Ordin comun nr.119/251/398/669/277/47/357-O din 21.08.2026 cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradan

Procuratura Generală a Republicii Moldova, Ministerul Justiţiei,

Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii

şi Protecţiei Sociale, Centrul Naţional Anticorupţie, Serviciului Vamal

ORDIN COMUN

cu privire la aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de

identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a

cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant

 nr.119/251/398/669/277/47/357-O din  21.08.2026

 (în vigoare 01.01.2027) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 798 din 22.09.2026

* * *

În temeiul art.11 alin.(1) lit.f) din Legea nr.3/2016 cu privire la Procuratură, art.9 alin.(1) lit.g) din Legea nr.1104/2002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie, art.6 alin.(9) lit.g) din Legea nr.302/2017 cu privire la Serviciul Vamal, pct.9 subpct.11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.698/2017, pct.9 subpct.11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.693/2017, pct.9 subpct.11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.148/2021, pct.9 subpct.11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.149/2021,

ORDONĂM:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la procedura de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant (se anexează).

2. Autorităţile şi instituţiile publice semnatare vor asigura implementarea prevederilor Regulamentului. Controlul instituţional asupra executării prezentului ordin se exercită de către conducătorii acestora.

3. Se abrogă Ordinul comun al Procurorului General, ministrului justiţiei, ministrului afacerilor interne, directorului general al Serviciului Vamal, directorului Centrului National Anticorupţie si ministrului sănătăţii nr.77/572/408/639-O/197/1589 din 31 decembrie 2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.147--151, art.745), înregistrat la Ministerul Justiţiei cu nr.969 din 20 martie 2014.

4. Ordinul se aduce la cunoştinţa tuturor angajaţilor autorităţilor şi instituţiilor semnatare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Prezentul ordin intră în vigoare la 1 ianuarie 2027.

Anexă

la Ordinul comun al Procurorului General, Ministrului justiţiei,

Ministrului afacerilor interne, Ministrului sănătăţii, Ministrului

muncii şi protecţiei sociale, Directorului Centrului Naţional

Anticorupţie, Directorului General al Serviciului Vamal,

nr.119/251/398/669/277/47/357-O/ din 21/08/2026

REGULAMENT

cu privire la procedura de identificare, examinare, înregistrare, documentare

şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la procedura de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant (în continuare - Regulament) instituie cadrul procedural necesar pentru aplicarea standardelor naţionale şi internaţionale în domeniul prevenirii şi combaterii torturii, tratamentului inuman sau degradant şi instituie o procedură unitară de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant.

2. Scopul Regulamentului constă în reglementarea mecanismelor administrative de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, asigurarea unei cooperări interinstituţionale eficiente şi a unei practici uniforme de aplicare de către instituţiile responsabile a cadrului normativ naţional şi a standardelor internaţionale aplicabile, precum şi asigurarea unei reacţii prompte şi coordonate a autorităţilor competente la sesizarea unor asemenea fapte, în vederea prevenirii şi combaterii cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant.

3. Regulamentul stabileşte procedura de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant şi reglementează:

3.1 principiile care urmează a fi respectate în cadrul mecanismului interinstituţional de cooperare;

3.2 rolul şi atribuţiile autorităţilor în prevenirea şi soluţionarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant;

3.3 modalitatea executării obligaţiei de a identifica, examina, înregistra, documenta şi de a raporta, din oficiu, procurorului toate cazurile de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant;

3.4 modul de completare a documentaţiei medicale în cazurile de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant; principiile de cercetare şi schema de descriere a leziunilor corporale, în conformitate cu Manualul de investigare efectivă şi documentare asupra torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante sau pedepse (Protocolul de la Istanbul, rev.2022);

3.5 particularităţile realizării anchetelor de serviciu şi ale altor măsuri de răspundere instituţională şi disciplinară în cazurile de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, precum şi corelaţia dintre acestea şi procedura penală

4. Nerespectarea prevederilor prezentului Regulament poate servi drept temei pentru examinarea aspectelor privind eventuala răspundere disciplinară, în condiţiile legii.

5. În sensul prezentului Regulament, termenii utilizaţi au semnificaţia stabilită de legislaţia naţională şi de actele internaţionale aplicabile, iar unele noţiuni sunt explicate în scopul asigurării unei aplicări uniforme a procedurilor prevăzute de prezentul Regulament.

angajaţi ai organelor de drept - persoanele care deţin grade şi statut special în cadrul Serviciului de Informaţii şi Securitate, Ministerului Afacerilor Interne, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal din subordinea Ministerului Finanţelor, Serviciului de Stat de Curieri Speciali, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a Ministerului Justiţiei, procurorii, precum şi personalul special împuternicit al Inspectoratului pentru Protecţia Mediului al Ministerului Mediului, abilitate, în condiţiile legii, cu atribuţii de aplicare a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc.

tortură - orice faptă intenţionată prin care se provoacă unei persoane o durere sau suferinţe fizice sau psihice puternice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a exercita presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau din orice alt motiv, bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă este provocată de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres sau tacit al unei asemenea persoane;

tratament inuman - fapte care cauzează persoanei leziuni (prejudiciu corporal efectiv) sau suferinţe fizice sau psihice, susceptibile de a produce intense tulburări psihice, săvârşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

tratament degradant - fapte care creează persoanei sentimentul de fobie (teamă), de nelinişte, de inferioritate, de natură de a o umili sau înjosi şi eventual, de a-i înfrânge astfel rezistenţa fizică şi/sau psihică, săvârşite de către o persoană publică sau de către o persoană care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice, sau de către orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau cu consimţământul expres ori tacit al unei asemenea persoane;

6. Cooperarea interinstituţională în procesul de identificare, înregistrare, examinare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant se realizează în baza următoarelor principii:

6.1 legalităţii şi competenţei - fiecare autoritate şi fiecare persoană responsabilă acţionează în limitele competenţelor stabilite de lege şi îşi exercită atribuţiile potrivit procedurilor aplicabile;

6.2 independenţei, imparţialităţii şi obiectivităţii procedurilor - examinarea şi documentarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant se realizează în mod independent, imparţial şi obiectiv, fără influenţe sau ingerinţe nejustificate, în conformitate cu legislaţia naţională şi standardele internaţionale aplicabile în domeniul drepturilor omului.

6.3 protecţiei victimei şi abordării centrate pe persoană - pe tot parcursul procedurilor se asigură respectarea drepturilor, demnităţii, securităţii şi intereselor legitime ale victimei. Identificarea, înregistrarea, examinarea, documentarea şi raportarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant se realizează fără discriminare, printr-o abordare centrată pe persoană şi adaptată particularităţilor individuale ale victimei, ţinând cont de circumstanţele particulare ale acesteia şi de eventualele situaţii de vulnerabilitate;

6.4 prevenirii torturii şi a altor rele tratamente - autorităţile competente întreprind măsuri orientate spre prevenirea torturii, tratamentelor inumane sau degradante şi eliminarea cauzelor care favorizează producerea acestora;

6.5 promptitudinii - orice informaţie privind un caz de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant este examinată şi procesată fără întârziere, cu întreprinderea tuturor măsurilor necesare, în limitele competenţelor legale;

6.6 confidenţialităţii - informaţiile obţinute în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul Regulament sunt prelucrate cu respectarea confidenţialităţii şi a normelor deontologice profesionale, fără a împiedica îndeplinirea obligaţiilor legale de sesizare şi raportare;

6.7 participării victimei - victima sau reprezentantul acesteia este implicat în procedurile prevăzute de prezentul Regulament, în condiţiile şi limitele stabilite de lege;

6.8 cooperării interinstituţionale - autorităţile şi instituţiile implicate cooperează şi fac schimbul de informaţii în condiţiile legii, pentru asigurarea unei intervenţii eficiente şi coordonate;

6.9 colaborării cu societatea civilă - autorităţile competente dezvoltă relaţii de cooperare cu organizaţiile societăţii civile, în condiţiile legii, în vederea prevenirii torturii, tratamentului inuman sau degradant şi îmbunătăţirii mecanismelor de identificare, documentare şi protecţie a victimelor.

7. Subiecţii indicaţi la pct.8, la identificarea, examinarea, înregistrarea, documentarea şi raportarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, precum şi la realizarea celorlalte atribuţii de serviciu au următoarele obligaţii:

7.1 de a nu aplica tortura, tratamentul inuman sau degradant;

7.2 de a nu admite şi a nu tolera aplicarea torturii, tratamentului inuman sau degradant de către alte persoane;

7.3 de a reacţiona cu promptitudine la sesizarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant;

7.4 de a identifica cauzele şi condiţiile ce au dus la comiterea faptelor de tortură, tratament inuman sau degradant şi de a întreprinde măsuri pentru înlăturarea acestora;

7.5 de a asigura tratament cu deplină respectare a demnităţii umane, inclusiv acces la asistenţă medicală şi, după caz, condiţii adecvate de detenţie.

7.6 de a referi persoanele care invocă acte de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant către servicii de suport, conform prevederilor legii.

II. PROCEDURA DE IDENTIFICARE, EXAMINARE, ÎNREGISTRARE

DOCUMENTARE ŞI RAPORTARE A CAZURILOR DE PRETINSĂ

TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN SAU DEGRADANT

8. Funcţionarii publici cu statut special din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi autorităţilor administrative din subordine, carabinierii, angajaţii sistemului administraţiei penitenciare, angajaţii Centrului Naţional Anticorupţie, angajaţii Serviciului Vamal, experţii judiciari, lucrătorii medicali şi medicii, precum şi personalul serviciilor sociale, indiferent de forma juridică de organizare şi de proprietate în care activează, sunt obligaţi să informeze imediat procurorul ori de câte ori iau cunoştinţă despre circumstanţe care indică suspiciunea privind aplicarea torturii, tratamentului inuman sau degradant comise de persoane publice, de persoane care, de facto, exercită atribuţiile unei autorităţi publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial ori cu consimţământul expres sau tacit al unei asemenea persoane, inclusiv în cazurile în care persoana:

8.1 reclamă că a fost supusă torturii, tratamentului inuman sau degradant;

8.2 are leziuni corporale vizibile sau există alte circumstanţe obiective care indică posibilitatea aplicării torturii, tratamentului inuman ori degradant;

8.3 a decedat sau a suferit leziuni în timpul aflării în custodia organelor de drept ori în cadrul intervenţiilor acestora.

9. Subiecţii indicaţi la pct.8, în cazul primirii plângerilor, declaraţiilor sau altor informaţii privind circumstanţele prevăzute la pct.8, sunt obligaţi să le înregistreze şi să le transmită, imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore, procuraturii competente, conform atribuţiilor stabilite prin lege.

Această obligaţie se aplică indiferent de sursa informaţiei, inclusiv mass-media şi informaţiilor audio, video sau text distribuite în reţele sociale ori prin alte modalităţi de comunicare.

10. Odată cu transmiterea informaţiei către procuror, instituţia/entitatea are obligaţia de a dispune imediat conservarea tuturor potenţialelor probe, inclusiv a înregistrărilor video, audio, a datelor digitale şi a altor mijloace tehnice de fixare a evenimentelor, care au relevanţă pentru investigarea cazului.

11. Subiecţii indicaţi la pct.8 care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, aplică forţa fizică, utilizează mijloace speciale în scop de constrângere fizică sau aplică arma din dotare sunt obligaţi să întocmească un raport scris privind fiecare asemenea caz, indiferent de urmările survenite.

12. Obligaţia de întocmire a raportului este personală şi nu poate fi delegată unei alte persoane.

Raportul se întocmeşte imediat după încetarea circumstanţelor care au determinat aplicarea forţei fizice, utilizarea mijloacelor speciale sau folosirea armei din dotare şi se prezintă superiorului ierarhic ori persoanei sau subdiviziunii desemnate în acest scop.

13. Informaţiile şi rapoartele prevăzute la pct.8 şi pct.11 se înregistrează şi se transmit imediat procuraturii competente de către superior ori persoana sau subdiviziunea desemnată, astfel încât termenul de informare a procuraturii să nu depăşească 24 de ore, calculat, de la momentul aplicării forţei fizice, utilizării mijloacelor speciale sau folosirii armei din dotare ori de la momentul în care subiectul a luat cunoştinţă despre circumstanţele prevăzute la pct.8.

14. În cazul în care superiorul ierarhic este implicat în circumstanţele respective, refuză primirea raportului sau a informaţiei ori există alte împrejurări care pot împiedica transmiterea acestora în termenul stabilit, subiectul transmite direct raportul sau informaţia procuraturii competente.

15. Lucrătorii medicali şi medicii, indiferent de nivelul serviciului în care activează (asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească, asistenţă medicală primară, asistenţă medicală specializată de ambulatoriu, asistenţă medicală spitalicească), precum şi de forma juridică de organizare şi forma de proprietate a instituţiei în care activează, inclusiv cei din cadrul instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală, izolatoarelor de detenţie provizorie, Centrului de Plasament Temporar al Străinilor şi al serviciilor sociale care dispun de lucrători medicali/medici, informează direct procurorul, în condiţiile pct.9, despre situaţiile prevăzute la pct.8 de care iau cunoştinţă, completând Fişa de informare confidenţială, conform anexei nr.3 şi, după caz, nr.4.

Informarea superiorului nemedical se limitează la comunicarea informaţiilor strict necesare pentru înregistrarea cazului şi dispunerea măsurilor administrative şi de conservare a eventualelor probe, fără divulgarea datelor medicale sau a altor informaţii protejate de confidenţialitatea profesională, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.

Informarea superiorului nemedical nu substituie şi nu condiţionează informarea procurorului.

16. Informaţia cu privire la cazul de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant inclusiv informaţiile privind leziunile corporale sau alte consecinţe constatate cuprinde următoarele date:

16.1 numele prenumele, data, luna anul naşterii şi datele de contact ale victimei;

16.2 circumstanţele faptei de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant;

16.3 numele, prenumele persoanei care intră primar în posesia plângerii, declaraţiei sau altor informaţii despre fapte de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant şi leziuni corporale depistate, funcţia deţinută şi datele de contact;

16.4 data şi ora recepţionării plângerii, declaraţiei sau altor informaţii despre pretinse fapte de tortură, tratament inuman sau degradant;

16.5 menţiuni despre informarea victimei cu privire la drepturile sale, inclusiv de a depune plângerea la procuratură şi de a solicita efectuarea unei examinări medico-legale în condiţiile prevăzute de legislaţia aplicabilă;

16.6 data şi ora transmiterii informaţiei.

16.7 procurorul/Procuratura căruia/căreia îi este transmisă informaţia.

Informaţia se prezintă în format standard, prin completarea fişei de informare privind raportarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant de către lucrătorul nemedical conform anexei nr.2, iar de către lucrătorul medical/medic conform anexei nr.3 şi, după caz, anexei nr.4, sau, în cazuri excepţionale, în format liber ce cuprinde, de regulă, datele indicate supra.

Raportarea informaţiei poate fi efectuată alternativ în format online, prin sistemul informaţional securizat.

17. Persoana care prezintă sau raportează informaţie cu privire la cazul de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant beneficiază de protecţie legală, în condiţiile legislaţiei cu privire la avertizorii de integritate.

18. Orice acţiune, inclusiv de natură fizică sau psihică, de utilizare tendenţioasă a mecanismelor legale sau orice inacţiune, întreprinse cu scop de intimidare, de hărţuire, de pedepsire sau alte consecinţe negative, de răzbunare, de determinare de a acţiona împotriva propriilor convingeri sau orice alt scop ilegal, din partea angajaţilor sau din partea altor persoane cu acordul expres sau tacit al angajaţilor sau din partea altor autorităţi sau grupuri, asupra persoanelor private de libertate, a pretinsei victime a torturii şi altor rele tratamente sau a angajaţilor din instituţii pentru prezentarea şi raportarea informaţiei cu privire la cazul de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, se pedepseşte conform legii.

19. Toate datele indicate la pct.16, precum şi datele persoanei care transmite informaţia, sunt consemnate în Registrul de evidenţă a recepţionării şi transmiterii plângerilor, declaraţiilor sau altor informaţii despre fapte de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, (în continuare - Registru), care este un registru distinct şi se ţine, în formatul aprobat, de fiecare din instituţiile subordonate sau, după caz, subdiviziunile specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a Ministerului Justiţiei, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului Vamal, Ministerului Sănătăţii, precum şi de către prestatorii de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare.

20. În cazul în care Registrul este ţinut în format fizic, se instituie două registre distincte, unul pentru subiecţii cu profil medical (informaţie confidenţială) şi altul pentru subiecţii fără profil medical.

21. În cazul ţinerii Registrului în format electronic, sistemul informaţional asigură separarea evidenţelor şi accesul diferenţiat, astfel încât personalul fără profil medical să nu aibă acces la datele cu caracter medical, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

22. Registrul sau extrase din acesta se prezintă, la solicitare, procurorului, Consiliului pentru Prevenirea Torturii şi altor autorităţi sau instituţii publice cărora accesul la aceste date le este permis potrivit legii, în limitele competenţelor atribuite.

23. Procurorul care recepţionează informaţia, o înregistrează într-un registru separat, cu specificarea datelor indicate la pct.16, precum şi detalii privitor la recepţionare (ora, data, persoana).

24. Procurorul responsabil de investigarea cazurilor de tortură, tratament inuman sau degradant, examinează cu promptitudine informaţia recepţionată în condiţiile pct.8 şi pct.11, iar în cazul existenţei temeiurilor prevăzute de lege, întreprinde măsurile procesuale în conformitate cu Codul de procedură penală.

25. Despre rezultatul examinării informaţiei şi, după caz, despre măsurile dispuse, autoritatea sau instituţia care a transmis informaţia este informată în scris, cu respectarea confidenţialităţii şi a legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.

26. În situaţiile când informaţia despre fapte de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant sunt prezentate de Avocaţii Poporului, Consiliul pentru Prevenirea Torturii sau de subdiviziunea competentă de a organiza şi efectua controale de serviciu privitor la comiterea de către angajaţi a acţiunilor ilegale, procurorul, în temeiul principiului colaborării intersectoriale, informează instituţia sau subdiviziunea respectivă despre rezultatele examinării sau, după caz, etapa la care se află cazul.

27. Procurorii responsabili de investigarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant verifică, în limita competenţei teritoriale şi în cadrul exercitării atribuţiilor prevăzute de lege, respectarea obligaţiilor de identificare, examinare, înregistrare, documentare şi raportare a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, potrivit prevederilor prezentului Regulament.

III. COMPLETAREA DOCUMENTAŢIEI MEDICALE.

PRINCIPIILE ŞI SCHEME DE DESCRIERE A LEZIUNILOR CORPORALE

28. Lucrătorii medicali/medicii au obligaţia de a întocmi corect şi complet documentaţia medicală, inclusiv de a consemna detaliat leziunile constatate, rezultatele examinărilor suplimentare efectuate, concluziile detaliate ale oricăror consultaţii specializate efectuate, o descriere a tratamentului administrat pentru leziuni şi a oricăror proceduri ulterioare efectuate. Aceste informaţii se păstrează în dosarul medical al persoanei examinate şi sunt accesibile personalului medical implicat în acordarea îngrijirii.

29. În cadrul procesului de investigare, la solicitare, procurorul are acces la informaţiile medicale primare strict în limitele necesare clarificării cauzei, cu respectarea principiului confidenţialităţii medicale. De asemenea, au acces la aceste acte Oficiul Avocatului Poporului şi Consiliul pentru Prevenirea Torturii şi alte entităţi competente, conform legii.

30. Persoanele reţinute, arestate sau condamnate la închisoare sau detenţiune pe viaţă sunt supuse examenului medical obligatoriu la intrarea şi la ieşirea din locul de detenţie, precum şi, pe durata aflării în custodie, la intervale periodice, dar nu mai rar de o dată la 6 luni.

31. Persoanele deţinute pot solicita examinarea medicală în orice moment pe toată perioada detenţiei, inclusiv pe cont propriu.

32. Persoanele aflate în servicii sociale beneficiază de examinare medicală în condiţiile prevăzute de lege şi de standardele de organizare şi funcţionare ale serviciilor respective.

33. Examenul medical se efectuează în mod obligatoriu, cu întocmirea completă şi riguroasă a documentaţiei medicale, care să includă înregistrarea oricăror semne de leziuni, în următoarele situaţii:

33.1 pretinsa victimă sau reprezentanţii legali ai acesteia reclamă fapte de violenţă fizică sau psihică din partea subiecţilor prevăzuţi la pct.8.

33.2 în privinţa persoanei reţinute, supuse arestului sau executării pedepsei închisorii a fost aplicată forţa fizică, mijloacele speciale sau arme de foc;

33.3 sunt indicii că pe corpul persoanei aflate în custodia, supravegherea sau îngrijirea unei autorităţi publice, a unei instituţii publice ori a unui prestator de servicii sociale sunt prezente leziuni.

34. Examenul medical se efectuează în condiţii de confidenţialitate şi intimitate, exclusiv în prezenţa personalului medical şi în afara oricărei persoane care nu este implicată în relaţia terapeutică cu persoana examinată (cum ar fi personalul nemedical sau alte persoane deţinute), fără camere video, camere de corp sau alte mijloace de supraveghere, pentru a proteja confidenţialitatea examinării medicale şi a facilita comunicarea completă şi sinceră a informaţiilor medicale.

35. Înainte de efectuarea examinării, persoana este informată, într-un limbaj accesibil, despre scopul examinării, caracterul confidenţial al informaţiilor medicale, limitele confidenţialităţii prevăzute de lege, precum şi despre posibilitatea transmiterii informaţiilor către autorităţile competente în vederea investigării cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant. Informarea persoanei se consemnează în documentaţia medicală.

36. Prin derogare de la pct.34, doar în cazuri excepţionale, identificate prin evaluarea individuală a riscului, la solicitarea lucrătorului medical/medicului, cu invocarea motivelor de siguranţă, examenul medical este efectuat în prezenţa personalului de securitate sau, după caz, a personalului desemnat potrivit atribuţiilor funcţionale, pentru asigurarea siguranţei persoanelor din instituţie.

37. Lucrătorul medical/medicul consemnează în documentaţia medicală motivele concrete care au determinat aplicarea acestei măsuri şi alternativele mai puţin intruzive examinate. În caz de urgenţă, aceste informaţii se consemnează imediat după încheierea examinării.

Înainte de a recurge la această măsură, se vor lua în considerare alternative mai puţin intruzive, precum prezenţa unui personal medical suplimentar sau utilizarea unui sistem de alertă rapidă. În aceste situaţii, personalul de securitate sau, după caz, personalul desemnat potrivit atribuţiilor funcţionale pentru asigurarea siguranţei persoanelor din instituţie trebuie să rămână în afara razei auditive a persoanei examinate şi să menţină doar contact vizual, pentru a proteja confidenţialitatea şi intimitatea examinării şi să consemneze acordul de păstrare a confidenţialităţii pentru informaţia medicală devenită cunoscută pe durata executării atribuţiilor funcţionale. Necesitatea efectuării examinării medicale în prezenţa acestui personal, motivele care au justificat această măsură, alternativele analizate, precum şi identitatea persoanelor prezente în timpul examinării se consemnează obligatoriu în documentaţia medicală a persoanei examinate şi în Registru.

38. Documentaţia medicală se întocmeşte de către medicul/lucrătorul medical din asistenţa medicală urgentă prespitalicească, asistenţa medicală primară, asistenţa medicală specializată de ambulator, asistenţa medicală spitalicească, precum şi de către lucrătorii medicali/medicii din cadrul instituţiilor penitenciare, izolatoarelor de urmărire penală, izolatoarelor de detenţie provizorie, Centrului de Plasament Temporar al Străinilor şi Inspectoratului General pentru Migraţie, precum şi de către lucrătorii medicali/medicii din cadrul centrelor de plasament şi altor servicii sociale, indiferent de forma juridică de organizare şi proprietate, în cazul în care centrele de plasament şi serviciile sociale dispun de personal medical propriu.

39. Criteriile de bază care trebuie să fie reflectate în documentaţia medicală:

39.1 descriere deplină a declaraţiilor făcute de persoana în cauză, care sunt relevante pentru examenul medical (inclusiv o descriere a stării de sănătate a persoanei şi orice alegaţii de maltratare);

39.2 descriere deplină a constatărilor medicale bazate pe o examinare aprofundată a persoanei în cauză, susţinută de o “diagramă corporală” pentru marcarea leziunilor traumatice şi fotografii color ale leziunilor;

39.3 aprecierea clinică privind concordanţa dintre relatările persoanei examinate şi constatările medicale obiective, fără formularea unor concluzii de natură juridică sau medico-legală care exced competenţa lucrătorului medical/medicului.

40. Raportul de examinare medicală se pune la dispoziţia persoanei examinate şi, la solicitarea acesteia, avocatului sau reprezentantului legal, fiind protejat de confidenţialitate medicală şi nefiind accesibil, în mod automat, instituţiei în cadrul căreia persoana se află sau care asigură plasarea, detenţia ori îngrijirea acesteia.

41. Schema-tip de completare a documentaţiei medicale în cazul identificării pretinselor fapte de tortură sau a altor forme de tratament inuman ori degradant (anexa nr.4 prezintă un set de suport grafic pentru localizarea leziunilor şi a simptomelor fizice, destinat utilizării împreună cu formularul standardizat de examinare şi documentare din anexa nr.1 include:

41.1 acuzele/relatările persoanei examinate se notează din spusele acestuia sau ale rudelor, şi se corelează cu starea somatică observată. Se consemnează toate acuzele prezentate, nu doar cele care ţin de profilul medicului/lucrătorului medical sau al secţiei/instituţiei, respectând principiul sindromal. Se indică sursa informaţiilor (persoana examinată, rude, acte medicale) şi se consemnează integral afirmaţiile şi eventualele acuzaţii de rele tratamente, folosind cuvintele persoanei, fără calificări juridice sau concluzii medico-legale.

41.2 anamneză (bolii, vieţii, epidemiologică, alergologică). Anamneza bolii şi a vieţii se consemnează succint, dar complet, incluzând toate momentele relevante pentru stabilirea diagnosticului, a conduitei de tratament şi pentru evaluarea riscului medico‑legal:

41.2.1 în anamneza bolii se descriu: debutul acuzelor şi al simptomelor, evoluţia lor în timp, posibile cauze şi condiţii de apariţie, consultaţiile şi internările anterioare, tratamentele efectuate şi eficienţa acestora.

41.2.2 în anamneza vieţii se notează: condiţiile de viaţă şi muncă, antecedentele patologice personale (de ex.: tuberculoză, hepatită virală, infecţii cu transmitere sexuală, HIV/SIDA etc.), intervenţiile chirurgicale, transfuziile etc., antecedentele heredocolaterale şi eventualele deprinderi nocive (fumat, consum de alcool şi alte substanţe).

41.2.3 anamneza epidemiologică şi alergologică este obligatorie şi include: contactul cu persoane bolnave în ultimele 6 luni şi intoleranţa/reacţiile la medicamente.

41.3 Examenul obiectiv general se efectuează sistematic, pe aparate şi sisteme, începând cu inspecţia generală: starea generală (satisfăcătoare, medie, gravă, foarte gravă), nivelul conştienţei (clară, comă, delir etc.), poziţia (activă, pasivă, forţată), faciesul, tipul constituţional, starea şi culoarea tegumentelor şi mucoaselor vizibile, gradul de nutriţie, starea ganglionilor limfatici periferici, a sistemului osteo‑articular şi muscular.

Se notează parametrii principali ai sistemelor: respirator: forma cutiei toracice, rezultatele percuţiei, tipul şi frecvenţa respiraţiei, prezenţa/absenţa ralurilor; cardiovascular: localizarea şocului apexian, limitele cordului, zgomotele cardiace şi eventualele sufluri, frecvenţa cardiacă, caracteristicile pulsului periferic, valorile tensiunii arteriale; gastrointestinal: starea cavităţii bucale şi a limbii, aspectul peretelui abdominal, modificările la palpare, prezenţa lichidului patologic, semne de iritaţie peritoneală, starea ficatului şi splinei, particularităţi ale tranzitului intestinal; urogenital: tulburări de micţiune, semnul de tapotament, starea rinichilor la palpare etc.

Rezultatele inspecţiei, palpării, percuţiei şi auscultaţiei se consemnează clar, iar modificările patologice se descriu detaliat, inclusiv denumirea lor consacrată.

41.4 Modificări locale (status localis) este obligatoriu şi presupune descrierea detaliată a tuturor leziunilor constatate pe corpul persoanei examinate, indiferent de momentul producerii acestora declarat. În vederea documentării obiective a leziunilor şi furnizării informaţiilor necesare pentru evaluarea medico-legală ulterioară şi soluţionarea aspectelor stabilite de organul de urmărire penală, leziunile se descriu utilizând o schemă standardizată de documentare a acestora. Se utilizează, acolo unde este posibil, schiţe corporale şi fotografii color.

41.5 Schema standardizată de descriere a leziunilor externe (conform anexei nr.4); va include obligatoriu:

41.5.1 Caracteristici generale: localizarea exactă; tipul leziunii; forma; orientarea; dimensiunile în centimetri; culoarea leziunii şi a zonelor adiacente; aspectul suprafeţei; caracterul marginilor, capetelor, pereţilor şi fundului plăgilor; prezenţa/absenţa hemoragiei şi intensitatea ei; prezenţa eventualelor depuneri sau impurităţi eterogene; starea ţesuturilor adiacente.

41.5.2 În traumatisme de transport şi leziuni prin arme de foc se notează suplimentar distanţa de la plante până la marginea inferioară a leziunii, precum şi particularităţile morfologice care pot orienta asupra agentului vulnerant.

41.5.3 Pentru leziunile prin armă de foc se consemnează forma, dimensiunile, caracterul şi orientarea marginilor, prezenţa/absenţa inelului de excoriere, ştergere sau metalizare, a defectului veritabil de ţesut, a depunerilor de factori suplimentari ai împuşcăturii (funingine, particule de pulbere), arsurile pielii şi pârlirea firelor de păr.

41.5.4 Nu se admite înlocuirea descrierii morfologice detaliate prin expresii vagi sau diagnostice generale (de ex.: “contuzie ţesuturi moi”, “orificiu de intrare/ieşire”, “plagă tăiată”), fără descrierea completă conform celor de mai sus.

41.6 aprecierea clinică privind concordanţa dintre relatările persoanei examinate şi constatările medicale obiective, fără calificarea juridică a faptelor şi fără substituirea evaluării medico-legale efectuate de expertul judiciar sau de specialistul competent.

42. Documentarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant care nu prezintă urme fizice vizibile se realizează, cu prioritate, printr-o abordare multidisciplinară. Personalul medical din cadrul instituţiilor în care persoana se află în detenţie, plasament sau sub autoritate, supraveghere ori îngrijire instituţională consemnează detaliat relatarea persoanei, contextul detenţiei, al plasamentului sau al aflării acesteia în cadrul instituţiei, simptomele somatice şi manifestările psihice observabile, iar psihologul sau psihiatrul efectuează evaluarea psihologică şi/sau psihiatrică specializată.

43. Evaluarea integrată a datelor clinice somatice şi psihologice se efectuează în vederea stabilirii constatărilor medicale şi psihologice relevante, precum şi a gradului de compatibilitate dintre relatările persoanei şi constatările obiective, în conformitate cu principiile recunoscute internaţional privind documentarea şi evaluarea cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant.

44. În situaţiile în care există suspiciuni de tortură, tratament inuman sau degradant fără urme fizice vizibile (inclusiv metode predominant psihologice, ameninţări, simulări de execuţie, privare de somn, izolare prelungită, violenţă sexuală fără leziuni evidente), personalul medical şi experţii medico-legali:

44.1 documentează detaliat relatarea persoanei, inclusiv contextul, metodele descrise, durata, frecvenţa şi condiţiile în care se află persoana, inclusiv condiţiile de detenţie, plasament sau alte forme de aflare sub autoritatea, supravegherea ori îngrijirea unei instituţii, utilizând, pe cât posibil, formulările acesteia;

44.2 evaluează şi consemnează simptomele şi tulburările somatice şi psihologice asociate, precum şi impactul funcţional asupra vieţii cotidiene;

44.3 menţionează expres în concluzii că absenţa leziunilor corporale vizibile nu exclude existenţa torturii sau a tratamentului inuman ori degradant, evaluarea bazându-se pe analiza coerenţei dintre relatarea persoanei şi constatările clinice (conform anexei nr.1).

45. În cazul internării persoanei pentru primirea îngrijirilor medicale în cadrul instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti, la completarea documentaţiei medicale, personalul medical, adiţional la prevederile expuse în pct.39-44, se conduc şi de cerinţele expuse în Instrucţiunea cu privire la completarea Fişei medicale a bolnavului de staţionar (F 003/e), aprobată prin ordinul ministrului sănătăţii.

46. Lucrătorul medical/medicul consemnează complet, exact şi cronologic leziunile, simptomele şi relatările persoanei examinate, cu respectarea standardelor etice şi profesionale aplicabile, în vederea furnizării informaţiilor relevante pentru procedurile ulterioare prevăzute de lege.

47. La examinarea şi documentarea medicală şi judiciară a cazurilor de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant, lucrătorii medicali/medicii şi experţii judiciari sunt obligaţi să ia în consideraţie prevederile Protocolului de la Istanbul (“Manual de investigare eficientă şi documentare a torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante”, revizuit în 2022, recomandat în cadrul Adunării Generale a ONU, rezoluţia nr.55/89 din 4 decembrie 2000), care reprezintă un ghid internaţional de referinţă în ceea ce priveşte investigaţia medicală şi metodele de documentare a dovezilor, atât fizice, cât şi psihologice, ale torturii şi altor rele tratamente.

48. Lucrătorii medicali/medicii şi experţii judiciari asigură, atunci când există leziuni sau consecinţe vizibile, fotografierea acestora şi anexarea unei planşe fotografice la documentele medicale sau la raportul medico-legal, în condiţii care respectă drepturile şi demnitatea persoanei.

Fotografiile leziunilor persoanelor care pretind că au fost supuse torturii, tratamentului inuman sau degradant:

48.1 se realizează color, folosind o scală de măsură (riglă, bandă de măsură sau alt reper standardizat) vizibilă în cadru;

48.2 includ, după caz, imagini de ansamblu (localizarea pe corp) şi de detaliu (morfologia leziunii);

48.3 se efectuează numai cu consimţământ informat în prealabil al persoanei examinate şi sunt stocate în condiţii de confidenţialitate, cu respectarea procedurii de preluare, păstrare, transmitere şi a regulilor de acces la date sensibile.

49. Fotografiile, imaginile digitale şi celelalte materiale rezultate din documentarea leziunilor se păstrează împreună cu documentaţia medicală aferentă. Accesul la acestea este permis exclusiv persoanelor autorizate, în limitele competenţelor funcţionale, iar reproducerea, multiplicarea sau utilizarea lor în alte scopuri decât cele prevăzute de prezentul Regulament este interzisă, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

50. În lipsa echipamentului profesional, pot fi utilizate dispozitive mobile numai dacă este asigurată calitatea imaginii, securitatea datelor, integritatea materialului fotografic şi trasabilitatea preluării, stocării şi transmiterii acestuia.

51. Experţii judiciari sunt obligaţi, în condiţiile prevăzute la pct.8, pct.9 şi pct.16, să raporteze procurorului toate cazurile de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant care le-au devenit cunoscute în rezultatul adresării persoanelor pentru a fi supuse examinării din proprie iniţiativă, precum şi în orice alte cazuri de realizare a atribuţiilor de serviciu.

IV. PARTICULARITĂŢILE REALIZĂRII ANCHETELOR DE SERVICIU A CAZURILOR

DE PRETINSĂ TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN SAU DEGRADANT.

CORELAŢIA ANCHETEI DE SERVICIU CU PROCEDURA PENALĂ

52. Independent de procesul penal iniţiat de Procuratură, autoritatea publică, în care activează persoana faţă de care se pretinde că a săvârşit fapta, are obligaţia de a iniţia o anchetă de serviciu.

53. Ancheta de serviciu se iniţiază inclusiv în privinţa persoanelor care au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre un caz de tortură, tratament inuman sau degradant comis şi nu au întreprins măsurile prevăzute de lege pentru a-l preveni sau denunţa.

54. Ancheta de serviciu se efectuează de către persoanele desemnate sau subdiviziunile competente ale autorităţii/instituţiei responsabile, în conformitate cu legea.

55. La efectuarea anchetei de serviciu nu pot fi antrenate persoane care se află în raporturi de subordonare directă faţă de persoana în privinţa căreia este demarată ancheta, persoane care au legături de rudenie sau afinitate cu aceasta, persoane aflate în situaţii de conflict de interese, precum şi persoane în privinţa cărora există alte împrejurări care pot pune la îndoială independenţa şi imparţialitatea acestora.

56. Efectuarea anchetei de serviciu începe imediat după înregistrarea şi transmiterea informaţiei despre fapte de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant către procuratură.

57. În cadrul anchetei de serviciu se examinează inclusiv:

57.1 cauzele şi condiţiile care au generat fapta (pregătirea profesională insuficientă, necunoaşterea sau încălcarea prevederilor actelor normative, impunerea acumulării indicilor statistici mai mari în activitate, indicaţiile ilegale ale superiorului etc.);

57.2 conduita persoanei în privinţa căreia este demarată ancheta, atât până, cât şi după comiterea faptei;

57.3 gradul de eficienţă a activităţii şi de corespundere a acesteia funcţiei deţinute, în raport cu circumstanţele cazului examinat;

57.4 alte circumstanţe referitoare la cauză.

58. În dependenţă de rezultatele anchetei, persoana responsabilă, comisia sau subdiviziunea care a efectuat ancheta, fac propuneri în conformitate cu legea, inclusiv pentru realizarea unor acţiuni care ar descuraja aplicarea faptelor de tortură, tratament inuman sau degradant.

59. Despre rezultatele anchetei se informează în scris conducătorul autorităţii, procurorul care investighează fapta de pretinsă tortură, tratament inuman sau degradant şi victima sau reprezentantul ei, în cazul în care ancheta a fost iniţiată în rezultatul plângerii acesteia, cu respectarea prevederilor legale privind confidenţialitatea şi protecţia informaţiilor.

60. În cazul în care în rezultatul anchetei de serviciu se constată fapte de natură penală, persoana, comisia sau subdiviziunea care a efectuat ancheta informează direct şi neîntârziat procurorul, în modul prevăzut la pct.9.

61. În cazul în care, în cadrul investigării faptei de pretinsă de tortură, tratament inuman sau degradant, procurorul constată că în acţiunile sau inacţiunile persoanei au fost admise încălcări ale altor acte normative decât Codul penal sau ale drepturilor şi libertăţilor omului, acesta sesizează instituţia sau entitatea în cadrul căreia activează persoana şi subdiviziunea sau persoana/persoanele desemnată(e) de ancheta internă, în vederea examinării faptelor în cadrul procedurilor disciplinare sau al anchetei de serviciu şi, după caz, a aplicării măsurilor de răspundere disciplinară şi a înlăturării încălcărilor constatate.