de concurenţă;

• indicii care caracterizează durabilitatea, transportabilitatea, productivitatea, capacitatea energetică şi materială a producţiei;

• alţi indici.

În dependenţă de specificul propunerii la determinarea indicelui generalizator este necesară calcularea prealabilă a indicilor particulari.

Efectul social-economic poate avea caracter local şi naţional. În Metodica de faţă este examinat efectul local.

Indicii efectului economic la nivel de întreprindere permite evidenţierea rezultatelor în producţie: încasările din comercializarea producţiei (lucrărilor), profitul (venitul) sau reducerea cheltuielilor curente de producţie (costului de producţie) şi alţi indici.

Rezultatele şi cheltuielile sociale, ecologice, informaţionale şi de altă natură, care pot fi exprimate în unităţi monetare, sînt examinate drept indici suplimentari ai nivelului respectiv de eficacitate economică.

Propunerile de raţionalizare ca un fel de inovaţii se structurează în:

• productive (introducerea mărfurilor şi serviciilor noi);

• tehnologice (aplicarea noilor metode de producţie);

• organizatorice (modificarea organizării şi structurii producerii, a muncii şi managementului);

• de piaţă (crearea unor pieţe noi de desfacere, valorificarea unor surse noi de aprovizionare cu materie primă, semifabricate, energie ş.a.m.d.);

• complexe.

În dependenţă de tipul efectului preponderent propunerile de raţionalizare constituie următorul cadru:

• economice;

• sociale;

• ecologice;

• informaţionale;

• complexe (integrale).

2.2. Etapele de introducere în circuitul economic a propunerilor de raţionalizare

Introducerea în circuitul economic include două etape a ciclului de viaţă a propunerilor de raţionalizare.

Prima etapă - este etapa creării inovaţiei, cuprinde perioada de la începutul elaborării pînă la data utilizării ei de facto;

Etapa a doua - este etapa aplicării, un an de gestiune, pe parcursul căruia, în baza aplicării inovaţiei, s-a obţinut rezultat pozitiv şi este determinat efectul economic sau un alt efect.

2.3. Metodele de calculare a efectului social-economic de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare

Pentru calcularea efectului social-economic poate fi întrebuinţată metoda absolută sau comparativă a eficacităţii. Metoda eficacităţii absolute presupune calcularea rezultatelor efective: costul de producţie integral, volumul vînzărilor, mărimea pierderilor cauzate de trecerea la producţia nouă, reducerea consumurilor totale de muncă reală şi materializată la întreprindere, atît în sfera de producţie, cît şi în cea de exploatare.

Pentru propunerile de raţionalizare cu soluţii alternative (bază pentru comparaţie) se calculează eficacitatea economică comparativă. În acest scop se efectuează o analiză comparativă a parametrilor tehnico-economici şi sînt stabilite avantajele economice ale propunerilor, ca obiect de schimb la întreprinderea în cauză în anul precedent celui, în care a demarat utilizarea propunerii. În cazul lipsei bazei de comparaţie, ea poate fi aleasă la o altă întreprindere.

2.4. Principiile metodice de calculare a efectului social-economic

2.4.1. Principiul "egalităţii efectelor"

La calcularea efectului social-economic, obţinut de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare, trebuie să fie asigurată condiţia "egalităţii efectelor", fapt pentru care se aplică o abordare complexă, ce prevede următoarele:

• asigurarea standardelor sociale şi ecologice în vigoare;

• evidenţa tuturor consecinţelor însoţitoare de natură pozitivă sau negativă, de calitate, sociale, ecologice în sferele conexe de producţie şi exploatare;

• racordarea cheltuielilor şi rezultatelor la acelaşi moment de timp.

Realizarea principiului "comparaţie în cazul egalităţii efectelor" necesită o evidenţă şi evaluare a rezultatelor însoţitoare, la care se referă:

• diferenţa de consumuri în sferele de producţie create în legătură cu apariţia unor soluţii tehnice noi;

• modificarea condiţiilor de transport;

• modificarea pagubelor consumatorului în legătură cu staţionarea, suspendarea funcţionării sau ieşirea accidentală din uz a utilajului principal;

• diferenţa în costul consecinţelor ecologice cauzate de impurificarea mediului ambiant, schimbările în morbiditatea angajaţilor ş.a.;

• modificările în producţia secundară şi conexă;

• alte rezultate.

2.4.2. Principiile de bază în efectuarea calculelor

* La calcularea efectului pozitiv de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare se folosesc preţurile şi tarifele curente la materiale şi articole de asamblare, sistemul stabilit de impozitare, ordinea în vigoare privind determinarea costului de producţie a bunurilor (serviciilor, lucrărilor).

Calcularea indicilor efectului social-economic se efectuează în moneda naţională. Pentru proiecte mixte este posibil calculul în moneda naţională şi valuta străină.

În cazurile în care sînt folosite materia primă şi tehnica din străinătate, valoarea lor în valută este transformată în moneda naţională în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În afară de calcularea efectului economic anual este necesar să fie determinată mărimea efectului social-economic neluat în evidenţă. Metoda include stabilirea următoarelor detalii:

• efectul de pe urma modificării folosirii resurselor de import;

• rezultatul modificărilor social-ecologice;

• rezultatele însoţitoare în sferele conexe de producere, în secţiile întreprinderii.

Efectul de pe urma modificărilor la folosirea resurselor de import se determină în baza reducerii procurărilor din străinătate, a preţurilor de aprovizionare care includ cheltuielile de transport şi consumurile de producţie fără TVA.

* Diversitatea efectelor sociale, ecologice, informaţionale nu pot avea nemijlocit o evaluare bănească. În aceste cazuri pentru calcularea efectului se recurge la aprecierea de expert.

* Dacă propunerea de raţionalizare implementată are influenţă nu numai asupra unui fel, dar asupra mai multor feluri de producţie, atunci se admite efectuarea calculelor pentru stabilirea efectului economic anual la acel fel de producţie care are cea mai mare pondere în obţinerea producţiei.

* Dacă implementarea propunerii de raţionalizare este condiţionată de producerea şi consumul unor feluri de producţie (subansambluri, agregate), atunci în calcul sînt luate consumurile pentru producerea lor, nu însă şi cheltuielile de aprovizionare, adică consumurile sînt evidenţiate nu conform preţurilor de achiziţie, ci în baza costului de producţie.

* În componenţa consumurilor unice la crearea şi utilizarea propunerilor de raţionalizare vor fi incluse atît investiţiile capitale, cît şi consumurile pentru:

▪ lucrări experimentale, de construcţii, tehnologice şi de proiectare;

▪ procurarea, transportarea, montarea, ajustarea şi valorificarea utilajului nou şi demontarea utilajului schimbat;

▪ angajarea şi instruirea personalului;

▪ excluderea consecinţelor sociale şi ecologice negative;

▪ alte consumuri.

2.5. Metodica confruntării cheltuielilor şi veniturilor apărute în perioade diferite

În procesul creării şi aplicării propunerilor de raţionalizare întreprinderile trebuie să confrunte cheltuielile şi veniturile care apar în perioade diferite. Cheltuielile realizate şi efectele obţinute în perioada aplicării în circuitul economic al propunerii de raţionalizare au o valoare diferită. Suma de mijloace băneşti, determinată la etapa actuală, are o valoare cu mult mai mare, în comparaţie cu aceeaşi sumă, dar căpătată în anii viitori.

Pentru evidenţierea acestei particularităţi, cheltuielile şi rezultatele fiecărei etape de implementare în circuitul economic a propunerii de raţionalizare se aduce la o unitate comună de timp - anul de gestiune. Aducerea cheltuielilor şi rezultatelor la un numitor comun constituie un element de discontare. În calculele efectuate se ia în consideraţie factorul de timp în baza folosirii coeficientului de discontare (a_t) care se calculează conform formulei:

	1
a_t =	--------,	(1)
	(1+i)^t

unde:

i - rata (norma discontului), exprimată în fracţii zecimale (de obicei, este egală cu rata medie a dobînzii la creditele de lungă durată, cu evidenţierea unor modificări posibile în sistemul de creditare);

t - timpul din momentul obţinerii rezultatelor pînă la momentul comparării, exprimat în ani.

Valoarea curentă a cheltuielilor, de exemplu, poate fi calculată conform metodei de discontare, aplicînd formula:

	Cp
Cc =	-------,	(2)
	a_t

unde:

Cc - valoarea curentă a cheltuielilor (lei);

Cp - cheltuielile perioadei precedente (lei).

În mod analogic, valoarea viitoare a cheltuielilor (Cv) se calculează conform formulei:

Cv = Cc x a_t, (3)

2.6. Aplicarea impozitelor în vigoare

La calcularea cheltuielilor şi rezultatelor este necesar să fie luate în consideraţie impozitele din perioada dată, care se împart în:

• impozitele incluse în costul de producţie - TVA, аccize, taxe vamale pentru mărfurile de import, precum şi alte impozite prevăzute de legislaţia în vigoare (cu excepţia impozitelor care ulterior organele fiscale le restituie întreprinderilor);

• contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat.

2.7. Principiile de calculare a cheltuielilor

La evaluarea soluţiilor tehnice, în rezultatul implementării cărora sînt create noi mijloace de producţie, în componenţa cheltuielilor sînt incluse toate consumurile, atît din sfera de producţie, cît şi din cea de exploatare.

Calculul se efectuează în baza formulei:

Cp = M + S + I + Pm - Ps, (4)

unde:

Cp - cheltuielile pentru producerea şi utilizarea mijloacelor de producţie, fără cota de amortizare (lei);

M - consumuri de materiale, subansambluri, servicii (lei);

S - salariul personalului productiv (lei);

I - impozitele incluse în cheltuieli (lei);

Pm - consumurile unice şi costul fondurilor fixe (lei);

Ps - valoarea rămasă a fondurilor fixe (lei).

III. METODICA CALCULĂRII EFECTULUI

ECONOMIC SAU AL UNUI ALT EFECT POZITIV

3.1. Metodica calculării efectului economic anual de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare

Decizia privind utilitatea creării şi aplicării propunerilor de raţionalizare se adoptă în baza efectului economic sau al unui alt efect pozitiv luînd în consideraţie volumul de producţie nouă căpătată la etapa implementării.

Efectul economic anual, de care beneficiază agenţii economici în rezultatul utilizării propunerilor de raţionalizare sau a produsului cu implementarea lor, constituie o sporire a venitului întreprinderii, care este exprimat sub formă de:

• sporirea profitului brut, de evidenţă sau a profitului net;

• reducerea costului de producţie ca urmare a economiei şi/sau folosirii eficiente a resurselor disponibile, precum şi a majorării productivităţii muncii;

• sporirea vînzărilor nete (încasări din comercializarea producţiei), datorită majorării preţurilor de vînzare a unei unităţi de producţie sau sporirii volumului de producţie comercializată;

• economiei globale a resurselor de muncă, materiale şi financiare;

• alţi indici.

Calcularea efectului economic anual (sporul venitului întreprinderii) în rezultatul utilizării propunerilor de raţionalizare se efectuează în baza metodelor absolută şi comparativă a eficacităţii la etapa a doua de aplicare a inovaţiilor în circuitul economic pe parcursul anului de gestiune.

Pentru propunerile fără analogie se calculează eficienţa absolută. În felul dat, utilitatea se determină prin relevarea cotei de profit, consum şi cheltuieli, veniturilor din vînzări, economiei resurselor ce revin propunerii de raţionalizare în cauză sau pe calea confruntării efectelor (mărimea vînzărilor anuale, costului de producţie, profitului, economiei resurselor), obţinute la întreprinderea în care a fost utilizată propunerea de raţionalizare, cu valoarea aceloraşi indici căpătaţi de pe urma rezultatului cauzat de utilizarea analogului.

Diferenţa în valoarea volumelor de rezultate utile, determinate prin metoda eficacităţii comparative, constituie efectul economic anual obţinut de pe urma propunerilor de raţionalizare.

3.1.1. Metodica calculării efectului economic anual, exprimat în sporul profitului de evidenţă şi a profitului net

În conformitate cu standardele naţionale de contabilitate, profitul de evidenţă (profitul pînă la impozitare) al agentului economic include:

• profitul brut care se formează în urma comercializării producţiei gata, lucrărilor efectuate, serviciilor prestate conform preţurilor de livrare, fără TVA şi accize;

• profitul din activitatea operaţională (arenda curentă a activelor nemateriale şi materiale pe termen lung a întreprinderii, calcularea şi perceperea amenzilor şi altor sancţiuni pentru încălcările condiţiilor contractuale ş.a.);

• profitul din activitatea economico-financiară sub forma de dobînzi, royalty, dividende;

• profitul căpătat în rezultatul unor evenimente şi operaţii excepţionale neprevăzute.

Profitul pînă la impozitare se utilizează pentru a stabili nivelul rentabilităţii activelor şi altor indici, ce caracterizează folosirea propunerilor de raţionalizare.

Profitul de evidenţă al întreprinderii:

Ve = Vbr + Vao + Vaf + Vn, (5)

unde:

Ve - mărimea profitului de evidenţă (lei);

Vbr - mărimea profitului brut (lei);

Vao - profitul din activitatea operaţională (lei);

Vaf - profitul din activitatea economico-financiară (lei);

Vn - profitul obţinut în rezultatul evenimentelor şi operaţiilor excepţionale neprevăzute (lei).

În rezultatul implementării propunerilor de raţionalizare în practica de producere sporeşte volumul unuia din tipurile de profit susnumite. În cazul dat sporirea profitului de evidenţă va fi egală cu sporul tipului corespunzător al profitului:

∆Ve = ∆Vbr sau ∆Ve = ∆Vao sau ∆Ve = ∆Vaf sau ∆Ve = ∆Vn, (6)

Profitul brut al întreprinderii din fiecare sursă de venituri constituie diferenţa dintre valoarea tuturor tipurilor de producţie nouă (vînzări nete) şi cheltuielile respective (costul vînzărilor) şi se calculează conform formulei:

	k
	∑
Vbr =		(Pi - Ci),	(7)

	i=1

unde:

Vbr - profitul brut, obţinut din comercializarea tuturor tipurilor de producţie nouă pe parcursul anului de gestiune (lei);

Pi - volumul anual al vînzărilor nete (valoarea) i-tipului de producţie nouă comercializată pe parcursul anului de gestiune (lei);

Ci - costul vînzărilor anuale al i-tipului de producţie nouă comercializată pe parcursul anului de gestiune (lei);

k - cantitatea tipurilor de producţie nouă.

Exemplul 1. Folosind propunerea de raţionalizare, întreprinderea produce 3 tipuri noi de producţie (produsul A, B, C).

Se dă (mii lei):

Vînzări nete anuale	254,7
Inclusiv: produsul A	120,6
B	92,4
C	41,7
Costul vînzărilor	214,4
Inclusiv: produsul A	98,8
B	80,1
C	35,5

Utilizînd formula (7), determinăm efectul economic anual, egal cu volumul profitului brut, căpătat din comercializarea tipurilor noi de producţie pe parcursul anului de gestiune:

Vbr = (120,6 - 98,8) + (92,4 - 80,1) + (41,7 - 35,5) = 40,3 mii lei

Sporul profitului brut căpătat din comercializarea tipurilor noi de producţie în anul de gestiune se determină în baza formulei:

∆Vbr = Vbrⁿ - Vbr^b, (8)

unde:

∆Vbr - sporul profitului brut obţinut în anul de gestiune din comercializarea tipurilor noi de producţie (lei);

Vbrⁿ - mărimea profitului brut obţinut pe parcursul anului de gestiune din comercializarea tipurilor noi de producţie (lei);

Vbr^b - mărimea profitului brut obţinut din comercializarea tipurilor producţiei-bază în anul precedent (lei).

Exemplul 2. Utilizarea propunerii de raţionalizare a contribuit la perfecţionarea producţiei obţinute, în urma căreia s-au modificat indicii de comercializare.

Se dă (mii lei):	Anul de gestiune (tipul nou de producţie)	Anul precedent (tipul producţiei-bază)
Vînzări nete	314,2	254,7
Costul vînzărilor	280,0	238,9

Determinăm efectul economic anual conform formulei (8). El este egal cu sporul profitului brut căpătat din comercializarea tipurilor noi de producţie pe parcursul anului:

∆Vbr = (314,2 - 280,0) - (254,7 - 238,9) = 18,4 mii lei

Sporul profitului brut poate fi determinat prin confruntarea preţurilor de comercializare şi costului de producţie a unei unităţi de producţie nouă şi producţiei-bază, luînd în consideraţie volumul vînzărilor producţiei noi conform formulei:

	k
∆Vbr =	∑	[(Piⁿ - Ciⁿ) - (Pi^b - Ci^b )] x Siⁿ,	(9)
	i=1

unde:

∆Vbr - sporul profitului brut obţinut în anul de gestiune din comercializarea tipurilor noi de producţie (lei);

Piⁿ şi Pi^b - preţul de comercializare a unei unităţi de i-tip corespunzător a producţiei noi şi producţiei-bază (lei/buc.; lei/t; lei/m³);

Ciⁿ şi Ci^b - costul de producţie a unei unităţi de i-tip corespunzător a producţiei noi şi producţiei-bază (lei/buc/; lei/t; lei/m³);

Siⁿ - volumul vînzărilor al unei unităţi de i-tip de producţie nouă în anul de gestiune (buc; t; m³);

k - numărul tipurilor de producţie nouă.

Exemplul 3. Implementarea în circuitul economic a propunerii de raţionalizare a contribuit la modificarea preţurilor de comercializare şi a costului de producţie a produselor obţinute:

Se dă:	Producţia nouă	Producţia-bază
Preţul de comercializare a unei unităţi de producţie:
produsul A	20,4 lei/kg	17,4 lei/kg
produsul B	36,6 lei/kg	25,6 lei/kg
Costul de producţie a unei unităţi de producţie:
produsul A	17,9 lei/kg	15,5 lei/kg
produsul B	32,8 lei/kg	22,8 lei/kg
Volumul vînzărilor:
produsul A	35620,0 kg	-
produsul B	20125,0 kg	-

În baza formulei (9) determinăm sporul profitului brut, care corespunde efectului economic anual:

∆Vbr=[(20,4 - 17,9) - (17,4 - 15,5)] x 35620 + [(36,6 - 32,8) - (25,6 - 22,8)] x 20125 = 41497,0 lei

Profitul net al întreprinderii constituie diferenţa dintre profitul de evidenţă şi cheltuielile privind impozitul pe venit:

Vnet = Ve - I, (10)

unde:

Vnet - mărimea profitului net (lei);

Ve - mărimea profitului de evidenţă (lei);

I - cheltuieli privind impozitul pe venit (lei).

Dacă în conformitate cu legislaţia în vigoare în anul de gestiune întreprinderea a obţinut o economie privind impozitul pe venit, atunci această sumă nu poate fi atribuită sporului de profit net şi, respectiv, nu poate fi atribuită efectului economic anual din utilizarea propunerilor de raţionalizare.

Sporul profitului net obţinut în anul de gestiune din comercializarea noilor tipuri de producţie se determină în baza formulei:

∆Vnet = Vnetⁿ - Vnet^b, (11)

unde:

∆Vnet - sporul profitului net obţinut în anul de gestiune din comercializarea tipurilor noi de producţie (lei);

Vnetⁿ - mărimea profitului net obţinut în anul de gestiune din comercializarea tipurilor noi de producţie (lei);

Vnet^b - mărimea profitului net obţinut din comercializarea tipurilor producţiei-bază în anul precedent (lei).

Exemplul 4. Propunerea de raţionalizare este orientată la sporirea profitului net.

Se dă (mii lei):
Mărimea profitului de evidenţă (profitului pînă la impozitare):
în perioada de gestiune	126,5
în perioada precedentă	126,5
Cheltuieli privind impozitul pe venit:
în perioada de gestiune	34,5
în perioada precedentă	42,6

În baza formulei (10) determinăm mărimea profitului net obţinut, respectiv, în perioada de gestiune şi cea precedentă:

Vnetⁿ = 126500 - 34500 = 92000 lei

Vnet^b = 126500 - 42600 = 83900 lei

Sporul profitului net (formula 11):

∆Vnet = 92000 - 83900 = 8100 lei

Sporul profitului net poate fi format din sporul: profitului brut, profitului din activitatea operaţională şi economico-financiară, profitului căpătat în rezultatul unor evenimente şi operaţii excepţionale neprevăzute.

La formarea sporului profitului net din contul sporului profitului brut:

	k
∆Vnet =	∑	[(Piⁿ - Ciⁿ) - (Pi^b - Ci^b)] x Siⁿ - I,	(12)
	i=1

Exemplul 5. Dacă propunerea de raţionalizare nu este legată de modificarea cheltuielilor privind impozitul pe venit, dar duce la majorarea profitului brut, atunci sporul profitului net se determină în baza formulei (12).

Se dă:

- modificarea preţurilor de comercializare, costului de producţie şi volumului de vînzări de exemplul 3.

- cheltuielile privind impozitul pe venit - 11,6 mii lei.

În conformitate cu formula (12) sporul profitului net constituie:

∆Vnet = [(20,4 - 17,9) - (17,4 - 15,5)] x 35620 + [(36,6 - 32,8) - (25,6 - 22,8)] x 20125 - 11600 = 29897,0 lei

3.1.2. Metodica de calculare a efectului economic anual obţinut din contul reducerii costului de producţie

Propunerile de raţionalizare orientate la sporirea productivităţii muncii, economia sau folosirea raţională a resurselor de muncă, materiale şi financiare, legate de confecţionarea şi comercializarea producţiei, duc în fine la reducerea costului de producţie.

Calcularea efectului economic anual obţinut de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare se reduce la determinarea produsului între volumul de producţie a noilor tipuri de produse pe parcursul anului de gestiune şi volumul reducerii costului de producţie a unei unităţi de producţie:

	k		k
E =	∑	∆Ci x Siⁿ	∑	(Ci^b - Ciⁿ) x Siⁿ,	(13)
	i=1		i=1

unde:

E - efectul economic anual de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare pe parcursul perioadei de gestiune, obţinut din contul reducerii costului de producţie a tuturor tipurilor noi de producţie (lei);

∆Ci - volumul reducerii costului de producţie i-unităţii producţiei de tip nou (lei/buc.; lei/kg; lei/m³);

Siⁿ - volumul producţiei i-unităţii produselor de tip nou obţinut în anul de gestiune (buc.);

Ci^b şi Ciⁿ - costul de producţie al unei i-unităţi de producţie de tip nou şi, respectiv, producţie-bază (lei/buc.; lei/kg; lei/m³);

k - cantitatea tipurilor de producţie nouă.

Exemplul 6. Implementarea în circuitul economic a propunerii de raţionalizare este legată de reducerea costului de producţie la două tipuri de produse:

Se dă:
Costul de producţie a unei unităţi noi de producţie:
produsul A	16,8 lei/un
produsul B	34,5 lei/un
Costul de producţie a unei unităţi de producţie-bază:
produsul A	19,4 lei/un
produsul B	36,6 lei/un
Volumul de producţie şi comercializare a tipurilor noi de produse:
produsul A	10210 un
produsul B	26500 un

Efectul economic anual de pe urma utilizării propunerii de raţionalizare va constitui (formula 13):

E = (19,4 - 16,8) x 10210 + (36,6 - 34,5) x 26500 = 82196 lei

3.1.3. Metodica de calculare a efectului economic anual, exprimat sub formă de spor al volumului de vînzări nete

Creşterea veniturilor din vînzări (încasări din comercializarea producţiei) poate fi obţinută în baza aplicării propunerilor de raţionalizare legate de:

• majorarea preţului de comercializare a unei unităţi de producţie, atît din contul îmbunătăţirii parametrilor de calitate a producţiei noi, cît şi din contul perfecţionării activităţii de marketing şi activităţilor de alt gen;

• majorarea volumului de comercializare a producţiei din contul perfecţionării activităţii de marketing şi activităţilor de alt gen.

Efectul economic anual, exprimat sub formă de spor al volumului de vînzări nete din contul utilizării propunerii de raţionalizare, care permite majorarea preţului unei unităţi de producţie comercializată, se determină conform formulei:

	k
∆P =	∑	(Piⁿ - Pi^b) x Siⁿ,	(14)
	i=1

unde:

∆P - sporul volumului de vînzări nete pe parcursul anului de gestiune, obţinut din contul comercializării unor tipuri noi de producţie mai calitative şi din perfecţionarea activităţii de marketing şi activităţilor de alt gen (lei);

Piⁿ şi Pi^b - preţul de comercializare a unei i-unităţi corespunzător a producţiei noi şi producţiei-bază (lei/buc.; lei/kg; lei/m³);

Siⁿ - volumul vînzărilor al unei i-unităţi de producţie nouă în anul de gestiune (buc; kg; m³)

Exemplul 7. Propunerea de raţionalizare este orientată la majorarea preţului de comercializare pe unitate pentru patru tipuri noi de producţie, costul de producţie rămînînd constant.

Se dă:
Preţul de comercializare a unei unităţi de producţie de tip nou:
produsul A	50,5 lei/un
produsul B	14,7 lei/un
produsul C	28,6 lei/un
produsul D	30,2 lei/un
Preţul de comercializare a tipurilor de producţie-bază:
produsul A	48,8 lei/un
produsul B	13,2 lei/un
produsul C	24,5 lei/un
produsul D	29,1 lei/un
Volumul de producţie şi comercializare a producţiei de tip nou:
produsul A	5600 un
produsul B	10750 un
produsul C	1950 un
produsul D	12700 un

În baza formulei (14) determinăm efectul economic anual:

E = (50,5 - 48,8) x 5600 + (14,7 - 13,2) x 10750 + (28,6 - 24,5) x 1950 + (30,2 - 29,1) x 12700 =

=9520 + 16125 + 7995 + 13970 + 47610 lei

Sporul volumului de vînzări nete din contul utilizării propunerii de raţionalizare, ce asigură cantităţi suplimentare de producţie comercializată, se determină conform formulei:

	k
∆P =	∑	(Pi^b - Ci^b) x ∆Si,	(15)
	i=1

unde:

∆P - sporul volumului de vînzări nete pe parcursul anului de gestiune, obţinut din contul comercializării unor cantităţi suplimentare de producţie (lei);

Pi^b - preţul de comercializare a unei i-unităţi a producţiei-bază (lei/buc.; lei/kg; lei/m³);

Ci^b - costul de producţie al unei i-unităţi de producţie-bază (lei/buc.; lei/kg; lei/m³);

∆Si - cantitatea suplimentară comercializată a i-unităţii de producţie în anul de gestiune (buc.; kg; m³).

Exemplul 8. Dacă propunerea de raţionalizare este legată de comercializarea cantităţii suplimentare, avînd preţuri şi costul de producţie anterioare, atunci efectul economic anual va fi egal cu sporul volumului de vînzări nete.

Se dă:
Preţul de comercializare a producţiei-bază:
produsul A	422,5 lei/un
produsul B	135,4 lei/un
produsul C	88,6 lei/un
Costul de producţie a producţiei-bază:
produsul A	388,4 lei/un
produsul B	104,7 lei/un
produsul C	80,1 lei/un
Volumul suplimentar de vînzări ale producţiei:
produsul A	985 un
produsul B	421 un
produsul C	1545 un

Efectul economic anual va constitui (formula 15):

E = ∆P =(422,5 - 388,4) x 985 + (135,4 - 104,7) x 421 + (88,6 - 80,1) x 1545 = 59645,7 lei

3.1.4. Metodica de calculare a efectului economic anual exprimat sub formă de economii de resurse

Crearea şi aplicarea propunerii de raţionalizare poate conduce la economia resurselor de muncă, materiale şi financiare, atît în sfera de producere, cît şi în cea neproductivă.

La utilizarea inovaţiilor în sfera de producere sînt posibile două variante.

Prima. Economia este nemijlocit legată de producerea şi comercializarea producţiei, dar ea se referă doar la unele feluri de resurse, ca, de exemplu, materia primă, materialele, carburanţii, energia, semifabricatele, ambalajul etc.

A doua. Economia resurselor nu este legată nemijlocit de sfera de producere şi comercializare a producţiei, dar indirect influenţează mărimea consumurilor şi cheltuielilor. De exemplu, economia consumurilor de energie electrică şi termică la încălzirea şi iluminarea blocurilor administrative etc.

În cazurile date nu este necesar de a calcula efectul economic anual prin confruntarea costului de producţie şi volumului de comercializare a producţiei în baza formulei 13. Este de ajuns de a stabili costul resurselor economisite.

Dacă inovaţiile sînt utilizate în sfera neproductivă, economia resurselor nu influenţează costul de producţie. De exemplu, reducerea personalului de deservire, micşorarea consumului de energie electrică la baza de odihnă sau la un alt obiect din sfera social-culturală.

În cazul dat calcularea efectului economic anual se reduce la determinarea valorii resurselor economisite.

Economia resurselor materiale poate fi determinată conform formulei:

	k
E =	∑	(Pi + ti) x (mi^b - miⁿ) x Si,	(16)
	i=1

unde:

E - valoarea resurselor materiale economisite în anul de gestiune, în care a fost utilizată propunerea de raţionalizare (lei);

Pi - preţul de procurare sau costul de producţie (fabricare, confecţionare) a unei unităţi i-tip de resurse (lei/kg; lei/m³; lei/KWt-oră; lei/buc.);

ti - cheltuieli de transport şi alte cheltuieli legate de procurarea i-tipului de resurse (lei/kg; lei/m³; lei/KWt-oră);

mi^b şi miⁿ - consumul i-tipului de resurse materiale respectiv pe o unitate de producţie-bază şi producţie nouă (kg/buc; m³/buc; lei/buc);

Si - volumul de producţie şi de comercializare a i-tipului de producţie nouă (buc.);

k - cantitatea de tipuri de resurse materiale economisite de pe urma utilizării propunerii de raţionalizare.

Exemplul 9. Aplicarea propunerii de raţionalizare conduce la economia resurselor folosite la fabricarea producţiei de bază a întreprinderii. În cazul dat efectul economic anual va fi egal cu valoarea resurselor economisite.

Se dă:	producţie nouă	producţie-bază
Consum de metal la o unitate de producţie:
produsul A	4,20 kg	4,34 kg
produsul B	1,06 kg	1,22 kg
Preţul de procurare a metalului:
produsul A	4,39 lei/kg	4,39 lei/kg
produsul B	5,11 lei/kg	5,11 lei/kg
Cheltuieli suplimentare privind aducerea metalului:
produsul A	0,64 lei/kg	0,64 lei/kg
produsul B	0,64 lei/kg	0,64 lei/kg
Volumul de producţie şi comercializare:
produsul A	18920 kg
produsul B	24522 kg

Economia de resurse materiale se determină conform formulei (16):

E = (4,39 + 0,64) x (4,34 - 4,20) x 18920 + (4,39 + 0,64) x (1,22 - 1,06) x 24522 = 33058,77 lei

Aşa dar, efectul economic anual din utilizarea propunerii de raţionalizare constituie 33058,77 lei.

Dacă propunerea de raţionalizare este orientată spre economia resurselor care nu sunt legate de producţia obţinută, atunci calcularea efectului economic anual poate fi efectuată conform formulei:

	k
E =	∑	(Pi + ti) x Ri,	(17)
	i=1

unde:

Ri - volumul i-tipului de resurse economisite (kg, m³, l).

Exemplul 10. În rezultatul aplicării propunerii de raţionalizare pe parcursul anului de gestiune s-au economisit energie electrică şi gaze naturale, folosite la încălzirea încăperilor de producţie respectiv 46520 kwt-oră şi 10500 m³.

Efectul economic anual constituie (formula 17):

E = 46520 x 0,864 + 10500 x 0,9723 = 50402,43 lei

Notă:

- tariful pentru 1000 m³ gaze - 972,3 lei;

- tariful pentru 1 KWt-oră energie electrică 0,864 lei.

Economia anuală în rezultatul reducerii personalului se calculează conform formulei:

	k
E =	∑	(A_i x f + m + kⁱ) x N_i,	(18)
	i=1

unde:

E - economiile anuale pe baza reducerii personalului obţinute în anul de gestiune (lei);

A - fondul anual de salarizare a i-categoriei de angajat redus, inclusiv primele, indemnizaţiile de concediu, suplimente personale şi alte plăţi (lei/lucr.);

f - coeficientul ce ţine cont de contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat;

m - prelevările anuale în bugetul local al taxei pentru amenajarea teritoriului şi a altor impozite (taxe) transferate de întreprindere pe fiecare angajat (lei/lucr.);

kⁱ - cheltuieli de amenajare şi menţinere în ordine a locului de muncă eliberat, de protecţia muncii şi tehnica securităţii i-categoriei de angajat (lei/lucr.);

Ni - numărul i-categoriei de angajaţi reduşi.

Exemplul 11. Implementarea în circuitul economic a propunerii de raţionalizare a condus la reducerea personalului:

lăcătuş de categoria IV	2 pers.
ajustor de categoria VI	1 pers.
hamali	3 pers.

Economia anuală se calculează conform formulei (18). Fondul anual de salarizare, inclusiv prime, suplimente personale, indemnizaţiile de concediu şi alte plăţi constituie la întreprindere:

pentru lăcătuş de categoria IV	8160 lei
pentru ajustor de categoria VI	10639,5 lei
pentru hamali	5420 lei

Coeficientul ce ţine cont de contribuţiile în bugetul asigurărilor sociale de stat, conform legislaţiei în vigoare, constituie f=1,29.

Prelevările anuale în bugetul local privind taxa pentru amenajarea teritoriului constituie pentru un angajat 22,3 lei.

Cheltuielile anuale pentru amenajarea şi menţinerea unui loc de muncă sunt egale cu:

lăcătuş de categoria IV	322,4 lei
ajustor de categoria VI	406,0 lei
hamali	213,7 lei

Efectul economic anual din utilizarea propunerii de raţionalizare se determină conform formulei (18):

E = (8160 x 1,29 + 22,3 + 322,4) x 2 + (10639,5 x 1,29 + 22,3 + 406,0) x 1 +

+ (5420 x 1,29 + 22,3 + 213,7) x 3 = 57578,8 lei

3.1.5. Metodica de calculare a efectului economic anual obţinut din contul utilizării deşeurilor

Deşeurile din activitatea de producere pot fi întrebuinţate prin prelucrarea, desăvîrşirea şi refolosirea lor în calitate de componenţi la confecţionarea producţiei noi. În aceste cazuri efectul economic anual se determină conform formulei:

	k
E =	∑	(Pi - Pi^r - Ci^r) x Si,	(19)
	i=1

unde:

E - efectul economic anual de la întrebuinţarea deşeurilor (lei);

Pi - preţul de comercializare a unei unităţi i-tip de producţie nouă, obţinută din deşeuri (lei/buc);

Pi^r - costul (preţul de comercializare) deşeurilor folosite pentru confecţionarea unei unităţi i-tip de producţie nouă (lei/buc.);

Ci^r - cheltuieli suplimentare legate de confecţionarea unei unităţi i-tip de producţie nouă (lei/buc.);

Si - cantitatea i-tipului de producţie nouă confecţionată şi comercializată (buc.);

k - cantitatea tipurilor noi de producţie, obţinută din deşeuri.

Exemplul 12. Implementarea propunerii de raţionalizare este legată de întrebuinţarea deşeurilor prin desăvîrşirea lor.

Se dă:
Cantitatea producţiei confecţionate prin desăvîrşirea deşeurilor:
produsul A	52 un
produsul B	47 un
Cheltuieli adiţionale legate de desăvîrşirea unei unităţi de producţie:
produsul A	28,4 lei/un
produsul B	64,7 lei/un
Preţul de comercializare a unei unităţi de producţie:
produsul A	620,0 lei/un
produsul B	850,0 lei/un
Preţul de comercializare a deşeurilor:
produsul A	22,0 lei/un
produsul B	46,0 lei/un

În baza formulei (19) efectul economic anual va constitui:

E=(620,0 - 22,0 - 28,4) x 52 + (850,0 - 46,0 - 64,7) x 47=64366,3 lei

Sînt posibile cazuri, cînd deşeurile se comercializează în conformitate cu propunerea de raţionalizare fără a fi prelucrate sau desăvîrşite.

Atunci:

	k
E =	∑	(Pi - Pi^r) x Ri,	(20)
	i=1

unde:

Ri - volumul i-tipului de deşeu comercializat (kg, m³, l).

Exemplul 13. Aplicarea propunerii de raţionalizare constă în comercializarea deşeurilor întreprinderii fără desăvîrşirea lor.

Se dă:
Volumul deşeurilor comercializate:
produsul A	325 un
produsul B	422 un
produsul C	500 un
Preţul de comercializare a deşeurilor în baza propunerii de raţionalizare:
produsul A	22,6 lei/un
produsul B	44,3 lei/un
produsul C	64,5 lei/un

Economia de resurse materiale se determină conform formulei (16):

E = (4,39 + 0,64) x (4,34 - 4,20) x 18920 + (4,39 + 0,64) x (1,22 - 1,06) x 24522 = 33058,77 lei

Aşa dar, efectul economic anual din utilizarea propunerii de raţionalizare constituie 33058,77 lei.

3.1.6. Metodica de calculare a efectului economic anual obţinut din contul reducerii rebutului de producţie

Majorarea volumului de producţie validată poate fi obţinută din contul perfecţionării proceselor tehnologice, ridicării nivelului de calificare al angajaţilor, aplicării procedeelor şi metodelor originale de muncă şi altor factori, precum şi din contul desăvîrşirii rebutului.

Determinarea efectului economic anual obţinut din contul reducerii producţiei rebutate constă în:

	k
E =	∑	(Pi - Ci) x Si,	(21)
	i=1

unde:

E - efectul economic anual obţinut din contul reducerii producţiei rebutate (lei);

Pi - preţul de comercializare a unei unităţi i-tip de producţie obţinută din contul desăvîrşirii rebutului (lei/buc.);

Ci - cheltuieli adiţionale pentru desăvîrşirea i-tipului unităţii de producţie rebutată sau de prevenire a rebutului (lei/buc.);

Si - cantitatea i-tipului de producţie nouă obţinută din contul reducerii rebutului de producţie (buc.).

Exemplul 14. Aplicarea în circuitul economic a propunerii de raţionalizare a permis desăvîrşirea rebutului producţiei fabricate, în rezultatul căreia s-a majorat volumul vînzărilor.

Se dă:
Preţul de comercializare a unei unităţi de producţie:
produsul A	650,0 lei/un
produsul B	524,5 lei/un
Cantitatea producţiei rebutate desăvîrşite şi comercializate:
produsul A	45 un
produsul B	32 un
Cheltuieli adiţionale pentru desăvîrşirea unei unităţi de producţie:
produsul A	88,4 lei/un
produsul B	60,7 lei/un

Efectul economic anual obţinut din contul reducerii producţiei rebutate (sau din contul desăvîrşirii producţiei rebutate) se determină conform formulei (21):

E = (650 - 88,4) x 45 + (524,5 - 60,7) x 32 = 40113,6 lei

3.1.7. Recomandări privind alegerea metodelor şi formulelor de calcul al efectului economic anual

Pentru alegerea metodelor şi formulelor de calcul al efectului economic anual propunerile de raţionalizare se divizează în 11 grupe:

1. Propuneri orientate la crearea şi utilizarea noilor sau perfecţionarea mijloacelor tehnice existente, a materialelor, materiei prime, combustibilului, ambalajului şi altor tipuri de producţie;

2. Propuneri care asigură reducerea costului de producţie în baza folosirii efective (raţionale) a resurselor existente (de muncă, materiale, financiare);

3. Propuneri ce conduc la sporirea productivităţii muncii şi, în consecinţă, care permit reducerea costului de producţie la produsele fabricate;

4. Propuneri care asigură economia directă a resurselor de producţie (de muncă, materiale, financiare);

5. Propuneri legate de îmbunătăţirea caracteristicilor calitative şi care, în consecinţă, duc la creşterea preţurilor de comercializare a unei unităţi de producţie;

6. Propuneri care asigură majorarea volumului de comercializare din contul factorilor neproductivi - îmbunătăţirea activităţii de marketing şi activităţilor de altă natură;

7. Propuneri care asigură majorarea volumului de comercializare a producţiei din contul îmbunătăţirii activităţii de marketing şi activităţilor de altă natură;

8. Propuneri care asigură efectul economic din contul procurării în alte părţi a unor subansambluri, agregate, detalii, materiale, ambalajului ş.a., în loc ca ele să fie confecţionate la întreprindere şi invers;

9. Propuneri orientate la utilizarea deşeurilor;

10. Propuneri orientate la reducerea producţiei rebutate;

11. Propuneri orientate la reducerea cheltuielilor operaţionale, comerciale, generale şi administrative şi altor cheltuieli ale întreprinderii; îmbunătăţirea indicilor din activitatea financiară şi investiţională, sporul de profit, obţinut în rezultatul unor evenimente şi operaţii excepţionale neprevăzute.

Pentru a facilita folosirea metodicii de mai sus şi alegerea formulelor pentru calculul efectului economic anual se propune următorul tabel.

Tabel unic pentru alegerea formulei de calcul privind efectul economic anual al propunerilor de raţionalizare
Nr. d/o	Efectul pozitiv din utilizarea propunerilor de raţionalizare	Nr. grupei propunerii de raţionalizare	Nr. formulei
1	Majorarea preţului de comercializare a unei unităţi de producţie din contul sporirii calităţii ei sau perfecţionării activităţii de marketing şi a altor tipuri de activităţi	5	14
		6
2	Majorarea volumului de producţie comercializată	7	15
3	Reducerea costului unităţii de producţie produsă şi comercializată, inclusiv din contul creşterii productivităţii muncii şi schimbului articolelor confecţionate cu cele procurate (sau invers)	2	1
		3	4
		8	13
4	Economia resurselor de producţie	4	16
			17
			18
5	Reducerea volumului producţiei rebutate	10	21
6	Utilizarea deşeurilor de producţie	9	19
			20
7	Două sau mai multe efecte pozitive descrise mai sus (de ex. majorarea preţului de comercializare şi reducerea costului de producţie; majorarea preţului de comercializare şi economia resurselor ş.a.)	1	5
			6
			7
			8
			9
8	Reducerea cheltuielilor operaţionale, comerciale, generale şi administrative sau de altă natură (inclusiv, a cheltuielilor privind impozitul pe venit), îmbunătăţirea indicilor de activitatea financiară şi investiţională, sporul de profit, obţinut în rezultatul evenimentelor sau operaţiilor excepţionale neprevăzute	11	5
			6
			7
			8
			9
			10
			11
			12

3.2. Indicii rezultatelor utile de la utilizarea propunerilor de raţionalizare care nu creează nemijlocit venitul întreprinderii

Rezultatul util obţinut de pe urma utilizării propunerilor de raţionalizare, în afară de efectul economic, poate fi exprimat şi în consecinţe sociale, ecologice sau de altă natură.

Pentru evidenţa şi stabilirea mărimii efectelor paralele de ordin social, ecologic, economic extern şi de altă natură ce urmează după utilizarea propunerilor de raţionalizare, se folosesc următorii indici:

• îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a tehnicii securităţii;

• protecţia mediului, respectarea standardelor şi normelor ecologice;

• întărirea sănătăţii şi majorarea duratei de viaţă a populaţiei;

• securitatea statului;

• ameliorarea condiţiilor de păstrare a valorilor culturale, a edificiilor de învăţămînt şi din alte sfere sociale;

• îmbunătăţirea condiţiilor de trai, odihnă şi cultură;

• crearea noilor locuri de muncă şi reducerea nivelului de şomaj;

• implementarea şi perfecţionarea unor sisteme moderne informaţionale;

• alţi indici.

Indicii sus-numiţi se determină în conformitate cu standardele existente la întreprindere, care a recunoscut propunerea de raţionalizare.

IV. ORDINEA, CUANTUMUL ŞI TERMENELE DE PLATĂ A RECOMPENSEI

PENTRU AUTORII PROPUNERILOR DE RAŢIONALIZARE

Ordinea, mărimea şi termenele de plată a recompensei sînt reglementate de articolele 23 - 26 ale Legii RM nr.138-XV din 10.05.2001 cu privire la activitatea de raţionalizare.

Metodica stabileşte principii unice de calculare a recompensei pentru autorii propunerilor de raţionalizare, care sînt aplicate în circuitul economic de agenţii economici (utilizatorii de inovaţii). Recompensa se acordă odată cu:

• prezentarea contractului semnat între autor (autori) şi conducătorul întreprinderii despre modalitatea de plată a recompensei (baza de calcul, cuantumul, termenele de plată, periodicitatea, alte condiţii) în conformitate cu legislaţia în vigoare;

• majorarea indicilor efectului economic în producţie, obţinuţi în rezultatul utilizării propunerii de raţionalizare;

• atingerea unui alt efect pozitiv care nu poate fi exprimat în indici economici, dar se stabileşte în alt mod, în dependenţă de rezultatele şi condiţiile concrete.

Dacă una şi aceeaşi propunere înaintată de un autor (coautori) este considerată drept raţionalizatoare la mai multe întreprinderi, atunci fiecare din aceste întreprinderi, indiferent de celelalte, efectuează calcularea efectului economic anual sau al unui alt efect pozitiv şi acordă autorului (coautorilor) recompensa.

Dacă propunerea de raţionalizare este utilizată la o întreprindere care confecţionează producţia, iar efectul pozitiv apare la o altă întreprindere în momentul folosirii acestei producţii, atunci recompensa se calculează şi se acordă autorului (coautorilor) de întreprinderea ce a recunoscut propunerea drept una de raţionalizare în următoarele cazuri:

• propunerea de raţionalizare este utilizată de întreprindere;

• recunoaşterii propunerii de raţionalizare ca ordine de acordare a avansului;

• propunerea de raţionalizare este inclusă în documentaţia tehnică şi transmisă altei întreprinderi în bază de contract.

Distribuirea recompensei între autori depinde de cota parte de participare a fiecăruia în formarea efectului economic anual sau al unui alt efect şi se stabileşte în bază de contract. Cuantumul recompensei depinde de mărimea bazei de calcul. Suma recompensei se stabileşte prin înmulţirea mărimii bazei de calcul la coeficientul (procentul) adoptat de întreprindere de comun acord cu autorul (autorii), în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cuantumul recompensei nu se plafonează în Legea cu privire la activitatea de raţionalizare.

În cazul, în care propunerea de raţionalizare, în afară de efectul economic, creează şi un alt efect pozitiv, adică atunci cînd inovaţia conduce nu numai la creşterea venitului întreprinderii, dar şi la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, are consecinţe ecologice favorabile ş.a.m.d., atunci efectul pozitiv general se stabileşte prin însumarea efectului economic şi al unui alt efect. În cazurile date drept bază pentru calcul al recompensei autorilor serveşte efectul economic general (total).

Atunci cînd efectul economic pozitiv, luat la general, nu poate fi calculat, conducătorul întreprinderii este în drept să majoreze cuantumul recompensei de autor, calculat în baza efectului economic anual, în dependenţă de însemnătatea problemelor sociale şi de altă natură soluţionate.

Autorii propunerilor de raţionalizare beneficiază de recompensă în dependenţă de mărimea efectului economic anual, căpătat de întreprindere în urma utilizării inovaţiei pe parcursul a 12 luni, adică a unui an de gestiune. Începutul anului de gestiune se consideră data, cînd propunerea este utilizată de facto. An de gestiune poate fi considerat, de exemplu, perioada între 15 martie anul curent şi 14 martie al anului viitor inclusiv.

Calcularea efectului economic sau al unui alt efect pozitiv în rezultatul utilizării propunerilor de raţionalizare se efectuează de acele servicii sau acei specialişti care deţin funcţia respectivă şi sînt confirmate de conducătorul întreprinderii sau de persoana împuternicită. Termenul de finalizare a calculelor privind rezultatele avantajoase obţinute din propunerile de raţionalizare nu trebuie să depăşească trei luni din momentul încheierii anului de aplicare. Recompensa autorilor se efectuează pe parcursul unei luni din ziua confirmării calculelor de efect economic pozitiv, cu excepţia cazurilor cînd în contractul semnat între autor (autori) şi întreprindere sînt stipulate alte prevederi.

4.1. Calcularea cuantumului recompensei pentru autorii propunerilor de raţionalizare, ce creează efectul economic

Drept bază la calcularea cuantumului recompensei pentru autori serveşte efectul economic anual în rezultatul utilizării propunerilor de raţionalizare.

Ordinea calculelor se exprimă prin formula:

R = f x B, (22)

unde:

R - cuantumul total al recompensei tuturor autorilor propunerii (lei);

B - baza de calcul al recompensei: efectul economic anual, exprimat prin sporul de profit, reducerea costului de producţie, sporul volumului de vînzări şi alţi indici (lei);

f - coeficientul de defalcare al unei cote din efectul economic anual pentru recompensa autorilor propunerii.

Exemplul 15. Efectul economic anual în rezultatul utilizării propunerii de raţionalizare la întreprindere a constituit 47610 lei (vezi exemplul 7). Coeficientul de defalcare a unei cote din efectul economic anual pentru recompensa autorului este adoptat în conformitate cu Legea cu privire la activitatea de raţionalizare şi constituie f=0,15.

Atunci cuantumul recompensei autorului conform formulei (22):

R = 0,15 x 47610 = 7114,5

În conformitate cu articolul 24 din Legea cu privire la activitatea de raţionalizare coeficientul de defalcare nu poate fi mai mic de 0,15, adică cuantumul recompensei constituie nu mai puţin de 15% din suma efectului economic anual.

Cuantumul retribuţiei se distribuie de întreprindere în dependenţă de cota parte a participării autorului (autorilor) la formarea venitului anual, fapt oglindit în obligaţiunile contractuale.

4.2. Calcularea cuantumului recompensei pentru autorii propunerilor de raţionalizare, ce creează un alt efect pozitiv

Cuantumul recompensei pentru autori se stabileşte în mod analogic cu calcularea pentru propunerile, care creează efect economic, însă drept bază a calculelor se iau indicii sociali, ecologici, economici externi şi altor efecte pozitive din utilizarea propunerilor de raţionalizare.

Calcularea se efectuează conform formulei:

R = f_e x B_e, (23)

unde:

R - cuantumul total al recompensei pentru toţi autorii (lei);

B_e - baza de calcul a recompensei: indicii efectului anual social, ecologic, economic extern şi altor efecte pozitive din utilizarea propunerilor de raţionalizare (lei);

f_e - coeficient de defalcare al unei cote de efect pozitiv anual pentru recompensa autorilor propunerii.

Exemplul 16. Dacă aplicarea propunerii de raţionalizare conduce nu numai la obţinerea efectului economic anual, dar şi a altor efecte pozitive (de exemplu, ameliorarea situaţiei ecologice în regiune), fapt care nu poate fi apreciat în indicii valorici, atunci conducătorul întreprinderii este obligat să majoreze (în dependenţă de importanţa altor efecte pozitive) coeficientul de defalcare pentru recompensa autorului (autorilor).

Se dă: Efectul economic anual din utilizarea propunerii de raţionalizare, care este legată de folosirea deşeurilor de producţie constituie 64366,3 lei (vezi exemplul 12).

Conducătorul întreprinderii ia decizia de a majora coeficientul de defalcare pentru recompensa autorilor drept o cotă-parte a efectului economic anual pînă la f=0,35.

Atunci cuantumul recompensei va constitui:

R = 0,35 x 64366,3 = 22528,2 lei

Mărimea coeficientului de defalcare nu este limitată de prevederile Legii cu privire la activitatea de raţionalizare, el fiind stabilit de întreprindere în comun acord cu autorii. Dar cuantumul recompensei nu poate fi mai mic decît 10 salarii minime.

Dacă indicii sociali, economici externi şi alţi indici pozitivi din utilizarea propunerilor de raţionalizare nu pot fi calculaţi, atunci cuantumul recompensei de autor se stabileşte de către conducător sau persoana cu funcţii împuternicită. Această recompensă de asemenea nu poate fi mai mică decît 10 salarii minime.