BIZLEXLegislația Republicii Moldova
Cuprins
Ordine

Ordin nr.150 din 30.08.2024 cu privire la aprobarea Ghidului de evaluare a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

Tipul documentului
Ordine
Data adoptării
30.08.2024

MINISTERUL MEDIULUI

O R D I N

cu privire la aprobarea Ghidului de evaluare a calităţii

raportului privind evaluarea impactului

asupra mediului

nr. 150  din  30.08.2024

 (în vigoare 05.09.2024) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 380-382 art. 695 din 05.09.2024

* * *

În conformitate cu prevederile pct.9 subpct. 11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.145/2021, reieşind din prevederile art.104 alin.(8) din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2023, nr.414–417, art.716), cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Ghidul de evaluare a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (se anexează).

2. Agenţia de Mediu şi Comisia tehnică vor asigura implementarea prevederilor Ghidului de evaluare a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului.

3. Direcţia politici de prevenire a poluării va asigura publicarea prezentului ordin în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi pe pagina web oficială.

4. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dnei Aliona Rusnac, secretar de stat.

Aprobat

prin Ordinul ministrului mediului

nr.150/2024

GHID

de evaluare a calităţii raportului privind

evaluarea impactului asupra mediului

INTRODUCERE

1. Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) reprezintă o procedură ce are drept scop evaluarea potenţialului impact negativ semnificativ al unei activităţi planificate asupra mediului. De asemenea, aceasta are rolul să asigure că preocupările legate de mediu sunt luate în considerare încă de la începutul planificării unei activităţi, fie că este vorba despre faza incipientă de dezvoltare sau despre situaţia unei modificări sau extinderi (teritorială, tehnologică sau de procese etc.) a activităţii planificate. Mecanismul de evaluare a impactului asupra mediului reprezintă şi o oportunitate de a implica publicul în procesul decizional, contribuind astfel la asigurarea unui nivel înalt de transparenţă.

2. Controlul calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (în continuare - raportul privind EIM) reprezintă un mecanism de asigurare al faptului că procedura de evaluare a impactului asupra mediului a fost desfăşurată la un nivel corespunzător, ţinând cont atât de prevederile cadrului normativ al procedurii, cât şi de respectarea calităţii informaţiei incluse în raportul privind EIM, în aşa fel încât aceasta să fie suficientă şi credibilă pentru luarea deciziei privind activitatea planificată.

DISPOZIŢII GENERALE

3. Prezentul Ghid este elaborat pentru a susţine aplicarea efectivă a cadrului normativ privind evaluarea impactului asupra mediului, dar şi pentru a complementa îndrumările existente precum Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului.

4. Prezentul Ghid este constituit din două compartimente:

1) Îndrumări cu privire la evaluarea calităţii raportului privind EIM, cu o listă de verificare generală a calităţii procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului, pentru a identifica şi aborda potenţiale neconformităţi în rapoartele privind EIM, conform anexei nr.1;

2) Îndrumări privind implementarea etapelor procedurale cheie ale evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier, inclusiv referinţe la standardele internaţionale relevante, etapele şi acţiunile necesare a fi implementate de părţile implicate în proces, precum şi informaţii practice privind aplicarea prevederilor legale şi soluţionarea provocărilor specifice, cum ar fi:

a) comunicarea cu iniţiatorul activităţii planificate sau cu elaboratorul/expertul raportului privind EIM pentru activităţile planificate care pot avea un potenţial impact semnificativ transfrontalier;

b) desfăşurarea cercetării şi colectării datelor de mediu în context transfrontalier, dacă este cazul (inclusiv, comunicarea şi consultarea cu autorităţile de mediu relevante din ţara care ar putea fi afectată);

c) organizarea consultărilor publice în context transfrontalier (cu implicarea publicului);

d) iniţierea consultărilor transfrontaliere între părţile interesate (între autorităţi sau reprezentanţii acestora).

5. Ghidul este destinat membrilor Comisiei tehnice pentru analiza calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, autorităţilor competente în domeniul evaluării impactului asupra mediului (Ministerul Mediului, Agenţia de Mediu) care asigură realizarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, dar şi evaluarea calităţii raportului privind EIM în conformitate cu art.104 din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier, dacă este cazul.

COMPETENŢE ŞI RESPONSABILITĂŢI INSTITUŢIONALE

6. Autoritatea competentă responsabilă de evaluarea impactului asupra mediului, atât la nivel naţional, cât şi în context transfrontalier, este stabilită prin Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, precum şi Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului.

7. Agenţia de Mediu este autoritatea administrativă subordonată Ministerului Mediului, care asigură realizarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului la nivel naţional şi în context transfrontalier, dacă este cazul. Evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier se desfăşoară prin intermediul Ministerului Mediului, utilizând canalele diplomatice pentru comunicarea cu părţile potenţial afectate, Republica Moldova având calitatea de parte de origine.

EVALUAREA CALITĂŢII RAPORTULUI PRIVIND

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI

8. Conform art.51 alin.(1) din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului, rolul de evaluare a calităţii raportului privind EIM este atribuit Comisiei tehnice pentru analiza calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (în continuare – Comisie tehnică), care este constituită prin ordinul ministrului mediului. Rolul Comisiei tehnice este de a analiza calitatea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului şi de a elabora o opinie detaliată şi motivată cu privire la calitatea raportului privind EIM.

9. Pentru a îndeplini această atribuţie, membrii /experţii Comisiei tehnice vor parcurge două etape în evaluarea calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului:

1) verificarea formală şi rapidă a conformităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (respectarea etapelor procedurale);

2) evaluarea completă a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului (informaţia inclusă în raportul privind evaluarea impactului asupra mediului).

Secţiunea 1

Etapa de verificare formală şi rapidă a conformităţii

raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

10. Scopul etapei de verificare formală şi rapidă a conformităţii raportului privind EIM este de a stabili dacă raportul prezentat de către iniţiatorul activităţii planificate deţine toate componentele necesare şi dacă etapele anterioare ale procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, nu semnalează vreo carenţă procedurală (de exemplu, imposibilitatea identificării necesităţii de a fi efectuată evaluarea biodiversităţii pentru activitatea planificată), care ar putea compromite întregul proces de evaluare a impactului asupra mediului.

11. Verificarea formală şi rapidă a conformităţii raportului privind EIM se realizează de către Agenţia de Mediu înainte ca raportul privind evaluarea impactului asupra mediului să fie distribuit membrilor/experţilor Comisiei tehnice, conform listei de verificare a conformităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului stabilită în anexa nr.2.

12. Lista de verificare de la anexa nr.2 se completează în coloana dreaptă prin includerea calificativului:

- "prezentat" în cazul când componentele din raportul privind evaluarea impactului asupra mediului sunt descrise sau prezentate complet;

- "descris în mod satisfăcător" atunci când informaţia nu este descrisă în totalitate, totodată nu reprezintă motiv de restituire şi completare al raportului privind evaluarea impactului asupra mediului aşa cum aceasta poate fi dedusă, şi

- "neacoperit" în cazul când informaţia este prezentată insuficient în Raportul privind EIM.

13. Rezultatul verificării conformităţii raportului privind EIM se va concluziona cu "Acceptat pentru a fi transmis Comisiei Tehnice spre evaluare a calităţii" sau, după caz, "Restituit pentru completare".

14. Pentru asigurarea corectitudinii şi eficienţei procesului, este important ca verificarea formală şi rapidă a conformităţii raportului privind EIM să fie efectuată de către personalul competent al Agenţiei de Mediu. Verificarea formală şi rapidă a conformităţii raportului privind EIM trebuie să identifice nu doar cazurile evidente în care anumite componente de conţinut obligatorii ale raportului privind EIM lipsesc (cum ar fi, descrierea măsurilor prevăzute pentru a evita, preveni sau minimiza, precum şi dacă este posibil de a compensa potenţialul impact negativ semnificativ asupra mediului), dar şi cazurile în care raportul privind EIM se conformează cu toate cerinţele normative, dar lipsesc anumite date (de exemplu, raportul privind evaluarea impactului asupra mediului conţine o secţiune cu descrierea activităţii planificate, dar nu conţine în mod clar informaţii-cheie privind folosirea resurselor naturale, etc.).

15. Verificarea conţinutului Raportului privind EIM dacă acesta corespunde cu Programul de realizare a evaluării impactului asupra mediului (în continuare - Program de realizare a EIM) se va focusa pe identificarea situaţiilor în care autorii Raportului privind EIM au ignorat în mod evident una sau mai multe cerinţe ale Programului de realizare a EIM. De exemplu, dacă Programul de realizare a EIM a solicitat includerea rezultatelor modelării dispersiei emisiilor de poluanţi în aerul atmosferic în Raportul privind EIM, iar autorii raportului nu au reuşit să facă această modelare, evaluarea detaliată şi completă a conformităţii raportului privind EIM va fi transmisă pentru revizuire Comisiei tehnice.

16. Deficienţele formale şi uşor de remediat (de exemplu, lipsa listei de referinţe) nu vor fi considerate motive pentru respingerea formală, cu excepţia cazului în care se asociază cu alte deficienţe semnificative. În astfel de situaţii, iniţiatorului i se oferă oportunitatea de a corecta aceste aspecte în timpul transmiterii Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului către Comisia tehnică.

Secţiunea a 2-a

Etapa de evaluare completă a calităţii

Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

17. Evaluarea completă a calităţii raportului privind EIM este realizată de Comisia tehnică. Aceasta va lua în considerare cel puţin următoarele aspecte:

a) conţinutul programului de realizare a EIM;

b) comentariile şi propunerile recepţionate din partea publicului interesat;

c) respectarea cerinţelor prevăzute la art.102 din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului privind conţinutul Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului;

d) rezultatele dezbaterilor publice, inclusiv în context transfrontalier, după caz;

e) prezentarea alternativelor studiate şi a motivelor care au stat la baza alegerii uneia dintre ele;

f) prezentarea informaţiilor grafice: hărţi, figuri şi diagrame;

g) necesitatea efectuării sau neefectuării analizei postproiect.

18. Pentru revizuirea raportului privind EIM, vor fi utilizate criterii standardizate care permit evaluarea din multiple perspective relevante, precum şi o listă de verificare predefinită pentru a facilita revizuirea raportului privind EIM.

19. Lista de verificare a calităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului prezentată în anexa nr.1 este un instrument de ghidare, care oferă o imagine de ansamblu cu privire la potenţialele probleme. Astfel, evaluarea conţinutului raportului privind EIM în baza listei de întrebări de verificare îi va ajuta pe membrii Comisiei tehnice să îşi formeze o opinie despre punctele forte şi punctele slabe ale raportului privind EIM, precum şi calitatea acestuia, dar şi a procedurii de evaluare a raportului. Cu toate acestea, lista de verificare nu trebuie să joace un rol de şablon oficial pentru rezultatul procesului de revizuire a raportului privind EIM, iar fiecare membru/expert al Comisiei tehnice o poate folosi în mod liber în funcţie de expertiza şi rolul pe care îl deţine (de exemplu, dacă verificarea calităţii raportului privind EIM este împărţit în baza domeniilor de competenţe/expertize deţinute).

20. Lista de verificare a calităţii raportului privind EIM inclusă în anexa nr.1 este structurată în şapte secţiuni care acoperă: descrierea activităţii planificate; descrierea factorilor de mediu care ar putea fi afectaţi de activitatea planificată; descrierea potenţialului impact semnificativ al activităţii planificate; luarea în considerare a alternativelor; descrierea măsurilor de atenuare; descrierea măsurilor de monitorizare; calitatea descrierii informaţiei şi rezumatul non-tehnic.

21. Lista de verificare a calităţii raportului privind EIM poate fi folosită pentru a evalua calitatea raportului privind EIM şi pentru a forma o viziune, dacă evaluarea impactului asupra mediului corespunde sau nu corespunde cerinţelor. În cazul când această evaluare este considerată necorespunzătoare, lista de verificare va indica iniţiatorului care sunt informaţiile suplimentare necesare pentru completarea raportului privind EIM şi îmbunătăţirea procesului de evaluare.

22. Membrii/experţii Comisiei tehnice, la utilizarea listei de verificare prezentată în anexa nr.1, vor decide pentru fiecare întrebare de verificare dacă aceasta este relevantă activităţii planificate, excluzându-le pe cele irelevante. Dacă o întrebare de verificare este considerată relevantă, membrul Comisiei tehnice examinează documentele de evaluare a impactului asupra mediului şi decide dacă informaţiile specifice menţionate în întrebare sunt furnizate/abordate într-un mod corespunzător. La sfârşitul fiecărei secţiuni din lista de verificare, există un spaţiu rezervat pentru a adăuga întrebări/subiecte suplimentare ce ţin de activitatea planificată care nu sunt acoperite de întrebările din tabel.

23. Calitatea materialului prezentat se apreciază nu doar dintr-o perspectivă ştiinţifică, în conformitate cu standardele metodologice aplicabile (de exemplu, pentru calculul emisiilor în aerul atmosferic sau modelarea zgomotului şi impactul acestora, sau exhaustivitatea analizelor), dar şi în ceea ce priveşte conformitatea şi completitudinea informaţiilor pentru o opinie corespunzătoare, adică pentru emiterea acordului de mediu.

24. Dacă informaţiile furnizate sunt considerate complete, membrul/expertul Comisiei tehnice completează lista de verificare prezentată în anexa nr.1, coloana 3 cu "Da" sau, indică "Nu". În cazul când decide că informaţiile sunt complete pentru procesul decizional, membrul/expertul Comisiei tehnice ia în considerare dacă unele informaţii lipsesc şi dacă aceste lacune sunt vitale pentru luarea deciziilor. Dacă nu sunt identificate astfel de lacune, atunci nu va fi necesar ca să solicite informaţii suplimentare/adiţionale, adică să returneze Raportul privind EIM pentru completare.

25. În cazul când informaţia în Raportul privind EIM a fost prezentată incomplet sau sunt necesare alte detalii, atunci în ultima coloană a listei de verificare prezentată în anexa nr.1 se va indica informaţiile concrete care se solicită suplimentar şi, eventual, sugestii despre sursa şi modul de obţinere a acestor informaţii. La sfârşitul fiecărei secţiuni a listei de control membrul/expertul Comisiei poate completa lista cu anumite tipuri de informaţii neincluse iniţial, în cazul în care consideră că acestea sunt relevante pentru anumite caracteristici ale activităţii planificate.

26. Lista de verificare prezentată în anexa nr.1 poate fi utilizată inclusiv de iniţiator, înainte de a furniza Raportul privind EIM autorităţii competente, pentru autoverificare, dacă Raportul în sine şi procedura desfăşurată pentru activitatea planificată respectă cerinţele de calitate.

27. Raportul privind EIM este considerat calitativ dacă:

a) conţine o descriere clară a proceselor urmărite;

b) prezintă o structură clară şi o expunere logică a informaţiilor, de exemplu: impactul potenţial, condiţiile existente, impactul prognozat (tip, extindere, mărime), măsurile de diminuare, mărimea şi importanţa impactului rezidual;

c) conţine trimiteri bibliografice la sursele de informaţii utilizate;

d) este concis, cuprinzător şi obiectiv;

e) este imparţial (just, obiectiv);

f) include o descriere completă a activităţii planificate propuse;

g) cuprinde diagrame, ilustraţii, fotografii, hărţi şi alte materiale grafice;

h) conţine o terminologie consecventă;

i) prezintă un glosar al termenilor folosiţi;

j) acoperă în mod corespunzător aspectele complexe ale activităţii planificate, fie tehnologice, fie operaţionale etc;

k) conţine o descriere adecvată a metodelor folosite pentru studierea fiecărui aspect de mediu;

l) descrie fiecare aspect de mediu în mod proporţional cu importanţa sa;

m) demonstrează consultarea corespunzătoare a tuturor părţilor interesate;

n) include luarea în considerare a alternativelor;

o) conţine programul de măsuri pentru reducerea efectelor negative asupra mediului şi programul de monitorizare;

p) conţine un rezumat non-tehnic.

28. Opinia Comisiei tehnice cu privire la calitatea raportului privind EIM este elaborată conform anexei nr.3, reflectând componentele generale de calitate a Raportului privind EIM.

29. Comisia tehnică poate lua în considerare comentariile altor părţi interesate relevante (reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, experţi independenţi etc.), cu condiţia că participarea acestora să nu genereze conflict de interese.

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT

TRANSFRONTALIER ÎN CAZUL ÎN CARE MOLDOVA ESTE ŢARĂ DE ORIGINE

Secţiunea 1

Notificarea părţii afectate

30. În cadrul etapei de evaluare prealabilă, Agenţia de Mediu evaluează posibilitatea unui impact transfrontalier semnificativ asupra mediului şi determină necesitatea realizării evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier.

31. Identificarea impactului în context transfrontalier începe cu evaluarea impactului potenţial al activităţi planificate, acordând o atenţie deosebită impactului negativ şi examinând posibilitatea ca acesta să se extindă dincolo de frontierele ţării.

32. Importanţa impactului va fi interpretată ca acele inconvenienţe sau perturbări minore pe care ţările anticipă să le tolereze reciproc, în conformitate cu principiul bunei vecinătăţi. În practică, importanţa impactului asupra mediului în context transfrontalier este examinată în baza probabilităţii şi amploarea acestuia. Prin urmare, impactul transfrontalier advers semnificativ asupra mediului este identificat şi definit prin combinarea acestor două componente. Tabelele din anexa nr.4 sunt utilizate pentru a identifica nivelul de probabilitate şi amploarea impactului transfrontalier.

33. Dacă Agenţia de Mediu stabileşte că activitatea planificată poate avea impact în context transfrontalier, se iniţiază procedura de evaluare a impactului asupra mediului prin expedierea prin canale diplomatice a notificării de către Ministerul Mediului către partea afectată cât mai curând posibil. Notificarea va conţine informaţia prevăzută în anexa nr.5 din Legea nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

34. Partea afectată răspunde părţii de origine (Republica Moldova) în termenul specificat în notificare, unde confirmă recepţionarea notificării şi indică dacă intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier. Dacă partea afectată informează că nu intenţionează să participe la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier sau dacă aceasta nu răspunde în termenul specificat în notificare, prevederile Convenţiei privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (în continuare -Convenţia Espoo) privind consultările, participarea publicului, transmiterea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, decizia finală şi analiza post-proiect nu vor fi aplicate, iar ţara de origine (Republica Moldova) poate continua efectuarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în conformitate cu legislaţia naţională.

35. La recepţionarea răspunsului din partea părţii afectate, în care se exprimă intenţia de a participa la procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier, partea de origine va furniza părţii afectate informaţiile relevante referitoare la procedura de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv termenul în care va transmite comentarii şi informaţii relevante cu privire la activitatea planificată şi impactul transfrontalier negativ semnificativ al acesteia.

Secţiunea a 2-a

Desfăşurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului

în context transfrontalier şi elaborarea raportului privind

evaluarea impactului asupra mediului

36. Conform articolului 4 din Convenţia Espoo, informaţia ce urmează a fi inclusă în raportul privind evaluarea impactului asupra mediului va conţine, cel puţin, următoarele:

a) descrierea activităţii planificate şi scopul acestea;

b) descrierea, după caz, a alternativelor rezonabile (de exemplu, amplasament sau tehnologie) la activitatea planificată, precum şi a alternativei de a nu întreprinde nimic (opţiunea ,,zero");

c) descrierea factorilor de mediu ce ar putea fi influenţaţi semnificativ de activitatea planificată şi de alternativele acesteia;

d) descrierea potenţialului impact asupra mediului al activităţii planificate şi alternativelor acesteia, precum şi o estimare a semnificaţiei impactului;

e) descrierea măsurilor de atenuare pentru a reduce impactul negativ asupra mediului la minimum;

f) indicarea concretă a metodelor de prognozare şi a ipotezelor/presupunerilor care stau la baza lor, precum şi a datelor de mediu relevante utilizate;

g) identificarea lacunelor în cunoştinţe şi a incertitudinilor întâmpinate la compilarea informaţiilor solicitate;

h) după caz, un conţinut succint al programelor de monitorizare şi management şi al tuturor planurilor de analiză post-proiect;

i) un rezumat non-tehnic care include o prezentare vizuală a materialelor, după caz (hărţi, grafice etc.).

37. Desfăşurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi întocmirea raportului privind EIM se va efectua conform prevederilor cadrului normativ naţional şi Ghidului cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, aprobat prin ordinul ministrul mediului. Comisia tehnică evaluează calitatea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier similar procedurii stabilite la nivel naţional.

38. La desfăşurarea procedurii privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier se va ţine cont de următoarele aspecte:

a) analiza stării actuale a mediului (scenariul de bază) ce va cuprinde întreg teritoriul potenţial afectat, inclusiv zonele amplasate în ţara afectată;

b) luarea în considerare a documentelor de referinţă relevante (care definesc obiectivele şi standardele de mediu) ale ţării de origine şi ale ţării afectate;

c) măsurile de atenuare şi monitorizare propuse a fi implementate în mod realist în ţara afectată.

39. Orice date sau informaţii care nu sunt accesibile sau lipsesc vor fi descrise în raportul privind EIM, adăugând o explicaţie cu privire la modul în care aceasta afectează corectitudinea rezultatelor evaluării impactului sau ipotezelor însoţitoare.

Secţiunea a 3-a

Diseminarea raportului privind evaluarea impactului asupra

mediului şi desfăşurarea consultărilor publice dintre părţi

40. Partea de origine oferă publicului larg din zonele potenţial afectate oportunitatea de a participa la procedura de consultare a raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, în conformitate cu prevederile Convenţiei Espoo. Publicul părţii afectate are aceleaşi oportunităţi ca şi publicul părţii de origine.

41. După prezentarea raportului privind evaluarea impactului asupra mediului, partea de origine desfăşoară fără întârzieri nejustificate consultările cu partea afectată în baza raportului privind evaluarea impactului asupra mediului. Rezultatele consultărilor sunt luate în consideraţie în procesul de luare a deciziilor ulterioare.

42. La desfăşurarea consultărilor în context transfrontalier sunt implicaţi şi elaboratorii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului pentru a discuta aspectele procedurale ale raportului, precum şi întrebările care pot surveni.

43. În cadrul consultărilor pot fi discutate următoarele subiecte:

a) tipurile de impact transfrontalier ale unei activităţi planificate;

b) metodele prin intermediul cărora impactul a fost identificat;

c) măsurile de atenuare a impactului şi formele de asistenţă în procesul respectiv;

d) acţiunile comune şi individuale, precum şi responsabilităţile asumate de fiecare parte pentru a monitoriza, reduce şi preveni impactul;

e) căile posibile de cooperare şi atenuare în cazul accidentelor;

f) analiza postproiect;

g)alternativele posibile ale activităţii planificate şi orice alte măsuri corespunzătoare.

44. Decizia finală privind activitatea planificată trebuie să ia în considerare în mod corespunzător rezultatele evaluării impactului asupra mediului în context transfrontalier, inclusiv raportul privind evaluarea impactului asupra mediului, comentariile referitoare la acesta şi rezultatele consultărilor.

Secţiunea a 4-a

Analiza şi monitorizarea postproiect

45. Părţile vizate în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier decid dacă şi în ce măsură se va efectua o analiză postproiect, luând în considerare potenţialul impact transfrontalier negativ semnificativ al activităţii planificate. Orice analiză postproiect va include, în particular, supravegherea activităţii şi determinarea oricărui impact transfrontalier negativ.

46. Analiză postproiect nu constituie o activitate obligatorie şi este implementată prin angajamentul voluntar al părţilor. Astfel de aranjament poate fi convenit pe parcursul consultărilor transfrontaliere oficiale, când părţile decid să efectueze o analiză postproiect, inclusiv monitorizarea conformităţii cu reglementările şi măsurile de atenuare sau verificare a impactului real asupra mediului şi eficacitatea atenuării.

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎN CONTEXT

TRANSFRONTALIER ÎN CAZUL ÎN CARE MOLDOVA ESTE PARTE AFECTATĂ

Secţiunea 1

Determinarea necesităţii evaluării impactului asupra mediului în context

transfrontalier şi răspunsul la notificarea din partea ţării de origine

47. În cazul în care Agenţia de Mediu constată din surse publice că Republica Moldova poate fi afectată ca rezultat al unui impact negativ semnificativ al activităţii planificate de partea de origine, dar nu a primit o notificare de la partea de origine în legătură cu aceasta, Ministerul Mediului va contacta autoritatea competentă a ţării de origine pentru a solicita informaţii despre activitatea planificată.

48. Solicitarea se referă la natura activităţii planificate, hotarele spaţiale, impactul anticipat, precum şi informaţii despre procedura de evaluare a impactului asupra mediului care va fi aplicată activităţii planificate.

49. Urmare a răspunsului părţii de origine (sau lipsei răspunsului), Republica Moldova poate decide dacă va iniţia sau nu consultări oficiale în conformitate cu Convenţia Espoo, sau poate concluziona că evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier nu este necesară pentru un anumit caz.

50. În cazul recepţionării notificării din partea părţii de origine, partea afectată (Ministerul Mediului cu suportul Agenţiei de Mediu) răspunde la notificare în termenele specificate de către partea de origine, chiar dacă nu intenţionează să participe în procedura de evaluare a impactului asupra mediului în context transfrontalier.

51. În funcţie de nivelul de detalii al informaţiilor disponibile, răspunsul la notificare conţine o constatare succintă a componentelor mediului potenţial afectate (spre ex. ecosistemele vulnerabile, speciile rare de floră şi faună, speciile pe cale de dispariţie, monumentele culturale şi naturale, alte obiective care pot fi afectate ca rezultat al implementării activităţii planificate) pe teritoriul Republicii Moldova sau pot fi indicate alte îngrijorări şi probleme care pot constitui subiectul consultărilor reciproce.

Secţiunea a 2-a

Desfăşurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului şi

participarea la elaborarea Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

52. Etapa iniţială a consultărilor transfrontaliere (de exemplu, etapa care urmează după notificare) va determina dacă părţile interesate din Republica Moldova vor fi implicate în procedura propriu-zisă şi dacă vor participa la elaborarea raportului privind EIM cu furnizarea informaţiilor necesare, după posibilitate.

53. Republica Moldova nu are obligaţia de a contribui la activitatea elaboratorului raportului de evaluare a impactului asupra mediului, dar este raţional să fie acordată asistenţă oricărui efort rezonabil de a analiza şi de a evalua impactul potenţial asupra teritoriului Republicii Moldovei şi, astfel, contribuind la elaborarea unui raport privind EIM de bună calitate.

Secţiunea a 3-a

Diseminarea Raportului privind evaluarea impactului

asupra mediului şi consultarea dintre părţi

54. Părţile asigură distribuirea raportului privind EIM către autorităţile şi publicul din zonele susceptibile de a fi afectate. Comentariile se prezintă autorităţii competente a părţii de origine sau, după caz, părţii afectate, într-un termen rezonabil înainte de aprobarea deciziei finale privind activitatea planificată.

55. Rezultatele consultărilor publice (inclusiv procesele-verbale de la dezbaterile publice) din Republica Moldova se documentează în acelaşi mod ca şi în cazul procedurii de evaluare a impactului asupra mediului la nivel naţional în conformitate cu prevederile Legii nr.86/2014 privind evaluarea impactului asupra mediului.

56. Comentariile şi opiniile recepţionate, rezultatele consultărilor publice formează baza pentru autoritatea competentă la pregătirea poziţiei oficiale la raportul privind EIM (de exemplu, poziţia oficială a Republicii Moldova cu privire la activitatea planificată şi la evaluarea EIM).

57. Termenul-limită şi forma de transmitere a poziţiei oficiale către ţara de origine se stabilesc la începutul consultărilor transfrontaliere pentru a oferi un termen rezonabil pentru desfăşurarea consultărilor interne şi pentru ca ţara de origine să poată primi şi examina opinia cuprinzătoare a părţii afectate înainte de aprobarea deciziei finale cu privire la activitatea planificată.

58. Pentru evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier, Republica Moldova (ţara de origine) stabileşte mecanismul de control a calităţii raportului privind EIM, informând, la etapa incipientă a consultărilor transfrontaliere, despre intervalul de timp rezonabil pentru a efectua evaluarea calităţii raportului privind EIM. Chiar dacă nu este prevăzut un mecanism standard de evaluare a calităţii pentru cazurile când Republica Moldova este parte afectată, dacă se va decide desfăşurarea acestei etape, atunci recomandările ce ţin de calitate vor fi furnizate la etapa de consultare a raportului de evaluare a impactului asupra mediului.

Secţiunea a 4-a

Analiza postproiect

59. Autoritatea competentă, în funcţie de activitatea planificată a ţării de origine, precum şi de posibilul impact asupra mediului ce poate fi adus părţii afectate, decide, privind necesitatea analizei postproiect.

60. Republica Moldova, în calitate de parte afectată, se asigură că toate măsurile de atenuare şi sistemele de monitorizare convenite sunt implementate şi aplicate. Dacă EIM în context transfrontalier a avut drept rezultat un acord privind monitorizarea ulterioară a anumitor indicatori de mediu pe teritoriul Republicii Moldova, acesta va include şi reglementările privind repartizarea costurilor.

61. Acordul trebuie să determine în mod clar responsabilităţile fiecărei părţi în monitorizarea şi analiza impactului activităţii planificate. Părţile pot conveni, spre exemplu, ca fiecare parte să monitorizeze, să evalueze şi să analizeze datele privind impacturile care au loc pe teritoriul său, iar apoi să transmită periodic rezultatele celeilalte părţi (trimestrial, semestrial, anual etc.).

CONTROLUL CALITĂŢII STUDIULUI

DE EVALUARE A BIODIVERSITĂŢII

62. Volumul informaţiei incluse în studiul de evaluare a biodiversităţii va varia de la o activitate planificată la alta ca conţinut în cazul unor habitate sau specii. Pentru anumite activităţi planificate, în anumite amplasamente, ca să se poată emite concluzii obiective, informaţia relevantă poate fi una foarte detaliată şi comprehensivă sau succintă şi clară. Pentru a reflecta aceste cerinţe diferite de informare, abordarea pentru analiza calităţii trebuie să fie proporţională cu nivelul de informaţie solicitată.

63. Lista de verificare stabilită la anexa nr.5 se utilizează pentru controlul calităţii studiului de evaluare a biodiversităţii. Calificativele de calitate care vor fi atribuite pentru fiecare criteriu de analiză sunt descrise în nota de la anexa nr.5.

64. Lista de control se utilizează de autorităţile competente, precum şi de membrii Comisiei tehnice. Aceasta poate fi utilizată cu scop informativ de către experţii implicaţi în procesul de elaborare a studiului de evaluare al biodiversităţii pentru a aprecia din timp nivelul de detaliere al informaţiilor necesare de a fi prezentate în studiu.

65. Secţiunile listei de control din anexa nr.5 se completează în funcţie de parcurgerea etapelor evaluării biodiversităţii. Pentru o activitate planificată supusă evaluării biodiversităţii pentru care nu a fost necesară parcurgerea etapei de analiză a soluţiilor alternative sau etapa de analiză a măsurilor compensatorii, secţiunea din Lista de control a calităţii studiului de evaluare al biodiversităţii nu se va completa.

Anexa nr.1

la Ghidul de evaluare a calităţii raportului

privind evaluarea impactului asupra mediului

Lista de verificare a calităţii

Raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

Anexa nr.2

la Ghidul de evaluare a calităţii raportului

privind evaluarea impactului asupra mediului

Lista de verificare

a conformităţii raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

(completată de Agenţia de Mediu)

Anexa nr.3

la Ghidul de evaluare a calităţii raportului

privind evaluarea impactului asupra mediului

Chestionar

pentru elaborarea opiniei Comisiei tehnice privind rezultatul evaluării calităţii

raportului privind evaluarea impactului asupra mediului

Anexa nr.4

la Ghidul de evaluare a calităţii raportului

privind evaluarea impactului asupra mediului

Identificarea nivelului de probabilitate şi amploare

a impactului transfrontalier

Probabilitatea impactului transfrontalier

Amploarea impactului transfrontalier

Anexa nr.5

la Ghidul de evaluare a calităţii raportului

privind evaluarea impactului asupra mediului

Listă de verificare a calităţii studiului de evaluare al biodiversităţii