Ordin nr.217 din 26.10.2022 cu privire la aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi metodologia de elaborare a planului de referinţă istorico-arhitectural şi proiectului zonelor de protecţie a localităţilor istorice

MINISTERUL CULTURII

O R D I N

cu privire la aprobarea Regulamentului privind conţinutul şi

metodologia de elaborare a planului de referinţă istorico-

arhitectural şi proiectului zonelor de protecţie

a localităţilor istorice

nr. 217  din  26.10.2022

 (în vigoare 27.01.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 431-434 art. 1455 din 27.12.2022

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova

nr.1760 din 9 decembrie 2022

Ministru_________ Sergiu LITVINENCO

În temeiul art.12² alin.(6) din Legea nr.1530/1993 privind ocrotirea monumentelor (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2022, nr.53-59, art.65), cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul privind conţinutul şi metodologia de elaborare a planului de referinţă istorico-arhitectural şi proiectului zonelor de protecţie a localităţilor istorice (se anexează).

2. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Aprobat

prin Ordinul Ministerului Culturii

nr.217 din 26.10.2022

REGULAMENT

privind conţinutul şi metodologia de elaborare a planului

de referinţă istorico-arhitectural şi proiectului zonelor

de protecţie a localităţilor istorice

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezentul Regulament stabileşte conţinutul şi metodologia de cercetare/investigare a monumentelor – oraşe istorice, centre orăşeneşti istorice, sate istorice (în continuare - localităţi istorice) şi, respectiv, de determinare a reglementărilor de protejare şi gestionare durabilă a acestui gen de monumente.

2. În sensul prezentului Regulament, următoarele noţiuni semnifică:

localitate istorică – localitate formată anterior sec. XX, o parte din structura urbanistică a căreia deţine statutul de monument;

teritoriu istoric al localităţii – teritoriul ocupat de intravilanul localităţii istorice la începutul sec. XX (după caz, cu sau fără suburbii), care integral ori cu anumite restrângeri, deţine statutul de monument sau este propus pentru atribuirea acestui statut;

ţesut urbanistic istoric – combinaţia dintre reţeaua de străzi, parcelar şi modul de valorificare a parcelelor prin construcţii;

obiect/element destructurant – obiect/element care prin caracteristicile sale (formale, dimensionale, structurale, materiale etc.) deteriorează compoziţia, structura urbanistică istorică a locului/zonei/parcelei în care este situat/inserat, deteriorează unitatea/integritatea complexelor/ansamblurilor de clădiri istorice, împiedică/deteriorează percepţia vizuală a monumentelor, dominantelor urbanistice istorice, deteriorează peisajul natural.

3. Planul de referinţă istorico-arhitectural şi proiectul zonelor de protecţie a localităţilor istorice (în continuare – Planul de referinţă) reprezintă un instrument esenţial pentru formarea unor politici şi strategii locale eficiente în domeniul gestionării/dezvoltării durabile a localităţilor istorice. Prevederile Planului de referinţă servesc drept bază pentru elaborarea/actualizarea documentaţiei de urbanism şi amenajarea teritoriului referitoare la localităţile istorice.

4. Scopul Planului de referinţă – asigurarea suportului documentar/fundamentării pentru activităţile de protejare a monumentelor-localităţi istorice, de protejare a caracterului istoric al acestor localităţi, precum şi a tuturor elementelor materiale şi imateriale (edificii, spaţii, dimensiuni, forme etc.), care exprimă acest caracter.

5. Obiectivele de bază ale Planului de referinţă sunt:

a) stabilirea, în baza cercetărilor istorico-documentare şi investigaţiilor de teren, a tuturor elementelor şi caracteristicilor formatoare ale identităţii istorico-arhitecturale şi istorico-urbanistice ale monumentelor-localităţi istorice;

b) determinarea zonelor de protecţie a monumentelor-localităţi istorice şi a reglementărilor generale şi punctuale necesare pentru asigurarea protejării/perpetuării şi regenerării elementelor şi caracteristicilor formatoare ale acestor monumente, în contextul gestionării/dezvoltării lor durabile.

6. În contextul elaborării Planului de referinţă se realizează următoarele activităţi principale:

a) efectuarea cercetărilor istorico-documentare a localităţii istorice;

b) efectuarea investigaţiilor de teren a localităţii istorice;

c) efectuarea analizei istorico-arhitecturale, istorico-urbanistice, precum şi a analizei peisajului monumentului-localitate istorică;

d) stabilirea exactă a traseului hotarului monumentului-localitate istorică, în cazul în care acest lucru nu a fost deja efectuat;

e) stabilirea limitelor zonei de protecţie externe/tampon a monumentului-localitate istorică;

f) stabilirea limitelor zonelor de protecţie interne a monumentului-localitate istorică;

g) stabilirea reglementărilor pentru asigurarea protejării durabile a monumentului-localitate istorică, inclusiv din perspectiva activităţilor de urbanism, de amenajare şi de construire pe teritoriul acestui monument şi în zona lui de protecţie externă/tampon.

7. Planul de referinţă conţine următoarele documente de bază:

a) Memoriu privind cercetarea istorico-documentară a localităţii;

b) Schemele grafice ale etapelor de dezvoltare istorico-urbanistică a localităţii;

c) Planul de analiză a peisajului, Planul de referinţă istorico-arhitectural, Planul de referinţă istorico-urbanistic al localităţii istorice cu Memoriul explicativ aferent;

d) Lista adnotată a monumentelor;

e) Proiectul zonelor de protecţie a localităţii istorice şi Memoriul explicativ aferent.

8. Elaborarea Planului de referinţă se realizează de autoritatea publică locală competentă teritorial, care dispune pe teritoriul administrat de monumente-localităţi istorice. Autoritatea respectivă este beneficiarul Planului de referinţă. Planul se aprobă de către beneficiar conform avizului pozitiv al autorităţii publice centrale responsabile de domeniul protejării patrimoniului cultural.

9. Finanţarea serviciilor de elaborare a Planului de referinţă se face din fonduri publice, private sau din granturi internaţionale.

Capitolul II

LUCRĂRI PRELIMINARE

10. Scopul lucrărilor preliminare este precizarea volumului viitoarei lucrări, elaborarea temei-program şi a devizului pentru serviciile de elaborare a Planului de referinţă.

Fiecare localitate istorică dispune de identitate/individualitate (de caracteristici specifice), astfel, volumul şi caracterul lucrărilor de cercetare şi proiectare, pentru fiecare caz/localitate în parte, se determină în baza cercetării ei preliminare.

11. Beneficiarul lucrării pune la dispoziţia elaboratorului documentaţiei suportul topografic actualizat (la scara 1:2000 - 1:1000 şi 1:10000 - 1:5000), baza de date în sistem informaţional geografic, lista bunurilor de patrimoniu cultural imobil din localitate: monumente istorice (cu statut de protecţie naţional şi local) şi situri arheologice, lista bunurilor cu statut de monument de for public (categoriile A şi B), precum şi, dacă există, studiile şi documentaţiile de urbanism şi amenjare a teritoriului asupra zonei elaborate anterior.

12. În contextul realizării lucrărilor are loc:

a) determinarea preliminară a limitelor teritoriului istoric al localităţii (pentru localităţile teritoriul istoric al cărora nu a fost înscris în registrele de patrimoniu cultural), determinarea preliminară a limitelor zonei de protecţie/tampon din jurul teritoriului istoric al localităţii (inclusiv a zonei de influenţă posibilă a regimului de reglementare compoziţională a construirii şi de protecţie a peisajului natural);

b) analiza datelor privind monumentele istorice şi cele arheologice ale localităţii, privind monumentele de for public;

c) studiul preliminar al surselor bibliografice referitoare la localitate;

d) investigaţia de teren (preliminară, vizuală) a teritoriului localităţii istorice, inclusiv a contextului ei natural, precum şi a bunurilor de patrimoniu cultural imobil (monumente istorice şi situri arheologice) şi a monumentelor de for public;

e) realizarea documentării fotografice preliminare a localităţii istorice, precum şi a bunurilor culturale prevăzute la lit.d).

13. Rezultatul lucrărilor preliminare se reflectă în Nota explicativă, care constă din:

a) studiul istoric sumar al dezvoltării arhitectural-urbanistice a localităţii;

b) tema-program (inclusiv, obiectivele şi limitele lucrării, componentele lucrării);

c) planul schematic al localităţii, cu indicarea hotarului (preliminar sau deja stabilit prin atribuirea statutului de monument) a teritoriului istoric al localităţii şi hotarului (preliminar) ale zonei ei de protecţie externe/tampon, la scara 1:10000 - 1:5000;

d) lista bunurilor de patrimoniu cultural imobil şi lista monumentelor de for public (cu datele de identificare din registrele de protecţie), cu localizarea lor pe planul schematic al localităţii;

e) devizul serviciilor de elaborare a Planului de referinţă, care va include şi lucrările preliminare.

14. Activitatea de cercetare/investigare pentru elaborarea documentaţiilor componente ale Planului de referinţă începe după aprobarea/coordonarea de către beneficiar a temei-program şi devizului pentru întregul volum de lucrări.

Capitolul III

CERCETAREA ISTORICO-DOCUMENTARĂ

15. Documentele şi studiile istorice reprezintă/formează o categorie importantă de surse pentru cunoaşterea localităţilor istorice, pentru înţelegerea procesului de constituire a identităţii şi diversităţii lor culturale. Informaţia conţinută de această categorie de surse este valorificată prin intermediul cerecetărilor istorico-documentare, efectuate în arhive şi biblioteci.

Scopul cercetării istorico-documentare constă în identificarea şi structurarea/analiza mărturiilor documentare referitoare la dezvoltarea istorico-arhitecturală şi istorico-urbanistică a localităţii păstrate în diverse arhive, biblioteci şi baze de date (naţionale, municipale/orăşeneşti, raionale, comunale/săteşti, cadastrale, site-uri Web etc.), referitoare la bunurile de patrimoniu cultural imobil şi fondul construit al localităţii, inclusiv privind clădirile valoroase din punct de vedere istoric şi cultural, care pot fi propuse spre înscriere în registrele de protecţie.

16. Cercetările istorico-documentare sunt efectuate pentru obţinerea următoarelor date/documente esenţiale:

a) copii ale planurilor istorice ale oraşului/localităţii (începând cu cele mai timpurii);

b) fotografii, gravuri, desene istorice a unor construcţii separate, segmente de străzi, panorame, inclusiv aerofoto, ale localităţii istorice;

c) extrase din documente şi publicaţii, care descriu istoria pe etape a dezvoltării localităţii, istoria construirii ei, dezvoltării ei funcţionale, date privind aflarea în localitate a unor personalităţi celebre etc.;

d) copii ale planurilor actuale ale localităţii şi a fragmentelor din aceste planuri, pentru precizarea/localizarea etapelor ei de dezvoltare;

e) copii de planuri cadastrale: ale gospodăriilor/parcelelor istorice ale localităţii (pentru adresele cu statut şi fără statut de monument), ale construcţiilor situate în cadrul acestor parcele (pentru adresele cu statut de monument), ale spaţiilor verzi istorice, pentru diferiţi ani/etape istorice de dezvoltare a localităţii;

f) alte surse documentare relevante, după caz.

Obţinerea de la oficiile cadastrale a documentelor prevăzute la alin.e) şi punerea lor la dispoziţia elaboratorului este asigurată de către beneficiarul Planului de referinţă.

17. Rezultatul cercetărilor efectuate este reflectat în Memoriul privind cercetarea istorico-documentară a localităţii, care conţine:

1) prezentarea şi analiza etapelor istorice ale dezvoltării localităţii, inclusiv:

a) evoluţia teritoriului intravilan şi moşiei localităţii;

b) evoluţia tramei stradale şi a parcelarului;

c) evoluţia fondului construit;

d) evoluţia statutului administrativ, militar, funcţional al localităţii;

e) denumirile succesive ale străzilor, pieţelor etc. ale localităţii; denumiri/toponime istorice în teritoriul studiat;

f) descrierea caracteristicilor individuale ale imaginii localităţii reflectate în planuri, schimbările produse în timp, impactul cadrului natural asupra modului de dezvoltare a localităţii;

g) analiza cauzelor care au determinat dezvoltarea localităţii într-o direcţie sau alta, de ce vechea structură a ţesutului urbanistic s-a păstrat sau, dimpotrivă, nu s-a păstrat etc.;

2) prezentarea zonificării social-demografice şi funcţionale a teritoriului istoric al localităţii, conform etapelor de dezvoltare, inclusiv, toponimia locală, amplasarea suburbiilor, pieţelor, instituţiilor publice, administrative şi întreprinderilor industriale;

3) prezentarea critică a bibliografiei generale;

4) hărţi/planuri istorice ale localităţii, reprezentări iconografice/gravuri/desene/fotografii istorice de teren, copii de documente istorice.

Capitolul IV

INVESTIGAŢII DE TEREN. ELABORAREA PLANULUI DE ANALIZĂ

 A PEISAJULUI, PLANURILOR DE REFERINŢĂ ISTORICO-

ARHITECTURAL ŞI ISTORICO-URBANISTIC

Secţiunea 1.

Investigaţii de teren

18. Componentele localităţii istorice reprezintă/formează o categorie deosebit de importantă de surse pentru cunoaşterea/studiul localităţilor în cauză. Informaţia conţinută de această categorie de surse este valorificată prin intermediul investigaţiilor de teren.

Rezultatele investigaţiilor de teren a localităţii sunt concentrate în cadrul Planului de referinţă istorico-arhitectural, Planului de analiză a peisajului şi Planului de referinţă istorico-urbanistic.

Se marchează toate bunurile de patrimoniu cultural imobil (monumente istorice (cu statut de protecţie local şi naţional) şi situri arheologice), monumentele de for public, clădirile, structurile şi spaţiile, care formează mediul/vecinătăţile acestor monumente, formează mediul istorico-arhitectural al localităţii analizate, inclusiv: sistemele şi elementele istorice valoroase ale ţesutului urbanistic, sectoarele de peisaj, sectoarele de strat cultural arheologic, legăturile vizuale între monumentele importante pentru formarea structurii localităţii, locurile principale de percepţie/vizualizare a panoramei localităţii etc.

Se efectuează analiza planurilor localităţii (inclusiv planurilor cadastrale) pe etape istorice de dezvoltare, respectiv, analiza structurii ţesutului urbanistic actual, fondului construit, peisajului, datelor arheologice etc. Lucrul analitic este combinat cu investigarea de teren a bunurilor de patrimoniu cultural imobil, a fondului construit istoric, precum şi a structurii şi elementelor formatoare ale mediului istorico-arhitectural al localităţii.

Înainte de a începe investigaţiile de teren, pe suportul topografic sunt precizate denumirile străzilor, stradelelor, spaţiilor verzi, pieţelor şi piaţetelor, adresele imobilelor; în baza documentelor cadastrale istorice (din diferite perioade de dezvoltare a localităţii), se precizează hotarele parcelelor istorice (ele vor constitui unităţi structurale/istorice de referinţă pentru investigaţia efectuată).

19. Investigaţiile de teren sunt însoţite de documentarea fotografică. Documentării fotografice sunt supuse: bunurile de patrimoniu cultural imobil (monumente istorice şi situri arheologice) şi părţile lor componente; monumentele de for public; segmentele de mediu istorico-arhitectural valoros; vederile/deschiderile panoramice ale localităţii istorice; vederile ansamblurilor arhitecturale, străzilor; vederile segmentelor/zonelor caracteristice ale localităţii, ale peisajului natural şi urbanistic.

Documentarea fotografică trebuie să ofere descrierea vizuală a localităţii istorice, să fixeze atracţiile ei, calităţile şi neajunsurile acesteia. Pe planşă sau direct în baza de date sunt marcate punctele de fotografiere, în special pentru panorame, peisaje, ansambluri şi sectoare caracteristice ale mediului urbanistic.

20. În cadrul investigaţiei de teren, se identifică segmentele caracteristice de fond construit, sectoarele caracteristice ale teritoriului localităţii istorice, inclusiv ale cadrului ei natural, toate genurile de anomalii şi abateri de la structura regulată sau, după caz, de la structura organică/neregulată a planului localităţii. În cadrul investigaţiei are loc determinarea caracteristicilor imaginii diferitor segmente ale localităţii. Caracteristicile acestor imagini sunt importante şi din perspectiva determinării ulterioare a hotarelor zonificării istorico-arhitecturale a localităţii, bazinelor de vizibilitate a ansamblurilor, zonelor de reglementare specifică a construirii.

Caracteristica imaginii unui sau altui sector al localităţii se compune din: sistemul/structura reţelei de străzi, sistemul de parcele care conţine/organizează elementele fondului construit, structura fondului construit, gradul de unitate a ansamblului şi stilisticii fondului construit, relief şi vegetaţie, sistem hidrografic, interacţiunea dintre fondul construit şi peisaj, din influenţa exercitată asupra percepţiei vizuale a sectorului/segmentului examinat al localităţii de către dominantele şi reperele arhitecturale/urbanistice istorice, apropiate şi îndepărtate.

Se efectuează analiza calitativă şi se stabilesc caracteristicile istorice ale peisajului construit şi natural, în calitate de factor de formare a structurii localităţii. Se determină axele şi bazinele de vizibilitate ale ansamblurilor arhitecturale, monumentelor de arhitectură peisageră şi a fiecărei dominante urbanistice în parte, ierarhia importanţei lor. Sunt marcate toate caracteristicile pozitive şi negative ale elementelor peisajului natural (râuri, pante, dealuri, pârâuri, vegetaţie) şi ale peisajului artificial (clădiri, ziduri de sprijin, pante, drumuri/străzi şi alte structuri artificiale, grădini, scuaruri etc.).

În timpul investigaţiilor de teren are loc evaluarea/analiza tuturor obiectelor/construcţiilor de pe teritoriul istoric al localităţii în conexiune strânsă cu parcelarul ei istoric. Obiectele/construcţiile istorice de pe teritoriul monumentului-localitate istorică sunt evaluate/analizate pornind de la calitatea/statutul lor de parte componentă/integrantă a acestui monument. Se va ţine cont de faptul că unele dintre aceste obiecte deţin şi statut individual de monument.

Elementele fondului construit istoric sunt divizate pe categorii în funcţie de caracteristicile stilistice/tipologice, calităţile valorice imateriale, perioada de edificare, regimul de înălţime, calitatea de formator de accent urbanistic sau de accent arhitectural local etc.

21. În contextul examinării fondului construit se determină:

a) clădirile caracteristice pentru diferite etape ale dezvoltării localităţii. Acestea pot fi nu doar clădiri istorice, construite anterior celui de-al II-lea Război Mondial, dar şi clădiri relativ noi, caracteristice etapelor de dezvoltare postbelice;

b) obiectele/elementele/inserţiile destructurante. Aceste obiecte/elemente pot fi: clădiri şi construcţii civile şi industriale, terasamente, cariere, structuri inginereşti, reţele edilitare majore, plantaţii de arbori/arbuşti etc. Pe suportul topografic se indică toate obiectele cu impact destructurant atât faţă de localitatea istorică în ansamblu, cât şi faţă de segmentele localităţii care au păstrat structura urbanistică istorică (inserţiile destructurante în ţesutul urbanistic format anterior celui de-al II-lea Război Mondial, dar şi inserţiile de acest fel în segmentele de ţesut urbanistic format în perioada postbelică).

22. Elementele fondului construit al localităţii se divizează în:

a) elemente construite care formează structura internă a parcelelor istorice ale bunurilor cu statut individual de monument;

b) elemente de fond construit istoric valoros, cu rol activ în formarea/menţinerea imaginii istorice a localităţii;

c) elemente de fond construit simplu/neutru, care formează fundalul/mediul compoziţional pentru perceperea specifică/istorică a monumentelor şi a elementelor valoroase ale sitului (sunt determinate separat: - pentru sectoarele de fond construit istoric şi - pentru sectoarele de fond construit nou);

d) elemente de fond construit nou care se integrează în structura istorică a localităţii formată anterior celui de-al II-lea Război Mondial sau care formează teritorii/sectoare de fond construit nou;

e) elemente/inserţii de fond construit destructurant.

23. Informaţia/datele obţinute în cadrul investigaţiilor de teren se prelucrează şi se plasează pe suport topografic.

În cadrul lucrării se determină gradul de păstrare a reţelei de străzi istorice, hotarele răspândirii stratului cultural arheologic, locurile de amplasare a clădirilor dispărute importante din punct de vedere urbanistic (pentru a stabili ulterior sarcina de protejare a vestigiilor respective şi de punere a acestora în valoare).

Prelucrarea rezultatelor investigaţiilor de teren include: actualizarea/precizarea suportului topografic, introducerea în planşe a numerotării/adresei caselor şi a denumirilor de străzi, pieţe etc., încadrarea tuturor construcţiilor pe categorii, marcarea pe planşă a particularităţilor peisajului, analiza comparativă a suportului topografic actual cu planurile istorice, totalizarea datelor arheologice etc.

Prezenţa stratului cultural arheologic se determină conform datelor investigaţiilor arheologice efectuate: săpăturilor, sondajelor, datelor obţinute de forajele geologice. În absenţa unor astfel de date, când localitatea are o vechime considerabilă (este întemeiată anterior sec. XIX), hotarele răspândirii stratului cultural (pe gradaţii de vechime) sunt indicate/reprezentate în baza datelor cartografiei istorice, respectiv, suprafeţei ocupate de localitate în etapele ei istorice de dezvoltare. În aceste hotare, se include teritoriul vechilor fortificaţii, păstrate şi dispărute, intravilanul vechii localităţi, inclusiv teritoriul fostelor suburbii.

Drept urmare a investigaţiilor de teren, se determină şi se marchează pe planşă hotarul părţii/părţilor/segmentelor localităţii care a/au păstrat, integral sau parţial, ţesutul urbanistic/ caracteristicile structurale istorice anterioare celui de-al II-lea Război Mondial.

Secţiunea 2.

Schemele grafice ale etapelor de dezvoltare

istorico-urbanistică a localităţii

24. În baza cercetărilor istorico-documentare şi investigaţiilor de teren, se elaborează Schemele grafice ale etapelor de dezvoltare istorico-urbanistică a localităţii. Documentaţia/schemele prezintă pentru diferite etape istorice: zonificarea arhitectural-spaţială şi funcţională a teritoriului localităţii, caracteristicile şi principiul de formare a tramei stradale şi a parcelării; principalele drumuri care accedeau în localitate; locurile de amplasare a pieţelor comerciale, a centrelor administrative, publice şi religioase, a centrelor industriale; sistemul istoric de edificii-dominante urbanistice (şi zona lor de vizibilitate); topografia istorică a localităţii (dealuri, pante, vâlcele, iazuri, râuri, pârâuri etc.) etc.

Analiza retrospectivă a planurilor istorice ale localităţii permite: înţelegerea valorii istorice şi artistice a elementelor istorice păstrate a localităţii (construcţii, străzi, pieţe, piaţete, zone verzi etc.); stabilirea din care sistem urbanistic au făcut parte aceste elemente istorice, respectiv, care etape ale dezvoltării istorice a localităţii ele reprezintă; înţelegerea şi interpretarea structurii ţesutului urbanistic actual şi evidenţierea zonificării interne a localităţii; determinarea limitelor teritoriului istoric al localităţii (pentru localităţile care intenţionează să atribuie acestui teritoriu statutul de monument).

Clarificarea problemelor stabilităţii şi continuităţii structurii funcţionale a ţesutului urbanistic al localităţii are însemnătate şi pentru planificarea/programarea căilor de dezvoltare ulterioară a localităţii în contextul sarcinii generale de păstrare şi, după caz, de regenerare a specificului ei istorico-arhitectural şi istorico-urbanistic.

Schemele grafice ale etapelor de dezvoltare istorico-urbanistică vor fi ataşate în calitate de compartiment separat la Memoriul privind cercetarea istorico-documentară a localităţii.

Rezultatele analizei retrospective sunt utilizate la analiza structurii urbanistice existente a localităţii istorice, respectiv, la elaborarea documentaţiei descrise la pct.25-33.

Secţiunea 3.

Planul de analiză a peisajului

25. În scopul determinării particularităţilor/caracteristicilor peisajului natural şi artificial/antropic, prezentării particularităţilor percepţiei vizuale a dominantelor naturale şi arhitecturale/urbanistice, identificării/evidenţierii elementelor valoroase şi celor destructurante se elaborează Planul de analiză a peisajului localităţii.

În dependenţă de caracteristicile/morfologia reliefului localităţii, teritoriul supus acestei analize poate depăşi limitele teritoriului istoric al localităţii şi al zonei ei de protecţie/tampon. Lucrarea este importantă pentru determinarea ulterioară a zonelor de protecţie a localităţilor istorice, precum şi pentru stabilirea regimului de utilizare a acestora.

Analiza peisajului se realizează pe suport topografic actualizat la scara 1:5000-1:2000, în sistem informaţional geografic.

26. Pentru elaborarea grafică a Planul de analiză a peisajului se utilizează următoarea listă-model de semne convenţionale:

a) teritoriu de luncă inundabilă;

b) pante abrupte de terase şi vâlcele;

c) sectoare de pante supuse alunecării;

d) muchii de terase şi cumpenele apelor;

e) străzi cu o cădere bruscă a terenului;

f) sectoare de vegetaţie organizată;

g) sectoare păstrate de vegetaţie istorică, în cadrul sau în afara grădinilor, scuarurilor etc.;

h) teritoriul cimitirelor existente şi teritoriul cimitirelor dispărute (inclusiv segmente din teritoriul istoric al cimitirelor aflate în afara limitelor actuale ale acestora);

i) ziduri de sprijin, scări;

j) străzi pavate cu piatră;

k) teritoriu industrial;

l) cartiere/sectoare de fond construit istoric (de tip vilă, cu retragere de la aliniamentul străzii);

m) cartiere/sectoare de fond construit istoric (cu amplasare pe aliniamentul străzii);

n) cartiere/sectoare de fond construit nou;

o) dominante urbanistice istorice existente/păstrate;

p) dominante urbanistice istorice pierdute;

q) accente arhitecturale noi;

r) bunuri de patrimoniu cultural imobil şi elemente formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros;

s) legături vizuale (păstrate şi pierdute) dintre dominantele arhitecturale/urbanistice istorice;

t) bazinul de vizibilitate a ansamblurilor arhitecturale şi a dominantelor (se determină în funcţie de natura generală a reliefului, de locul de amplasare a ansamblurilor şi dominantelor, de înălţimea lor. Hotarul bazinului de vizibilitate poate fi determinat doar în teren, în contextul percepţiei/impresiei personale referitor la distanţa maximă de influenţă emoţională a ansamblurilor şi dominantelor urbanistice istorice);

u) punctele de percepţie panoramică a peisajului urbanistic şi punctele principale de documentare fotografică;

v) traseele/direcţiile potenţiale de eliberare/deschidere a peisajului, care necesită amenajare şi curăţare;

w) traseele/direcţiile amenajate ale deschiderilor peisajului;

x) sectoare de vegetaţie spontană, destructurantă, care necesită a fi remodelată/modificată;

y) construcţii tehnice şi edilitare istorice;

z) construcţii/inserţii destructurante (tehnice, edilitare, arhitecturale etc.);

aa) hotarul teritoriului istoric al localităţii şi hotarul zonei de protecţie/tampon a acesteia.

Secţiunea 4.

Planul de referinţă istorico-arhitectural

27. În scopul concentrării întregii informaţii istorice obţinute în cadrul cercetărilor istorico-documentare şi a investigaţiilor de teren a fondului construit se elaborează Planul de referinţă istorico-arhitectural al localităţii.

Planul de referinţă istorico-arhitectural conţine evaluarea fondului construit, inclusiv amenajării, peisajului şi vegetaţiei, din punct de vedere al valorii lor istorico-arhitecturale.

Planul de referinţă istorico-arhitectural se elaborează pe suport topografic actualizat la scara 1:2000 în sistem informaţional geografic şi doar în cazuri speciale (când suprafaţa studiată depăşeşte 1000 ha) poate fi elaborat la scara 1:5000.

Parcelarea istorică este unul dintre elementele definitorii în înţelegerea şi evaluarea fondului construit al localităţii. Fiecare parcelă istorică conţine un microcomplex de elemente construite, iar păstrarea/regenerarea structurii istorice interne a parcelelor reprezintă o componentă importantă a activităţilor de păstrare a identităţii locale şi a valorii istorico-arhitecturale a elementelor construite situate pe aceste parcele.

Elementele/componentele construite ale parcelelor istorice care au păstrat structura construită istorică sunt considerate formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros sau simplu, formând cartierele şi sectoarele localităţii cu structură istorico-urbanistică valoroasă. Elementele construite mutilate sau degradate ale acestor parcele, după determinarea valorii istorico-arhitecturale proprii, sunt propuse spre reparare/conservare/restaurare/reabilitare sau, după caz, spre remodelare. Pentru remodelare sunt propuse şi construcţiile/inserţiile destructurante de pe aceste parcele.

28. Pentru elaborarea grafică a Planului de referinţă istorico-arhitectural se utilizează următoarea listă-model de semne convenţionale:

a) bunuri de patrimoniu cultural construit (conform registrelor naţional şi locale) cu terenul/parcela lor istorică;

b) situri arheologice cu terenul lor;

с) monumente ale naturii cu terenul lor;

d) monumente de for public (conform registrelor naţional şi locale) cu terenul lor;

e) mediu istorico-arhitectural valoros;

f) mediu istorico-arhitectural simplu;

g) bunuri de fond construit nou neutru;

h) bunuri de fond construit nou valoros;

i) fond construit cu acoperiş în pante;

j) construcţii/inserţii destructurante;

k) vestigii arheologice de clădiri istorice;

l) teritoriu cu strat arheologic nou-identificat;

m) teritoriu cu potenţial arheologic;

n) reţeaua de parcelare istorică a localităţii (pentru zonele cu ţesut urbanistic format anterior celui de-al II-lea Război Mondial);

o) spaţii istorice verzi;

p) puncte de deschideri vizuale panoramice;

q) suprafeţe asfaltate sau pavate;

r) hotarul teritoriului istoric al localităţii şi hotarul zonei de protecţie/tampon al acesteia.

29. Semnele convenţionale pentru Planul de referinţă istorico-arhitectural se utilizează/aplică astfel încât bunurile valoroase din punct de vedere istoric să iasă în evidenţă în comparaţie cu bunurile mai puţin valoroase şi cele neutre (pe perioade de construire), iar cele destructurante să contrasteze clar în culoare sau haşură.

Pe lângă semnele convenţionale, Planul conţine legenda bunurilor de patrimoniu cultural imobil şi legenda monumentelor de for public, cu indicarea numerotării respective.

Secţiunea 5.

Planul de referinţă istorico-urbanistic

30. În scopul punerii în evidenţă a întregului patrimoniu istorico-urbanistic pentru contabilizarea şi utilizarea lui ulterioară se elaborează Planul de referinţă istorico-urbanistic al localităţii.

Patrimoniul cultural urbanistic include: structura ţesutului urbanistic şi structura compoziţională a localităţii, structurile istorice fortificate şi tehnice, ansamblurile de fond construit istoric, peisajele naturale şi antropice valoroase, drumurile istorice, pieţele, locurile memoriei, necropolele, întreprinderile industriale istorice.

Cartierele/sectoarele localităţii cu parcelare istorică (formată anterior celui de-al II-lea Război Mondial), care au păstrat caracterul/caracteristicile istorice ale structurii fondului construit de pe aceste parcele, vor fi considerate deţinătoare de structură istorico-urbanistică valoroasă.

Planul este elaborat de regulă la scara 1:5000, pe suport topografic actualizat, în sistem informaţional geografic. În caz de elaborare a planului la scara 1:2000, se recomandă combinarea lui cu Planul de analiză a peisajului.

31. Pentru elaborarea grafică a Planului de referinţă istorico-urbanistic se utilizează următoarea listă-model de semne convenţionale:

a) reţeaua istorică de străzi;

b) trasee păstrate ale străzilor din sistemul de ţesut urbanistic pre-regulat;

c) reţeaua de parcelare istorică a localităţii (pentru teritoriul/sectoarele cu ţesut urbanistic format anterior celui de-al II-lea Război Mondial);

d) grădini, parcuri şi scuaruri istorice păstrate;

e) alte spaţii verzi ale localităţii;

f) necropole şi foste necropole;

g) teritoriu/sectoare de fond construit istoric;

h) limite teritoriu/sectoare cu structură istorico-urbanistică valoroasă;

i) anomalii şi abateri de la structura regulată sau, după caz, de la structura organică/neregulată a planului localităţii;

j) dominante istorice păstrate;

k) dominante istorice pierdute;

l) structuri fortificate de pământ;

m) întreprinderi industriale istorice;

n) teritoriu de fond construit nou (postbelic);

o) teritoriu de fond construit nou (edificat post 1991)

p) accente compoziţionale de fond construit nou;

q) teritoriu industrial şi de depozitare;

r) vâlcele, ravene, pante;

s) marginea teraselor de deasupra luncilor inundabile;

t) peisaj de luncă;

u) suprafeţe acvatice;

v) construcţii/inserţii destructurante;

w) puncte de documentare fotografică a panoramelor localităţii;

x) hotarul teritoriului istoric al localităţii şi hotarul zonei de protecţie/tampon al acesteia.

32. Pentru Planul de referinţă istorico-urbanistic şi pentru analiza peisajului sunt elaborate secţiuni grafice ale reliefului (pe direcţiile principalelor legături vizuale), precum şi imagini/vederi panoramice ale localităţii, de la nivelul ochiului (din punctele relevante/majore de vizibilitate).

Secţiunile grafice ale reliefului vor releva rolul dominantelor urbanistice istorice şi înălţimea maximă admisibilă pentru clădirile propuse spre construire (în dependenţă de parametrii zonificării interne a localităţii), astfel încât aceste clădiri să nu poată concura şi diminua/nivela importanţa dominantelor istorice. În cazul în care contextul urbanistic a fost modificat, secţiunile respective vor releva şi edificiile care au nivelat rolul urbanistic al dominantei istorice, care compromit/întrerup legăturile vizuale cu dominanta istorică şi, după caz, care compromit/distorsionează legăturile vizuale între dominantele urbanistice istorice.

33. În localitate, în dependenţă de caz, pot fi identificate mai multe tipuri de peisaje urbanistice istorice, caracteristice pentru aceasta. Prin peisaj urbanistic subînţelegem combinaţia complexă a trei elemente caracteristice – structura planului localităţii, fondul construit şi relief/cadru natural. Determinarea hotarului dintre diferite tipuri de peisaje se face cu precădere pe limitele parcelelor istorice din interiorul cartierelor. Astfel, în interiorul hotarelor tipurilor de peisaje vor fi incluse segmente întregi de străzi, împreună cu fondul construit de pe ambele laturi ale acestora.

Formarea peisajului urbanistic este puternic influenţată nu doar de poziţia (apropiere/depărtare) ocupată de fondul construit faţă de centrul public al localităţii, dar şi de componenţa socială a populaţiei care a locuit în limitele teritoriului studiat, de complexitatea/morfologia reliefului local, de prezenţa unor ansambluri determinante, care ordonează teritoriul, de exemplu a unui complex mănăstiresc/bisericesc, de apartenenţa clădirilor cu o sigură etapă de construire sau, dimpotrivă, de prezenţa a multiple stratificări şi schimbări produse în timp.

Secţiunea 6.

Memoriul explicativ

34. Memoriul explicativ pentru acest capitol al lucrării conţine principiile/criteriile de analiză a patrimoniului istorico-arhitectural, istorico-urbanistic şi de analiză a peisajului. Determinarea şi analiza calităţilor/caracteristicilor fiecărei localităţi trebuie să conducă la determinarea specificului istoric al acestora şi să decurgă din acest specific. Deoarece fiecare localitate dispune de un parcurs istoric propriu, specificul în cauză poate să difere semnificativ de la o localitate la alta. Astfel, evaluarea caracteristicilor patrimoniului istorico-arhitectural al fiecărei localităţi va decurge din specificul ei istoric, bazându-se în primul rând pe determinarea caracteristicilor mediului istorico-arhitectural al localităţii, respectiv, a caracteristicilor ţesutului urbanistic istoric.

Memoriul conţine text, imagini ale planşelor şi fotografii din teren (care prezintă starea actuală şi analiza peisajului), copii ale schemelor şi planurilor elaborate în cadrul investigaţiilor descrise la pct.25-33.

35. Memoriul explicativ este format din patru compartimente:

a) Compartimentul 1 – Tema-program împreună cu introducerea, devizul şi planul schematic al localităţii istorice (la scara 1:5000 - 1:10000). Se indică hotarele teritoriului analizat în cadrul proiectului. Aici poate fi inclus şi compartimentul documentării fotografice preliminare a localităţii istorice.

b) Compartimentul 2 - Analiza peisajului. În această parte a Memoriului explicativ, este prezentată metodologia analizei peisajului, principiul de determinare a criteriilor de evaluare a tuturor elementelor peisajului antropic şi natural, explicarea semnelor convenţionale utilizate, documentarea fotografică efectuată.

c) Compartimentul 3 - Planul de referinţă istorico-arhitectural. El conţine descrierea principiilor de analiză a parcelării, a elementelor fondului construit, tipologia acestuia, descrierea/analiza importanţei elementelor respective pentru menţinerea imaginii şi caracteristicilor istorice a localităţii, principiul de trecere a unor bunuri construite la categoria celor destructurante, explicarea semnelor convenţionale utilizate, documentarea fotografică efectuată.

d) Compartimentul 4 - Planul de referinţă istorico-urbanistic. El conţine descrierea/analiza structurii şi compoziţiei ţesutului urbanistic al localităţii istorice, explicarea semnelor convenţionale utilizate, documentarea fotografică efectuată.

36. Memoriului explicativ i se ataşează în calitate de volum separat "Lista adnotată a monumentelor", care este elaborată în baza rezultatelor investigaţiei de teren a localităţii istorice, în baza rezultatelor cercetării istorico-documentare, cercetării planurilor cadastrale (istorice şi actuale) a parcelelor istorice a localităţii şi a construcţiilor situate în cadrul acestor parcele.

Lista adnotată se elaborează: pentru bunurile de patrimoniu cultural imobil şi pentru monumentele de for public; pentru bunurile construite selectate/propuse spre înscriere în registrele de protecţie (a - propuse în baza rezultatelor investigaţiilor de teren de către elaboratorul Planului de referinţă; b - propuse de autorităţile locale sau centrale);

Adnotarea pentru bunurile de patrimoniu cultural construit conţine: anul/timpul construirii, principalele etape de dezvoltare constructivă/spaţială, datele terenului istoric, prezentarea generală a structurii monumentului (enumerarea componentelor istorice construite (clădiri, dependinţe, ziduri, porţi, pivniţe etc.) şi a componentelor istorice spaţiale (curte, grădină, bazine acvatice, alei etc.) ale acestuia), utilizarea/funcţiunea iniţială şi actuală, adresa, datele de identificare din registrele de protecţie.

Adnotarea pentru bunurile construite propuse pentru înscriere în registrele de protecţie, pe lângă informaţiile enumerate mai sus, conţine şi o scurtă fundamentare (din punct de vedere istorico-arhitectural şi/sau istorico-urbanistic) a propunerii de plasare a acestora sub protecţie.

Lista adnotată este însoţită de: minim două imagini generale/ fotografii a fiecărui bun imobil cu statut de monument, luate din direcţii sau sensuri diferite (dinspre spaţiul public); planul terenului/parcelei istorice a fiecărui monument (teren legat de monument din punct de vedere istoric şi funcţional), cu indicarea componentelor istorice construite şi spaţiale ale monumentului (stabilite în baza datelor istorice şi a analizei comparative a planurilor cadastrale a terenului istoric al monumentelor pentru diferite etape istorice, precum şi în baza investigaţiei de teren), segmentarea/divizarea cadastrală internă actuală a terenului/parcelei istorice a monumentului (în caz dacă o astfel de segmentare există).

37. În caz de necesitate, la comanda beneficiarului, poate fi pusă problema elaborării Fişei monumentului-localitate istorică, care se elaborează pentru o taxă separată.

Capitolul V

PROIECTUL ZONELOR DE PROTECŢIE

A LOCALITĂŢII ISTORICE

38. Elaborarea Proiectului zonelor de protecţie a localităţii istorice se bazează pe rezultatele cercetării istorico-documentare şi investigaţiei de teren, pe analiza peisajului şi pe analiza structurii istorice a localităţii (efectuate conform prevederilor capitolelor III şi IV).

Proiectul se realizează la scara 1:2000, pe suport topografic actualizat, în sistem informaţional geografic.

Scopul şi sarcinile de bază ale soluţiei de proiect sunt: păstrarea şi regenerarea aspectului individual al localităţii istorice; punerea în evidenţă şi protejarea tuturor valorilor şi caracteristicilor istorico-culturale a localităţii istorice; reglementarea construcţiei noi, intervenţiilor la clădirile deja existente, la instalaţiile tehnico-edilitare, la spaţiile deschise şi verzi, astfel ca aplicarea practică a acestor reglementări să contribuie la păstrarea fondul istoric de clădiri, a peisajului, a imaginii/aspectului individual al localităţii istorice şi la asigurarea dezvoltării ei durabile şi armonioase.

Soluţia de proiect constă în determinarea teritoriului, limitelor şi tipologiei zonelor de protecţie a localităţii istorice, precum şi în stabilirea reglementărilor aferente de protejare, întreţinere şi utilizare a acestor zone.

39. Teritoriul istoric al localităţii dispune de zone de protecţie interne şi de zonă de protecţie/tampon exterioară:

1) Zonele de protecţie interne (zonificarea internă) a teritoriului istoric al localităţii pot conţine următoarele tipuri de teritoriu, cu regim specific de protecţie şi gestionare:

a) teritoriul monumentelor;

b) zona de protecţie a monumentelor;

c) zona de peisaj istoric protejat;

d) zona de strat cultural arheologic protejat;

e) zona istorico-arhitecturală protejată;

f) teritoriul complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi;

g) spaţii verzi istorice.

2) Zona de protecţie/tampon exterioară se desfăşoară pe distanţa de 100 metri de la limita exterioară a teritoriului istoric al localităţii, aici fiind stabilite reglementări specifice de amenajare, de construire nouă şi de intervenţie la edificiile existente în scopul protejării sau regenerării mediului urbanistic/natural al monumentului şi imaginii lui specifice dinspre exterior.

În dependenţă de caracteristicile reliefului înconjurător şi, respectiv, de situarea principalelor puncte de acces vizual spre teritoriul istoric al localităţii, zona de protecţie/tampon se va extinde, instituindu-se regimul de "subzonă de reglementare compoziţională a construirii". Regimul şi hotarele subzonei de reglementare compoziţională a construirii se vor determina ţinând cont de protejarea panoramei localităţii istorice din principalele puncte de percepţie/vizualizare îndepărtate, asigurând verificarea amplasării aici a noilor dominante şi complexe/ansambluri arhitecturale din punct de vedere al neadmiterii obturării/blocării acestei panorame.

În caz de aflare în zona de protecţie/tampon (exterioară) a monumentului-localitate istorică a unor bunuri cu statut individual de monument, este marcat terenul acestora şi zona lor de protecţie proprie, stabilindu-se reglementările specifice a activităţilor de construire şi amenajare.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei de protecţie/tampon exterioare a localităţii istorice se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea precisă a limitelor subzonelor stabilite şi suprafaţa lor; Principalele caracteristici şi elementele structurale ale zonei care necesită a fi protejate/regenerate; Reglementările aferente de gestionare a zonei şi subzonelor stabilite.

Stabilirea hotarului zonelor respective este de importanţă deosebită pentru etapele ulterioare de proiectare, cum ar fi elaborarea proiectelor de protejare şi regenerare a acestora.

40. În proiect se marchează următoarele clădiri şi structuri cu valoare istorică şi culturală supuse păstrării:

a) bunurile de patrimoniu cultural imobil (monumente istorice şi situri arheologice);

b) monumentele de for public;

c) bunurile istorice construite propuse pentru înscriere în registrele de protecţie în calitate de monumente nou-identificate;

d) bunuri istorice construite supuse protejării în calitate de elemente formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros;

e) bunuri istorice construite supuse protejării în calitate de elemente formatoare de mediu istorico-arhitectural simplu;

f) edificii/clădiri din perioada postbelică (1945-1991) recomandate pentru protejare în calitate de monumente ale epocii respective;

g) vestigiile arheologice ale construcţiilor dispărute, care au avut o importanţa istorico-urbanistică semnificativă, supuse protejării, cum ar fi: fundaţiile bisericilor, palatelor, instituţiilor etc.;

h) structuri/construcţii tehnice istorice supuse protejării, cum ar fi: fortificaţii, valuri, terasamente, şanţuri, canale, scări, poduri, ziduri de sprijin, baraje, structuri subterane etc.

41. Elementele construite formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros şi simplu care trebuie protejate (pe lângă construcţiile istorice de pe parcelele care au păstrat structura construită istorică) includ şi: construcţiile caracteristice pentru această localitate, precum şi construcţiile care formează/constituie ansamblurile istorico-urbanistice ale străzilor, pieţelor etc. Elementele construite mutilate sau degradate (din categoria celor formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros sau simplu), după determinarea valorii istorico-arhitecturale şi istorico-urbanistice proprii, sunt propuse spre reparare/conservare/restaurare/reabilitare sau, după caz, spre remodelare (cu păstrarea/regenerarea caracteristicilor istorice ale mediului).

Fondul construit valoros din perioada postbelică se va proteja de distrugere, mutilare. Conform gradului de protecţie, aceste clădiri se vor echivala cu cele formatoare de mediu istorico-arhitectural valoros.

42. Reglementarea construirii în localităţile istorice se face în baza analizei structurii ţesutului urbanistic, analizei peisagistice, ţinând cont de zona de vizibilitate a dominantelor şi ansamblurilor istorice, de sarcina păstrării şi/sau regenerării imaginii istorice a localităţii.

Reglementările sunt stabilite în funcţie de zonificarea internă a localităţii. Hotarele subzonelor identificate de reglementare a construirii sunt stabilite ţinând cont de parcelarea istorică, condiţiile locale/concrete de interacţiune a monumentelor, construcţiilor istorice şi construcţiilor noi, de gradul de păstrare a mediului istorico-arhitectural, de locul de amplasare a punctelor de bază a vizualăzării monumentelor, dominantelor istorice şi panoramelor localităţii, în baza rezultatelor investigaţiilor reflectate în Planul de referinţă istorico-arhitectural, istorico-urbanistic şi în planul de analiză a peisajului.

Intervenţiile prin construcţie nouă şi intervenţiile la edificiile deja existente în localităţile istorice sunt reglementate: în ceea ce priveşte încadrarea organică în structura urbană istorică, în structura istorică a parcelelor, respectiv, în ceea ce priveşte neadmiterea modificării structurii/compoziţiei construite a parcelelor istorice (cu excepţia cazurilor de reconstituire/regenerare a acestei structuri), referitor la regimul de înălţime, dimensiuni, forme, axe, principiul de structurare a faţadelor, deschideri/goluri şi elementele acestora, tipul acoperişului şi elementele sale, tâmplării, materialele de construcţie a pereţilor, cromatică etc., pentru a asigura legătura clară cu arhitectura istorică existentă a localităţii.

43. În proiect vor fi prevăzute următoarele reglementări generale:

a) păstrarea structurii istorice a planului localităţii (reţea de străzi, spaţii deschise, spaţii verzi, parcelar), păstrarea aliniamentelor stradale istorice, neadmiterea construirii de noi străzi (cu excepţia cazurilor de refacere a unor străzi istorice dispărute) şi modificării semnificative a lăţimii carosabilului şi trotuarelor străzilor existente (cu excepţia cazurilor de refacere a parametrilor istorici ai străzilor);

b) păstrarea structurii/compoziţiei construite a parcelelor istorice (sau refacerea acestei structuri, dacă a fost încălcată), respectiv, păstrarea sau, după caz, regenerarea structurii spaţiilor deschise şi verzi a acestor parcele;

c) operarea intervenţiilor asupra elementelor fondului construit istoric (fără statut individual de protecţie) într-un mod care prevede păstrarea acestui fond de clădiri, păstrarea/regenerarea imaginii, structurii şi formelor istorice ale zonei, precum şi a elementelor/componentelor istorice esenţiale a construcţiilor istorice: materiale de finisare, structura faţadelor, forme acoperiş, elementele decorului arhitectural, tâmplărie etc.;

d) neadmiterea reducerii spaţiilor verzi (cu excepţia cazurilor de reconstituire din contul spaţiilor verzi a unor clădiri istorice dispărute de pe acest amplasament, cu compensarea pierderii respective de spaţiu verde în vecinătate);

e) neadmiterea introducerii/amplasării şi/sau dezvoltării pe teritoriul istoric al localităţii a unor funcţiuni, care implică construirea unor edificii de amploare (ca înălţime, gabarite etc.), cu impact destructurant asupra zonei respective a localităţii şi care atrag în mod constant fluxuri suplimentare de trafic, respectiv,

f) neadmiterea construirii pe teritoriul istoric al localităţii a edificiilor care prin parametrii lor formali, structurali, prin dimensiuni verticale sau orizontale nu corespund/ se disociază parametrilor/caracteristicilor istorico-arhitecturale ale zonelor/subzonelor de protecţie a localităţii;

g) neadmiterea extinderii şi/sau creării unor noi spaţii industriale şi de depozitare noi;

h) păstrarea cadrului natural al localităţii istorice.

44. Proiectul prevede determinarea hotarelor şi regimului zonelor de protecţie interne a localităţilor istorice:

1) Teritoriul monumentelor. Teritoriul monumentelor este format din totalitatea terenurilor bunurilor de patrimoniu care există pe teritoriul localităţii istorice. Terenul este parte componentă indispensabilă a fiecărui bun de patrimoniu cultural imobil, configuraţia şi dimensiunile căruia explică/determină dezvoltarea, structura internă şi compoziţia componentelor construite şi verzi ale monumentului. Terenul respectiv este legat de componentele construite ale monumentului (edificii/case, construcţii auxiliare, amenajări, ziduri de incintă, porţi etc.) din punct de vedere istoric şi funcţional. De regulă, terenul monumentului coincide cu limitele parcelei lui istorice, astfel asigurându-se integritatea monumentului, respectiv, păstrarea, gestionarea durabilă şi, după caz, regenerarea complexului de componente construite a acestuia. Astfel, terenul monumentului va include toate divizările cadastrale operate asupra terenului istoric al acestuia în perioada ultimelor decenii (post 1991).

Pe terenul monumentului nu se instalează reţele tehnice şi nu se edifică construcţii noi care nu au legătură cu monumentul, nu se amenajează drumuri noi şi parcări auto. Pe acest teren pot fi efectuate cercetări arheologice, reconstituite componentele şi părţile dispărute/pierdute ale monumentului (inclusiv a componentelor verzi), lucrări de întreţinere şi de amenajare. Intervenţiile prin construcţie nouă pe terenul monumentelor, limitate ca suprafaţă şi volum, pot fi acceptate doar în cazul dacă acest fapt este indispensabil pentru valorificarea modernă a monumentului, în contextul integrării organice în structura funcţională a acestuia, în structura compoziţională şi volumetrică a componentelor lui construite istorice, inclusiv în ceea ce priveşte regimul de înălţime.

Edificiile/inserţiile destructurante sunt stabilite spre modificare/remodelare de perspectivă, fie, după caz, spre demolare, în scopul refacerii/reconstituirii caracteristicilor structurii construite şi spaţiale istorice a monumentului.

Terenul monumentelor de for public (care formează o subzonă specifică) conţine - opere de artă plastică monumentală precum şi amenajarea specifică aferentă, inclusiv: îngrădiri decorative, răzoare, gazon, accese, denivelări în trepte etc.

Terenul monumentelor (pentru bunurile de patrimoniu cultural imobil şi pentru monumentele de for public) se marchează şi în cadrul zonei de protecţie/tampon (externă) a teritoriului istoric al localităţii.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea precisă a limitelor subzonelor stabilite şi suprafaţa lor; Principalele caracteristici şi elemente ale zonei care necesită a fi protejate/regenerate; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

2) Zona de protecţie a monumentelor. Este stabilită în jurul terenurilor bunurilor de patrimoniu cultural construit, precum şi terenului bunurilor propuse spre atribuirea acestui statut, în scopul: asigurării păstrării şi/sau regenerării mediului istorico-arhitectural al bunurilor respective (a contextului urbanistic istoric); asigurării vizualizării lor optime.

Zona de protecţie se desfăşoară perimetral, de jur-împrejurul limitei exterioare a terenului monumentelor, pe o distanţă de 100 m în intravilanul localităţilor urbane, de 200 m în intravilanul localităţilor rurale şi de 500 m în extravilan. Delimitarea exactă a hotarelor zonei se realizează în dependenţă de structura parcelarului (preferabil pe limite de parcele), de elementele naturale locale reperabile în teritoriu (maluri de ape, vâlcele, râpi etc.), precum şi în dependenţă de rezultatele analizei peisajului (cu asigurarea includerii în perimetrul zonei de protecţie a zonei/zonelor celei mai bune vizualizări a monumentului, inclusiv dacă zona de vizualizare depăşeşte distanţa de, respectiv, 100/200/500 m). În caz de intersecţie a zonelor de protecţie a două sau mai multe monumente, aceste zone vor forma o zonă de protecţie unificată.

Regimul de gestionare a zonei de protecţie a monumentelor implică păstrarea şi/sau regenerarea structurii ţesutului urbanistic istoric, inclusiv a parcelării istorice, peisajului şi mediului istorico-arhitectural, respectiv, păstrarea/repararea/reabilitarea fondului clădirilor/construcţiilor istorice de aici. Edificiile/inserţiile destructurante sunt stabilite, conform recomandărilor proiectului, spre modificare/remodelare de perspectivă, în scopul regenerării caracteristicilor mediului istorico-arhitectural.

Se asigură neadmiterea amplasării în această zonă a unor construcţii noi care să se disocieze caracteristicilor mediului istorico-arhitectural/structurii ţesutului urbanistic istoric sau, după caz, care să continue destructurările deja produse în zonă. În zonă se evită amplasarea sau menţinerea surselor de vibraţii şi de poluare a mediului, se susţine păstrarea condiţiilor hidrogeologice şi ecologice favorabile, se reglementează amplasarea tuturor genurilor de publicitate stradală.

Edificarea de construcţii noi şi modificarea/remodelarea clădirilor existente în această zonă care se integrează în structura urbană istorică sunt admise limitat, de regulă, efectuându-se în contextul activităţilor de regenerare a mediului istorico-arhitectural al monumentelor. Regimul zonei de protecţie a monumentelor prevede păstrarea parcelarului istoric, menţinerea continuităţii compoziţiei istorice de amplasare a construcţiilor în cadrul parcelelor (inclusiv, păstrarea şi/sau regenerarea curţilor şi spaţiilor verzi de aici), precum şi reglementarea parametrilor generali ai construcţiilor noi (regim de înălţime, mod specific de amplasare în cadrul parcelei, structură volumentrică, structură faţade, formă acoperiş, tâmplării, materiale de construcţie etc.) în contextul asigurării continuităţii structurii construite istorice a parcelelor, integrării organice a construcţiilor noi în această structură, sau în contextul regenerării acestei structuri.

În caz dacă zona de protecţie a monumentelor cuprinde şi segmente de teritoriu cu ţesut urbanistic modificat parţial sau total post celui de-al II-lea Război Mondial, acestea vor constitui o subzonă specifică. În acest caz, aici se instituie reglementări distincte, conform prevederilor alin.6) Teritoriul complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi.

Zona de protecţie pentru monumentele de for public şi pentru siturile arheologice (care constituie subzone specifice) şi reglementările aferente se stabilesc în conformitate cu prevederile legislaţiei specializate (Legea monumentelor de for public nr.192/2011 şi Legea protejării patrimoniului arheologic nr.218/2010).

Zona de protecţie se stabileşte şi pentru bunurile de patrimoniu cultural imobil şi pentru monumentele de for public situate în zona de protecţie/tampon (externă) a teritoriului istoric al localităţii.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea precisă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea precisă a limitelor subzonelor stabilite şi suprafaţa lor; Principalele caracteristici şi elementele structurale ale zonei care necesită a fi protejate/regenerate; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

3) Zona de peisaj istoric protejat. Sub termenul "peisaj" în localităţile istorice sunt înţelese atât formaţiile naturale, fără fond construit, cât şi segmentele de peisaj natural moderat modificate de om. În zonă sunt incluse pantele abrupte, neconstruite, ale văilor, vâlcelelor, dealurilor, teraselor de deasupra luncilor inundabile, luncile râurilor, terenurile arabile, pădurile, peisajele rurale, precum şi segmentele de peisaj urban ocupate, de regulă, de clădiri de tip vilă, doar cu parter, în combinare cu spaţii deschise şi înverzite.

Este important să se pună în evidenţă rolul istoric al peisajului, influenţa activă a acestuia asupra percepţiei panoramei localităţii, ansamblurilor şi dominantelor, precum şi să se stabilească regimul lui de utilizare.

Limitele influenţei active a peisajului sunt determinate de bazinul de vizibilitate, care se stabileşte în timpul efectuării analizei peisajului. Regimul de utilizare a zonei de peisaj protejat depinde de importanţa peisajului pentru păstrarea imaginii istorice a localităţii, calităţile lui naturale, gradul de modificare antropică a acestuia. De aici rezultă că zona de peisaj protejat se divizează în subzone, fiecare cu propriul regim, corespunzător caracteristicilor subzonei şi celui mai bun mod de păstrare a acestor caracteristici.

Regimul de gestionare/utilizare poate prevedea, după caz, stabilirea elementelor destructurante sau străine imaginii istorice a peisajului, care trebuie eliminate sau neutralizate.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea exactă a limitelor subzonelor stabilite şi suprafaţa lor; Principalele caracteristici şi elementele zonei care necesită a fi protejate/regenerate; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

4) Zona de strat cultural arheologic protejat. Această zonă conţine vestigiile istorice subterane ale activităţii umane din localitate. Zona poate cuprinde integral sau parţial oricare dintre zonele enumerate mai sus, în dependenţă de etapele stabilite de dezvoltare istorico-teritorială a localităţii. Scopul instituirii regimului de strat cultural arheologic protejat este de a nu se admite distrugerea şi pierderea informaţiei conţinute de acestea privind dezvoltarea istorico-arhitecturală şi urbanistică a localităţii, inclusiv, pentru menţinerea, descoperirea şi valorificarea culturală a structurilor construite valoroase păstrate în subteran, legate de această dezvoltare.

Vestigiile/elementele formatoare ale stratului cultural arheologic cuprind: straturile culturale imprimate în sol; părţile subterane ale clădirilor istorice existente (pivniţe şi fundaţii, resturi de echipamente etc.); părţile subterane ale clădirilor istorice dispărute (pivniţe şi fundaţii, resturi de echipamente etc.); resturi de elemente de infrastructură istorică a localităţilor situate în subteran (subterane, inclusiv galerii şi reţele, drumuri, canale, cariere etc.), cimitire.

Pentru teritoriul cuprins în limitele intravilanului localităţilor formate anterior începutului sec. XIX (1812), sunt stabilite restricţii legate de obligativitatea cercetării arheologice prealabile a suprafeţelor de teren programate spre lucrări de terasament/excavare pentru necesităţi de: amenajare teritoriu, săpare gropi de fundaţie, instalare reţele etc.

Pentru teritoriul ataşat intravilanului localităţii post anului 1812, se stabilesc restricţii legate de obligativitatea supravegherii de către arheologi a efectuării acestui gen de lucrări, cu dreptul de a le stopa pentru o perioadă de timp, în cazul depistării unor vestigii importante sau a unor structuri construite subterane de piatră/lemn (fundaţii, pivniţe, galerii etc.), pentru recuperarea materialului arheologic, pentru cercetarea acestor structuri şi, după caz, pentru punerea lor în valoare.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea exactă a limitelor subzonelor stabilite şi a suprafeţei lor; Caracteristicile şi elementelele supuse protejării ale zonei; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

5) Zona (sectoarele) istorico-arhitecturale protejate. Regimul de gestionare a acestei zone, în general, corespunde regimului zonei de protecţie a monumentelor. Zona cuprinde porţiunile/sectoarele de structură urbanistică istorică cu mediu istorico-arhitectural păstrat, situate în afara zonelor de protecţie a monumentelor.

Scopul instituirii regimului de zonă istorico-arhitecturală protejată constă în păstrarea şi/sau regenerarea imaginii istorice a localităţii şi în utilizarea funcţională armonioasă a teritoriului acestei zone. De aceea, pe lângă limitarea înălţimii, dimensiunilor, reglementarea specifică a arhitecturii clădirilor noi, păstrarea şi repararea clădirilor istorice existente, păstrarea aliniamentelor cartierelor, structurii parcelarului, eliminarea elementelor destructurante, se instituie restricţii funcţionale. Ca şi în cazul altor tipuri de zone, zona respectivă poate fi continuă sau discontinuă din punct de vedere teritorial.

Hotarele zonei istorico-arhitecturale protejate, ca şi în cazul hotarelor altor zone ale localităţii, sunt trasate luând în considerare rezultatele analizei peisajului şi uşurinţa "citirii" lor în plan, prin legarea de elementele structurii ţesutului urbanistic existent.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Principalele caracteristici şi elementele structurale ale zonei supuse protejării sau regenerării; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei.

6) Teritoriul complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi. Păstrarea imaginii teritoriului ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi reprezintă o sarcină destul de specifică.

În linii generale, acest teritoriu se divizează în: teritoriul complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi, formate post celui de-al II-lea Război Mondial, în perioada sovietică (1945-1991); teritoriul complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi, formate în perioada post 1991.

Ţinând cont de faptul că la trecerea a 50 de ani (două generaţii) de la construire, orice edificiu/imobil se consideră intrat în categoria celor istorice, respectiv, poate fi pusă problema includerii acestuia în registrele de protecţie. În acest sens, edificiile şi complexele/ansamblurile de edificii construite în perioada postbelică/sovietică în istoria localităţilor (1945-1991) în mare parte au trecut deja la categoria celor pasibile de examinare în vederea atribuirii unui statut de protecţie individual. Totodată, perioada respectivă este o perioadă istorică încheiată, cu un specific, inclusiv arhitectural şi urbanistic, aparte, care o deosebeşte net de perioadele istorice anterioare anului 1945, dar şi de perioada post 1991.

Unul dintre elementele specifice comune pentru perioada postbelică/sovietică şi cea post 1991 constă în operarea unor intervenţii care se axează pe modificarea totală sau parţială a ţesutului urbanistic preexistent al localităţilor, format ante celui de-al II-lea Război Mondial.

Complexele/ansamblurile arhitecturale şi urbanistice noi, formate post 1991, deţin un specific aparte din perspectiva apartenenţei la un proces care se află şi astăzi în plină desfăşurare. Totodată, ele pot fi analizate şi din perspectiva raportării la cerinţele protejării monumentelor, în contextul constituirii în această perioadă a legislaţiei naţionale din domeniul patrimoniului cultural imobil şi cursului adoptat de autorităţile ţării de aliniere la prevederile/reglementările documentelor internaţionale din domeniul de referinţă.

Astfel, pe suportul topografic se marchează segmentele teritoriului istoric al localităţii care au fost transformate (integral sau parţial) post celui de-al II-lea Război Mondial prin constituirea unui ţesut urbanistic diferit de cel existent anterior: cu modificarea tramei stradale şi a parcelării formate anterior mijl. sec. XX; fără modificarea tramei stradale cu modificarea/dezafectarea parcelării formate anterior mijl. sec. XX; fără modificarea tramei stradale şi parcelării formate anterior mijl. sec. XX.

Din punct de vedere al gradaţiei valorice istorico-arhitecturale, aceste complexe/ansambluri pot fi divizate în complexe/ansambluri cu fond construit/structură valoroasă şi neutră.

Teritoriul "complexelor/ansamblurilor arhitecturale şi urbanistice noi" se poate intercala parţial sau total cu teritoriul Zonei de protecţie a monumentelor, constituind o subzonă specifică a zonei menţionate.

În limitele "complexelor/ansamblurilor noi" cu structură valoroasă, pentru clădirile componente (indiferent dacă sunt sau nu cuprinse de teritoriul Zonei de protecţie a monumentelor) se interzic modificarea faţadelor, extinderea lor pe verticală şi orizontală, precum şi se interzic inserţiile prin construcţie nouă care denaturează imaginea şi structura complexelor/ansamblurilor. Complexele/ansamblurile noi de cel puţin 50 ani de la construire, stabilite drept valoroase din punct de vedere istorico-arhitectural, pot fi propuse spre atribuirea statutului de monument.

În limitele "complexelor/ansamblurilor noi" cu structură neutră, pentru clădirile componente sunt admise intervenţii de modificare/remodelare a acestora, cu păstrarea caracterului arhitecturii şi regimului existent de înălţime. Inserţii de clădiri noi sunt admise doar în contextul păstrării principiului de structurare a ansamblurilor, caracteristicilor arhitecturale de bază a acestor ansambluri şi regimului de înălţime.

În caz de intercalare cu Zona de protecţie a monumentelor, "complexele/ansamblurile noi" cu structură neutră (însă cu impact destructurant asupra ţesutului urbanistic istoric al Zonei menţionate), pot fi programate, după depăşirea termenului de exploatare, spre apropierea parametrilor acestora cu parametrii istorici ai zonei intercalate, sau spre regenerare integrală. În cadrul subzonei respective a Zonei de protecţie a monumentelor nu se admit inserţii de clădiri noi şi extinderea pe verticală sau orizontală a clădirilor existente.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a teritoriului respectiv se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea exactă a limitelor subzonelor stabilite; Principalele caracteristici şi elementele structurale ale zonei/subzonei supuse protejării sau regenerării ale zonei; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

7) Spaţii verzi istorice. Acest tip de teritoriu include grădinile publice, scuarurile, parcurile, bulevardele, plantaţiile de stradă obişnuite, necropolele etc., care s-au format împreună cu mediul istorico-arhitectural al localităţii istorice. Spaţiile respective, de regulă, completează sau chiar definesc aspectul/imaginea istorică a localităţilor.

Protejarea şi gestionarea spaţiilor verzi istorice implică inviolabilitatea hotarului acestora, structurii planului lor, caracterului plantării şi compoziţiei speciilor de arbori şi arbuşti.

După determinarea/marcarea pe suportul topografic a zonei respective se elaborează Fişa Zonei. Fişa cuprinde: Descrierea exactă a limitelor zonei; Suprafaţa zonei; Descrierea exactă a limitelor subzonelor stabilite; Principalele caracteristici şi elementele ale zonei/subzonei supuse protejării sau regenerării ale zonei; Reglementările aferente de gestionare a elementelor formatoare ale zonei şi subzonelor stabilite.

45. Se elaborează propuneri pentru modificarea clădirilor, construcţiilor şi spaţiilor verzi destructurante. Eliminarea parametrilor destructuranţi ai clădirilor, construcţiilor şi spaţiilor verzi dintr-o localitate istorică este o problemă complexă şi delicată. Pe de o parte, lipsa de încadrare a obiectelor în fondul construit istoric şi peisajul înconjurător este evidentă, pe de altă parte, ele sunt funcţionale şi destul de trainice. Regenerarea aspectului istoric al localităţii prin remodelarea sau chiar demolarea unor inserţii nocive de acest fel rar poate fi pusă în aplicare într-o perioadă redusă de timp. Însă, aplicarea de viitor acestor metode nu trebuie exclusă, ci trebuie gândită/prevăzută şi programată. Totodată, completamente se va exclude/descuraja edificarea în limitele localităţii istorice a altor elemente/obiecte destructurante.

În funcţie de gravitatea impactului produs asupra mediului istorico-arhitectural, precum şi luând în considerare costul material şi gradul de uzură/ termenul de exploatare al construcţiilor, toate elementele destructurante sunt divizate în trei categorii: supuse demolării; supuse remodelării/reconfigurării; supuse neutralizării.

Demolării sau, după caz, remodelării sunt supuse clădirile şi construcţiile destructurante situate pe terenul monumentelor, în zonele de protecţie a acestora şi în zonele istorico-arhitecturale protejate, care dispun de un grad de uzură/ termen de exploatare, care permite realizarea activităţilor menţionate în perioada următorilor 20 de ani.

Prin "remodelare" se subînţelege schimbarea semnificativă a imaginii exterioare a clădirii, scăderea impactului ei negativ asupra monumentelor, asupra mediului istorico-arhitectural sau asupra peisajului.

Remodelarea unei clădiri/construcţii, în fiecare caz concret, se va planifica/programa după studierea impactului cauzat de ea, luând în considerare caracteristicile constructive ale acesteia. Remodelarea se operează în contextul activităţilor de regenerare a mediului istorico-arhitectural, cuprinzând aducerea parametrilor arhitecturali şi volumetrici ai clădirii/construcţiei destructurante la parametrii/caracteristicile stabilite pentru zona localităţii unde aceasta se află. Remodelarea poate include, după caz: demontarea etajelor superioare ale clădirii; demontarea unor segmente ale clădirii; modificarea structurii faţadelor; modificarea formei acoperişului etc.

Neutralizarea clădirilor şi construcţiilor – reprezintă cel mai puţin costisitor mod de lichidare sau atenuare a influenţei nocive provocate de acestea (în caz dacă impactul nociv nu se referă la regimul de înălţime). Metoda respectivă presupune, după caz: pictarea obiectului în culori/desene care îl "ascund", segmentând vizual faţada/faţadele; plantarea în apropierea obiectului a unor arbori/arbuşti care să producă obturarea părţilor acestuia care sunt inadecvate în contextul zonei; construcţia de ecrane artificiale speciale, de genul gardurilor care "ascund" obiectul etc.

Numărul mare de arbori/arbuşti, crescuţi spontan, împiedică vizualizarea bunurilor de patrimoniu cultural imobil, scade rolul dominantelor, rădăcinile lor distrugând fundaţiile. În unele cazuri, desişurile/suprafeţele de vegetaţie neorganizată obstrucţionează vederile panoramice ale localităţii sau ale împrejurimilor, denaturează peisajul istoric. Acest punct nu se referă la elementele de vegetaţie cu valoare istorică sau înscrise în lista monumentelor naturii.

Spaţiile verzi destructurante sunt supuse remodelării, fapt care implică ordonarea, rărirea, curăţarea lor.

Din perspectiva protejării patrimoniului cultural imobil, dezvoltarea teritorială a întreprinderilor industriale între hotarele teritoriului istoric al localităţii trebuie încetată. În ceea ce priveşte întreprinderile industriale destructurante din punct de vedere funcţional, acestea se propun spre evacuare completă. Pe teritoriul tuturor întreprinderilor industriale se răspândeşte regimul de reglementare a construirii, corespunzător zonei/subzonei stabilite de protecţie a localităţii.

46. La Proiectul zonelor de protecţie a localităţii istorice se ataşează Memoriul explicativ, care conţine:

1) schema/planul zonelor de protecţie cu explicarea hotarelor acestor zone;

2) descrierea fiecărei dintre zonele de protecţie stabilite, explicaţii ale semnelor convenţionale;

3) descrierea pentru fiecare dintre zone a regimurilor de protecţie stabilite, descrierea principiilor de protejare/regenerare a tuturor valorilor istorico-culturale, a structurii ţesutului urbanistic istoric/ mediului istorico-arhitectural şi a activităţilor/măsurilor legate de elementele destructurante etc.;

4) recomandări privind utilizarea funcţională a teritoriului istoric al localităţii, inclusiv la nivel de restricţii/reglementări, recomandări privind transferul de aici a tuturor activităţilor constructive şi funcţionale dezvoltarea cărora conduce la distrugerea ţesutului urbanistic istoric;

5) propuneri de modificare a documentelor de politici, strategiilor, deciziilor adoptate anterior legate de dezvoltarea urbanistică, inclusiv a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului;

6) recomandări privind principiile generale de gestionare a transportului pe teritoriul istoric al localităţii, cum ar fi, după caz:

a) crearea căilor de ocolire a acestei părţi a localităţii, respectiv, restricţionarea pătrunderii aici a transportului de tranzit;

b) reglementarea accesului şi staţionării transportului persoanelor care locuiesc şi/sau activează aici sau transportului de deservire a acestei părţi a localităţii;

c) crearea pentru vizitatorii teritoriului istoric al localităţii a condiţiilor de parcare a transportului personal în afara limitelor acesteia şi, respectiv, a condiţiilor de utilizare a transportului public;

d) principii de utilizare a transportului alternativ;

e) încurajarea circulaţiei pietonale;

7) bilanţul proiectat al teritoriului, care constă din indicatori în hectare şi raportul procentual al zonelor de protecţie stabilite a localităţii istorice.