Ordin nr.281 din 07.06.2018 cu privire la aprobarea normei de metrologie legală NML 2-15:2018

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI INFRASTRUCTURII

O R D I N

cu privire la aprobarea normei de metrologie legală NML 2-15:2018

nr. 281  din  07.06.2018

 (în vigoare 17.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 309-320 art. 1213 din 17.08.2018

* * *

În temeiul prevederilor art.5 alin.(3) lit.c) şi f), art.6 alin.(3), art.13 alin.(3) din Legea metrologiei nr.19 din 4 martie 2016 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr.100-105, art.190), pentru asigurarea uniformităţii şi exactităţii măsurărilor în domeniile de interes public pe teritoriul Republicii Moldova,

ORDON:

1. Se aprobă norma de metrologie legală NML 2-15:2018 "Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată. Procedura de verificare metrologică", conform anexei.

2. Se abrogă normele de metrologie legală, aprobate prin Ordinul nr.41 din 17 martie 2009 al Ministerului Economiei:

a) NML R 76-1:2009 "Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată. Partea 1: Cerinţe tehnice şi metrologice – încercări" şi

b) NML R 76-2:2009 "Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată. Partea 2: Forma raportului de încercări".

3. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe pagina web a Ministerului Economiei şi Infrastructurii.

4. Se pune în sarcina I.P. "Institutul Naţional de Metrologie" plasarea pe pagina web a prezentului ordin şi publicarea acestuia în revista de specialitate "Metrologie".

5. Prezentul ordin intră în vigoare la expirarea a 2 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexă

Normă de Metrologie Legală NML 2-15:2018

Aparate de cîntărit cu funcţionare neautomată.

Procedura de verificare metrologică"

I. OBIECTUL ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1. Prezenta normă de metrologie legală stabileşte procedura de verificare metrologică a aparatelor de cîntărit cu funcţionare neautomată (în continuare – aparate de cîntărit). Documentul se aplică pentru verificările iniţiale, periodice sau după reparaţie în condiţiile Hotărîrii Guvernului nr.1042 din 13 septembrie 2016 cu privire la aprobarea Listei oficiale a mijloacelor de măsurare şi a măsurărilor supuse controlului metrologic legal.

Se supun verificării metrologice aparatele de cîntărit cu funcţionare neautomată care au fost aprobate ca model în conformitate cu documentele normative din domeniul metrologiei legale aplicabile şi cele care au fost introduse pe piaţă în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.267 din 8 aprilie 2014 pentru aprobarea Reglementării tehnice privind aparatele de cîntărit neautomate.

II. REFERINŢE

În text se regăsesc referiri la următoarele documente:

Legea metrologiei nr.19 din 4 martie 2016;

Hotărîrea Guvernului nr.267 din 8 aprilie 2014 pentru aprobarea Reglementării tehnice privind aparatele de cîntărit neautomate, cu modificările ulterioare;

SM SR Ghid ISO/CEI 99:2012 "Vocabular internaţional de metrologie. Concepte fundamentale şi generale şi termeni asociaţi (VIM)", aprobat prin Hotărîrea Institutului Naţional de Standardizare şi Metrologie nr.823-ST din 12 decembrie 2012;

SM EN 45501:2015 "Aspecte metrologice ale aparatelor de cîntărit cu funcţionare neautomată", aprobat în calitate de standard armonizat la Reglementarea tehnică privind aparatele de cîntărit neautomate prin Ordinul Ministerului Economiei nr.08 din 17 ianuarie 2017.

III. TERMINOLOGIE

2. Pentru interpretarea corectă a prezentei norme de metrologie legală se aplică termenii conform Legii metrologiei nr.19 din 4 martie 2016, Hotărîrii Guvernului nr.267 din 8 aprilie 2014 şi SM EN 45501:2015.

IV. CERINŢE TEHNICE ŞI METROLOGICE

3. Aparatele de cîntărit supuse verificării metrologice trebuie să corespundă cerinţelor esenţiale din Hotărîrea Guvernului nr.267 din 8 aprilie 2014 şi SM EN 45501:2015.

V. MODALITĂŢI DE CONTROL LEGAL

4. Volumul operaţiilor în cadrul verificărilor metrologice, iniţiale, periodice şi după reparaţie trebuie să corespundă Tabelului 1.

5. Verificarea metrologică a aparatelor de cîntărit se efectuează de către laboratoarele acreditate şi desemnate în Sistemului Naţional de Metrologie pentru domeniul respectiv, conform Legii metrologiei nr.19 din 4 martie 2016.

6. Volumul verificărilor se stabileşte în funcţie de particularităţile constructive ale aparatelor de cîntărit.

7. Pentru toate măsurările se aplică erorile maxime tolerate în conformitate cu SM EN 45501:2015.

8. În cazul obţinerii rezultatului nesatisfăcător în timpul efectuării uneia din operaţii, verificarea metrologică se stopează şi rezultatul verificării se consideră negativ.

9. Perioada de verificare se stabileşte în conformitate cu prevederile "Listei oficiale a mijloacelor de măsurare şi măsurărilor supuse controlului metrologic legal".

VI. ETALOANE ŞI ECHIPAMENTE

10. La efectuarea verificării se utilizează etaloane şi echipamente în conformitate cu tabelul 2.

11. Dacă un aparat de cîntărit este dotat cu un mecanism auxiliar pentru verificare ori dacă este verificat cu un mecanism auxiliar separat, erorile maxime admise ale acestui mecanism trebuie să fie 1/3 din maximul erorilor admise pentru sarcina aplicată. Dacă garnitura cu greutăţi este uzată, efectul erorilor ei nu trebuie să depăşească 1/5 din erorile maxime admise ale aparatului de cîntărit pentru sarcina aplicată.

12. Greutăţile etalon pot fi substituite cu alte sarcini, cu condiţia că:

1) se folosesc greutăţi etalon la cel puţin 1/2 din limita maximă de cîntărire (Max) sau;

2) dacă repetabilitatea nu este mai mare ca 0.3 e, partea greutăţilor etalon poate fi redusă pînă la 1/3 din Max şi;

3) dacă repetabilitatea nu este mai mare ca 0.2 e, această parte poate fi redusă pînă la 1/5 din Max, unde e este diviziunea de verificare.

Repetabilitatea determinată cu sarcina compusă din greutăţi etalon sau oricare altă încărcătură apropiată de valoarea la care se face înlocuirea, cu plasarea ei de 3 ori pe receptorul de sarcină a aparatului de cîntărit.

13. La momentul efectuării verificării metrologice toate greutăţile etalon trebuie să fie etalonate şi însoţite de certificate de etalonare. Mijloacele de măsurare auxiliare utilizate în cadrul verificării metrologice asemenea trebuie să fie etalonate sau, dacă nu au un efect semnificativ asupra rezultatelor obţinute, verificate metrologic cu buletin de verificare metrologică valabil în termen.

VII. CERINŢE PRIVIND CALIFICAREA PERSONALULUI

14. La executarea lucrărilor de verificare metrologică a aparatelor de cîntărit se admit verificatori metrologi competenţi în domeniul dat.

VIII. CERINŢE PRIVIND SECURITATEA

15. În cadrul efectuării verificării metrologice trebuie să se respecte cerinţele de securitate stabilite de producătorul aparatului de cîntărit în documentaţia de exploatare precum şi cerinţele de securitate stabilite în laborator şi, după caz, cerinţele de securitate stabilite la întreprinderea la care se efectuează verificarea metrologică.

IX. CONDIŢII DE VERIFICARE

16. Erorile se determină în condiţiile funcţionale stabilite de producător în documentaţia de exploatare.

17. Cînd efectul unui factor este determinat, restul factorilor se consideră constanţi, la valoarea apropiată de cea normală. Pentru aparatele de cîntărit de clasa II toate corecţiile necesare, ce ţin de factorii de influenţă, cu efect asupra sarcinilor, trebuie aplicate, de exemplu influenţa flotabilităţii aerului.

18. Temperatura în cadrul verificării metrologice trebuie să fie stabilă.

X. PREGĂTIREA PENTRU VERIFICARE

19. Aparatele de cîntărit care folosesc curent electric trebuie să fie conectate, pe parcursul încercărilor, la sursa de curent electric ori la dispozitivul de alimentare cu curent electric.

20. Aparatul de cîntărit, care poate să fie înclinat, trebuie nivelat la poziţia lui de referinţă stabilită în documentaţia de exploatare.

21. În timpul verificării, influenţa dispozitivului aducerii automate la zero sau a dispozitivului de urmările a zeroului poate fi oprită ori blocată prin începerea măsurării cu o greutate egală cu 10 e. În anumite încercări, unde setarea automată a zeroului ori urmărirea zeroului trebuie să fie în funcţiune (ori nu), menţiunea specifică este făcută în descrierile încercărilor.

22. Dacă un aparat electronic are un mecanism de indicare auxiliar cu diviziunea reală (d) nu mai mare de 1/5 e, acest dispozitiv poate fi utilizat pentru determinarea erorii de indicaţii.

23. Aparatele de cîntărit se prezintă la verificarea metrologică pregătite pentru verificare (curăţate şi ajustate).

24. Dacă este necesar, după fiecare măsurare aparatul de cîntărit trebuie lăsat să se recupereze înainte de următoarea măsurare.

25. În principiu, aparatele de cîntărit cu interval multiplu trebuie să se testeze ca un aparat separat, totodată pentru aparatele cu schimbarea automată a intervalelor de cîntărire se permit încercări combinate.

XI. EFECTUAREA VERIFICĂRII

26. Examinarea vizuală prevede:

1) Identificarea aparatului de cîntărit după tip, model/modificaţie, producător, numărul de serie, caracteristicile metrologice, adică: clasa de exactitate, Min, Max, e, d; identificarea modulelor (dacă se aplică), inscripţiile şi poziţiile prescrise pentru marcajul metrologic.

2) Verificarea marcajului metrologic. Marcajul trebuie să corespundă cerinţelor Reglementării tehnice privind aparatele de cîntărit neautomate, standardelor armonizate sau descrierii de model.

27.Controlul funcţionalităţii aparatului de cîntărit include:

1) Controlul conectării/deconectării aparatului de cîntărit.

2) Identificarea software-ului, dacă se aplică. Versiunea şi suma de control a software-ului trebuie să coincidă după caz cu datele din descrierea de model, anexa la certificatul de conformitate, declaraţia de conformitate eliberată de producător sau din documentaţia de exploatare pentru aparatul de cîntărit.

3) Probarea aducerii la zero neautomate/semiautomate, dispozitivului de tară neautomat/semiautomat, dispozitivului de calculare a costului şi sumei totale (dacă se aplică), inclusiv verificarea corectitudinii datelor indicate în bonul imprimat (dacă se aplică).

28. Determinarea erorii de aducere la zero este prevăzută numai pentru aparatele de cîntărit cu e=d sau e=2d şi se îndeplineşte în următorul mod:

1) Aparatele de cîntărit cu dispozitiv de aducere la zero neautomat sau semiautomat.

Indicaţiile aparatului de cîntărit se aduc la zero, cînd receptorul de sarcină este gol. Apoi pe receptorul de sarcină se aşează cu pasul 0,1e sarcina suplimentară ∆L₀, pînă indicaţiile nu se vor schimbă de la zero la o diviziune a scării următoarea după zero.

Eroarea indicaţiilor de zero E₀ se calculează după enunţul:

 E₀ = 0,5d - ∆ L₀                      (1)

2) Aparatele de cîntărit cu dispozitiv de aducere automată la zero sau cu dispozitiv de urmărire a zeroului.

Pentru ieşirea din diapazonul aducerii automate la zero, pe receptorul de sarcină să aşază sarcina apropiată de zero, de exemplu egală cu 10d (L₀), apoi se adaugă cu pasul 0,1d sarcina suplimentară ∆L₀ pînă indicaţiile nu se vor schimbă de la valoarea iniţială (I_o) la cea apropiată.

În acest caz eroarea indicaţiilor de zero E₀ se calculează după enunţul:

 E₀ = I₀ - L₀ + 0,5d - ∆ L₀                         (2)

Se consideră că eroarea indicaţiilor la sarcina egală cu 10d corespunde erorii de aducere la zero.

3) Criteriu de admitere: eroarea aducerii la zero nu trebuie să depăşească valoarea egală cu ±0,25e.

29. Determinarea erorii indicaţiilor aparatului de cîntărit se îndeplineşte în modul următor:

1) Pe receptorul de sarcină se plasează greutăţile etalon de la zero sau Min pînă la Max şi la fel se retrag înapoi pînă la zero. Se aplică cel puţin 5 sarcini de control (L). Sarcinile L trebuie să includă: Min (dacă Min ≥ 100 mg), Max şi valorile de sarcini care sunt aproape de punctele la care eroarea maximă admisă (mpe) se schimbă. După fiecare încărcare/descărcare se aşteaptă stabilizarea indicaţiilor, apoi ele se notează. Se recomandă, pe cît e posibil, încărcarea/descărcarea aparatului de cîntărit în consecutivitate progresivă/regresivă.

2) Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu dispozitiv de aducere automată la zero sau dispozitiv de menţinere a zeroului, acesta poate funcţiona în timpul încercării.

3) În cazul cînd se planifică substituirea greutăţilor etalon, trebuie să se determine numărul permis de substituiri (a se vedea pct.6). În acest scop pot fi utilizate rezultatele încercărilor la repetabilitate (a se vedea pct.31) numai dacă sarcina de verificare este comparabilă cu sarcina de substituire.

La substituire greutăţile etalon se aplică de la zero sau Min în creştere, pînă la masa maximală a ansamblului de greutăţi care urmează să fie înlocuit.

Se determină eroarea indicaţiilor în modul stabilit în subpunctul 5), apoi greutăţile etalon consecvent se retrag de pe receptorul de sarcină pînă la indicaţia în gol ori, în cazul aparatului de cîntărit dotat cu un mecanism de urmărire a zeroului, pînă la sarcina egală cu 10 e.

Ansamblul greutăţilor etalon se înlocuieşte cu încărcătura de substituire, în aşa mod ca să fie atins acelaşi punct de schimbare a indicaţiilor, care se foloseşte la determinarea erorii.

Descărcarea se îndeplineşte în ordine inversă spre zero, adică greutăţile etalon se retrag de pe receptorul de sarcină pînă la punctul de schimb. Apoi greutăţile se încarcă din nou, iar încărcătura de substituire se retrage pînă la acelaşi punct. Procedura se repetă pînă la indicaţiile în gol.

Se permite aplicarea altor proceduri echivalente.

Dacă la verificarea metrologică a aparatelor de cîntărit vehicule sau vagoane se utilizează încărcături de substituire, se permite ca eroarea indicaţiilor să se determine numai la încărcare.

4) Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu mai multe dispozitive de indicare, în cadrul încercării indicaţiile acestor dispozitive se compară. La sarcina egală cu Max se verifică funcţionalitatea dispozitivului de semnalizare a supraîncărcării.

5) Dacă aparatul de cîntărit digital nu este dotat cu un dispozitiv de indicare auxiliar care ar avea o diviziune a scării de maximum 0,2 e, indicaţiile se determină înainte de rotunjire, urmărind punctele la care ele se vor schimba.

Pentru o anumită sarcină L se notează indicaţiile I. Sarcinile adiţionale se adaugă succesiv cu pasul 1/10 e pînă cînd indicaţia I nu se va mări clar cu o diviziune a scării (I + e).

Dacă la sarcina L s-a adăugat sarcina adiţională ∆L, indicaţiile aparatului de cîntărit P, pînă la rotunjire, se calculează după enunţul:

P = I +½e - ∆L                         (3)

Eroarea înainte de rotunjire este:

E = P – L = I + ½e - ∆L – L      (4)

Eroarea corectată înainte de rotunjire este:

E_c = E – E₀                                    (5)

6) Criteriu de admitere: eroarea indicaţiilor aparatului de cîntărit nu trebuie să depăşească ± mpe pentru sarcina aplicată (a se vedea tabelul 3).

30. Determinarea erorii aparatului de cîntărit la funcţionarea dispozitivului de tară se efectuează în modul următor:

1) Pentru verificare se selectează cel puţin 5 sarcini, care trebuie să includă: Min, dacă Min ≥ 100 mg, valori la care, ori aproape de care, mpe se modifică şi valoarea maximal posibil apropiată de masa netă.

2) Măsurările se efectuează cu :

a) o sarcină de tară aleasă în intervalul de la 1/3 pînă la 2/3 din efectul maxim de sustragere a masei de tară sau

b) cu două sarcini de tară în jurul la 1/3 şi 3/3 din efectul maxim de compensare a masei de tară.

3) Măsurările pot fi înlocuite cu alte proceduri adecvate, de exemplu prin calculare sau metoda grafică. Se simulează funcţionarea dispozitivului de echilibrare a tarei prin deplasarea (schimbarea) limitelor mpe la oricare puncte ale curbei erorii (curba rezultatelor încercărilor de cîntărire), ori se verifică dacă curba erorii şi histerezisul se află în limitele mpe la fiecare punct.

4) Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu mecanismul de aducere automată la zero ori urmăririi a zeroului, ele pot să funcţioneze în timpul încercării.

5) Dacă aparatul de cîntărit are un dispozitiv de cîntărire a tarei, rezultatele obţinute pentru aceeaşi sarcină (tară) cu dispozitivul de cîntărire a tarei şi dispozitivul de indicare, necesită a fi comparate.

6) Pe receptorul de sarcină se plasează sarcina de tară, apoi indicaţiile se aduc la zero cu aplicarea dispozitivului de tară.

7) Se determină eroarea aducerii la zero a dispozitivului de tară (a se vedea pct.28).

8) Aparatul de cîntărit se încarcă/descarcă cu sarcinile selectate, se calculează eroarea indicaţiilor dispozitivului de tară în modul descris în pct.29.

9) Criteriu de admitere: eroarea indicaţiilor aparatului de cîntărit la funcţionarea dispozitivului de tară nu trebuie să depăşească ± mpe pentru sarcina aplicată (a se vedea tabelul 2).

31. Verificareala repetabilitate se efectuează la sarcina apropiată de 0,8Max. Seria din trei cîntăriri pentru clasele de exactitate III şi IIII, ori şase cîntăriri pentru clasele I şi II se îndeplineşte în modul următor:

Indicaţiile se notează cînd aparatul de cîntărit este încărcat şi cînd fiind descărcat îşi revine în poziţia de echilibru dintre cîntăriri.

În cazul deviaţiei zeroului dintre cîntăriri, aparatul de cîntărit trebuie adus la zero fără determinarea erorii.

Poziţia reală a zeroului între cîntăriri nu se determină.

Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu dispozitivul aducerii automate la zero ori cu dispozitiv de urmărire a zeroului, ele pot să funcţioneze în timpul încercării.

Criteriu de admitere: diferenţa dintre rezultatele a cîtorva cîntăriri ale sarcinii aplicate, nu trebuie să fie mai mare decît valoarea absolută a mpe pentru sarcina aplicată.

32. Verificarea la încărcarea excentrică se efectuează în modul următor:

1) Dacă mai jos nu se prevede altceva, măsurările se efectuează cu sarcina ce corespunde 1/3 din Max.

2) Este preferabil ca sarcina aplicată să fie compusă dintr-o greutate etalon mare în loc de cîteva mici. Greutăţile mici trebuie puse înaintea celor mari, dar nu este necesar de a evita acumularea lor în segmentul de testare. Sarcina trebuie să fie aplicată pe centrul segmentului, dacă se utilizează o singură greutate şi se aplică uniform pe tot segmentul dacă se utilizează cîteva greutăţi mici. Este suficientă aplicarea sarcinii doar pe segmentele excentrice, nu în centrul receptorului de sarcină. Se notează locul de aplicare a sarcinii.

3) Eroarea aducerii la zero E₀ este valoarea determinată înainte de fiecare măsurare conform pct.28. În mod normal ea este suficientă pentru a determina eroarea aducerii la zero doar la începutul încercărilor, dar pentru aparatele de cîntărit speciale (cu clasa de exactitate I, de capacitate mare, etc.) se recomandă ca eroarea aducerii la zero să fie determinată înainte de fiecare încărcare excentrică. Totodată, dacă mpe este sporită, eroarea aducerii la zero se determină înainte de fiecare încărcare excentrică.

4) Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu dispozitivul de aducere automată la zero sau urmărire a zeroului, ele trebuie să fie deconectate sau scoase în afara diapazonului de lucru.

5) Dacă condiţiile de lucru ale aparatului de cîntărit sunt de aşa natură, că nu permit încărcarea excentrică, atunci această încercare nu se efectuează.

6) Receptorul de sarcină, care are maximum patru puncte de sprijin, se împarte în patru segmente egale cu suprafaţa de aproximativ 1/4 din suprafaţa receptorului de sarcină, cum este prezentat în schiţele din Figura 1. În mod obişnuit sarcinile se aşează pe rînd şi poziţia sarcinii se notează.

Figura 1.

Schiţele de aplicare a sarcinii la încărcări excentrice

  7) Pe receptoarele de sarcină cu mai mult de patru puncte de sprijin sarcina trebuie aplicată pe fiecare suport a suprafeţei de 1/n în raport cu aria receptorului de sarcină, unde n este numărul punctelor de sprijin.

8) Cînd două puncte de sprijin sunt prea aproape unul de altul, sarcina se dublează şi se distribuie pe două suprafeţe astfel încît să fie plasată simetric faţă de axa care uneşte acestea două puncte.

9) Pe receptoarele de sarcină speciale (rezervor, buncăr etc.) sarcina trebuie să fie aplicată pe fiecare punct de sprijin.

10) Pe receptoarele de sarcină a aparatelor utilizate pentru cîntărirea încărcăturilor nestabile, de exemplu basculele pentru cîntărirea mijloacelor de transport sau cu receptorul de tip monorai, sarcina trebuie aplicată la începutul, la mijlocul şi la sfîrşitul receptorului de sarcină în direcţia normală de mers. Dacă este posibilă cîntărirea în ambele direcţii, măsurările se repetă şi în direcţia inversă. Înainte de schimbarea direcţiei, este necesar de a determina repetat eroarea aducerii la zero.

Dacă receptorul de sarcină este asamblat din cîteva secţiuni, măsurările, după posibilitate, se efectuează pentru fiecare secţiune. În acest caz se aplică sarcină corespunzătoare celei mai masive şi concentrate încărcături care se utilizează la cîntărire, dar nu mai mare decît 0,8 din Max şi care corespunde efectului maxim al tarei.

11) Pentru aparatele de cîntărit portabile măsurările se efectuează dacă este aplicabil. Poziţiile sarcinilor se determină conform condiţiilor de utilizare.

12) Eroarea la fiecare măsurare se determină în modul descris în pct.29.

13) Criteriu de admitere: indiferent de variaţia maximală între rezultatele obţinute, eroarea unei singuri cîntăriri, nu trebuie să depăşească mpe pentru sarcina aplicată.

33. Verificarea la înclinare a aparatelor de cîntărit portabile, care se utilizează în afară încăperilor, la aer liber, se efectuează în modul următor:

1) Utilizatorii acestui tip de aparate de cîntărit trebuie să asigure dispozitive necesare pentru aplicarea sarcinilor de control.

2) Verificarea se prevede numai pentru aparatele de cîntărit cu clasa de exactitate II, III, IIII la valoarea-limită a înclinării. Aparatul de cîntărit trebuie înclinat înainte şi înapoi – longitudinal, şi de pe o parte pe alta – transversal.

3) Trebuie efectuate măsurările pentru constatarea corectitudinii funcţionării senzorilor de înclinare sau a dispozitivelor de indicare a supraînclinării, în special atunci cînd apare semnalul că limita maximă a înclinării este atinsă ori depăşită (de exemplu: deconectarea dispozitivului de indicare, semnal de eroare, semnal luminos) şi s-a anunţat interdicţia pentru exportul sau imprimarea rezultatelor cîntăririi.

4) Măsurările trebuie efectuate aproape de punctul de deconectare (în cazul unui senzor automat de înclinare) ori aproape de înclinarea unde receptorul de sarcină vine în contact cu carcasa constructivă (în cazul suspensiei cadranice). Aceasta este valoarea-limită a înclinării.

5) Dacă aparatul de cîntărit este dotat cu dispozitiv de aducere automată la zero ori de urmărire a zeroului, ele trebuie să fie deconectate sau de ieşit înafara diapazonului de lucru.

6) După aducerea indicaţiilor la zero, indicaţia (înainte de înclinare) este determinată în gol, şi la două valori de sarcini în poziţia normală. Apoi aparatul de cîntărit este descărcat şi înclinat (fără aducerea la zero). După ce se notează indicaţiile în gol, se efectuează măsurările la aplicarea aceloraşi două valori de sarcini. Procedură se repetă pentru fiecare direcţie de înclinare.

7) Pentru a determina influenţa inclinării asupra aparatului încărcat, indicaţia obţinută la fiecare inclinare, trebuie corectată pentru devierea de la zero, pe care o avea aparatul înainte de încărcare. Eroarea aducerii indicaţiilor la zero se determină conform pct.28.

8) Aparatele cu dispozitiv de nivelare sau cu senzor automat de înclinare se încearcă în gol în poziţia normala şi cu inclinarea longitudinală pînă la 2/1000 sau pînă la poziţia-limită a dispozitivului de înclinare în funcţie de mărimea acestora. Măsurările se repetă şi pentru direcţia transversală. Rezultatele măsurărilor în gol se notează. Apoi indicaţiile se aduc la zero în poziţia normală după ce aparatul de cîntărit se încarcă cu sarcina apropiată de cea mai mică valoare la care se schimbă mpe şi cu sarcina apropiată de Max. Rezultatele se notează. Măsurările se repetă în poziţii inclinate (longitudinală şi transversală). Rezultatele măsurărilor la încărcare în poziţii înclinate se notează.

9) Aparatele de cîntărit sensibile la înclinare, dar fără dispozitiv de nivelare sau senzor automat de înclinare se încearcă în modul descris în alin.8), dar cu înclinarea 50/1000 sau la valoarea limită a înclinării care s-a stabilit de producător în documentaţia de exploatare.

10) Dacă producătorul în documentaţia de exploatare a prescris, că aparatul de cîntărit nu trebuie utilizat în poziţii înclinate, acestea încercări nu se îndeplinesc.

11) Eroarea la fiecare măsurare se determină în modul descris în pct.29.

12) Criteriu de admitere: valoarea absolută a diferenţei dintre indicaţia aparatului de cîntărit în poziţia lui de referinţă (cînd nu este înclinat) şi indicaţia în poziţia înclinată (= valoarea-limită a înclinării în orice direcţie) nu trebuie să depăşească:

a) pentru aparatele de cîntărit neîncărcate (cu excepţia clasei II) –2e;

b) în diapazonul auto indicării şi la Max –mpe pentru sarcina aplicată.

34. Verificarea la reacţionare a aparatelor de cîntărit cu indicare neautomată sau de tip analog se efectuează, în funcţie de aplicabilitate, în modul următor:

1) Se aplică trei sarcini diferite, de exemplu: Min, 1/2Max şi Max.

2) Pe aparatele de cîntărit cu indicare neautomată aflate în echilibru se aşază lent sau se retrage o sarcină suplimentară egală cu 0,4mpe pentru sarcina aplicată dar nu mai puţin de 1 mg, ce trebuie să ducă la o deplasare suficientă a indicatorului dispozitivului de indicare.

3) Pe aparatele de cîntărit cu echilibrare automată şi semiautomată, cu indicaţie analogică, aflate în echilibru, se plasează lent sau se retrage o sarcină suplimentară egală cu mpe pentru sarcina aplicată dar nu mai puţin de 1 mg, ce trebuie să aducă la o deplasare a indicatorului dispozitivului de indicare cu o valoare egală sau mai mare decît 0,7 din masa sarcinii suplimentare.

4) Această verificare nu se aplică pentru aparatele de cîntărit cu indicare digitală.

35. Verificarea la sensibilitate a aparatelor de cîntărit cu indicare neautomată se efectuează în modul următor:

1) Se aplică două sarcini, de exemplu: zero sau Max.

2) Pe parcursul încercării, aparatul de cîntărit trebuie să funcţioneze normal.

3) Sarcina suplimentară egală cu valoarea mpe pentru sarcina aplicată, trebuie să fie plasată pe aparatul de cîntărit, cînd receptorul de sarcină încă oscilează. Pentru aparate amortizate, sarcina suplimentară se plasează apăsînd uşor.

4) Distanţa liniară dintre punctele de mijloc ale acestor indicaţii şi indicaţia fără sarcina suplimentară trebuie luată în considerată ca o deplasare permanentă a indicaţiei.

5) Criterii: o sarcină suplimentară, egală cu valoarea mpe pentru sarcina aplicată, dar nu mai mică de 1 mg, fiind aşezată pe aparatul de cîntărit în echilibru trebuie să cauzeze o deplasare permanentă a indicatorului dispozitivului de indicare cu cel puţin:

a) 1 mm pentru un aparat de cîntărit de clasa I ori II;

b) 2 mm pentru un aparat de cîntărit de clasa III ori IIII cu Max ≤ 30 kg;

c) 5 mm pentru un aparat de cîntărit de clasa III ori IIII cu Max > 30 kg.

XII. ÎNTOCMIREA REZULTATELOR CONTROLULUI METROLOGIC LEGAL

36. Rezultatele verificării metrologice se înregistrează în proces-verbal de verificare metrologică, forma recomandată a căruia este prezentată în Anexa la prezenta normă de metrologie legală.

37. În cazul rezultatelor pozitive ale verificării metrologice se eliberează un buletin de verificare metrologică conform Hotărîrii Guvernului nr.1042 din 13 septembrie 2016 cu înscrierea respectivă în documentaţia de exploatare. Pe aparatul de cîntărit se aplică marcajul de verificare metrologică conform schemei stabilite în descrierea de model sau în acelaşi mod cum s-a executat în cadrul procedurii de evaluare a conformităţii.

38. În cazul rezultatelor negative ale verificării metrologice se eliberează buletin de inutilizabilitate conform Hotărîrii Guvernului nr.1042 din 13 septembrie 2016 şi aparatul de cîntărit nu se admite pentru utilizare cu înscrierea respectivă în documentaţia de exploatare.