Ordin nr.122 din 04.12.2015 pentru aprobarea Conceptului de regionalizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare şi Ghidului privind regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare

MINISTERUL MEDIULUI

O R D I N

pentru aprobarea Conceptului de regionalizare a serviciului public de

alimentare cu apă şi de canalizare şi Ghidului privind regionalizarea

 serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare

nr. 122  din  04.12.2015

 (în vigoare 04.03.2016) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 49-54 art. 361 din 04.03.2016

* * *

În scopul realizării prevederilor Hotărârii Guvernului nr.199 din 20.03.2014 cu privire la aprobarea Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028),

ORDON:

1. Se aprobă Conceptul de regionalizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, conform anexei nr.1.

2. Se aprobă Ghidul pentru regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, conform anexei nr.2.

3. Se recomandă utilizarea Conceptului de regionalizare a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare şi a Ghidului privind regionalizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare de către toate entităţile de resort implicate în planificarea strategică a sectorului, precum şi aprobarea şi implementarea proiectelor de infrastructură.

Anexa nr.1

la Ordinul Ministerului Mediului

nr.122 din 4 decembrie 2015

CONCEPTUL DE REGIONALIZARE A SERVICIULUI PUBLIC

DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE

1. INTRODUCERE

Regionalizarea reprezintă un element-cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei infrastructurii şi serviciilor locale de apă şi de canalizare, sub aspectul calităţii şi costurilor, în vederea atingerii obiectivelor de mediu, dar şi a asigurării investiţiilor, operării, strategiei de dezvoltare pe termen lung a sectorului de alimentare cu apă şi sanitaţie şi dezvoltării armonioase a regiunii.

Această politică are drept scop îmbunătăţirea performanţelor din sector printr-un management mai bun şi profesional, precum şi beneficierea de economii de scară. De asemenea, criteriile de eligibilitate pentru obţinerea finanţării din fonduri europene pentru acest sector impun ca un operator regional să fie constituit de autorităţile locale beneficiare.

Regionalizarea implică gruparea prestatorilor de servicii într-o singură structură administrativă sau fizică pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficienţa acestora. Regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare poate include interconectarea sistemelor fizice pentru a ajuta la corectarea dezechilibrului resurselor de ape între primării şi regiuni teritorial-administrative. Această perspectivă mai include şi cooperarea organizaţională între autorităţile publice locale (sau prestatorii de servicii), pentru a îmbunătăţi serviciile şi eficacitatea acestora. Astfel de ameliorări pot fi realizate prin:

- reducerea costurilor de producţie;

- gruparea capacităţilor, mijloacelor şi resurselor;

- sporirea echităţii accesului la servicii;

- îmbunătăţirea accesului la fonduri şi participarea sectorului privat.

Multe localităţi ale ţării n-au acces la resurse adecvate de apă. Republica Moldova are parte de surse limitate de apă, având doar două cursuri de apă curgătoare, în majoritatea regiunilor, resursele de apă subterană au o calitate care nu pot fi tratate la costuri accesibile. Acviferele puţin adânci, care de obicei servesc drept sursă de apă în zonele rurale, deseori nu întrunesc standardele de calitate şi fiabilitate.

Nivelul de servicii prestate este insuficient (iar pe alocuri lipseşte) în oraşele mici şi în zonele rurale. Sectorul este fragmentat în mai mulţi prestatori ineficienţi de scară mică. Cu excepţia celor două oraşe mari (Chişinău şi Bălţi), 39 de companii de apă deservesc centrele raionale cu o medie de 14,700 locuitori. Din ele numai şase dau dovadă de un nivel acceptabil de performanţă, cu un spaţiu mare pentru îmbunătăţiri. Majoritatea operatorilor nu sunt sustenabili din punct de vedere financiar. Mulţi operatori apă-canal înregistrează pierderi de apă excesive, ineficienţă energetică, număr prea mare de colaboratori şi capacităţi interne reduse. În zonele rurale, circa 500 aducţiuni de apă sunt exploatate de prestatori cu capacităţi limitate.

Alte probleme ţin de accesibilitate financiară, acces fizic echitabil la servicii şi finanţare pentru sector. În multe oraşe locuitorii trebuie să-şi limiteze semnificativ consumul de apă din cauza unor tarife mărite. Cheltuielile capitale se bazează, aproape exclusiv, pe granturile de dezvoltare, însă nivelul acestora este prea mic pentru a stopa deteriorarea infrastructurii. Opţiunile pentru diversificarea şi extinderea finanţării capitale sunt limitate, în special în afara celor câtorva operatori mai mari.

Prin urmare este, în mod evident, nevoie de un concept privind regionalizarea, care are drept scop oferirea informaţiilor referitoare la cadrul legal şi etapele care trebuie parcurse pentru înfiinţarea unui operator regional şi realizarea unui sector de alimentare cu apă şi sanitaţie care să funcţioneze în sistem regional. Este esenţial în procesul de pregătire şi modelare a structurii instituţionale a operatorului regional ca aceste aspecte să fie foarte clare pentru toate părţile implicate.

2. REGIONALIZAREA SERVICIILOR

DE APĂ ŞI DE CANALIZARE

Un sistem public regional de alimentare cu apă şi de canalizare reprezintă ansamblul tehnologic, operaţional şi managerial constituit prin punerea în comun a două sau mai multe sisteme locale de alimentare cu apă şi de canalizare. Abordarea dată este practicată pe larg în multe ţări pentru serviciile de apă şi de canalizare, cât şi pentru alte servicii, cum ar fi colectarea şi tratarea deşeurilor solide. Ideea ar putea fi prezentată ca o agregare sau consolidare. Cu alte cuvinte, regionalizarea ţine de interconectarea sistemelor fizice, dar ar putea implica şi cooperarea organizaţională în baza acordurilor convenite de administraţia publică locală (sau operatorii acesteia) de a partaja un şir de activităţi.

Obiectivul principal al creării unui sistem public regional de alimentare cu apă şi de canalizare îl reprezintă optimizarea serviciilor oferite prin utilizarea de resurse şi facilităţi comune. Ca direcţie strategică, este recomandabil ca operarea regională a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare să se facă pentru o zonă care să acopere cel puţin 100.000 de locuitori şi cât mai multe zone urbane. Astfel, procesul de regionalizare constă în concentrarea serviciilor furnizate către populaţia unui grup de unităţi administrativ-teritoriale. Aria de operare astfel formată acoperă o zonă geografică definită de un bazin hidrografic sau/şi de limite administrative.

Dimensiunea, aria de cuprindere şi procesul de implementare a modelelor de regionalizare diferă de la ţară la ţară, în funcţie de contextul legal, administrativ şi resursele de apă. Există un volum considerabil de literatură cu privire la regionalizarea serviciilor de apă şi canalizare, mai cu seamă din partea Băncii Mondiale care definesc agregarea drept o combinare a trei dimensiuni potenţiale, care sunt discutate în următoarele secţiuni:

- Scara (sau dimensiunea): structurile agregate pot grupa două primării vecine sau câteva primării într-o singură regiune sau pe un teritoriu mai vast;

- Aria de cuprindere: structurile agregate ar putea oferi un singur serviciu (de exemplu alimentare cu apă) sau toate serviciile de la extragerea apei ca materia primă până la epurarea apelor uzate; acestea ar putea fi responsabile şi de câteva funcţii (de exemplu exploatarea şi întreţinerea) sau toate funcţiile (inclusiv investiţiile şi finanţarea);

- Procesul: primăriile ar putea forma structuri agregate în mod voluntar. Iar în mod alternativ, la nivel mai înalt din cadrul guvernului, ar putea impune sau stimula procesul de agregare. O astfel de agregare poate fi una temporară sau permanentă.

Regionalizarea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare şi a operatorilor în general înseamnă consolidarea şi integrarea mai ales a:

• Infrastructurii;

• Sistemelor şi procedurilor financiar-contabile;

• Sistemelor şi procedurilor comerciale (relaţiile cu clienţii, facturarea şi încasarea facturilor);

• Resurselor umane;

• Sistemelor şi procedurilor de management.

2.1. NECESITATEA REGIONALIZĂRII

Odată cu semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, Republica Moldova şi-a asumat obligaţii care implică investiţii importante în serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale populaţiei şi de activitate a întreprinzătorilor prin asigurarea accesului la serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi conformării cu standardele de mediu ale UE.

Înfiinţarea operatorilor regionali şi, implicit, delegarea gestiunii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare către aceştia constituie un proces esenţial pentru asigurarea respectării în termenele stabilite a acquis-ului comunitar şi de asemenea pentru dezvoltarea capacităţii de absorbţie a fondurilor şi de implementare a viitoarelor proiecte de investiţii.

Ca o consecinţă directă, dezvoltarea sistemelor de apă şi de canalizare va juca un rol important în atingerea obiectivelor propuse şi în asigurarea de acoperire a serviciilor, la un nivel de calitate conform Directivei 98/83/CE din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman şi Directivei 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale.

Sunt necesare investiţii financiare importante ce depăşesc în mod considerabil capacităţile financiare ale majorităţii autorităţilor locale. De asemenea, la nivelul comunităţilor medii şi mici se remarca o lipsă de personal specializat şi cu experienţă în pregătirea şi implementarea proiectelor care ar putea duce la o încetinire a procesului de absorbţie a fondurilor de investiţii disponibile.

Asocierea mai multor unităţi administrativ-teritoriale în scopul de a delega împreună gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare va răspunde, de asemenea, nevoii de a echilibra nivelul de dezvoltare a unităţilor administrativ-teritoriale şi a constitui o aplicare a principiului solidarităţii ca una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene cu efecte pozitive asupra utilizatorilor.

Prin urmare, soluţia propusă pentru rezolvarea acestor probleme o reprezintă organizarea şi operarea serviciilor la nivel regional, în scopul de a asigura dezvoltarea durabilă şi economiile de scară, în vederea acoperirii unei părţi dintre măsurile impuse pentru respectarea standardelor UE.

Necesitatea regionalizării în sectorul de apă şi sanitaţie rezultă din următoarele motive:

- Raţiuni de integrare europeană - conformarea cu standardele de mediu în termenele stabilite;

- Raţiuni economice - folosirea economiilor la scară pentru reducerea costurilor de investiţii şi de operare;

- Raţiuni de solidaritate:

♦ Comunităţile mici şi mijlocii nu au capacitatea de pregătire şi implementare a proiectelor, şi de operare a investiţiilor.

♦ Oraşele mari au capacitatea de a-şi susţine din surse proprii investiţiile necesare (fără asocierea cu localităţile mai mici, nu vor beneficia de fonduri nerambursabile).

- Raţiuni de viabilitate - viabilitatea investiţiei (rezultatul analizei economico-financiare) – nu poate fi demonstrată în majoritatea localităţilor mici (cu datorii istorice şi fără experienţa necesară).

2.2. PRINCIPALELE AVANTAJE ALE REGIONALIZĂRII

Ca urmare a regionalizării sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare vor fi generate următoarele avantaje:

• Furnizarea serviciilor la nivel regional prin sisteme integrate şi cu un management mai profesionist duce în timp la reducerea pierderilor de apă, promovarea conservării resurselor, minimizarea investiţiilor şi protecţia surselor de apă;

• Creşterea capacităţii de pregătire şi implementare a proiectelor de investiţii precum şi a capacităţii de negociere a finanţării;

• Îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizate, a relaţiei cu clienţii şi a percepţiei acestora privind operatorii;

• Realizarea de economii de scară cu impact asupra eficientizării anumitor categorii de costuri: centralizarea activităţii de facturare şi managementul financiar, unitatea de implementare a proiectelor la nivel regional, managementul laboratoarelor la nivel regional etc.;

• Conducerea activităţii prin folosirea instrumentelor de management moderne şi eficiente şi reducerea implicării factorului politic în desfăşurarea activităţii.

2.3. IMPORTANŢA REGIONALIZĂRII SECTORULUI

PENTRU REPUBLICA MOLDOVA

Sectorul alimentării cu apă şi sanitaţiei dă dovadă de multe puncte slabe, care ar putea fi abordate de regionalizare.

Majoritatea regiunilor duc lipsa unui acces de resurse adecvate de apă:

Disponibilitatea curentă de apă în Republica Moldova este estimată la circa 500 m³ pers. pe an. Acest nivel este cu mult sub pragul de 1000 m³ pers. - prag sub care deficienţa de apă începe să împiedice dezvoltarea economică, sănătatea şi bunăstarea umană, conform opiniei Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Moldova are două bazine principale de apă: bazinul fluviului Nistru la est, care se revarsă în Marea Neagră, şi bazinul râului Prut la vest, afluent al Dunării. Ambele râuri au afluenţi mici, dar chiar şi cei mai importanţi din aceştia nu sunt cursuri de ape perene. Conform celor relatate de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), schimbările climatice ar putea duce la reducerea resurselor de apă de suprafaţă în Moldova cu 16 - 20%.

În multe regiuni, resursele de apă subterană dau dovadă de o calitate inadecvată şi nu pot fi tratate cu costuri accesibile.

Circa 5000 de sonde arteziene (150 - 200 metri adâncime) au fost forate în Republica Moldova pentru scopuri potabile, menajere şi industriale. Acvifere adânci sunt disponibile pe tot teritoriul ţării, dar sunt foarte eterogene în ceea ce priveşte productivitatea şi calitatea apei. Deşi aceste acvifere sunt protejate din punct de vedere geologic de suprafaţă, totuşi deseori apa este contaminată cu un conţinut mare de hidrogen sulfurat, fluor, fier, amoniac, bor etc. şi nu este recomandat pentru scopuri potabile fără un tratament specific. Reducerea conţinutului de fluor ar implica utilizarea unor astfel de tehnologii cum ar fi distilarea sau osmoza inversă, care sunt prea costisitoare pentru contextul local.

Acviferele utilizate în zonele rurale nu întrunesc standardele de calitate şi fiabilitate.

Apa subterană este disponibilă pe tot teritoriul ţării, însă productivitatea fântânilor puţin adânci (10 - 30 m) utilizate pe larg în zonele rurale în general se limitează la 0,5 m³ pe oră şi un număr mare din acestea sunt supuse secării. Din cauza lipsei zonelor de protecţie sanitară, acviferele puţin adânci din localităţile rurale sunt deseori contaminate de sistemele inadecvate de canalizare, utilizarea îngrăşămintelor etc.

Sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie nu este performant pentru ambele servicii.

În timp ce acoperirea urbană cu servicii de apă este acceptabilă, serviciile de canalizare rămân a fi subdezvoltate în oraşele mici. Acoperirea naţională în zonele urbane este de aproximativ 84% pentru apă şi 72% pentru canalizare, ceea ce lasă spaţiu pentru o extindere în continuare a serviciilor de alimentare cu apă şi mai cu seamă a celor de canalizare. Dincolo de aceste medii pentru întreaga ţară, situaţia este mai sumbră în oraşele mici (până la 25000 de locuitori): 78% dispun de acces la servicii de alimentare cu apă şi 38% la cele de canalizare¹.

_____________________

¹ Raportul Băncii Mondiale privind examinarea posibilităţii regionalizării sectorului de AAS din Republica Moldova (2013)

Sectorul este fragmentat într-o mulţime de prestatori ineficienţi de scara mică.

Ţara dispune de peste 1000 de aducţiuni de apă, fiecare fiind sub responsabilitatea unei organizaţii diferite. Descentralizarea serviciilor de apă şi canalizare după anul 2000 a delegat responsabilitatea pentru prestarea serviciilor către primării şi prestatorii de servicii municipali. În afara oraşelor Chişinău şi Bălţi, un număr de 39 de operatori apă-canal urbani activează în Moldova deservind orăşele cu 14 mii locuitori în medie.

Doar şase din 39 de operatori urbani apă-canal activează la un nivel acceptabil de performanţă, în baza unui indice compus care combină diverşi parametri de performanţă pentru care există date disponibile (de ex. acoperirea cu servicii de alimentare cu apă, apă neaducătoare de venituri, coeficientul de funcţionare, rata de contorizare şi de aprovizionare cu cadre). Şase din 11 cei mai mari operatori (în ceea ce priveşte numărul de populaţie deservită) au dat dovadă de un nivel semnificativ mai mare de performanţă decât ceilalţi: Ceadîr-Lunga (în UTA Găgăuzia), Cahul, Floreşti, Căuşeni, Chişinău şi Bălţi. Chiar şi în cadrul acestui grup, operatorii necesită o fortificare operaţională semnificativă pentru a atinge niveluri satisfăcătoare de performanţă conform standardelor internaţionale.

Peste jumătate din operatori nu sunt sustenabili din punct de vedere financiar.

Veniturile operaţionale din comercializarea serviciile de apă şi de canalizare nu acoperă cheltuielile operaţionale a 21 de operatori.

În zonele rurale, performanţa şi capacităţile operaţionale sunt foarte reduse. În multe sate, în cadrul primăriei este creată o structură pentru gestionarea serviciilor de alimentare cu apă. Altele au creat asociaţii ale utilizatorilor de apă sau întreprinderi comunale. Doar în câteva sate, companiile private deţin în proprietate şi operează sisteme mici de aprovizionare cu apă. Majoritatea organizaţiilor pur şi simplu gestionează sistemele moştenite din fosta Uniune Sovietică, dar nu sunt capabile să investească sau să realizeze o întreţinere profesională. Infrastructura dată este în stare deplorabilă şi aproape jumătate din aducţiunile de apă nu funcţionează la moment.

√ Dificultăţi în ceea ce priveşte accesibilitatea financiară

Circa o treime din populaţia ţării trebuie să-şi limiteze consumul de apă din cauza constrângerilor accesibilităţii financiare. Deoarece 5% din bugetul gospodăriilor casnice se situează la limita superioară a capacităţii de plată pentru serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare a unei familii în ţările în curs de dezvoltare, există preocuparea că în Republica Moldova furnizarea unor servicii la un standard minim de calitate s-ar pute să nu poată fi suportată financiar de o mare parte a populaţiei. În prezent costul real al serviciilor de apă şi de canalizare, care conţine valoarea investiţiilor şi reinvestiţiilor, nu poate fi încasat de la toţi consumatorii, se recomandă stabilirea şi punerea în aplicare a unor principii de bază pentru constituirea şi operarea viitoarei infrastructuri de alimentare cu apă şi de canalizare².

_____________________

² Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028)

√ Finanţarea sectorului nu face faţă necesităţilor curente

Cheltuielile capitale curente sunt insuficiente pentru a stimula dezvoltarea infrastructurii, cu atât mai puţin sporirea calităţii serviciilor. Cu excepţia întreprinderilor construite recent, infrastructura de alimentare cu apă şi canalizare este învechită şi majoritatea întreprinderilor sunt în condiţii deplorabile, necesitând reabilitări sau înlocuiri majore.

Conform Strategiei de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028), aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.199 din 20 martie 2014, investiţiile de capital necesare pentru acoperirea cu infrastructură îmbunătăţită de apă şi de canalizare a republicii până în anul 2028 se estimează la 705 mil. euro pentru alimentarea cu apă potabilă şi managementul apei uzate.

Alocaţiile bugetare pentru cheltuielile capitale pentru operatori nu ajung până la necesităţile estimate de finanţare, iar cheltuielile reale sunt şi mai reduse din cauza subexecutării.

În afara granturilor de dezvoltare, opţiunile de finanţare capitală sunt limitate, cu excepţia câtorva operatori mai mari. Dezvoltarea infrastructurii de alimentare cu apă şi canalizare se bazează aproape în mod exclusiv pe granturile de dezvoltare. Accesul la împrumuturi din partea instituţiilor de finanţare internaţionale (IFI) s-a limitat până la moment doar la cele mai mari oraşe, care-şi pot demonstra credibilitatea. Veniturile provenite din tarifele la apă şi canalizare pot fi utilizate pentru cheltuieli capitale minore de câţiva operatori (de obicei, cei mai mari).

3. EXPERIENŢA REPUBLICII MOLDOVA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE REGIONALIZAREA

SECTORULUI DE APROVIZIONARE CU APĂ ŞI SANITAŢIE

Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028), recunoaşte regionalizarea drept o prioritate pentru abordarea calităţii resurselor de apă şi constrângerilor de fiabilitate.

Aceasta recomandă următoarele:

- elaborarea schemelor de alimentare cu apă din râurile Nistru şi Prut;

- reducerea numărului de operatori prin regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare.

Schemele intercomunale de alimentare cu apă sunt implementate la o scară mai mică, de obicei în acelaşi raion.

Acestea constau din extinderea reţelelor de aprovizionare cu apă (şi mai rar a celor de canalizare) de la centrele raionale spre satele din vecinătate.

Primele discuţii privind regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare au început în Republica Moldova în anul 2010, odată cu decizia Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) de a finanţa Proiectul Dezvoltarea Companiilor de Apă şi Canalizare, susţinut de BERD, Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Fondul de Investiţii în Vecinătate (FIV).

În scopul îmbunătăţirii situaţiei în sectorul AAC, Ministerul Mediului, cu susţinerea financiară din partea celor trei donatori, implementează proiectul de regionalizare a companiilor de alimentare cu apă şi canalizare în 6 raioane, câte două din fiecare parte a Moldovei, la sud – Leova şi Ceadîr - Lunga; la centru – Orhei şi Hînceşti; la nord – Floreşti şi Soroca.

Acest proiect se implementează în baza:

- Acordului de Împrumut între Republica Moldova şi BERD, semnat la 16 iunie 2010;

- Contractului de finanţare dintre Republica Moldova şi BEI, semnat la 26.09.2010;

- Acordului de finanţare cu FIV, semnat la 26.11.2010.

Costul total al Proiectului este estimat la 30 milioane euro, din ele

♦ 10 milioane de euro împrumut finanţat de BERD;

♦ 10 milioane euro împrumut finanţat de BEI;

♦ 10 milioane de euro grant finanţat prin FIV.

Programul presupune regionalizarea companiilor de apă şi canalizare prin intermediul extinderii serviciilor acestora în localităţile învecinate, fiind structurat ca program de investiţii prioritare. Localităţile beneficiare şi-au asumat angajamentul de a ajusta tarifele şi de a introduce principii de operare bazate pe recuperarea costurilor acestor companii, cu scopul de a asigura viabilitatea financiară a acestora. Astfel, au fost regionalizate companiile de apă în Societăţi pe Acţiuni şi încheiate contracte de prestări (delegare) servicii, au fost elaborate şi aprobate Planuri Sociale şi de Mediu, sporind accesibilitatea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare pentru 29 de sate din unitatea administrativ-teritorială a raioanelor menţionate.

Dezvoltarea apeductului Soroca-Bălţi include priza de apă de pe fluviul Nistru, o staţie de tratare şi o conductă de transmisie spre Bălţi, construit în 1980 pentru a alimenta cu apă oraşul Bălţi, fapt ce va permite utilizarea sistemului la întreaga capacitate de funcţionare, care este operat de Î.I.S. "Acva-Nord", întreprindere constituită de către Agenţia "Apele Moldovei", care comercializează apă Î.M. Regia "Apă-Canal" Bălţi.

Actualmente se execută lucrări de reabilitare a staţiilor de pompare finanţate din Fondul Ecologic Naţional (FEN).

Un studiu de fezabilitate pentru extinderea sistemului de alimentare cu apă spre raioanele din vecinătate (Sîngerei, Teleneşti, Floreşti, Drochia, Rîşcani, Soroca) este elaborat cu suportul financiar acordat de BERD.

Ca rezultat, a fost semnat Acordul de Împrumut dintre Republica Moldova şi BERD în valoare de 10 mln. euro şi Contractul de Finanţare cu BEI pentru implementarea Proiectului de alimentare cu apă în regiunea de dezvoltare Nord a Republicii Moldova.

Obiectivul general al proiectului este fortificarea viabilităţii unui operator regional în vederea:

(I) îmbunătăţirii nivelului serviciilor cu un accent pe construcţia şi mentenanţa adecvată a infrastructurii de apă;

(II) creşterea eficienţei;

(III) efectuarea de investiţii de capital optime;

(IV) asigurarea sustenabilităţii financiare, tehnice şi de mediu pe termen lung, luând în considerare constrângerile de suportabilitate ale utilizatorului final.

Extinderea apeductului Chişinău-Străşeni-Călăraşi va unifica sistemele de alimentare cu apă a mun. Chişinău, or. Străşeni şi a or. Călăraşi, cu conectarea treptată a circa 20 de localităţi rurale, situate de-a lungul apeductului (respectiv 20 şi 45 km la nord-vest de Chişinău), constituie un element strategic de infrastructură în contextul regionalizării serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare.

Este iniţiat procesul de elaborare a Studiului de Fezabilitate, susţinut financiar de către KfW, în sumă de 730 mii euro.

Proiecte finanţate de Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR)

FNDR alocă granturi pentru proiecte cu condiţia ca acestea să promoveze regionalizarea activităţilor economice şi infrastructurii, îmbunătăţirea serviciilor în oraşele mici şi localităţile rurale care fac parte din strategiile Instituţiilor de Finanţare Internaţională (IFI) în Republica Moldova şi care au încercat să implementeze astfel de strategii prin finanţarea proiectelor de regionalizare.

Iniţiativele de regionalizare la moment cuprind jumătate din suportul financiar acordat de guvern şi IFI pentru dezvoltarea infrastructurii din sector.

Acest fond finanţează (2013-2015) extinderea a 13 scheme regionale de aprovizionare cu apă şi canalizare, majoritatea fiind la nivel de raion. Peste 100 km de conducte de apă vor asigura accesul la surse adecvate de apă în zonele rurale îndepărtate. Cinci din ele implică interconectarea serviciilor de canalizare şi dezvoltarea capacităţii de epurare centralizată a apelor uzate.

Proiectul modernizării serviciilor publice locale (2010 - 2016)

Acest proiect este cofinanţat de Agenţia de Cooperare Internaţională a Germaniei (GIZ), Guvernul German, Guvernul României şi Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare Internaţională, care oferă asistenţă tehnică extinsă Agenţiilor de Dezvoltare Regională din cadrul Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului. În acest context, GIZ a implementat două proiecte-pilot de regionalizare, care implică extinderea sistemelor urbane din raioanele Cahul şi Rîşcani spre comunităţile învecinate.

Urmare a proiectului locuitorii satului Roşu au beneficiat de servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă prin extinderea infrastructurii de apă în cooperare cu operatorul apă-canal Cahul şi satele învecinate.

Reabilitarea sistemelor de aprovizionare cu apă în raionul Nisporeni. Strategia Agenţiei Austriece de Dezvoltare (ADA) pentru Moldova în 2011-2015 prioritizează alimentarea cu apă şi canalizare a zonelor rurale, cu un buget anual dedicat de circa 2,5USD milioane. ADA este donatorul principal, împreună cu suportul UE şi SDC, Fondul Ecologic Naţional şi contribuţia locală, pentru un proiect care va îmbunătăţi alimentarea oraşului Nisporeni (din râul Prut) şi a comunităţilor rurale din împrejurime. ADA mai oferă asistenţă tehnică pentru reabilitarea staţiei de epurare a apelor uzate din or. Cantemir şi extinderea reţelei de canalizare spre satele vecine.

Cu excepţia schemelor majore interraionale, proiectele de regionalizare, de obicei, sunt proiectate şi implementate la nivel local fără coordonarea planificării cu autorităţile naţionale. Drept rezultat, majoritatea schemelor sunt prevăzute la nivel de raion, ceea ce nu implică neapărat soluţii cu costuri mai mici.

Alimentarea oraşului Făleşti cu apă din râul Prut a fost un alt proiect care a avut ca obiectiv consolidarea cooperării regionale în scopul asigurării cu apă potabilă şi canalizare a populaţiei din raionul Făleşti şi oportunităţi create pentru localităţile din raioanele Ungheni şi Glodeni de gestionare durabilă a resurselor acvatice în context regional. Proiectul dat, de dezvoltare regională, a fost finanţat, în mare parte, de către Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR) şi implementat de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord (ADR Nord).

3.1. ANALIZA EXPERIENŢEI ALTOR ŢĂRI

ÎN PROCESUL REGIONALIZĂRII

Analiza experienţei statelor din Europa în domeniul cooperări intercomunitare a scos în evidenţă trei modele de bază de instituţionalizare:

√ Un model puternic integrat, în mare parte de drept public, cu entităţi intercomunale specifice (entităţi ce prestează separat servicii de alimentare cu apă şi de canalizare) şi funcţii-cheie predeterminate în ceea ce priveşte serviciile de bază, dispunând de resurse considerabile de management.

Supravegherea de stat, atât în aspectele financiare, cât şi legale, este bine dezvoltată, iar cadrul legal este foarte detaliat. Modelul intercomunal puternic integrat este bazat pe o structură specifică autonomă, care centralizează un număr mare de competenţe-cheie şi se bucură de resurse semnificative şi de putere de decizie mare.

Scopul este acela de cooperare între autorităţile locale, care sunt entităţi publice, în cadrul unui organism public specific, în întregime conceput pentru gestionarea în comun a serviciilor, care sunt, de obicei, de interes general.

Acest organism public este proiectat pentru a fi în măsură să ia decizii de sine stătător în numele municipalităţilor membre prin intermediul mecanismelor interne integrate, care limitează oarecum autonomia acestor autorităţi. Iniţiativa pentru această cooperare provine în principal de la guvern, deşi autorităţile locale iau decizia privind înfiinţarea acesteia, durata de cooperare şi, uneori, privind formele pe care le ia şi domeniile de responsabilitate respective. Astfel de cooperare intercomunală există în Franţa, Spania şi Portugalia.

√ Un alt model mai flexibil, bazat pe libertatea autorităţilor locale de a opta pragmatic pentru furnizarea în comun a serviciilor publice de diferită tehnicitate.

Acest model se bazează pe entităţi existente, cum ar fi asociaţii, uniuni sau întreprinderi - sau chiar pe aranjamente informale de cooperare - şi este bazat pe dreptul privat. Legea aplicabilă nu este specifică doar pentru cooperarea intercomunală, iar supravegherea este limitată.

Cele mai multe dintre normele aplicabile şi procedura contractuală sunt prevăzute în statute (România, Bulgaria, Republica Cehă, Regatului Unit).

√ Un model mixt, adoptat de majoritatea ţărilor din Europa şi care combină cele două modele anterioare.

Cele mai multe ţări au optat pentru un model mixt de cooperare intercomunală care cuprinde structuri de drept public şi de drept privat, primele fiind alese pentru legitimitatea lor democratică şi fiabilitatea resurselor, cel din urmă pentru flexibilitatea lor.

Un exemplu al modelului mixt poate fi Macedonia, legislaţia căreia prevede atât structuri de drept privat (pentru serviciile publice de gospodărie comunală în special), cât şi structuri de drept public (instituţia publică comună, prestarea serviciului de către o municipalitate pentru şi în numele altei municipalităţi - delegarea).

Aranjamentele instituţionale ale sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare sunt diferite în Europa de Vest, variind de la un model foarte fragmentat (Danemarca) la unul foarte consolidat (Anglia şi Ţara Galilor), infrastructura fiind deţinută şi operată de autorităţile publice locale. În unele cazuri serviciile de alimentare cu apă sunt combinate cu serviciile de canalizare şi evacuare a apelor uzate, cu o tendinţă de combinare a tuturor operaţiunilor (managementului lanţului integrat).

Cazurile Regatului Unit şi al Franţei sunt remarcabile din punctul de vedere al implicării sectorului privat.

Modelul Regatului Unit: Privatizare totală

În 1989 RU a fost printre primele ţări care au iniţiat privatizarea modernă a sectorului de apă. La acea etapă, sectorul consta din 10 autorităţi regionale din domeniul apelor, responsabile de alimentarea cu apă, canalizare şi alte servicii, şi 29 de companii responsabile "doar de apă", în proprietatea diferitor autorităţi locale.

Sarcinile regulatorii pentru gestionarea resurselor în domeniul apelor au fost atribuite unei autorităţi nou-create şi cele 10 autorităţi au fost restructurate într-o societate pe acţiuni cu o perioadă concesională de 25 de ani, acţiunile fiind scoase la vânzare la bursă pe data de 12 decembrie 1989.

Cele 29 de companii responsabile "doar de apă" au fost supuse aceluiaşi regim, iar restricţiile statutare de contractare a împrumuturilor şi achitare a dividendelor pentru acţionari au fost anulate.

Guvernul a creat Biroul pentru Servicii în domeniul Apelor (OFWAT) în calitate de agenţie de reglementare. Procesul de stabilire a preţurilor a fost reglementat de metodologia privind preţurile-limită, care prevede stabilirea unor plafoane pentru limitarea creşterii preţurilor, însă permite operatorilor să-şi păstreze beneficiile obţinute prin sporirea eficienţei. Limitarea creşterilor preţurilor s-a bazat pe experienţa pozitivă precedentă a companiei British Telecom.

Comisia Marii Britanii de Promovare a Concurenţei era organul de ultim resort pentru operatorii care doreau să atace hotărârile agenţiei de reglementare.

În urma reformelor a fost atras un volum enorm de investiţii noi, s-a asigurat respectarea deplină a standardelor UE, o calitate mai înaltă a apelor din râu şi un sistem mai transparent de tarifare, însă şi o majorare semnificativă a preţurilor (40% în anii 90).

Analiza comparativă a tarifelor medii pentru apă în principalele oraşe din întreaga lume (2011) a arătat, însă, că tarifele pentru apă din RU sunt relativ mici (1.48 EUR/m³), în comparaţie cu alte state membre UE.

Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă şi canalizare în RU este universal. S-a estimat că 97% din gospodăriile casnice sunt conectate la o reţea de canalizare. Ponderea apei nefacturate (pierderi tehnice şi comerciale) este de 19% (în comparaţie cu 26% în Franţa şi 6% în Olanda).

Investitorii străini acum domină piaţa, în timp ce companiile responsabile "doar de apă" au trecut printr-un proces de fuzionare (din 29 iniţial au rămas doar 12).

Modelul francez (managementul delegat)

Trăsătura principală a sectorului alimentării cu apă şi de canalizare din Franţa este participarea înaltă a sectorului privat. Conform legislaţiei Franţei, infrastructura sectorului este în proprietatea autorităţilor publice locale.

În Franţa autorităţile locale sunt fragmentate, cu 36700 de municipii, care deseori formează asociaţii cu alte municipii în domeniul alimentării cu apă şi canalizării. Aproximativ 12000 de entităţi administrative (municipale sau ale asociaţiilor municipale) sunt responsabile de alimentarea cu apă, în timp ce aproximativ 16700 entităţi sunt responsabile de canalizare. Managementul este asigurat de autorităţile municipale (management direct) sau este externalizat, fiind contractaţi prestatori de servicii privaţi în baza diferitor aranjamente contractuale, de obicei contracte de management, leasing şi concesiune (management delegat). 99,5% din populaţie are acces la alimentarea cu apă, şi 82% sunt conectaţi la un sistem de canalizare (2004). Conform estimărilor conservative, 75% din serviciile de alimentare cu apă potabilă şi 50% din serviciile de canalizare sunt gestionate de sectorul privat. Părţile rămase sunt gestionate de circa 2000 entităţi intermunicipale de servicii comunale cu scopul specific de a oferi servicii de alimentare cu apă, deservind aproximativ 23000 municipii. Entităţile de servicii comunale ar putea oferi şi servicii de canalizare, însă uneori de aceasta se ocupă în mod direct autorităţile municipale (în timp ce alimentarea cu apă este în responsabilitatea unei entităţi intermunicipale de servicii comunale).

Franţa este dominată de 3 operatori privaţi mari, şi anume Veolia, Suez şi Saur, deservind 38%, 18% şi, respectiv, 8% din populaţie, care împart între ele piaţa "privată" a sectorului. Modelul francez se bucură de o largă recunoaştere internaţională. Principalul punct forte al acestuia este considerată a fi flexibilitatea.

Tarifele pentru apă sunt aprobate de autorităţile locale şi diferă semnificativ din punct de vedere a structurii şi nivelului costurilor. Consiliul de Stat al Franţei este instanţa de ultimul resort pentru soluţionarea conflictelor şi a activat în calitate de agenţie de reglementare "de facto".

Modelul francez de management delegat se bucură de o apreciere universală şi ar putea funcţiona bine în Moldova, care are un regim similar al drepturilor de proprietate.

Olanda: Afacerile private - proprietarii publici

Sectorul public în Olanda a trecut printr-un proces de agregare la toate nivelurile. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sectorul de alimentare cu apă şi sanitaţie al Olandei, care constă din serviciile de alimentare cu apă potabilă (10 operatori regionali), colectare a apelor uzate (deţinute şi operate de 426 municipii), şi epurarea apelor uzate (27 Consilii Regionale în domeniul apelor).

Un Operator Regional are statutul unei societăţi pe acţiuni care operează cu activele care le deţine, iar acţiunile acesteia fiind în posesia autorităţilor publice locale. Operatorilor regionali li se permite să obţină profituri "rezonabile", definite de legislaţie, şi sunt capabili să-şi finanţeze propriile investiţii (65% finanţate prin credite comerciale).

Sectorul a trecut printr-un proces de agregare, care iniţial a fost promovat de Guvern, iar de către sectorul de apă şi sanitaţie a fost preluat la o etapă mai târzie. Procesul de agregare a început după cel de-al doilea război mondial, însă Guvernul a hotărât să accelereze acest proces în 1975 pentru a satisface cererea în creştere.

Legea cu privire la alimentarea cu apă din 1975 a oferit Guvernului atribuţii de a da indicaţii adecvate operatorilor. S-a argumentat că cererea în creştere va necesita ca un volum din ce în ce mai mare de ape subterane să treacă în ape de suprafaţă, şi în acelaşi timp poluarea a devenit o problemă acută. Au fost necesare investiţii masive în epurarea apelor, şi pentru a le obţine mai multe municipalităţi au stabilit relaţii de colaborare. Dimensiunea minimă a unui operator a fost stabilită la 100000 conexiuni.

În 1999 în Olanda activau 33 de operatori cu dimensiunea medie de 200000 conexiuni, 7 operatori fiind încă sub limita de 100000 de conexiuni. Ultimii operatori mici au fuzionat abia în 2010. Procesul de fuzionare a fost complicat de mediul psihologic din cadrul sectorului, necesitatea de compensare şi drepturile de vot în noii operatori regionali.

Conform legii cu privire la alimentarea cu apă, proprietarilor trebuie să li se compenseze pierderea viitoarelor profituri. Aceste sume au fost semnificative: Rotterdam a fost cel mai clar caz cu o compensaţie de circa 100 milioane USD, finanţate dintr-un împrumut contractat de noul operator regional. Controlul noilor operatori a fost o altă temă controversată, şi pentru acest caz o soluţie olandeză tipică a devenit o practică standard: drepturile de vot pentru acţionarii majoritari au fost limitate până la cel mult 50%.

9 operatori responsabili "doar de alimentarea cu apă" funcţionează până în prezent (2012), Waternet, care se ocupă de alimentarea cu apă, colectarea şi epurarea apelor uzate în regiunea din jurul oraşului Amsaterdam, fiind unica excepţie (lanţul integrat). Probabil pe viitor, în rezultatul proceselor de agregare se va ajunge la modelul managementului lanţului integrat în sectorul apelor, combinînd cele 3 subsectoare şi obţinînd economii de scară şi financiare evidente.

Sectorul de apă al Olandei este bine cunoscut pentru eficienţa sa, înregistrând o majorare cu 15% a eficienţei în perioada anilor 1997-2008 (preţul din 2008: 1,31 EUR/m³). Conform rezultatelor analizei comparative a tarifelor medii pentru apă în oraşele principale din întreaga lume (2011), tarifele medii pentru apă sunt 1,59 EUR/m³. Accesul la servicii îmbunătăţite de alimentare cu apă şi canalizare în Olanda este universal. S-a estimat că 97% din gospodăriile casnice sunt conectate la o reţea de canalizare. Volumul apei nefacturate are o pondere de 6%.

Modelul român de instituţionalizare a regionalizării

Autorităţile române au iniţiat procesul de regionalizare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare având scopul de a asista autorităţile locale în crearea operatorilor regionali pentru serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare şi în întărirea capacităţii autorităţilor locale de a controla în mod eficient activităţile acestora.

Regionalizarea se realizează prin intermediul a trei elemente instituţionale:

• Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară (ADI);

• Operatorul Regional (ROC);

• Contractul de delegare a gestiunii serviciilor.

Relaţia dintre acestea va fi reglementată prin statutul ADI, actul constitutiv al ROC si Contractul de delegare a gestiunii.

Rolul Autorităţilor Locale (AL) în acest proces se reflectă prin participarea cu aport la capitalul social al ROC, aprobarea actului constitutiv al ROC, precum şi actului constitutiv şi statutului ADI prin care aceasta din urma este învestită să exercite o serie de atribuţii, drepturi şi obligaţii pentru şi în numele unităţilor administrativ-teritoriale membre.

Figura 1. Cadrul instituţional pentru regionalizarea serviciilor

de alimentare cu apă şi de canalizare în România

ADI va fi principalul interlocutor al ROC ca interfaţă de discuţii şi cu rol de coordonare şi va reprezenta interesele comune ale membrilor săi în ceea ce priveşte serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare.

Contractul de delegare a gestiunii reprezintă elementul care stă la baza organizării operaţionale şi instituţionale a gestiunii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare şi este destinat să:

• Asigure o relaţie echilibrată între AL si ROC.

• Să concentreze pe pregătirea, finanţarea şi executarea planurilor de investiţii, ca o bază pentru îmbunătăţirea performanţei serviciilor.

• Asigure controlul elementelor-cheie care determină o gestiune eficientă, dinamica şi durabilă în sectorul de apă şi sanitaţie.

Astfel, ROC este responsabil pentru administrarea, operarea, întreţinerea, îmbunătăţirea, reînnoirea şi extinderea, acolo unde este cazul, a tuturor mijloacelor fixe ce fac obiectul contractului, cel mai important risc asumat de ROC fiind neplata serviciilor furnizate de către clienţi, conform prevederilor contractuale.

Proprietatea asupra bunurilor publice şi responsabilitatea pentru furnizarea de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare la costuri suportabile le revin în continuare AL.

Luând în considerare că procesul de regionalizare a serviciilor necesită o perioadă de timp relativ lungă atât pentru crearea ROC, cât şi pentru consolidarea sa, sprijinul activ al autorităţilor naţionale/locale este absolut necesar în vederea finalizării la termen a acestui proces.

Pentru Republica Moldova se propune aplicarea modelului român de instituţionalizare a regionalizării, care şi-a dovedit pe deplin, eficacitatea în România şi în alte ţări din Uniunea Europeană. Modelul dat a fost identificat ca cel mai compatibil cu legislaţia Uniunii Europene şi aplicabilitatea sa în practica Republicii Moldova.

Anexa nr.2

la Ordinul Ministerului Mediului

nr.122 din 4 decembrie 2015

GHID

PRIVIND REGIONALIZAREA SERVICIILOR PUBLICE

DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE

1. INTRODUCERE

În condiţiile în care Republica Moldova are una dintre cele mai fragmentate sisteme de organizare administrativ – teritoriale, furnizarea/prestarea unor servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare eficiente este posibilă doar în cadrul iniţiativelor de regionalizare care depăşesc limitele administrative ale unei localităţi şi care presupun implicarea mai multor unităţi administrativ-teritoriale. Din punct de vedere economic, un serviciu public de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi durabil doar când este asigurat un număr minim de utilizatori şi este furnizat un volum de servicii. Astfel, regionalizarea are un potenţial deosebit de a contribui la îmbunătăţirea şi dezvoltarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, de a răspunde mai eficient provocărilor curente.

Regionalizarea are scopul de a îmbunătăţi calitatea şi accesul la infrastructura de apă şi de canalizare, prin furnizarea unor servicii de alimentare cu apă şi de canalizare aliniate politicilor şi practicilor UE. Practica internaţională arată că elementul-cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei infrastructurii şi serviciilor locale de apă şi de canalizare, sub aspectul calităţii şi costurilor, îl reprezintă organizarea şi operarea serviciilor la nivel regional prin utilizarea de resurse şi facilităţi comune.

Înfiinţarea operatorilor regionali şi implicit delegarea gestiunii serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare către aceştia, constituie un proces esenţial pentru asigurarea respectării în termenii stabiliţi a acquis-ului comunitar şi de asemenea pentru dezvoltarea capacităţii de absorbţie a fondurilor şi de implementare a viitoarelor proiecte de investiţii.

Ghidul este destinat factorilor de decizie, persoanelor cu funcţii de răspundere şi experţilor implicaţi în procesul de regionalizare la nivel local şi naţional.

2. STAREA ACTUALĂ ŞI POLITICA DE DEZVOLTARE A SECTORULUI

DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE

2.1. Infrastructura

Sisteme de alimentare cu apă

În anul 2014 pe teritoriul ţării au fost construite 836 sisteme de alimentare cu apă. Din total apeducte, pe parcursul anului au funcţionat 784 sisteme sau circa 94 la sută.

Figura 1. Sisteme de alimentare cu apă, 2010-2014

Lungimea totală a reţelelor de distribuţie a apei potabile a constituit 10,5 mii km sau cu 0,6 mii km mai mult faţă de anul 2013. Dat fiind că nu toate sistemele de alimentare cu apă sunt funcţionale, de facto pe parcursul anului au funcţionat 10,3 mii km de reţea (98,1%). Volumul de apă captată a constituit 115,1 mil. m.c., inclusiv 71,6% din surse de suprafaţă, 22,1% din surse subterane şi 6,3% din alte surse.

În anul 2014 cu servicii de alimentare cu apă au fost asigurate 30,7% din localităţile ţării (în anul 2013 – 25,1%), 85,9% din oraşe (75,4%) şi 28,6% din localităţile rurale (22,9%). Dacă ne referim la populaţie, constatăm că circa 1,6 milioane cetăţeni beneficiază de servicii de alimentare cu apă, ce reprezintă 44,4% din populaţia ţării.

În anul 2014 volumul de apă distribuită de către operatori a constituit 74,3 mil. m.c sau cu 0,6 mii m.c. mai puţin decât în anul 2013. În medie pe an, la un locuitor revine 14,9 m.c. apă furnizată. În profil teritorial cel mai mare volum de apă furnizată la un locuitor se înregistrează în mun. Chişinău – 42,2 m.c., UTA Găgăuzia – 8,9 m.c., după care urmează regiunea Sud – 7,7 m.c. Din volumul total de apă distribuită, 53,2 mil. m.c. sau 71.7% este distribuită populaţiei, 5,5% - instituţiilor bugetare, iar 22,8% altor consumatori, precum agenţii economici. Volumul de apă realizat populaţiei comparativ cu anul precedent s-a majorat cu 0,8%. În aspect regional, de asemenea, se remarcă o majorare a volumului de apă livrat populaţiei, în mod special în regiunea de Centru cu 27,2%, iar în regiunea Nord şi UTA Găgăuzia cu circa 5 la sută.

Sisteme de canalizare centralizate

În anul 2014, din total apeducte, 166 au fost dotate cu sisteme de canalizare, din care au funcţionat 121 sisteme sau cu 13 unităţi mai mult comparativ cu anul 2013. Din total sisteme de canalizare, 101 sunt dotate cu staţii de epurare, din care funcţionale sunt doar 70 unităţi. Numărul localităţilor cu sisteme de canalizare a constituit 136, dar funcţionale au fost doar în 107 localităţi.

Figura 2. Sisteme de canalizare, 2010-2014

Lungimea totală a reţelei de canalizare a constituit 2,7 mii km, din care de facto au funcţionat 2,5 mii km (92,6%). Capacitatea zilnică de epurare a apelor uzate pe parcursul anului 2014 a fost de 0,6 mil. m.c. de apă.

Volumul total al apelor uzate colectate în 2014 a constituit 66,6 mil. m.c., din care 56,5% reprezintă apele uzate recepţionate de la populaţie.

Prin staţiile de epurare a apei uzate au trecut 63,8 mil. m.c. apă uzată (95,8%). Din volumul total de apă uzată 93,9% au fost epurate biologic, 81,0% mecanic, iar 5,5% au fost epurate insuficient. Pe parcursul anului la reţelele de canalizare au fost înregistrate 16,6 mii de avarii, cu 7,8 mii mai puţin comparativ cu anul 2013.

Dezvoltarea sectorului alimentare cu apă şi sanitaţie se bazează pe principalul document din sector Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie (2014-2028), precum şi alte politici de dezvoltare a Republicii Moldova. Cadru legislativ vizează îmbunătăţirea politicilor naţionale şi armonizarea cadrului legal în conformitate cu acquis-ul comunitar şi standardele europene, obligaţie pe care şi-a asumat-o Republica Moldova prin semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană.

Obiectivul general al Strategiei îl constituie asigurarea graduală a accesului la apă sigură şi sanitaţie adecvată pentru toate localităţile şi populaţia Republicii Moldova, contribuind astfel la îmbunătăţirea sănătăţii, demnităţii şi calităţii vieţii şi la dezvoltarea economică a ţării.

Realizarea acestui obiectiv necesită adoptarea şi implementarea unor politici adecvate de dezvoltare, concentrate pe nevoile reale ale populaţiei, având în rezultat servicii mai eficiente şi mai bine organizate.

Politica adoptată de Republica Moldova menită să asigure îndeplinirea obiectivelor Strategiei constă în regionalizarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, care sunt fragmentate şi dispersate în prezent.

Procesul de regionalizare constă în concentrarea serviciilor furnizate către un grup de municipii/oraşe într-o anumită zonă geografică definită de un bazin hidrografic sau/şi de limite administrative (municipii, oraşe, comune, raioane).

În realizarea acestui proces, Strategia prevede unele măsuri, cum ar fi:

- asocierea autorităţilor administraţiei publice locale în structuri intercomunitare, în scopul dezvoltării în comun a serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie;

- reorganizarea întreprinderilor apă-canal, care îşi vor extinde aria de prestare a serviciilor de alimentare cu apă şi sanitaţie către alte unităţi administrativ-teritoriale, devenind modele de întreprinderi viabile economic etc. Ţinta intermediară o reprezintă crearea unor companii regionale, care să furnizeze servicii de alimentare cu apă şi canalizare pentru cel puţin 100000 de locuitori, cu un prag de excludere a comunităţilor cu mai puţin de 5000 de persoane în cazul canalizării şi de 500 de persoane în cazul conectării la alimentarea cu apă potabilă.

Regionalizarea serviciilor are ca scop final crearea a 3-5 companii regionale, care să furnizeze/presteze servicii de alimentare cu apă şi sanitaţie pentru întreaga populaţie din Republica Moldova, cu excepţia satelor mici.

Regionalizarea este un element-cheie pentru îmbunătăţirea eficienţei infrastructurii şi serviciilor locale de apă şi canalizare, sub aspectul calităţii şi costurilor, urmărind, în acelaşi timp, depaşirea fragmentării actuale excesive din sector şi realizarea economiilor de scară.

3. CADRUL LEGAL ŞI INSTITUŢIONAL

3.1. Cadrul legal şi normativ

În Republica Moldova, reglementarea sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare este asigurată prin:

Legea privind administraţia publică locală nr.436 din 28.12.2006, care stabileşte şi reglementează modul de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice în unităţile administrativ-teritoriale.

Legea cu privire la apa potabilă nr.272 din 10.02.1999. Această lege reglementează relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă şi stabileşte norme referitoare la asigurarea persoanelor fizice şi juridice cu apă potabilă, la funcţionarea sigură a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi la calitatea ei, răspunderea pentru încălcări în acest domeniu, stabileşte cerinţele pentru asigurarea exploatării sigure a serviciului de alimentare cu apă şi necesită a fi revizuită în conformitate cu Directiva 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman.

Legea apelor nr.272 din 23.12.2011, armonizată cu mai multe prevederi ale Directivelor europene, are ca scop crearea unui cadru legal pentru gestionarea, protecţia şi folosinţa eficientă a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în baza evaluării, planificării şi luării deciziilor în mod participativ.

Legea privind descentralizarea administrativă nr.435 din 28.12.2006 stabileşte cadrul general de reglementare a descentralizării administrative pe baza principiilor de repartizare a competenţelor între autorităţile publice. La domeniile proprii de activitate ale administraţiei publice locale se include şi distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor.

Legea privind serviciile publice de gospodărie comunală nr.1402 din 24.10.2002 stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea şi organizarea serviciilor publice de gospodărie comunală în unităţile administrativ-teritoriale, inclusiv monitorizarea şi controlul funcţionării lor.

Legea privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13.12.2013 stabileşte cadrul legal pentru înfiinţarea, organizarea, gestionarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, cerinţele şi condiţiile de încheiere a contractului de delegare a gestiunii.

Legea privind Statutul-cadru al satului (comunei), oraşului (municipiului) nr.436 din 06.11.2003 prevede că consiliul local stabileşte în Statutul localităţii, pe care îl aprobă, condiţiile de cooperare a autorităţilor unităţii administrativ-teritoriale cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară şi cu autorităţile similare din străinătate, modul de aderare la organismele naţionale sau internaţionale în vederea protecţiei şi promovării intereselor comune.

Legea nr.179-XVI din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public-privat stabileşte principiile de bază ale parteneriatului public-privat, formele şi modalităţile de realizare, procedura de iniţiere şi de realizare a acestuia, drepturile şi obligaţiile partenerului public şi ale partenerului privat.

Hotărârea Guvernului nr.476 din 04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard şi condiţiile generale de selectare a parteneriatului public-privat prevede aspecte metodologice privind realizarea parteneriatelor publice-private, precum şi documentele standard de aplicare, în acord cu bunele practici referitoare la procedurile standard privind iniţierea şi realizarea parteneriatelor public-private, monitorizarea şi încetarea acestora.

Hotărârea Guvernului nr.950 din 25.11.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind cerinţele de colectare, epurare şi deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare şi/sau în corpurile de apă pentru localităţile urbane şi rurale. Scopul prezentului Regulament este stabilirea cerinţelor de epurare a apelor uzate în localităţile rurale privind colectarea, depozitarea, epurarea şi deversarea apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv a cerinţelor de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate.

Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.802 din 09.10.2013 pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de deversare a apelor uzate în corpurile de apă, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.243-247 din 01.11.2013. Scopul Regulamentului este de a reglementa condiţiile de deversare a substanţelor prioritar periculoase în corpuri de apă de suprafaţă şi subterane sau pe terenuri ale fondului apelor;

Hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr.741 din 18.12.2014 cu privire la aprobarea Metodologiei de determinare, aprobare şi aplicare a tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă, de canalizare şi de epurare a apelor uzate, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.33-38 din 13.02.2015. Metodologia are drept scop stabilirea modului de calculare, aprobare, ajustare şi aplicare a tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă, de canalizare şi epurare a apelor uzate.

3.2. Cadrul instituţional

Autorităţile administraţiei publice locale

Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au competenţa exclusivă privind înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi crearea, administrarea şi exploatarea bunurilor proprietate publică din infrastructura tehnico-edilitară a unităţilor administrativ-teritoriale aferente acestui serviciu.

Potrivit Legii privind serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare nr.303 din 13.12.2013, consiliile locale decid în tot ceea ce priveşte:

• elaborarea şi implementarea planurilor proprii de dezvoltare şi de funcţionare, pe termen scurt, mediu şi lung, a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare;

• aprobarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare;

• administrarea sistemului public de alimentare cu apă şi de canalizare, ca parte a infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale;

• aprobarea regulamentelor şi a caietului de sarcini ale serviciului;

• adoptarea modalităţii de gestiune şi aprobarea documentaţiei privind organizarea şi derularea procedurii de delegare a gestiunii;

• aprobă indicatorii de performanţă ai serviciului etc.

Operatorii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare

Aproximativ 38 de operatori furnizează/prestează serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare în mediul urban, organizaţi din punct de vedere juridic în societăţi pe acţiuni ("Apă-canal Chişinău" S.A., "Servicii comunale Floreşti" S.A., "Apă-canal Leova" S.A., "Apă-Termo Ceadîr-Lunga" S.A., "Regia Apă-canal Orhei" S.A., "Regia Apă-canal Soroca" S.A., "Amen-Ver Hînceşti" S.A.) sau întreprinderi municipale. Dintre aceştia, 7 pot fi numiţi operatori regionali, deoarece furnizează/prestează serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare oraşului, precum şi localităţilor învecinate. În mediul rural, acest serviciu este asigurat, fie de autorităţile publice locale, în regim de gestiune directă, fie de întreprinderi individuale, societăţi cu răspundere limitată sau asociaţiile consumatorilor de apă, în regim de gestiune delegată.

Agenţia Naţională pentru Reglementare Energetică

Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică este autoritatea naţională responsabilă de reglementarea şi monitorizarea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare, competentă să exercite următoarele atribuţii:

- eliberarea de licenţe operatorilor care furnizează/prestează serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;

- avizarea tarifelor pentru serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare şi tarifele pentru serviciile auxiliare furnizate la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş;

- monitorizarea şi controlul activităţii operatorilor care furnizează/prestează serviciul la nivel de regiune, raion, municipiu şi oraş, inclusiv respectarea de către aceştia a obligaţiilor stabilite prin lege, licenţe, regulamente şi metodologii;

- elaborarea şi aprobarea legislaţiei secundare, în calitatea sa de autoritate de reglementare.

În reglementarea, dezvoltarea şi monitorizarea sectorului de alimentare cu apă şi de canalizare, un rol nu mai puţin important îl joacă următoarele autorităţi publice:

- Cancelaria de Stat;

- Ministerul Mediului şi instituţiile subordonate: Agenţia Apele Moldovei, Inspectoratul Ecologic de Stat, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, Serviciul Hidrometeorologic de Stat, Expediţia Hidrogeologică "EHGeoM", Institutul de Ecologie şi Geografie;

- Ministerul Sănătăţii prin Centrul Naţional de Sănătate Publică şi oficiile teritoriale a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii;

- Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor, iar la nivel regional Agenţiile de Dezvoltare Regională (Nord, Sud, Centru), care acordă suport în implementarea proiectelor de infrastructură în domeniul AAC cât şi suport în planificarea strategică a sectorului;

- Ministerul Finanţelor;

- Biroul Naţional de Statistică.

La nivel naţional se evidenţiază asociaţii neguvernamentale cu interese de importanţă majoră, şi anume Asociaţia operatorilor de apă din Republica Moldova "Moldova Apă-Canal" (AMAC) şi Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), Asociaţia Patronală a Serviciilor Publice din Republica Moldova.

4. REGIONALIZAREA SERVICIULUI DE ALIMENTARE CU APĂ ŞI DE CANALIZARE.

ETAPELE IMPLEMENTĂRII CADRULUI INSTITUŢIONAL

4.1. Elementele instituţionale ale regionalizării

În Republica Moldova, regionalizarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare urmează să fie iniţiată, promovată şi motivată de Guvern, iar deciziile vor fi luate de consiliile locale şi municipale. Scopul procesului de regionalizare este de a asista autorităţile publice locale în crearea operatorilor regionali şi întărirea capacităţilor de a controla în mod eficient activitatea acestora.

Regionalizarea se realizează prin intermediul a trei elemente instituţionale:

• Asociaţie de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – structură de cooperare cu statut de persoană juridică, înfiinţată, în condiţiile legii, de autorităţile administraţiei publice locale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare regională.

• Operatorul Regional reprezintă o societate comercială cu capital social public, înfiinţată de toţi sau de o parte din membrii asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, căruia i se atribuie în mod direct contractul de delegare a gestiunii.

• Contractul de Delegare a gestiunii serviciilor. Autorităţile administraţiei publice locale, membre a asociaţiei de dezvoltare intercomunitară deleagă împreună, gestiunea serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare către Operatorul Regional, printr-un contract unic de delegare a gestiunii serviciului public.

Relaţia dintre aceste entităţi va fi reglementată prin statutul Asociaţiei de dezvoltare intercomunitară, actul constitutiv al operatorului regional şi contractul de delegare a gestiunii.

Autorităţile publice locale participă cu aport la capitalul social al operatorului regional, aprobă actul constitutiv al operatorului regional, precum şi actul constitutiv şi statutul ADI, prin care aceasta din urmă este învestită să exercite o serie de atribuţii, drepturi şi obligaţii, pentru şi în numele unităţilor administrativ-teritoriale membre, în ceea ce priveşte exclusiv serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare.

ADI va fi principalul interlocutor al operatorului regional ca interfaţă de discuţii şi cu rol de coordonare şi va reprezenta interesele comune ale membrilor săi în ceea ce priveşte serviciile de alimentare cu apă şi de canalizare, în principal privind:

- Strategia comună de dezvoltare;

- Semnarea şi monitorizarea contractului de delegare;

- Politica tarifară;

- Controlul activităţii şi performanţelor operatorului regional.

Prin contractul de delegare a gestiunii, care constituie un instrument juridic eficace şi recunoaşte obiectivul Operatorului de a dobândi mai multă eficienţă, de a-şi dezvolta propriile sale capacităţi de autofinanţare bazate pe un sistem regional veritabil de gestiune a activelor, pe un proces managerial şi decizional profesional şi autonom, se vor introduce şi aplica drepturi şi obligaţii detaliate, operaţionale şi echilibrate pentru Delegatar şi pentru Operator.

"Delegare" înseamnă:

- dreptul exclusiv de a furniza/presta serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare în cadrul ariei de competenţă teritorială a autorităţii delegante.

- dreptul exclusiv de a exploata, întreţine şi administra bunurile delegate, precum şi investiţiile privind reabilitarea bunurilor existente şi cu extinderea ariei delegării.

Deci, Contractul de delegare a gestiunii serviciilor este actul juridic, încheiat în formă scrisă, prin care unităţile administrativ-teritoriale, individual sau în asociere, după caz, în calitate de delegatar atribuie, pe o perioadă determinată, unui operator licenţiat, în calitate de delegat, dreptul şi obligaţia de a presta/furniza integral serviciul public de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv dreptul şi obligaţia de a exploata infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciului/activităţii furnizate/prestate, în schimbul unei redevenţe, după caz.

Astfel, operatorul regional este responsabil pentru furnizarea/prestarea serviciului către utilizatori, cât şi pentru administrarea, operarea, întreţinerea, îmbunătăţirea, reînnoirea şi extinderea, acolo unde este cazul, a tuturor mijloacelor fixe ce fac obiectul contractului.

Conform Legii nr.303 din 13.12.2013, infrastructura aferentă serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare (sistemele publice de alimentare cu apă şi de canalizare) aparţin domeniului public. Prin urmare, atât infrastructura existentă la data semnării contractului de delegare a gestiunii, cât şi bunurile aferente infrastructurii care rezultă din investiţii derulate în perioada executării contractului de delegare sunt bunuri publice care aparţin unităţilor administrativ-teritoriale şi care urmează să fie returnate proprietarului lor la încetarea contractului de delegare.

Politica tarifară are ca ţintă recuperarea completă a costurilor şi este aplicată de către operatorul regional în conformitate cu reglementările aplicabile emise de ANRE, sub controlul şi cu aprobarea unităţii administrativ-teritoriale.

Proprietatea asupra bunurilor publice şi responsabilitatea pentru furnizarea/prestarea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, la costuri suportabile, le revin în continuare autorităţilor locale. Regionalizarea presupune ca grupuri de autorităţi locale dintr-o regiune specifică să îsi coordoneze eforturile în vederea implementării programelor de dezvoltare regională şi gestiunea serviciilor.

Este recomandabil ca procesul de regionalizare sa fie coordonat şi mediat de Consiliul Raional, având în vedere funcţia şi autoritatea pe care o are la nivel local.

4.2. Etapele implementării

Dezvoltarea sectorului alimentare cu apă şi sanitaţie se bazează pe principalul document din sector Strategia de alimentare cu apă şi sanitaţie(2014-2028), precum şi alte politici de dezvoltare a Republicii Moldova. Acest cadru vizează îmbunătăţirea politicilor naţionale şi armonizarea cadrului legal în conformitate cu acquis-ul comunitar şi standardele europene, obligaţie pe care şi-a asumat-o Republica Moldova prin semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană.

ETAPA 1: Etapa Pregătitoare. Studiul De Oportunitate

Obiectivele acestei etape sunt următoarele: (i) clarificarea cadrului legal, instituţional şi financiar al reformei; (ii) pregătirea unui plan de alimentare cu apă şi sanitaţie (Master Plan) care să îngusteze gama opţiunilor de agregare şi să descrie necesităţile de investiţii; (iii) generarea interesului în rândul consiliului local pentru procesul dat.

Conform Legii privind administraţia publică locală nr.436 din 28.12.2006, Consiliile Locale ar trebui să ia decizia cu privire la strategia şi gestionarea operatorului lor comun.

Înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare sunt fundamentate pe baza unor studii de oportunitate (numit studiu de fezabilitate pentru fundamentarea şi identificarea soluţiilor optime de delegare a gestiunii în art.13 alin.(14) din Legea nr.303 din 13.12.2013) care vor analiza următoarele elemente:

- nevoile comunităţilor locale;

- mărimea, gradul de dezvoltare şi particularităţile economico-sociale ale localităţilor;

- starea sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare existente;

- posibilităţile locale de finanţare a exploatării şi funcţionării serviciului, respectiv a înfiinţării ori dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare;

- raportul cost-calitate optim pentru serviciul furnizat/prestat utilizatorilor.

Activităţile care urmează a fi întreprinse în această etapă:

1. Elaborarea de către autorităţile publice locale a unui studiu privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, în comun, prin asociaţia de dezvoltare intercomunitară.

2. Adoptarea deciziilor consiliilor locale de aprobare a studiului privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, în comun, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii.

3. În temeiul studiului, consiliile locale şi raionale vor adopta decizia privind alegerea modalităţii de gestiune a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare.

Acest studiu de oportunitate va sta, de asemenea, la baza înfiinţării Operatorului Regional.

ETAPA 2. Înfiinţarea Asociaţiei De Dezvoltare Intercomunitară (ADI)

Activităţile care urmează a fi întreprinse în această etapă:

1. Această etapă demarează cu stabilirea unităţilor administrativ-teritoriale care vor participa la înfiinţarea ADI, respectiv a operatorului regional.

2. Elaborarea şi negocierea Actului Constitutiv şi Statutului ADI

În acest sens, viitorii asociaţi trebuie să convină asupra următoarelor aspecte importante:

- Modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de membru;

- Drepturile şi obligaţiile asociaţilor;

- Contribuţia fiecărui asociat la patrimoniul ADI;

- Structura organelor de conducere;

- Componenţa nominală a organelor de conducere;

- Procesul de adoptare a hotărârilor în cadrul structurii.

3. Aprobarea asocierii şi a formelor finale ale Actului Constitutiv şi Statutului ADI prin decizii ale autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre;

4. Semnarea Actului Constitutiv şi Statutului ADI de către preşedinţii consiliilor raionale, primari pentru unităţile administrativ-teritoriale membre;

5. Depunerea de către fiecare unitate administrativ-teritorială asociată a contribuţiei sale la patrimoniul iniţial al ADI şi punerea la dispoziţie a sediului ADI;

6. Dobândirea personalităţii juridice de către ADI, prin înregistrarea în Registrul de Stat al Organizaţiilor necomerciale.

ETAPA 3: Înfiinţarea Operatorilor Regionali

Punctul de plecare în înfiinţarea Operatorului Regional este reprezentat de hotărârile consiliilor locale şi raionale privind aprobarea studiului de oportunitate privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi gestiunea serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, în comun.

Operatorul Regional poate fi înfiinţat plecându-se de la operatorii existenţi, într-una dintre următoarele modalităţi:

- Prin reorganizarea administrativă a fostelor întreprinderi municipale de interes local într-o societate comercială, urmată de majorarea capitalului social al acesteia prin aporturi de capital ale tuturor sau unei părţi dintre membrii ADI;

- Prin majorarea capitalului unei societăţi comerciale existente (deja deţinută de o unitate administrativ-teritorială - principala societate comercială din sector existentă în raion) prin aporturi de capital ale tuturor sau unei părţi dintre membrii ADI care devin astfel acţionari ai Operatorului Regional;

- Prin înfiinţarea unei societăţi comerciale noi, cu capital social integral public, care are drept acţionari doar unităţi administrativ-teritoriale din zona în care Operatorul Regional va furniza serviciul şi care sunt totodată şi membri ai ADI.

Activităţile care urmează a fi întreprinse în vederea înfiinţării Operatorului Regional:

1. Înfiinţarea unui comitet de negociere pentru stabilirea aportului fiecărei autorităţi locale la capitalul social al Operatorului Regional, ale cărui concluzii să fie consemnate într-un raport de negociere. (Această activitate este opţională, însă creează premisele unei analize detaliate anterior înfiinţării operatorului).

2. Agrearea unei forme a Actului Constitutiv al societăţii comerciale nou-înfiinţate sau rezultate din reorganizare.

Următoarele elemente principale vor fi luate în discuţie atunci cînd se convine asupra formei finale a Actului Constitutiv al Operatorului Regional:

- Obiectul de activitate al Operatorului, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;

- Clauze privind conducerea, administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii operatorului de către organele statutare, controlul acesteia de către acţionari prin intermediul ADI, precum şi documentele la care aceştia vor putea să aibă acces pentru a se informa şi a-şi exercita controlul;

- Modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor;

- Modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

3. Adoptarea deciziilor autorităţilor deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale membre ale ADI, care sunt viitorii acţionari ai Operatorului Regional, privind participarea lor la capitalul social al operatorului, privind aprobarea Actului Constitutiv, privind desemnarea reprezentanţilor care vor semna Actul Constitutiv, precum şi a persoanei care va reprezenta interesele fiecărei autorităţi locale acţionare în adunarea generală a acţionarilor Operatorului Regional;

4. Semnarea Actului Constitutiv al Operatorului Regional;

5. Înregistrarea Operatorului Regional, conform legii, la Camera Înregistrării de Stat.

Etapele ulterioare înfiinţării Operatorului Regional.

După ce Operatorul este înfiinţat, este necesar de prevăzut:

- Asigurarea transferului/angajării de personal în noua societate comercială;

- Obţinerea autorizaţiilor/ permiselor/ licenţelor de funcţionare (de asemenea transferul acestora de la foştii operatori, dacă este posibil);

- Stabilirea structurii organizatorice a noului Operator;

- Definitivarea şi aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Operatorului, cu avizul conform al ADI;

- Întocmirea unui plan de acţiune privind consolidarea operatorului nou-înfiinţat.

ETAPA 4: Delegarea gestiunii serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare

În procesul de delegare a serviciului către Operatorul Regional trebuie avute în vedere următoarele activităţi:

1. Întocmirea de către autorităţile administraţiei publice locale sau, după caz, de ADI având ca obiect de activitate serviciul de apă şi de canalizare, a unui studiu de specialitate privind stabilirea indicatorilor de performanţă ai serviciului furnizat/prestat utilizatorilor;

2. Elaborarea de către ADI a Regulamentului de organizare /funcţionare şi a Caietului de sarcini pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare;

3. Adoptarea de decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale privind aprobarea Regulamentului de organizare/funcţionare şi a Caietului de sarcini pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv a indicatorilor de performanţă ai serviciului furnizat/prestat utilizatorilor;

4. Adoptarea de decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale privind aprobarea Contractului de delegare a gestiunii, precum şi a atribuirii directe a contractului de delegare a gestiunii către Operatorul Regional;

5. Semnarea Contractului de delegare de către preşedintele ADI, pentru şi în numele unităţilor administrativ-teritoriale membre, în baza mandatului acordat de acestea.

Este recomandat ca procesul de negociere să fie uniform şi un singur contract de delegare a gestiunii va fi semnat de către ADI, mandatată în acest sens de către autorităţile administrativ-teritoriale implicate.