Ordin nr.141 din 05.10.2007 referitor la Regulamentul cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, transportării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere utilizate de instituţiile publice

MINISTERUL ECONOMIEI

(MINISTERUL INDUSTRIEI ŞI INFRASTRUCTURII)

O R D I N

referitor la Regulamentul cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor

tehnologice în procesul recepţionării, transportării, depozitării şi distribuirii

produselor petroliere utilizate de instituţiile publice

nr. 141  din  05.10.2007

 (în vigoare 19.10.2007) 

Monitorul Oficial nr.165-167 art.609 din 19.10.2007

* * *

Notă: Vezi Hot.Guv. nr.500 din 04.04.2008 privind acţiunile de reorganizare a unor organe centrale de specialitate ale administraţiei publice (pct.1 – se dizolvă Ministerul Industriei şi Infrastructurii cu preluarea funcţiilor acestora de către Ministerul Economiei şi Comerţului)

În conformitate cu poruncile Guvernului nr.1220-62 din 08.02.07 şi nr.1220-84 din 27.02.07 şi în scopul stabilirii unei metodologii unice de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, transportării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere utilizate de instituţiile publice, –

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere utilizate de instituţiile publice.

2. Conducătorii instituţiilor publice, în conformitate cu art.24 alin.(12) al Codului fiscal şi în baza Regulamentului dat, în dependenţă de tipurile de capacităţi şi produse petroliere utilizate, vor elabora şi utiliza norme proprii calculate în baza Metodologiei de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, transportării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere.

3. Regulamentul "Cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere utilizate de instituţiile publice" aprobat conform prezentului ordin, se publică în ediţia oficială a Guvernului Republicii Moldova "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

4. Regulamentul "Cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor tehnologice în procesul recepţionării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere utilizate de instituţiile publice" intră în vigoare din data publicării.

REGULAMENT

cu privire la Metodologia de calculare a pierderilor tehnologice în procesul

recepţionării, transportării, depozitării şi distribuirii produselor petroliere

utilizate de instituţiile publice

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Metodologie este elaborată în conformitate cu prevederile art.24 alin.(12) al Codului fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, ediţie specială), cu modificările ulterioare.

2. În depozitele de carburanţi şi lubrifianţi, din totalul pierderilor ce se produc, circa 75% îl reprezintă pierderile prin evaporare, restul datorîndu-se altor cauze (scurgeri, avarii etc.).

3. Pierderile prin evaporare depind în mod direct de următorii factori principali:

- presiunea de vapori reală a produsului lichid;

- variaţia temperaturii produsului din rezervor;

- înălţimea spaţiului liber din rezervor (golul rezervorului);

- diametrul rezervorului;

- frecvenţa umplerilor şi golirilor;

- tipul rezervorului;

- starea tehnică a rezervorului.

Pentru normarea pierderilor prin evaporare se utilizează termenul de "norme de pierderi tehnologice".

4. În cazul rezervoarelor cu capac fix, pierderile prin evaporare depind de tipul şi dimensiunile rezervorului, dotarea, starea tehnică şi starea vopselei, caracteristicile produsului depozitat, condiţiile locale de temperatură, înălţimea spaţiului de vapori şi timpul de depozitare.

5. Pentru normarea pierderilor tehnologice la depozitarea produselor în rezervoare cilindrice verticale subterane, cilindrice orizontale supraterane şi subterane se fac următoarele simplificări:

- se utilizează valori medii pentru condiţiile de temperatură nediferenţiată pentru întreg teritoriul Republicii Moldova;

- factorii de stare tehnică au valori medii.

II. NORMELE DE PIERDERI TEHNOLOGICE ÎN PROCESUL RECEPŢIEI,

TRANSPORTĂRII, DEPOZITĂRII ŞI DISTRIBUŢIEI PRODUSELOR

PETROLIERE LA DEPOZITELE ŞI STAŢIILE DE ALIMENTARE

ALE INSTITUŢIILOR PUBLICE

6. Normarea pierderilor la depozitare este făcută în funcţie de tipul şi capacitatea rezervoarelor, care include prin diametru suprafaţa de evaporare în funcţie de volumul spaţiului de vapori (golul rezervorului), exprimat prin înălţimea stocului de lichid din rezervor. De asemenea, la normarea pierderilor pentru rezervoare supraterane se ţine seama de culoarea vopselei de protecţie.

7. În anexele nr.1-22 la Regulamentul dat, sînt prezentate normele pierderilor la depozitarea produselor petroliere.

Normele de pierderi sînt diferenţiate pentru perioadele de vară şi iarnă şi sînt exprimate în kg/zi.

8. Pierderile la manipulare (primire-livrare) sînt generate în depozite pe parcursul următoarelor operaţii tehnologice:

descărcarea cisternelor şi autocisternelor;

umplerea-golirea rezervoarelor;

încărcarea autocisternelor şi butoaielor.

9. Dacă aceeaşi cantitate de benzină trece în perioada raportată prin toate operaţiile de mai sus, pierderile se produc pentru fiecare operaţie în parte, în cantităţi proporţionale cu cantitatea manipulată. În multe situaţii, însă, cantităţile de produs care suportă operaţiile tehnologice în depozit sînt diferite.

Astfel, o parte din produse se pot descărca din cisterne direct în autocisterne fără a mai fi trecute prin rezervoare.

10. De asemenea, o parte din produse se livrează în butoaie metalice, iar pierderile produse în cursul acestei operaţii sînt diferite de cele prezentate la încărcarea autocisternelor cu furtun plasat sub suprafaţa lichidului. Din aceste motive, pierderile la manipulare trebuie calculate în funcţie de cantitatea de produs implicată în operaţia respectivă, iar normele de pierderi vor fi aplicate pentru fiecare din operaţiile menţionate.

11. Pierderile la manipulare depind de tipul operaţiei, de condiţiile locale de temperatură, de presiunea de vapori a produsului la temperatura de lucru şi de cantitatea manipulată.

III. UTILIZAREA NORMELOR DE PIERDERI PRIN EVAPORARE

12. Normele de pierderi prin evaporare pentru operaţiile de manipulare şi depozitare a produselor petroliere volatile reprezintă pierderi cantitative din produsele menţionate, care datorită caracteristicilor fizico-chimice sînt supuse unui proces natural de evaporare.

13. Normele de pierderi prin evaporare pot fi acordate numai pe baza pierderilor cantitative efective, constatate la efectuarea inventarierii gestiunii sau cu prilejul predării-primirii produselor.

14. Normele de pierderi prin evaporare se aplică în funcţie de sezon, considerîndu-se perioada de vară de la 1 aprilie la 30 septembrie, iar perioada de iarnă de la 1 octombrie la 31 martie.

15. Normele de pierderi prin evaporare se pot aplica numai după verificarea faptică a cantităţilor de produse petroliere existente în gestiune.

16. Normele de pierderi prin evaporare se aplică numai la cantităţile de produse intrate efectiv în depozit, nu şi celor care trec numai scriptic prin depozit.

Pierderile prin evaporare se calculează lunar şi se compară cu pierderile înregistrate efectiv la gestionarea produselor.

17. Normele nu se aplică pierderilor provenite din contaminări, deversări, sustrageri de produse şi accidente tehnice.

Normele de pierderi sînt exprimate procentual pentru operaţiile de manipulare şi în kg/zi pentru depozitare.

Secţiunea 1

Calcularea normelor de pierderi la manipulare

Pierderile la manipularea produselor volatile sînt proporţionale cu cantitatea manipulată implicată în operaţia respectivă.

Pierderile se calculează pentru fiecare operaţie în parte cu formula:

P – pierderi, kg;

G – cantitatea de produs manipulată în operaţia pentru care se calculează pierderea, kg;

nm – normă de pierdere pentru operaţia implicată şi funcţie de sezonul în care are loc manipularea, %.

Pentru aplicarea corectă a normelor de pierderi este necesar ca în depozit să se ţină o evidenţă strictă pentru cantităţile de produse volatile manipulate efectiv pentru fiecare operaţie.

Exemple de calcul:

a) Se consideră că se descarcă 200 t de benzină din cisterne în 5 rezervoare de 60 m³. În acest caz operaţiile de manipulare implicate sînt:

descărcare cisterne;

umplere-golire rezervoare.

Pentru operaţia de descărcare a cisternelor norma de pierdere de 0,053% din tabelul nr.19 corespunzătoare perioadei de vară se aplică la cantitatea de 200 tone de benzină. Astfel se obţine:

Pentru operaţia de umplere-golire se aplică coeficientul de pierdere corespunzător în valoare de 0,173% pentru rezervoarele plasate suprateran sau 0,139% pentru cele subterane.

Pentru rezervoare supraterane:

Pentru rezervoare subterane:

Deci, pierderea totală înregistrată în acest caz este:

Pierdere totală = 106 + 346 = 452 kg pentru rezervoare supraterane.

Pierdere totală = 106 + 278 =384 kg pentru rezervoare subterane.

Se menţionează faptul că aplicarea normei în acest caz nu poate fi separată pentru cele două operaţii, respectiv umplere sau golire, ci se aplică o singură dată la cantitatea de produs intrată în rezervoarele destinate.

b) Totalul cantităţilor de benzină încărcată în autocisterne într-o lună de iarnă (ianuarie) se estimează a fi de 300 t. Considerînd că operaţia se realizează cu furtun plasat deasupra suprafeţei de lichid (prin împroşcare), coeficientul de pierdere corespunzător este de 0,128% din tabelul nr.19.

În cazul în care încărcarea benzinei în autocisterne se realizează sub nivelul de lichid, pierderea realizată este de:

c) Cantitatea de 50 t de benzină intrată în depozit prin cisterne se descarcă direct în autocisterne. În acest caz operaţiile generatoare de pierderi sînt operaţia de descărcare a cisternelor şi operaţia de încărcare a autocisternelor. Se consideră că operaţia de încărcare a autocisternelor se realizează cu un furtun plasat sub nivelul de lichid. Astfel, presupunînd că operaţia are loc în perioada de vară, pierderile produse sînt următoarele:

Pierderi totale = 26.5 + 35.5 = 62 kg

d) Exemplul se referă la cazul în care în depozit au intrat într-o lună 40 tone de motorină şi au fost livrate în aceeaşi perioadă prin autocisterne 100 tone motorină.

Pentru petrol turbo şi motorină este stabilit un singur coeficient de pierdere la manipulare – tabelul nr.20, deoarece pierderile ce se înregistrează pentru diferite operaţii sînt mici. Coeficientul dat se aplică o singură dată la cea mai mare cantitate manipulată.

În acest caz coeficientul de pierdere la manipulare (0,03% pentru vară şi 0,05% pentru perioada de iarnă) se aplică la cantitatea de 100 tone de motorină. Considerînd că luna în care s-a efectuat operaţia este de iarnă, pierderile vor fi calculate astfel:

Secţiunea a 2-a. Calcularea normelor de pierderi la depozitare

Pierderile la depozitare sînt proporţionale cu durata depozitării şi depind de gradul de umplere al rezervoarelor (înălţimea medie a lichidului în perioada considerată).

Pierderile la depozitare se calculează cu relaţia:

P = nd × td,

unde: P – pierderea la depozitare, kg;

nd – normă de consum zilnic mediu în kg/zi (se citeşte din tabele în funcţie de capacitatea rezervoarelor, înălţimea medie a lichidului în rezervor şi de sezon);

td – durata depozitării, zile.

Pierderea la depozitare se calculează pentru fiecare rezervor în parte. Pierderea totală la depozitare se obţine prin însumarea pierderilor calculate pentru fiecare rezervor.

Exemple de calcul:

Depozitare în rezervoare orizontale.

Date necesare calculului:

Înălţimea medie a lichidului în rezervor se stabileşte ca media ponderată a înălţimilor măsurate la diferite intervale de timp:

Se alege din tabelul nr.7 norma de consum zilnic corespunzător unui rezervor de 50m³ la o înălţime a lichidului de 2,493 m, respectiv 2,216 m şi se interpolează pentru înălţimea de 2,28 m.

Astfel, pentru o înălţime a lichidului de 2,493 m corespunde o normă de consum de 2,34 kg/zi şi pentru înălţimea de 2,216 m corespunde o normă de consum de 3,8 kg/zi.

Valoarea interpolată este de 3,46 kg/zi.

Pierderea totală pentru întreaga lună iulie este:

P = 31 zile × 3,46 kg/zi = 107,3 kg

Pierderile totale la manipularea şi depozitarea produselor petroliere pentru o perioadă de timp luată în calcul se obţin prin însumarea pierderilor calculate pentru fiecare operaţie de manipulare în parte, la care se adaugă pierderile la depozitare calculate pentru fiecare rezervor.

IV. METODE ŞI MĂSURI TEHNICO-ORGANIZATORICE ÎN VEDEREA

REDUCERII PIERDERILOR PRIN EVAPORARE

Secţiunea 1. Metode de prevenire şi reducere a pierderilor prin evaporare

Reducerea suprafeţei şi a spaţiului de evaporare.

Unul din principalii factori care determină mărimea pierderilor prin evaporare este suprafaţa de evaporare. Reducînd această suprafaţă, se reduc în mod corespunzător pierderile. Procedeul cel mai eficient realizat în acest scop este construcţia rezervoarelor cu capac plutitor care elimină practic suprafaţa de evaporare a lichidului.

Pentru rezervoarele cu capac fix existente, o soluţie deseori practicată este montarea unei membrane metalice plutitoare în interiorul rezervorului. Pierderile prin evaporare se pot reduce în aceste cazuri pînă la 10 ori, însă investiţia necesară pentru realizarea unui astfel de sistem este destul de mare.

Depozitarea sub presiune.

Teoretic, se admite că toate pierderile datorate respiraţiilor termice pot fi eliminate dacă produsul este depozitat sub o presiune mai mare decît presiunea sa de vapori la temperatura de depozitare.

De fapt, astăzi toate rezervoarele în care se depozitează produse volatile sînt astfel construite şi echipate cu supape de respiraţie, încît să poată fi exploatate la presiuni mai mari decît cea atmosferică. S-a stabilit, că pentru fiecare creştere de 3 mmHg se poate obţine o reducere a pierderilor prin evaporare de 8% faţă de un rezervor neechipat cu supape. Reducerea presiunii este însă condiţionată de rezistenţa mecanică a mantalei rezervorului.

Reducerea amplitudinii respiraţiilor termice.

Reducînd la minim fazele de aspiraţie a aerului şi de refulare în atmosferă a amestecului de aer-vapori benzină, se pot reduce în mod corespunzător pierderile prin evaporare. Reducerea amplitudinii respiraţiilor termice se poate obţine prin reducerea variaţiilor de temperatură. Mijloacele întrebuinţate în acest scop constau în vopsirea antisolară a rezervorului, stropirea cu apă rece a capacului şi mantalei, izolarea termică a capacului.

a) Vopsirea antisolară. Vopsirea rezervoarelor în culori deschise reflectă căldura radiată de soare reducînd transmiterea ei prin pereţii metalici ai rezervorului în spaţiul de vapori şi micşorînd astfel variaţiile de temperatură în spaţiul de vapori. Culoarea albă are cel mai ridicat indice de reflectivitate. S-a dovedit experimental, că prin vopsirea rezervorului cu bronz de aluminiu, pierderile prin evaporare se reduc cu 20%, iar prin vopsirea în alb se pot obţine reduceri de 40%.

b) Stropirea cu apă rece a capacului şi mantalei rezervorului. Este o metodă practicată curent ce contribuie la reducerea amplitudinii respiraţiilor termice în special în zilele de vară. Răcirea cu apă a capacului şi mantalei prezintă unele dezavantaje ca acelea ce accelerează procesul de coroziune şi deteriorează fundaţia rezervorului. Nu trebuie neglijat nici costul apei şi nici cel al energiei pentru pomparea acesteia.

c) Izolarea termică a capacului. Protecţia capacului cu diverse materiale izolatoare are ca efect o reducere a încălzirii spaţiului de vapori şi, implicit, o micşorare a amplitudinii respiraţiilor termice. Această protecţie este foarte eficace dacă lichidul din rezervor se menţine la un nivel ridicat.

d) Depozitarea subterană. Depozitarea benzinelor în rezervoare îngropate reprezintă cea mai bună soluţie pentru reducerea pierderilor prin respiraţie termică. Faţă de rezervoarele de suprafaţă, reducerea pierderilor prin evaporare este de 70-80%.

Depozitarea în rezervoarele subterane are dezavantajul imposibilităţii controlului unor eventuale scurgeri datorate coroziunii. Montarea în cuvă de beton a rezervorului elimină o temeinică analiză tehnică şi economică.

Secţiunea a 2-a. Măsuri tehnico-organizatorice pentru reducerea

proceselor de evaporare

Starea tehnică a rezervoarelor şi armăturilor aferente trebuie menţinută la nivelul optim posibil prin controale periodice frecvente şi remedieri neîntîrziate ale defecţiunilor care afectează etanşeitatea spaţiului de vapori.

Din punct de vedere al dotărilor, pe rezervor sînt necesare următoarele măsuri:

a) înlocuirea treptată a echipamentului de respiraţie de concepţie învechită cu echipament de respiraţie modernă;

b) înlocuirea tablei corodate de la capacele rezervoarelor;

c) efectuarea unui studiu tehnico-economic privind posibilitatea înlocuirii ecranului plutitor.

Din punct de vedere al operaţiilor de întreţinere se impun următoarele măsuri:

a) îndepărtarea imediată după apariţie a neetanşietăţilor ce se pot produce la echipamentul de respiraţie (supapă mecanică, supapă hidraulică) amplasat pe capacul rezervoarelor prin blocarea supapelor în ghidaje în cazul supapei mecanice, respectiv evaporarea sau pierderea lichidului în cazul supapei hidraulice;

b) menţinerea corespunzătoare a calităţii suprafeţei exterioare a rezervorului prin revopsiri periodice. Se recomandă folosirea emailurilor de culoare deschisă (alb, aluminiu, gri deschis);

c) întreţinerea orificiilor de luat probe şi măsurare a nivelului de produs printr-o prelucrare îngrijită a suprafeţei de închidere, atît a capacului, cît şi a flanşei, respectiv a gulerului de plumb sau alamă a ştuţului deschiderii în scopul asigurării unei bune etanşeităţi.

Multe din operaţiile ce implică manipularea şi depozitarea benzinei pot determina, atunci cînd nu sînt corect executate, majorări ale pierderilor prin evaporare. De aceea, se impune luarea unor măsuri de prevenire a pierderilor la executarea operaţiilor respective. Dintre aceste măsuri cele mai semnificative sînt următoarele:

a) depozitarea produselor în rezervoarele cu capac fix să se facă pe cît posibil, la înălţimea maximă utilă, pentru a se evita "goluri" mari în rezervoare, întrucît volumul pierderilor prin evaporare creşte cu înălţimea spaţiului de vapori. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unui număr minim de rezervoare. Depozitarea benzinei pe perioade lungi trebuie să se facă în rezervoare pline, iar pomparea în sau din rezervoare să se facă planificat pentru a menţine un gol cît mai mic posibil;

b) este necesar să se reducă la minim operaţiile de vehiculare a produsului dintr-un rezervor în altul, deoarece fiecare operaţie de repompare conduce la pierderi suplimentare prin evaporare;

c) personalul operator trebuie bine instruit pentru a efectua controale zilnice şi pentru a remedia la timp neetanşietăţile constatate;

d) încărcarea autocisternelor cu benzină trebuie făcută în primele ore ale dimineţii, în special în timpul verii, pentru a se evita încălzirea produsului în cisternă;

e) în scopul ţinerii unei evidenţe corecte este recomandabilă achiziţionarea şi montarea unor debitmetre moderne la rampele de primire şi livrare a produselor petroliere.

Toate măsurile tehnico-organizatorice enumerate mai sus pot fi aplicate în depozite fără prea mari cheltuieli de investiţii şi cu efecte importante asupra micşorării pierderilor prin evaporare.