Ordin nr.343 din 29.12.2022 privind aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare

MINISTERUL JUSTIŢIEI

O R D I N

privind aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea

asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare

nr. 343  din  29.12.2022

 (în vigoare 02.02.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 28-30 art.129 din 02.02.2023

* * *

ÎNREGISTRAT:

Ministerul Justiţiei

al Republicii Moldova

nr.1769 din 29 decembrie 2022

Ministru_______Sergiu LITVINENCO

În temeiul art.230-233 din Codul de executare nr.443/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.160-162, art.584), Legii ocrotirii sănătăţii nr.411/1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.34, art.373), şi pct.507 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.583/2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.91-94, art.676),

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul сu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare (se anexează).

2. Ordinul ministrului justiţiei nr.478/2006 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.199-202, art.695, înregistrat la Ministerul Justiţiei cu nr.466/2006) se abrogă.

3. Spitalul-penitenciar şi secţiile medicale ambulatorii îşi desfăşoară activitatea potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a instituţiilor respective, întocmit în baza normelor de organizare şi funcţionare stabilite de Ministerul Sănătăţii şi de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

4. Regulamentul de organizare şi funcţionare a spitalului-penitenciar şi al secţiilor medicale se vizează de către Direcţia Medicală şi se aprobă de către directorul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

5. Direcţia Medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evaluează activitatea personalului medical din spitalul-penitenciar şi din secţiile medicale penitenciare subordonate şi acordă sprijin şi îndrumare pentru asigurarea stării de sănătate a deţinuţilor.

6. Direcţia Medicală elaborează proceduri operaţionale instituţionale standard care pot fi adaptate de către fiecare secţie medicală la specificul propriu.

7. Controlul executării prezentului ordin se pune în sarcina directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

8. Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexă

la Ordinul Ministrului Justiţiei

nr.343 din 29 decembrie 2022

REGULAMENT

cu privire la organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Regulamentul cu privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare (în continuare – Regulament) reglementează modul de acordare a asistenţei medicale deţinuţilor şi efectuarea măsurilor sanitaro-igienice în instituţiile penitenciare, stabileşte normele de organizare a îngrijirilor medicale preveniţilor în Casele de arest, precum şi condamnaţilor care execută pedeapsa cu închisoarea în instituţiile penitenciare ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

2. Acordarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare se efectuează conform prevederilor legislaţiei execuţional - penale, actelor normative internaţionale la care Republica Moldova este parte, actelor normative ale Ministerului Sănătăţii, ale Ministerului Justiţiei, precum şi ale prezentului Regulament.

3. Serviciile medicale şi achiziţionarea de medicamente şi consumabile necesare pentru implementarea lor sunt finanţate din bugetul de stat în măsura, condiţiile şi modul stabilit pentru a corespunde Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

4. Asigurarea îngrijirilor medicale pentru deţinuţi constituie o obligaţie şi o responsabilitate a statului, care este realizată de către administraţia penitenciară prin structurile sale medicale, precum şi la necesitate de către Ministerul Sănătăţii prin intermediul Centrului Naţional de Asigurări în Medicină, programelor naţionale şi altor instituţii/surse disponibile.

5. Asistenţa medicală se acordă deţinuţilor în instituţiile penitenciare în mod programat sau de urgenţă, de către un personal calificat, în mod gratuit, în conformitate cu legislaţia. Deţinuţii în instituţiile penitenciare beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente în volumul stabilit de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală (în continuare – Program unic) şi Programele naţionale. Tratamentul oferit deţinuţilor trebuie să includă îngrijiri (nursing), nutriţie adecvată şi alimentare dietetică în corespundere cu protocoalele medicale.

6. Orice penitenciar trebuie să asigure asistenţă medicală primară, stomatologică, psihiatrică (de sănătate mintală), ginecologică şi pediatrică (în penitenciarele unde se deţin femei şi mame cu copii până la 3 ani). În penitenciarele cu capacitatea mai mare de 100 de locuri se asigură funcţionarea unui staţionar de zi.

7. Medicamentele nu sunt distribuite deţinuţilor pentru administrare de sine stătător şi sunt administrate în prezenţa personalului medical. Excepţie sunt medicamentele care nu sunt din grupul preparatelor narcotice, psihotrope, antituberculoase sau de altă strictă evidenţă, prescrise deţinuţilor pentru bolile care necesită tratament continuu. Permisiunea de eliberare a acestor medicamente deţinuţilor (pe o zi sau o perioadă determinată) se acordă de către şeful secţiei medicale în conformitate cu prescripţia medicului curant, inclusiv în caz de escortare.

8. Pentru deţinuţii care urmează tratament în condiţii de ambulatoriu se întocmeşte o fişă (listă) a medicamentelor eliberate pe bază de prescripţie medicală care, după terminarea tratamentului, este anexată la fişa medicală a pacientului care beneficiază de asistenţă medicală de ambulatoriu.

9. Medicamentele şi produsele medicale primite de la rude sau prin colete sunt acceptate cu consimţământul personalului medical, apoi înregistrate în fişa medicală a pacientului şi în Registrul medicamentelor şi dispozitivelor medicale. La sfârşitul cursului tratamentului, în Registrul medicamentelor şi al dispozitivelor medicale se face o evidenţă de primire a medicamentului în întregime, certificată prin semnătura personală a lucrătorului medical şi a deţinutului, сu anexarea fişei de administrare a medicamentului.

10. Deţinuţii pot solicita achiziţionarea de medicamente, produse naturiste sau suplimente nutritive doar la recomandarea unui medic specialist, cu avizul medicului curant al unităţii medicale din penitenciar, în baza unei prescripţii medicale întocmite în două exemplare. Un exemplar însoţind în mod obligatoriu medicamentele achiziţionate, iar al doilea exemplar trebuie să fie anexat la dosarul personal al acestuia. Contravaloarea medicamentelor se suportă integral de către deţinut.

11. Medicamentele achiziţionate se înregistrează la nivelul secţiei medicale în registrul de medicamente personale şi se gestionează separat de medicamentele unităţii. În cazul liberării, deţinutul primeşte medicamentele personale contra semnătură.

12. În caz de transfer din instituţie, medicamentele sunt predate, în baza procesului-verbal, şefului de escortă, pentru ca la unitatea unde se transferă deţinutul să poată beneficia de administrarea lor, cu avizul medicului.

13. Solicitarea unui lucrător medical în penitenciar sau chemarea unei echipe de ambulanţă, organizarea transportării medicale a deţinuţilor, în timpul orelor în care personalul secţiei medicale nu este prezent în instituţie, se efectuează de către serviciul de gardă al penitenciarului (ofiţerul de serviciu).

14. Personalul medical trebuie să informeze administraţia penitenciarului şi Direcţia medicală despre spitalizarea de urgenţă sau planificată a deţinutului şi finalizarea tratamentului în spital.

Capitolul II

ETICA MEDICALĂ ÎN INSTITUŢIILE PENITENCIARE.

ASIGURAREA CONFIDENŢIALITĂŢII INFORMAŢIEI MEDICALE

15. În sistemul penitenciar, personalul medical îndeplineşte activitatea profesională de protejare a sănătăţii fizice şi mintale a deţinuţilor, conducându-se de prevederile Codului deontologic al lucrătorului medical şi al farmacistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.192/2017 şi de principiile eticii medicale referitoare la protecţia persoanelor aflate în detenţie.

16. Fiecare deţinut trebuie să aibă acces la servicii de sănătate bazate pe dovezi oferite de personalul medical competent şi calificat, care va oferi un standard de servicii de sănătate comparabil cu cel din comunitate, conform criteriilor specificate la pct.6 din prezentul Regulament.

17. În cadrul acordării asistenţei medicale este absolut interzisă orice formă de discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infecţia HIV/SIDA sau alte criterii protejate.

18. Intervenţiile medicale se efectuează doar cu acordul persoanei private de libertate, conform prevederilor legale (Legea ocrotirii sănătăţii nr.411/1995 şi Ordinul ministrului sănătăţii nr.303/2010 cu privire la asigurarea accesului la informaţia privind propriile date medicale şi lista intervenţiilor medicale care necesită perfectarea acordului informat). Deţinuţii au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia lor, consecinţele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale vor fi explicate pacientului şi consemnate în scris.

19. Asigurarea confidenţialităţii datelor personale cu caracter medical se va realiza în corespundere cu legislaţia (Legii nr.133/2011 privind protecţia datelor cu caracter personal şi Ordinul directorului general al departamentului instituţiilor penitenciare nr.227/2013 privind aprobarea Regulamentului cu privire la protecţia datelor cu caracter personal privind starea de sănătate care vizează persoanele deţinute, aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor).

20. Orice act medical se efectuează cu respectarea principiului confidenţialităţii. Examinările medicale ale deţinuţilor se realizează, de regulă, în cabinetul medical şi obligatoriu în afara razei auditive şi vizuale a personalului nemedical, cu excepţia cazurilor de solicitare expresă a personalului medical de supraveghere vizuală. Supravegherea video şi audio a actului medical este interzisă.

21. Divulgarea datelor cu caracter medical care au devenit cunoscute în virtutea îndeplinirii atribuţiilor funcţionale se sancţionează conform legislaţiei.

22. Personalul medical care are responsabilităţi de asigurare a asistenţei medicale deţinuţilor nu va exercita nici o altă atribuţie nemedicală cum ar fi: orice altă activitate ce nu este legată de asigurarea sănătăţii deţinuţilor, cazurile de certificare a aptitudinii de executare a sancţiunilor disciplinare, efectuarea percheziţiilor corporale, examinări la solicitarea unor autorităţi, ori constatarea stării de ebrietate. Aceste măsuri trebuie să se desfăşoare doar de specialişti medicali calificaţi, alţii decât cei direct responsabili pentru îngrijirea medicală a deţinutului, sau cel puţin, de personalul instruit în modul corespunzător de personalul medical în standardele de igienă, sănătate şi siguranţă.

23. Personalul medical nu trebuie să participe într-un proces decizional care culminează cu orice tip de izolare disciplinară. Personalul medical trebuie să fie imediat informat despre aplicarea sancţiunii disciplinare unui deţinut în vederea examinării medicale pentru stabilirea stării de sănătate fizică şi mentală a acestuia. Dacă personalul medical decide că plasarea în izolare solitară va agrava starea de sănătate a deţinutului sau va constata agravarea stării de sănătate pe parcursul executării pedepsei disciplinare prin izolare, personalul medical are obligaţia de a informa directorul penitenciarului. Deţinuţii izolaţi disciplinar sunt examinaţi zilnic de personalul medical al locului de detenţie, iar la propunerea medicului executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din motive de sănătate a deţinutului.

24. În timpul îndeplinirii atribuţiilor de acordare a asistenţei medicale, inclusiv în cadrul programului în instituţiile penitenciare, personalul medical nu va purta uniforma/ţinuta vestimentară corespunzătoare funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Capitolul III

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE DEŢINUŢILOR PRIVIND SĂNĂTATEA

25. Orice deţinut are dreptul la respectarea demnităţii umane şi la un tratament nediscriminatoriu.

26. Intervenţiile medicale se efectuează obligatoriu cu consimţământul pacientului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul regulament. Consimţământul pacientului la intervenţia medicală poate fi oral sau în scris şi se perfectează prin înscrierea în documentaţia medicală a acestuia, cu semnătura obligatorie de către pacient sau reprezentantul său legal şi medicul curant. Deţinuţii sunt informaţi într-un limbaj clar, respectuos şi accesibil cu minimalizarea terminologiei profesionale asupra stării de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor şi beneficiilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente, pronosticului, inclusiv asupra riscului neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic. În cazul când pacientul nu cunoaşte limba de stat, se va căuta o altă formă de comunicare.

27. Deţinuţii cu vârsta de peste 18 ani au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia lor, iar consecinţele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale sunt explicate pacientului. Intervenţiile medicale pentru minorii sub 18 ani se fac doar cu acordul reprezentanţilor lor legali. În caz de eschivare intenţionată a pacientului de a-şi pune semnătura care certifică faptul că el a fost informat despre riscurile şi consecinţele posibile ale refuzului la intervenţia medicală propusă, documentul se semnează în mod obligatoriu de către directorul spitalului, şeful de secţie şi medicul curant.

28. Informaţiile medicale cu caracter confidenţial pot fi furnizate terţilor doar în cazul în care deţinutul îşi dă consimţământul scris sau în cazurile expres prevăzute de lege.

29. Deţinuţii, suplimentar la serviciile acordate în volumul prevăzut de programul unic în raport cu indicaţiile medicale existente, pot solicita din contul mijloacelor financiare proprii orice alt serviciu medical sau consultaţie a medicului privat.

30. Deţinuţii au dreptul să solicite şi să primească, la externarea din spitalul penitenciar şi la eliberare din detenţie, un extras în scris ce va conţine: diagnosticul, investigaţiile, tratamentul şi îngrijirile acordate pe perioada spitalizării în detenţie.

31. Deţinuţii au dreptul să primească, la cerere, copii ale documentelor medicale, precum şi rapoarte de expertiză medico-legală, în condiţiile legii.

32. Deţinutul poate primi la cerere un extras medical asupra stării sale de sănătate.

33. Pe parcursul executării pedepsei, deţinuţii pot fi donatori de organe doar pentru membrii de familie până la gradul IV.

34. În cazul în care la examenul medical se constată că deţinutul prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supus la rele tratamente, medicul are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi de a sesiza de îndată procurorul.

35. În caz de violenţă sau rele tratamente, deţinutul are dreptul de a cere să fie examinat de către un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de acesta sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului penitenciar sunt consemnate în fişa medicală a deţinutului, iar copia certificatului medico-legal se anexează la fişa medicală. Cheltuielile ocazionate de aceste examene medicale se suportă de către solicitant.

36. În situaţia în care deţinutul se află în imposibilitatea prezentării la organele de urmărire penală ori la instanţa de judecată din motive medicale, se vor crea condiţii de participare a acestuia prin teleconferinţă. În caz de imposibilitate de a participa prin teleconferinţă, personalul medical va elibera un certificat medical privind starea de sănătate a deţinutului şi va confirma imposibilitatea acestuia de a fi prezent în faţa organelor de urmărire penală ori a instanţei de judecată.

37. Deţinuţii pacienţi au următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la examenele profilactice şi periodice conform programării medicului secţiei medicale;

b) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medical;

c) să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă;

Capitolul IV

 MODUL DE ORGANIZARE A ASISTENŢEI MEDICALE DEŢINUŢILOR.

PLANIFICAREA ACTIVITĂŢII SERVICIULUI MEDICAL.

38. Pentru asigurarea asistenţei medicale deţinuţilor, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea medicală, care cuprinde unităţile (secţiile) medicale din penitenciare şi din spitalul - penitenciar.

39. Reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este încadrată cu personal medical calificat cu studii superioare sau medii, personal sanitar auxiliar, personal de deservire, potrivit normelor Ministerului Sănătăţii şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

40. Deţinuţilor li se acordă următoarele tipuri de asistenţă şi servicii medicale:

1) urgentă prespitalicească;

2) primară;

3) specializată de ambulatoriu, inclusiv stomatologică;

4) spitalicească;

5) servicii medicale de înaltă performanţă;

6) îngrijiri medicale la domiciliu (locul de cazare, detenţie).

41. Asistenţa medicală primară deţinuţilor se asigură în secţia medicală, în cabinete organizate în acest scop la nivelul fiecărui penitenciar.

42. Deţinuţii primesc asistenţă medicală primară în ambulatoriu, în unitatea medicală a penitenciarului (secţia medicală), în conformitate cu programul de lucru stabilit. În blocurile de regim iniţial şi de siguranţă sporită a penitenciarelor, în izolatoarele disciplinare, în blocurile de regim ale izolatoarelor de urmărire penală, blocurile cu camere de tip celulă, în celulele cu deţinere solitară şi în alte condiţii permise de legislaţia de executare, serviciile de asistenţă medicală primară de ambulatoriu pot fi oferite în spaţii special amenajate în aceste locaţii (în continuare - cabinete medicale), dacă există.

43. Serviciile medicale adecvate sunt esenţiale pentru bunăstarea deţinuţilor şi sunt o responsabilitate de bază a instituţiei. Scopul lor este nu doar de a acoperi necesităţile persoanelor plasate în detenţie, dar şi pentru a preveni răspândirea bolilor în cadrul instituţiei.

44. Activităţile necesare pentru îngrijirea sănătăţii deţinuţilor includ:

1) Screening-ul medical la admisie pentru identificarea bolilor sau leziunilor la intrare/plasare în instituţie;

2) Screening-ul de sinucidere la admisie pentru identificarea riscului de suicid;

3) Solicitarea plângerilor de sănătate ale deţinutului (la apelul bolnavului);

4) Detoxifierea consumului de alcool sau a drogurilor;

5) Îngrijirea temporară a persoanelor cu probleme mintale;

6) Testarea bolilor infecţioase (tuberculoza);

7) Izolarea persoanelor cu boli infecţioase în cazul existenţei indicaţiilor medicale;

8) Evaluarea de rutină a sănătăţii (planificată la fiecare 6 luni de aflare în detenţie) şi la ieşire din instituţie;

9) Tratamentul de urgenţă, de prim ajutor şi de durată (iniţiere, continuitate);

10) Administrarea medicamentelor;

11) Îngrijirea în secţiile medicale (asistenţă spitalicească);

12) Îngrijirea dentară planificată şi de urgenţă;

13) Dieta specială medicală;

14) Educaţia în domeniul sănătăţii;

15) Consiliere pentru sănătatea mintală şi testarea voluntară la HIV;

16) Curăţarea şi dezinfectarea spaţiului medical;

17) Controlul stării sanitaro-igienice în instituţie;

18) Activităţile medicale şi de prevenţie realizate în instituţie;

19) Măsuri medicale la primirea în penitenciar;

20) Asistenţa medicală pe perioada carantinei;

21) Asistenţa medicală în caz de urgenţe medico-chirurgicale;

22) Examinarea medicală curentă a deţinuţilor;

23) Monitorizarea bolnavilor cronici;

24) Vaccinarea deţinuţilor;

25) Asistenţa medicală a femeii gravide;

26) Asistenţa medicală pe timpul refuzului de hrană;

27) Asistenţa medicală în timpul executării unei sancţiuni disciplinare;

28) Acordarea medicamentelor;

29) Procurarea dispozitivelor medicale;

30) Asistenţa medicală în caz de transfer şi la liberare;

31) Întocmirea unor acte în legătură cu decesul;

32) Asistenţa medicală în secţiile medicale ale penitenciarului;

33) Asigurarea asistenţei medicale de specialitate;

34) Asistenţa medicală dentară;

35) Asigurarea asistenţei medicale spitaliceşti deţinuţilor (în afara penitenciarului);

36) Educaţia pentru sănătate;

37) Supravegherea stării de sănătate a deţinuţilor la locul de muncă;

38) Depistarea, diagnosticul, tratamentul, prevenirea şi combaterea infecţiilor cu transmitere sexuală, a infecţiei HIV/SIDA şi altele maladii hemotransmisibile în mediul penitenciar;

39) Prevenirea şi reducerea riscului consumului de droguri în penitenciar;

40) Diagnosticul şi tratamentul tuberculozei în mediul penitenciar;

41) Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare corespunzătoare cazării, hrănirii, activităţilor socio-educative şi muncii persoanelor private de libertate.

45. Modul de acordare a asistenţei medicale deţinuţilor poate avea caracter urgent sau programat, în funcţie de starea sănătăţii persoanei şi de prezenţa sau absenţa indicaţiilor respective, după cum urmează:

1) asistenţă medicală urgentă;

2) asistenţă medicală programată.

46. Asistenţa medicală programată se realizează prin intermediul secţiilor medicale penitenciare în corespundere cu orarul de primire al deţinuţilor, aprobat prin Regulamentul de ordine interioară a instituţiei.

47. În timpul vizitelor zilnice în sectoarele locative, personalul medical va colecta solicitările verbale şi scrise ale deţinuţilor privind consultaţia medicului, care vor fi transcrise zilnic în Registrul de solicitare a medicului, menţinut în secţia medicală a penitenciarului. Înscrierea prealabilă, zilnic, la medic se realizează prin intermediul personalului medical care realizează triajul pacienţilor şi programează deţinutul la consultaţia medicului în corespundere cu indicaţiile medicale şi asigurarea confidenţialităţii datelor.

48. Deţinuţii sunt prezentaţi la cabinetul medical ca urmare a solicitării proprii, datorată unor acuze de boală, sau conform unei programări efectuate de către medic, în cazul bolnavilor aflaţi în tratament sau dispensarizaţi.

49. Asistenţa medicală programată este acordată în cadrul serviciilor medicale penitenciare şi a spitalului-penitenciar.

50. Îndreptarea bolnavilor pentru consultaţii, investigaţii şi tratament în spitalul penitenciar sau în instituţiile medico-sanitare din afara sistemului administraţiei penitenciare, se efectuează în baza recomandărilor medicilor secţiei medicale penitenciare, transferul efectuându-se conform procedurii generale de transfer şi escortare a deţinuţilor, prevăzute de actele normative.

51. În caz de urgenţă majoră, internarea deţinuţilor bolnavi într-o instituţie medico-sanitară publică, la indicaţia medicului, poate fi dispusă de directorul penitenciarului sau ofiţerul de serviciu. În toate cazurile internării pe o perioadă mai îndelungată, transferul urmează a fi aprobat ulterior prin dispoziţia Directorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

52. Atunci când nu există posibilitatea de acordare a ajutorului medical urgent sau asistenţei medicale programate, după caz, deţinuţii pot fi internaţi în instituţii medico-sanitare publice sau private.

53. Staţionarul secţiei medicale penitenciare este format din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi pe un singur nivel.

54. Internarea bolnavilor în staţionarul secţiei medicale se face doar la indicaţia medicului.

55. Staţionarul secţiei medicale penitenciare este prevăzut pentru:

1) supravegherea medicală zilnică a bolnavilor pe termen de până la 14-15 zile la decizia medicului;

2) continuarea tratamentului la necesitate, după externare din spitalul penitenciar;

3) pentru persoanele aflate în refuz de hrană;

4) staţionar de zi pentru tratamente parenterale.

56. În staţionarul secţiei medicale penitenciare este amenajat un izolator medical pentru izolarea temporară a bolnavilor cu maladii contagioase sau suspecţi de maladii contagioase, până la internarea în spitalul-penitenciar sau rezolvarea cazului.

57. Medicul, la plasarea în staţionarul de zi, completează fişa medicală cu argumentarea necesităţii internării.

58. Vizita medicală se efectuează zilnic, evoluţia bolii fiind menţionată în fişa medicală.

59. Prescrierea medicamentelor pentru bolnavii internaţi în staţionar se consemnează în fişa medicală, bolnavul semnând în fişă pentru primirea medicamentelor la externare. Pentru zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători naţionale, medicamentele pot fi prescrise pentru 72 de ore. Administrarea medicamentelor în staţionar se face strict supravegheată.

60. Acordarea regimului alimentar se stabileşte în funcţie de afecţiune, conform recomandărilor medicului curant sau, după caz, medicului specialist şi normelor privind alimentarea deţinuţilor.

61. Medicii din secţiile medicale penitenciare efectuează controlul medical anual al deţinuţilor, conform prevederilor actelor normative ale Ministerului Sănătăţii. Acesta se realizează în baza unui grafic de prezentare la secţia medicală. Rezultatele controlului medical anual se consemnează în fişa medicală.

62. Şeful serviciului medical se ocupă de supravegherea stării de sănătate a deţinuţilor angajaţi în câmpul muncii, inclusiv de realizare a examenului medical la propunerea de începere a activităţii (anterior angajării), iar ulterior - a examenului medical periodic.

63. Fiecare examinare medicală se consemnează în Registrul de consultaţii, şi cronologic, în fişa medicală a deţinutului. Rezultatele examenelor paraclinice şi ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se păstrează în fişa medicală, în ordine cronologică.

64. Deţinutul semnează după primirea medicaţiei în registrul de consultaţii sau registrul de bolnavi cronici, după caz. Tratamentele injectabile şi intervenţiile de mică chirurgie se consemnează în registrul de tratament, pacientul semnând, de asemenea pentru efectuarea lor.

65. Codificarea cazurilor noi de îmbolnăvire la deţinuţi se face conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare dintre acestea.

66. Toate cazurile de internare în spital sau în staţionarul de zi al secţiei medicale se înregistrează în Registrul de internări în spital sau în Registrul de internări în staţionarul de zi.

67. Asistenţa medicală a bolnavilor cronici are loc după cum urmează:

1) deţinuţii cu boli cronice, depistate la primirea în penitenciar, inclusiv prin transfer, la control medical periodic sau prin examinări curente, sunt luaţi în evidenţă de secţia medicală, sunt dispensarizaţi şi li se asigură tratamentul si regimul alimentar corespunzător;

2) deţinuţii care au fost obligaţi la tratament prin hotărâre judecătorească se iau în evidenţă şi se dispensarizează, iar secţia evidenţă specială a deţinuţilor este obligată să anunţe în scris secţia medicală privind persoanele faţă de care instanţa a dispus măsura obligării la tratament medical;

3) evidenţa bolnavilor cronici se ţine în Registrul de bolnavi cronici;

4) controalele periodice ale bolnavilor dispensarizaţi se efectuează conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Sănătăţii.

68. La indicaţia medicului, deţinuţii cu boli cronice beneficiază de regim alimentar dietetic până la ameliorarea afecţiunilor. Indicaţia este reevaluată lunar şi se ţine cont de evoluţia stării de sănătate a pacientului şi recomandările medicului specialist.

Capitolul V

 AMENAJAREA ŞI DOTAREA SERVICIILOR MEDICALE.

FINANŢAREA SERVICIILOR MEDICALE

69. Cabinetele, secţiile medicale şi spitalul-penitenciar funcţionează şi se dotează potrivit normelor Ministerului Sănătăţii şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform anexei nr.6.

70. Dotarea şi amenajarea secţiilor medicale din penitenciare este asigurată de către administraţia penitenciarului în coordonare cu Direcţia Medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

71. Asigurarea cu articole ortopedice şi protetice se realizează în corespundere cu prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii.

72. Finanţarea serviciilor medicale se realizează din bugetul public, în limita bugetului aprobat anual pentru Administraţia Naţională a Penitenciarelor, precum şi, din alte surse prevăzute de lege.

Capitolul VI

AUTORIZAREA SANITARĂ DE FUNCŢIONARE ŞI ACREDITARE

A PRESTĂRII SERVICIILOR MEDICALE

73. Conducerea penitenciarelor şi spitalului-penitenciar are obligaţia să solicite şi să deţină, conform legii, autorizaţie sanitară de funcţionare.

74. Autorizarea şi acreditarea prestării serviciilor medicale se realizează de către autorităţile de sănătate publică abilitate din cadrul Ministerului Sănătăţii, în conformitate cu standardele naţionale.

75. În secţia medicală se păstrează dosarul condiţiilor igienico-sanitare a penitenciarului, care cuprinde: fişa de obiective, procesul-verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare şi autorizaţia sanitară de funcţionare.

76. Orice modificare survenită în condiţiile igienico-sanitare se consemnează în dosar, cu înştiinţarea conducerii penitenciarului pentru luarea măsurilor care se impun.

77. Autorizaţiile sanitare de funcţionare şi acreditare se vizează în termenele prevăzute de autoritatea de sănătate publică ce le-a eliberat.

Capitolul VII

 ASISTENŢA MEDICALĂ PRESPITALICEASCĂ ŞI DE URGENŢĂ

78. Asistenţa medicală urgentă prespitalicească se acordă de către personalul medical din secţiile medicale şi/sau serviciul prespitalicesc de asistenţă medicală urgentă.

79. Deţinuţii care prezintă urgenţe medico-chirurgicale sunt prezentaţi la cabinetul medical de îndată, unde vor fi examinaţi de către medic; în lipsa medicului de către asistentul medical care va lua măsurile ce se impun, potrivit competenţei, şi va anunţa şeful secţiei medicale. Urgenţele grave medico-chirurgicale, la care transportul la cabinetul medical/unitatea medicală ar putea agrava starea pacientului, vor fi consultaţi la faţa locului de către personalul medical care va decide deplasarea pacientului.

80. Pentru diminuarea timpului de intervenţie în cazul unei urgenţe medico-chirurgicale grave, personalul de supraveghere va fi instruit să acorde primul ajutor prompt şi eficient până la sosirea personalului specializat.

81. Urgenţele medico-chirurgicale, care nu pot fi soluţionate în unitatea medicală, la solicitarea personalului medical şi la decizia conducerii penitenciarului, se internează în spitalul cel mai apropiat, cu asigurarea mijlocului de transport (dacă nu se impune solicitarea ambulanţei) şi a escortei necesare.

82. În situaţia în care personalul medical nu poate ajunge în timp util sau în cazul în care urgenţa se produce în afara orelor de program al medicilor, directorul penitenciarului sau persoana care îl substituie decide transportarea de urgenţă a bolnavului, cu transportul gestionat de instituţia penitenciară sau apelând la serviciul de urgenţă, către instituţia medicală cea mai apropiată specializată în soluţionarea urgenţelor medico-chirurgicale.

83. În cazul urgenţelor medico-chirurgicale care nu pot fi soluţionate în penitenciar, medicul, după examinarea pacientului şi la stabilirea necesităţii transportării în instituţia medico-sanitară publică, va informa de urgenţă Direcţia medicală şi şeful penitenciarului sau ofiţerul de serviciu, după caz, în vederea asigurării transportului de urgenţă.

84. Asistenţa medicală urgentă prespitalicească şi transportarea medicală asistată (serviciul 112) se efectuează la cererea lucrătorilor medicali şi se asigură în regim continuu, de la locul accidentului sau îmbolnăvirii şi în timpul transportării până la transmiterea pacientului instituţiei medico-sanitare.

85. În caz de necesitate, pentru stabilizarea stării sănătăţii pacientului, asistenţa medicală urgentă se acordă de orice instituţie medicală aflată în apropierea penitenciarului (locului de accident sau îmbolnăvire) gratuit, în volumul stabilit de Programul Unic.

86. În vederea acordării primului ajutor în caz de urgenţă medicală, la locurile de muncă şi în mijloacele de transport este necesară dotarea cu truse de prim ajutor. Acestea sunt asigurate de beneficiarul forţei de muncă, respectiv de către administraţia penitenciarului şi se află în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.

Capitolul VIII

ASISTENŢA MEDICALĂ PRIMARĂ

87. Asistenţa medicală primară acordată în cadrul serviciului medical din penitenciare reprezintă primul nivel al sistemului sănătăţii la care apelează deţinutul, următoarele niveluri şi tipuri de asistenţă medicală fiind accesibile potrivit condiţiilor stabilite în prezentul Regulament.

88. Personalul medical se subordonează şefului secţiei medicale, care funcţional se subordonează Direcţiei Medicale a Administrației Naţionale a Penitenciarelor, iar organizaţional se subordonează directorului penitenciarului. Îndrumarea metodologică a secţiilor medicale din unităţile penitenciare se realizează de către Direcţia Medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

89. Programul de activitate al personalului medical din penitenciare este întocmit de către şeful secţiei medicale şi este avizat de către directorul penitenciarului. Programul de lucru al medicilor este de 7 ore în zile lucrătoare. În penitenciarele unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici, asistenţa medicală poate fi asigurată în program alternativ, dimineaţa şi după-amiază.

90. Numărul de asistenţi medicali angajaţi şi programul acestora vor fi prevăzute astfel încât să poată fi asigurată asistenţa medicală continuă.

91. Prestarea serviciilor de asistenţă medicală primară trebuie să corespundă standardelor, protocoalelor de tratament şi ghidurilor aprobate de Ministerul Sănătăţii, precum şi altor reglementări speciale.

92. Toate cazurile de internare în spital sau în staţionarul unităţii medicale se înregistrează în Registrul de internări în spital şi staţionarul secţiei medicale, specificându-se: data internării, diagnosticul de internare, data externării, diagnosticul de externare, durata spitalizării şi unde a fost internat – staţionarul secţiei medicale penitenciare, spitalul-penitenciar, spitalul din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Secţiunea 1

Dispoziţii generale privind acordarea asistenţei medicale primare

93. În cadrul asistenţei medicale primare sunt oferite următoarele servicii:

1) servicii profilactice (imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi lăuziei, depistarea activă a riscului de îmbolnăvire pentru diverse afecţiuni la persoanele cu risc crescut şi controale medicale periodice);

2) servicii de diagnostic;

3) servicii de tratament (pentru afecţiuni acute sau cronice);

4) servicii medicale pentru situaţii de urgenţă;

5) servicii de îngrijire, suport şi reabilitare.

94. Asistenţa medicală primară include următoarele servicii şi activităţi:

1) servicii profilactice:

a) promovarea modului sănătos de viaţă, educaţia pentru sănătate în prevenirea şi combaterea factorilor de risc, precum şi consilierea antidrog; promovarea mişcării, alimentaţiei raţionale, măsurilor de igienă personală, promovarea consumului de apă din surse sigure, a sării iodate, combaterea fumatului, inclusiv consiliere/sfaturi pentru renunţare la fumat, consumului excesiv de alcool, expunerii la soare, stresului, prevenirea traumatismului, reducerea infecţiilor sexual-transmisibile, infecţiei HIV, tuberculozei, hepatitelor virale etc.;

b) supravegherea dezvoltării fizice şi psihomotorii prin examene de bilanţ, în conformitate cu actele normative ce ţin de supravegherea dezvoltării copilului sănătos (pentru minori), aprobate de Ministerul Sănătăţii;

c) imunizarea categoriilor de grupă selectate conform Programului Naţional de Imunizări, indicaţiilor epidemiologice, ordinelor Ministerului Sănătăţii şi testarea tuberculinică a celor selectaţi;

d) îngrijirea antenatală, supravegherea gravidelor şi îngrijirea postnatală a lăuzelor, în conformitate cu actele normative aprobate de Ministerul Sănătăţii, cu prescrierea investigaţiilor paraclinice necesare;

e) controlul medical anual al persoanelor în vârstă de peste 18 ani, pentru prevenirea şi depistarea precoce a bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, cu examene profilactice conform actelor normative aprobate de Ministerul Sănătăţii, care cuprind: examinarea pielii, glandei tiroide, ganglionilor limfatici; examinarea glandei mamare (femei după 18 ani); măsurarea tensiunii arteriale; tonometria oculară (de la 40 ani); aprecierea acuităţii vederii; indicaţie pentru aprecierea nivelului glicemiei (grupele de risc); indicaţie pentru testarea serologică RMP (reacţia de microprecipitare, cu colectarea probei de sânge din venă), testarea HIV; examinarea ginecologică profilactică, inclusiv prelevarea frotiului pentru examenul citologic în conformitate cu condiţiile stabilite în Normele metodologice; indicaţie pentru testare la frotiu urogenital la gonoree şi trihomonade, inclusiv prelevarea frotiului; indicaţie pentru tuşeul rectal (persoanele peste 40 ani);

f) controale medicale periodice pentru afecţiunile aflate sub supravegherea medicală, în conformitate cu actele normative aprobate de Ministerul Sănătăţii, cu prescrierea, la necesitate, în temeiul criteriilor (indicaţiilor) obiective, a investigaţiilor paraclinice şi de diagnosticare, inclusiv cu utilizarea testelor expres de laborator, precum şi a serviciilor de fizioterapie şi reabilitare medicală cu metode fizice, conform prevederilor Programului unic;

g) prestarea serviciilor de sănătate prietenoase tinerilor, în conformitate cu actele normative;

h) controlul medical profilactic pentru deţinutele de gen feminin cu efectuarea investigaţiilor paraclinice necesare, inclusiv a examenului ginecologic profilactic cu prelevarea materialului citologic, în cazul examenelor medicale profilactice în corespundere cu actele normative ale Ministerul Sănătăţii;

i) consilierea pre- şi post-test în cadrul serviciilor de testare voluntară şi confidenţială la infecţia HIV şi hepatite virale B, C la intrare în sistemul penitenciar, la indicaţii medicale şi la solicitare, inclusiv a gravidelor în prima şi a doua jumătate de sarcină, în conformitate cu actele normative;

j) prestarea serviciilor de depistare precoce a patologiilor în cadrul screening-urilor, inclusiv de depistare a tuberculozei la intrare în sistemul penitenciar şi ulterior – fiecare 6 luni de detenţie.

2) Servicii medicale de diagnosticare şi tratament:

a) consultaţie (anamneză, examen clinic) în caz de boală sau accident, cu stabilirea diagnosticului, recomandarea investigaţiilor de laborator şi instrumentale şi prescrierea tratamentului, acordată, la solicitare persoanei, ori de câte ori are nevoie aceasta în baza datelor obiective;

b) manopere de mică chirurgie în stări urgente, la indicaţii medicale - tratamentul chirurgical al plăgilor, inclusiv suturarea plăgii şi aplicarea pansamentului, disecţia panariciului, furunculului (cu excepţia localizărilor în regiunea capului şi gîtului), extragerea corpilor străini din ţesuturile moi, localizate superficial;

c) realizarea tratamentului medical (proceduri intramusculare, intravenoase) în sala de tratamente/staţionar de zi, cabinete de proceduri, la indicaţia medicului terapeut şi/sau a medicului specialist de profil, cu asigurarea dispozitivelor medicale de unică folosinţă, inclusiv a medicamentelor de către instituţia medicală primară, conform prevederilor actelor normative aprobate de Ministerul Sănătăţii;

d) prescriere de tratament medical şi igienico-dietetic, inclusiv a medicamentelor şi dispozitivelor medicale, în tratament ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, conform prevederilor legislaţiei;

e) monitorizarea tratamentului şi a evoluţiei stării de sănătate a bolnavilor cronici, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi şi/sau ţintuite la pat, conform planului de recuperare, şi modificarea acestuia în funcţie de evoluţia parametrilor clinico-paraclinici, cu consultarea, în caz de necesitate, a medicului specialist;

f) prescrierea, prin bilet de trimitere, a investigaţiilor paraclinice şi de diagnosticare, inclusiv cu utilizarea testelor expres de laborator, precum şi a serviciilor de fizioterapie şi reabilitare medicală cu metode fizice, ca o consecinţă a actului medical propriu şi în concordanţă cu diagnosticul prezumtiv, pentru confirmarea, infirmarea sau diferenţierea diagnosticului în scop profilactic, de supraveghere şi tratament, inclusiv de reabilitare;

g) referirea (trimiterea) pacientului către specialiştii de profil, după caz, pentru cazurile care depăşesc competenţa în modul stabilit de actele normative ale Ministerului Sănătăţii;

h) luarea în evidenţă a persoanelor contactate din focarele de tuberculoză şi supravegherea lor medicală în modul stabilit de actele normative ale Ministerului Sănătăţii până la scoaterea din evidenţă;

i) asistenţa medicală la domiciliu, inclusiv în cazul urgenţelor medico-chirurgicale, acordată în limitele competenţei medicului de familie şi în conformitate cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii; persoanelor de orice vârstă cu insuficienţă motorie a membrelor inferioare din orice cauză; bolnavilor în fază terminală sau cu afecţiuni grave care necesită examinare, supraveghere şi tratament; persoanelor după externare din secţiile spitaliceşti, care necesită supraveghere în dinamică la domiciliu; depistarea contactelor cu boli contagioase, organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice primare în focarele de boli contagioase;

j) supravegherea medicală şi tratamentul preventiv al contacţilor, inclusiv prescrierea, prin bilet de trimitere, a investigaţiilor paraclinice şi de diagnosticare, conform prevederilor actelor normative ale Ministerului Sănătăţii;

k) prestarea serviciilor medicale persoanelor cu probleme de sănătate mintală;

l) integrarea serviciilor de sănătate mintală în asistenţa medicală primară, dezvoltarea şi prestarea serviciilor de sănătate mintală integrat la nivel de penitenciar, în conformitate cu actele normative aprobate.

3) Servicii medicale pentru situaţii de urgenţă:

a) asistenţa medicală în cazul urgenţelor medico-chirurgicale (anamneză, examen clinic, medicaţie - din trusa de urgenţă), în limita competenţei personalului medical şi posibilităţilor tehnice medicale;

b) solicitarea ambulanţei pentru cazurile care depăşesc competenţa personalului medical şi posibilităţile tehnice medicale, pentru trimiterea către medicul specialist de profil din serviciul de ambulator sau pentru internare în spital, după caz;

4) activităţi de suport:

1) organizarea trimiterii deţinuţilor la Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, inclusiv completarea documentelor necesare, în modul stabilit de actele normative;

2) eliberarea şi evidenţa certificatelor medicale despre starea sănătăţii, în modul stabilit de actele normative;

3) organizarea activităţii de evidenţă, completarea şi ţinerea la zi a documentaţiei medicale primare şi statistice medicale spre a fi prezentate Direcţiei Medicale a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi Ministerului Sănătăţii.

95. Personalul secţiei medicale îndeplineşte, potrivit competenţei, următoarele atribuţii:

1) acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident;

2) acordă asistenţă medicală generală, profilactică şi curativă;

3) asigură controlul medical la primire, transfer şi liberare din penitenciar;

4) asigură controlul medical periodic conform legislaţiei;

5) urmăreşte evoluţia stării de sănătate a deţinuţilor şi aplică măsurile terapeutice necesare;

6) aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile conform legislaţiei;

7) acordă îngrijiri medicale în staţionarul de zi cazurilor de îmbolnăvire care necesită supraveghere medicală permanentă şi care nu impun internarea în spital;

8) recomandă internarea în spitalul-penitenciar, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament, precum şi în caz de boli transmisibile pentru care internarea este obligatorie;

9) stabileşte necesarul de medicamente şi consumabile pentru buna desfăşurare a activităţii medicale;

10) urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele penitenciarului şi la locurile de muncă, înştiinţând directorul penitenciarului privind eventualele disfuncţionalităţi;

11) desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate în vederea însuşirii de către deţinuţi a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice.

Secţiunea a 2-a

Asistenţa medicală la primirea în penitenciar

96. Persoanele care urmează a fi plasate în Сasele de arest (în continuare - CA), inclusiv cele care se află în tranzit, sunt imediat examinate la admitere, în condiţii de confidenţialitate, de către un lucrător medical, pentru a identifica, conform prezentei secţiuni, persoanele care prezintă leziuni corporale, urme de rele tratamente, pericol epidemic sau care au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, cu realizarea examenului corporal obligatoriu, termometria, antropometria. Datele privind persoanele examinate, bolile (vătămările) identificate la acestea sunt înregistrate în Registrul de examinări medicale ale deţinuţilor la primirea în CA.

97. Până la examinarea medicului, la primirea în penitenciar deţinuţii nou-veniţi, prin transfer, reprimiţi de la organele de urmărire penală sau instanţele de judecată, din întreruperea executării pedepsei, reţinuţi după evadare sau la prezentarea din învoire (concediu) sunt supuşi următoarelor măsuri:

1) examinarea clinică generală, efectuată de către medic, cu scopul depistării semnelor evidente de agresiune sau leziuni corporale, adicţii, tulburări psihice, risc de suicid, depistării bolilor contagioase şi parazitare care impun izolare de colectivitate până la vindecare sau internare în spital şi cunoaşterii antecedentelor patologice şi afecţiunilor cronice care impun instituirea de îndată a unei terapii medicamentoase adecvate şi regim alimentar. În lipsa medicului aceste aspecte vor fi evaluate, în limita competenţei, de către asistenţii medicali.

2) aplicarea măsurilor igienico-sanitare adaptate fiecărui caz;

3) efectuarea îmbăierii;

4) îmbrăcarea cu ţinută civilă curată, personală sau asigurată de către administraţia penitenciarului, inclusiv cu obiecte de toaletă individuală.

98. Examinarea medicală va fi consemnată în fişa medicală şi în Registrul de examinare medicală la primirea în penitenciar. Pentru fiecare deţinut nou-venit va fi perfectată cartela medicală de ambulatoriu a deţinutului, de modelul stabilit de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

99. În situaţia prezentării pentru primirea în penitenciar a unei persoane bolnave care necesită internare în spital, medicul recomandă internarea într-un spital-penitenciar sau, după caz, în spitalul cel mai apropiat din subordinea Ministerului Sănătăţii, consemnând recomandarea în fişa medicală şi în Registrul de examinare medicală la primirea în penitenciar.

100. În termen de maximum 24 de ore de la primire se efectuează examinarea medicală la plasare. Aceasta constă în: anamneză, examinare clinică şi stabilirea diagnosticului clinic la intrare.

101. Examinarea medicală se consemnează în registrul de consultaţii şi în fişa medicală.

102. Deţinuţii nou-veniţi sunt cazaţi separat de celelalte persoane, în secţia pentru observare - carantină, în vederea realizării supravegherii clinice şi epidemiologice de 14 de zile, respectându-se următoarele reguli igienico-sanitare:

1) servirea mesei, spălarea şi depozitarea veselei se asigură separat;

2) îmbăierea, schimbarea lenjeriei de corp şi a albiturii, precum şi spălarea acestora se efectuează separat;

3) respectarea pe cât posibil a cazării corespunzător ordinei de plasare/depunere a deţinuţilor sau pe intervale de timp cât mai mici între primul şi ultimul intrat (maximum 7 zile).

103. În perioada de supraveghere clinică şi epidemiologică, personalul medical supraveghează starea de sănătate a deţinuţilor, modul în care se respectă regulile de igienă individuală şi colectivă şi desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate.

104. Pe perioada de supraveghere clinică şi epidemiologică, pentru a veni în sprijinul stabilirii stării de sănătate a deţinutului se vor efectua, cu consimţământul persoanei:

1) controlul radiologic al organelor cutiei toracice;

2) testul la HIV;

3) un set minim de examinări paraclinice de laborator (hemoleucograma, examen sumar urină, glicemie etc.);

4) electrocardiograma;

5) examene de specialitate suplimentare.

105. Este obligatorie efectuarea unui examen ftiziologic la pacienţii cu semne clinice care ridică suspiciunea unei tuberculoze pulmonare (tuse, scădere ponderală, transpiraţii, febră, astenie, durere toracică) sau la cei cu tuberculoză în antecedente.

106. La sfârşitul perioadei de supraveghere clinică şi epidemiologică, pe baza examinărilor clinice şi investigaţiilor paraclinice, se stabileşte starea de sănătate si capacitatea de a desfăşura activităţi de muncă a deţinutului şi se înscrie în fişa medicală.

107. Persoanele aduse în CA din izolatoarele de detenţie provizorie ale organelor afacerilor interne care, potrivit personalului medical, au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă, inclusiv în condiţii de internare în staţionar, şi lipseşte posibilitatea de a oferi asistenţă în cadrul secţiei medicale a CA, nu pot fi refuzaţi în a fi plasaţi/primiţi în instituţie. Dacă există indicaţii medicale, lucrătorul medical ia măsuri pentru a oferi asistenţă medicală până la sosirea serviciului de ambulanţă, constatarea şi descrierea stării de sănătate, a leziunilor etc., precum şi întocmirea actelor medicale corespunzătoare. O înregistrare corespunzătoare se face şi în Registrul de examinare medicală la primirea în penitenciar.

108. Persoanele aduse la CA cu suspiciune de boală infecţioasă care reprezintă un pericol epidemic pentru alte persoane, după ce au fost examinate de un medic, sunt izolate în încăperi separate din incinta unităţii medicale destinate acestui scop (în izolatorul medical).

109. Persoanele aduse la CA care au semne de tulburare mintală, inclusiv tendinţa la agresiune sau auto-agresiune, sunt imediat examinate de psiholog şi medicul psihiatru.

110. Toţi deţinuţii nou-veniţi în CA, cu excepţia celor care se află în tranzit, într-o perioadă de cel mult 3 (trei) zile lucrătoare de la momentul sosirii lor, vor fi examinaţi de un medic generalist sau de un asistent medical. Pentru detectarea tuberculozei, infecţiei HIV, bolilor cu transmitere sexuală şi alte maladii se efectuează fluorografia şi examinările de laborator. Dacă există indicaţii medicale, sunt prescrise examene suplimentare şi consultări ale specialiştilor medicali.

111. Deţinuţii solicită asistenţă medicală de la un lucrător medical în timpul vizitelor în celule şi, dacă este necesar de a acorda asistenţă medicală de urgenţă – prin adresare către supraveghetorul de serviciu, care este obligat să ia măsuri pentru a le asigura îngrijirea medicală necesară. Solicitările sunt înregistrate în Registrul distinct a solicitărilor de asistenţă medicală. Deţinuţii care au nevoie de asistenţă medicală sunt însoţiţi de personalul de supraveghere la unitatea medicală sau la cabinetul medical, individual sau în grupuri de până la 5 (cinci) persoane, în conformitate cu cerinţele de reglementare, ţinând cont de timpul de aşteptare pentru oferirea asistenţei medicale. Ajutorul medical de urgenţă este furnizat cu promptitudine, inclusiv, dacă există indicaţii medicale, este apelată o echipă de ambulanţă cu consemnarea faptului în Registrul de evidenţă.

Secţiunea a 3-a

Asistenţa medicală a femeilor gravide, lăuzelor

şi mamelor cu copii până la 3 ani

112. Medicii au obligaţia de a lua în evidenţă deţinuta gravidă încă de la primirea în penitenciar. Volumul investigaţiilor femeii gravide va corespunde cu fişa de evidenţă a gravidei, aprobată de Ministerul Sănătăţii.

113. Deţinuta gravidă beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale.

114. Deţinuta gravidă cu evoluţie normală a sarcinii poate fi transferată în Casa mamei şi a copilului din spitalul-penitenciar cu aproximativ 2 săptămâni anterior datei prezumate a naşterii.

115. Deţinuta cu evoluţie complicată a sarcinii este internată de îndată în spitalul penitenciar sau în secţie specializată din instituţiile medico-sanitare publice. Penitenciarul în care se află deţinuta gravidă ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze în instituţii medico-sanitare publice. Femeile-deţinute pot solicita naşterea în instituţii medicale private cu suportarea cheltuielilor din cont propriu.

116. Administraţia penitenciară asigură condiţiile necesare pentru ca mama-deţinută, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul în penitenciar până la împlinirea vârstei de 3 (trei) ani.

117. Deţinutelor gravide sau celor care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de 3 (trei) ani li se asigură hrană pentru ele şi copii potrivit normelor legale.

118. Copiilor aflaţi în îngrijirea mamelor deţinute li se asigură acelaşi volum de servicii ca oricărui alt copil din Republica Moldova, inclusiv efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de vaccinări al Ministerului Sănătăţii.

119. Administraţia penitenciarului, la solicitarea personalului medical, asigură trimiterea mamelor cu copii în instituţiile medico-sanitare publice pentru efectuarea imunizărilor în corespundere cu calendarul naţional.

120. Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului prin examene periodice se efectuează de către medicul de familie/pediatru din instituţia medico-sanitară publică teritorială. Supravegherea şi asistenţa medicală se realizează de către personalul medical din penitenciar în corespundere cu prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii. Asigurarea cu medicamente a copiilor şi a mamelor deţinute va fi gratuită.

121. Secţiile medicale din penitenciare asigură accesul la informaţie femeilor, mamelor cu copii, gravidelor şi lăuzelor privind starea lor de sănătate şi a copiilor lor, în corespundere cu legislaţia.

Secţiunea a 4-a

Supravegherea medicală a stării sănătăţii

deţinuţilor în sistemul penitenciar

122. Supravegherea medicală prevede controlul medical profilactic, dispensarizare şi examinare. Deţinuţii sunt prezentaţi la serviciul medical ca urmare a solicitării proprii, datorată unor acuze de boală sau conform unei programări, efectuate de către medic în cazul bolnavilor aflaţi în tratament sau supraveghere medicală.

123. În vederea supravegherii stării de sănătate a deţinuţilor se realizează controale medicale profilactice o dată la fiecare 6 luni de detenţie.

124. Deţinuţii care suferă de maladii cronice, se află sub supraveghere medicală şi se monitorizează în corespundere cu reglementările respective ale Ministerului Sănătăţii.

Secţiunea a 5-a

Regimul de detenţie a deţinuţilor în secţiile

medicale ale penitenciarelor (staţionar de zi)

125. Staţionarul de zi al secţiilor medicale penitenciare este destinat pentru organizarea tratamentului parenteral pe durata zilei (cu durata de până la 14 zile).

126. Este interzisă folosirea staţionarului de zi în calitate de spaţiu locativ ori deţinerea pentru o perioadă mai mare decât cea menţionată. Decizia de internare aparţine personalului medical.

127. În vederea evidenţei deţinuţilor care au beneficiat de tratament în staţionarul de zi, internările se consemnează în Registru de internări în staţionarul de zi cu indicarea diagnosticului şi duratei de aflare.

Capitolul IX

ASISTENŢA MEDICALĂ SPECIALIZATĂ DE AMBULATORIU

128. Asistenţa medicală specializată de ambulator, clinică şi paraclinică se realizează la nivelul secţiilor medicale din penitenciare şi în secţiile medicale din structura spitalului-penitenciar.

129. La decizia medicului curant, deţinutul poate fi consultat de medici-specialişti în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice sau private în bază de contract pentru specialităţile neprevăzute în lista statelor de personal aprobate de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

130. Asistenţa medicală de specialitate poate fi acordată şi în instituţiile medico-sanitare publice ori private în bază contractuală. Serviciile de asistenţă medicală de specialitate de ambulatoriu se acordă la recomandarea medicului curant, în baza unui bilet de trimitere, în conformitate cu prevederile contractuale şi cu respectarea prevederilor prezentului Regulament.

131. Asistenţa medicală specializată de ambulatoriu se acordă deţinuţilor de către medicul specialist de profil împreună cu personalul mediu încadrat în realizarea actului medical şi include toate activităţile, inclusiv organizator-metodice, ce ţin de competenţa specialistului şi a personalului respectiv şi sunt prevăzute în actele normative ale Ministerului Sănătăţii şi prezentul Regulament. Specialistul de profil va oferi servicii de prevenire (screening), diagnostic, tratament şi îngrijire în corespundere cu standardele clinice de specialitate, aprobate de Ministrul Sănătăţii. În caz de necesitate a tratamentului staţionar medicul de profil va întocmi biletul de trimitere.

132. Serviciile de medicină dentară preventivă, tratamentele odontale, parodontale şi chirurgicale, prevăzute în Programul unic, precum si radiografiile dentare sunt gratuite. Asistenţa medicală stomatologică acordată deţinuţilor nu se limitează doar la Programul unic. Orice alt tratament de medicină dentară solicitat se va efectua din contul deţinutului.

133. Pentru oferirea serviciilor de protezare din cont propriu deţinuţilor, pe lângă cabinetele de medicină dentară, se pot organiza laboratoare de tehnică dentară, încadrate cu tehnician dentar sau sunt încheiate contracte de prestări servicii respective cu instituţii medicale publice sau private.

134. Asistenţa medicală stomatologică în volum deplin, cu excepţia protezării şi restaurării dentare, este acordată copiilor cu vârsta de până la 18 ani, în conformitate cu actele normative aprobate de Ministerul Sănătăţii.

Capitolul X

ASISTENŢA MEDICALĂ SPITALICEASCĂ

Secţiunea 1

Dispoziţii generale privind asistenţa medicală

în spitalele penitenciare

135. Asistenţa medicală spitalicească se realizează prin internare în spitalul-penitenciar, precum şi în alte instituţii medico-sanitare în bază de contract.

136. Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de profil în corespundere cu statele aprobate. Calificarea medicilor este realizată de către organele abilitate din cadrul Ministrului Sănătăţii.

137. Nomenclatorul serviciilor medicale de asistenţă medicală spitalicească se aprobă prin ordinul ministrului justiţiei în coordonare cu Ministerul Sănătăţii.

138. În timpul spitalizarii, deţinuţilor li se acordă servicii medicale preventive, de tratament, îngrijire şi suport.

139. Deţinuţii cu suspecţie sau cazuri confirmate de boli infecţioase se deţin separat, în corespundere cu prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii şi decizia medicului specialist. Deţinuţii cu boli infecţioase beneficiază de plimbări separat de alţi deţinuţi în corespundere cu planul intern de control al infecţiilor nozocomiale.

140. Atunci când se efectuează un transfer intraspitalicesc (între secţiile medicale ale spitalului-penitenciar) al deţinuţilor la decizia medicală, este informat despre transfer ofiţerul de serviciu al instituţiei.

141. Tratamentul deţinuţilor în secţiile medicale se realizează supravegheat exclusiv de către personalul medical.

142. În caz de survenire a situaţiei de urgenţă în orele de absenţă a medicilor, iar circumstanţele depăşesc competenţele asistenţei medicale de gardă, se solicită telefonic consultaţia medicului de gardă sau serviciul de asistenţă medicală urgentă prespitalicească.

143. Tratamentul spitalicesc al deţinuţilor se va realiza în instituţiile medicale teritoriale sau în spitalul-penitenciar, la recomandarea medicului curant în corespundere cu starea sănătății persoanei şi în coordonare cu Direcţia Medicală. Decizia se va baza pe nevoile persoanei bolnave.

144. La externare se întocmeşte epicriza, care va conţine recomandări pentru monitorizare şi tratament în condiţii de ambulator.

145. Se interzice externarea din spitalul-penitenciar a deţinuţilor cu tuberculoză confirmată sau prezumptivă până pacientul nu a finalizat cu succes tratamentul.

146. Deţinuţii care refuză sau au finalizat cu insucces tratamentul antituberculos se transferă în sectorul de supraveghere, special creat în spitalul-penitenciar, cu respectarea măsurilor de control al infecţiei. În caz de agravare a stării sănătăţii se va asigura asistenţa medicală staţionară de profil.

Secţiunea a 2-a

Ordinea de internare a bolnavilor

147. Tratamentul staţionar este recomandat după administrarea tratamentului în condiţii de ambulatoriu fără dinamică pozitivă sau agravare a stării sănătăţii deţinutului.

148. Deţinutul este programat de către personalul medical al locului de detenţie pentru internare în spitalul penitenciar cu cel puţin 3 zile anterior printr-un raport scris adresat preliminar Direcţiei medicale, luând în considerare timpul de aşteptare pentru internare în dependenţă de disponibilitatea locurilor (paturilor).

149. Decizia de internare a deţinuţilor se descrie în extrasul-trimitere perfectat de către medicul secţiei medicale, care include acţiunile întreprinse în condiţii de ambulatoriu, recomandarea medicului specialist sau în caz de apariţie a oricărei urgenţe medico-chirurgicale.

150. Internarea urgentă poate fi organizată cu transport specializat al spitalului-penitenciar sau al Centrului Naţional de Asistenţă Medicală Urgentă Prespitalicească.

151. Dacă medicul curant consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea deţinutului şi acesta o refuză, refuzul se va consemna în fişa medicală, iar persoana va fi ţinută sub observaţie în secţia medicală şi va primi medicamentele necesare. Deţinuţii contagioşi vor fi supuşi izolării în baza deciziei medicale în vederea respectării regimului sanitaro-epidemiologic. Deţinuţii cu boli infecţioase acute, inclusiv tuberculoză, nu pot refuza transferul în spitalul penitenciar. Toţi deţinuţii admişi în spital se supun prelucrării sanitare, se schimbă în haine de spital şi sunt asiguraţi cu lenjerie de pat.

Secţiunea a 3-a

Consiliul medical consultativ al spitalului

152. Consiliul medical consultativ (în continuare - Consiliul) se instituie în cadrul spitalului penitenciar, în componenţă de cel puţin 5 medici, desemnaţi prin ordinul directorului instituţiei penitenciare, şi are sarcina de a forma o opinie comună prin consultarea bolnavilor cu stări grave sau dificile în plan de diagnostic şi tratament, cu stabilirea conduitei de tratament, volumului de investigaţii de laborator şi instrumentale, precum şi corespunderii diagnosticului clinic criteriilor de gravitate pentru liberare de executarea pedepsei.

153. În competenţa Consiliului intră următoarele atribuţii:

1) eliberarea concluziei medicale consultative;

2) efectuarea analizei calităţii şi complexităţii măsurilor de diagnosticare şi tratament realizate, prezentând conducerii instituţiei medico-sanitare (spitalului penitenciar) informaţia şi propunerile respective spre ameliorare;

3) realizarea consultului bolnavilor cu stări grave şi dificile în plan de diagnostic şi tratament, cu stabilirea conduitei de tratament, volumului de investigaţii de laborator şi instrumentale;

4) luarea deciziei privind continuarea tratamentului în cazuri argumentate din punct de vedere medical, externarea sau transferul pacientului pentru continuarea tratamentului în condiţii de ambulatoriu, înregistrând argumentele de rigoare în documentaţia medicală primară.

Secţiunea a 4-a

Modul de organizare în instituţie a serviciului medical de gardă

154. În vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale acordată deţinuţilor pe timp de noapte şi în zile de odihnă, se organizează serviciul medical de gardă, realizat prin intermediul personalului secţiilor medicale.

155. În echipa de gardă, în afară de asistentele medicale din secţiile medicale, pot fi incluşi şi alţi medici din penitenciar, conform deciziei directorului penitenciarului.

156. Programul gărzilor la nivelul instituţiei şi secţiilor medicale se întocmeşte lunar de şeful adjunct pentru activitate medicală şi se aprobă de conducerea penitenciarului. Schimbarea programului aprobat prin graficul de gardă se poate face doar în situaţii excepţionale, cu aprobarea conducerii secţiei medicale.

157. Evidenţa timpului de muncă a personalului medical, inclusiv orele suplimentare şi activitatea în zilele de odihnă, se ţine conform legislaţiei.

Secţiunea a 5-a

Servicii medicale de înaltă performanţă

158. În cazul când la nivelul spitalului penitenciar nu poate fi efectuată asistenţa medicală specializată, se realizează prezentarea deţinuţilor pentru consultaţii medicale, investigaţii şi internări în instituţiile medicale din afara sistemului penitenciar.

159. Serviciile medicale de înaltă performanţă pe tipurile specificate în Programul Unic se acordă deţinuţilor cu statut de persoană asigurată de către instituţiile medico-sanitare contractate pentru prestarea acestui tip de servicii de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Serviciile medicale de înaltă performanţă deţinuţilor fără statut de persoană asigurată în volum similar programului unic sunt oferite de către instituţiile medico-sanitare în bază de contract prestări servicii cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

160. Investigaţiile (serviciile medicale) de înaltă performanţă solicitate sunt prestate în baza biletului de trimitere completat, în modul stabilit, de medicul specialist de profil sau medicul generalist. În cazul când în urma investigaţiei efectuate apar indicaţii pentru efectuarea unei alte investigaţii, aceasta poate fi indicată de către medicul specialist care a efectuat prima investigaţie, prin argumentarea necesităţii acesteia în Registrul persoanelor asigurate care au beneficiat de servicii medicale de înaltă performanţă. În caz de existenţă a listei de aşteptare a unei intervenţii de înaltă performanţă pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, deţinuţii sunt programaţi în corespundere cu criteriile generale.

Secţiunea a 6-a

Colaborarea dintre spital şi secţiile medicale din penitenciare

161. Spitalul-penitenciar de comun cu Direcţia medicală oferă suport metodologic şi practic secţiilor medicale din penitenciare, inclusiv prin realizarea vizitelor de monitorizare.

162. Examinarea medicală a deţinuţilor în vederea pregătirii dosarului pentru prezentarea Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă se realizează în spitalul penitenciar cu transmiterea pentru executare secţiilor medicale din penitenciare.

163. Medicii specialişti din spitalul-penitenciar duc evidenţa şi raportarea privind incidenţa, prevalenţa şi mortalitatea de profil a deţinuţilor în spitalul-penitenciar, în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.

Capitolul XI

MANAGEMENTUL DE CAZ AL DEŢINUŢILOR CU PROBLEME

DE SĂNĂTATE MINTALĂ ŞI BOLI PSIHICE

Secţiunea 1

Dispoziţii generale privind managementul de caz al deţinuţilor

cu probleme de sănătate mintală şi boli psihice

164. Supravegherea medicală a deţinuţilor cu boli psihice şi tulburări mintale se realizează în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.

165. Deţinuţii beneficiază de consultaţia medicului psihiatru, prin referire la serviciul psihologic, la adresare sau la indicaţia altui medic/personal medical. Dacă este necesar, secţiile medicale solicită extrase din dosarele medicale şi o copie a constatărilor expertizei psihiatrice pentru anexare la cartela medicală a deţinutului în vederea stabilirii conduitei clinice.

166. În cazurile când starea psihică a deţinutului prezintă pericol pentru sine şi pentru cei din jur, persoana este internată în secţia specializată la recomandarea medicului psihiatru şi cu consimţământul pacientului. Dacă este necesar, internarea fără liberul consimţământ se realizează în corespundere cu legislaţia

167. În timpul exacerbării (decompensării) unei tulburări psihice la un deţinut aflat în ambulatoriu şi tratată de un medic psihiatru, el este transferat pentru tratament în secţia specializată a spitalului-penitenciar sau din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Secţiunea 2-a

Informarea şi prevenirea deţinuţilor

privind consumul ilicit de droguri

168. La primirea în penitenciar, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, deţinutul primeşte informaţii cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale de tratament, profilactice şi de urgenţă, precum şi informaţii privind asistenţa specifică disponibilă în cazul consumului de droguri. Aceste informaţii sunt furnizate nu doar la primire, cât şi pe tot parcursul detenţiei, cu ocazia activităţilor de educaţie pentru sănătate.

169. În ceea ce priveşte prevenirea consumului ilicit de droguri, sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:

1) furnizarea, la primirea în penitenciare, a unor broşuri/pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;

2) prezentarea informaţiei despre programele de reducere a riscului şi funcţionalitatea lor, disponibile în sistemul penitenciar şi în instituţie;

3) organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatită B şi C, de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;

4) organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul instituţiilor publice specializate, precum şi a organizaţiilor neguvernamentale;

5) organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor pentru persoanele cu antecedente de consum.

Secţiunea a 3-a

Tratamentul medicamentos, Programe de consiliere

pentru deţinuţii consumatori de droguri

170. În cazul în care la primirea în penitenciar consumatorul declară că este inclus într-un program de asistenţă, serviciul medical va trimite demersuri către instituţiile care desfăşoară programul în vederea asigurării continuării acestuia.

171. În cazul în care o persoană prezintă sindrom de sevraj, medicul secţiei medicale ia măsurile necesare reducerii simptomelor de sevraj, în cazul în care este abilitat să o facă sau prezintă pacientul pentru consult de specialitate.

172. În cazul în care pentru un consumator de droguri aflat în penitenciar a fost stabilită indicaţia de tratament farmacologic cu agonişti de opiacee, se asigură consultaţia medicului narcolog pentru iniţierea tratamentului şi stabilizarea dozei.

173. Organizarea şi desfăşurarea programelor de tratament farmacologic al dependenţelor se realizează în corespundere cu prevederile Ministerului Sănătăţii, precum şi Ordinului directorului general al departamentului instituţiilor penitenciare nr.237/2014 cu privire la aprobarea Manualului de procedură în implementarea Programului de Farmacoterapie cu Metadonă în sistemul penitenciar.

174. În cazul în care consumatorul se află în situaţii de urgenţă - sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate, personalul care ia contact cu acesta va anunţa de îndată conducerea penitenciarului în vederea internării de urgenţă la o instituţie medico-sanitară publică specializată.

175. Când consumatorul inclus într-un program de asistenţă este transferat într-un alt penitenciar sau este liberat, se fac de asemenea demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului.

Secţiunea a 4-a

Executarea dispoziţiilor din hotărârile judecătoreşti

cu privire la tratamentul prin constrângere

176. Tratamentul obligatoriu al alcoolismului şi narcomaniei în baza încheierilor judecătoreşti se va realiza în cadrul secţiilor medicale penitenciare în cazul prezenţei medicului psihiatru-narcolog sau în spitalul-penitenciar.

177. Atunci când se execută o hotărâre judecătorească cu privire la supraveghere şi tratament prin constrângere în condiţii de ambulatoriu al deţinuţilor cu tulburări mintale, care nu exclud responsabilitatea, medicul psihiatru al secţiei medicale monitorizează comportamentul acestor persoane, inclusiv analizează informaţia furnizată din alte unităţi şi servicii ale instituţiilor penitenciare cu emiterea adeverinţei medicale.

178. La finele perioadei de supraveghere şi tratament, administraţia locului de detenţie va informa instanţa de judecată privind executarea şi/sau va elibera adeverinţa medicală respectivă deţinutului, la solicitare.

Secţiunea a 5-a

Asistenţa medicală de prevenire a suicidelor

179. Secţia medicală de comun cu serviciul psihologic vor implementa programe comune de screening de sinucidere la admisie pentru identificarea riscului de suicid la deţinuţi.

180. Deţinutul care a fost identificat că prezintă un risc serios de sinucidere sau a avut o tentativă de suicid este ţinut permanent sub supravegherea tuturor categoriilor de personal ale instituţiei, inclusiv oferirea suportului psihologic şi medical necesar.

181. Activităţile de prevenire a suicidelor se implementează prin Strategia de prevenire a suicidelor aprobată la nivel central şi instituţional.

182. Întreg personalul penitenciar va fi instruit iniţial şi continuu privind măsurile de prevenire a suicidelor.

183. În scopul prevenirii riscului de sinucidere, şeful penitenciarului poate lua măsuri de plasare sub supraveghere a deţinutului care prezintă acest risc şi va solicita investigarea cu suport psihologic în scopul influenţării comportamentului.

Secţiunea a 6-a

Asistenţa medicală psihiatrică (sănătate mintală)

184. Asistenţa medicală de sănătate mintală (psihiatrică) este asigurată de către medicul psihiatru-narcolog în cabinetul psihiatric, în condiţii de ambulator şi secţie cu paturi. În vederea asigurării serviciilor de sănătate mintală pentru deţinuţi în sistemul administraţiei penitenciare derulează programe farmacologice, psihoterapeutice şi de ergoterapie.

185. În serviciile medicale se aplică proceduri de constrângere cu scop medical în corespundere cu ordinul aprobat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor la indicaţia medicului până la venirea serviciului 112.

186. La aplicarea măsurilor de constrângere în secţia de psihiatrie se aplică prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Doar medicul va decide asupra metodelor necesare de constrângere pentru pacienţii agitaţi şi violenţi, care se pot folosi separat sau în combinaţii, cu consemnarea în Registrul special.

187. Toate cazurile de autoagresiune şi declarare a refuzului de hrană la deţinuţi sunt evaluate din punct de vedere medical şi psihologic imediat după incident, pentru a aprecia gravitatea leziunilor şi starea psihologică a deţinutului. Aceasta presupune verificarea dacă o persoană care intenţionează să se înfometeze sau se automutilează nu prezintă o deficienţă mintală care să-i afecteze grav capacitatea de a lua decizii cu privire la îngrijirea sănătăţii.

188. Internarea de urgenţă/temporară în Instituţii Medico-Sanitare Publice specializate din motive medicale a persoanelor cu boli psihice grave se poate face la propunerea motivată a medicului, prin decizia directorului penitenciarului în coordonare cu Direcţia medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. În perioada internării într-o instituţie medicală specializată, se va asigura escortarea şi supravegherea deţinutului, în corespundere cu diagnosticul, durata şi/sau a condiţiilor de acordare a asistenţei medicale de specialitate.

Secţiunea a 7-a

Conlucrarea cu serviciul psihologic şi alte servicii penitenciare

189. Evaluarea consumatorului de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistenţa medicală, psihologică şi de reintegrare socială în penitenciare.

190. Ca urmare a evaluării consumatorului, se stabileşte un program integrat de asistenţă, care cuprinde şi un plan individualizat de asistenţă, şi se întocmeşte un raport de evaluare. Raportul de evaluare, cu propunerea programului integrat de asistenţă este prezentat consumatorului în vederea semnării unui acord de includere în program.

191. Deţinuţii cu tulburări mintale şi boli psihice vor beneficia de suportul psihologului clinician.

Capitolul XII

ASISTENŢA MEDICALĂ ACORDATĂ MINORILOR

192. Minorii aflaţi în instituţiile penitenciare sunt examinaţi similar adulţilor de către personalul medical, inclusiv cu scopul de a identifica leziuni. În cazul în care sunt stabilite leziuni, se efectuează măsurile stabilite conform prevederilor prezentului Regulament, cu condiţia consultării obligatorii a unui psiholog.

193. În vederea dezvoltării deprinderilor pentru un mod sănătos de viaţă, educaţia sanitară şi măsurile de igienă personală sunt implementate de către secţia medicală de comun cu serviciul educativ.

Capitolul XIII

 ASISTENŢA MEDICALĂ PERSOANELOR

ÎN ETATE ŞI A CELOR CU DIZABILITĂŢI

194. Deţinuţii cu semne de dizabilitate permanentă sunt supuşi examinării medicale în corespundere cu prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii şi Administraţiei Naţională a Penitenciarelor.

195. Administraţia penitenciarului cazează persoanele cu dizabilităţi în sectoare locative acomodate necesităţilor la primele etaje ale clădirilor, fără bariere şi cu grupuri sanitare acomodate. Penitenciarul acordă asistenţă în desfăşurarea activităţilor de reabilitare pentru persoanele cu dizabilităţi şi oferă accesul acestora la spaţiile de uz comun (locurile de şedere generală) a condamnaţilor în corespundere cu programul zilei.

196. Procurarea dispozitivelor medicale se face pe baza recomandării medicului specialist.

197. Ochelarii de vedere, protezele auditive, alte proteze şi consumabile sunt suportate din bugetul penitenciarului, contul deţinuţilor, donaţii sau alte surse (după caz).

198. În cazul unui accident produs în timpul, din cauza şi în legătură cu munca la care deţinutul a fost repartizat, sau din neglijenţa dovedită a angajaţilor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată din contul bugetului unităţii penitenciare.

Capitolul XIV

 ASISTENŢA MEDICALĂ ÎN SITUAŢII SPECIALE

Secţiunea 1

Examinarea medicală la prezenţa semnelor de violenţă

199. Atunci când la personalul medical se adresează un deţinut cu plângeri de aplicare asupra lui a violenţei fizice ori psihice, precum şi atunci când personalul medical devine conştient despre prezenţa urmelor de violenţă la oricare examinare medicală, sau când un alt angajat al penitenciarului stabileşte semne de violenţă, imediat după oferirea asistenţei medicale necesare, personalul medical completează actul de detectarea a leziunilor corporale sau a violenţei psihologice.

200. Actul este întocmit în 3 (trei) exemplare, dintre care primul este ataşat la documentaţia medicală a pacientului, cel de-al doilea este transmis ofiţerului de serviciu al instituţiei sub semnătura personală fixată pe primul exemplar al actului, iar cel de-al treilea la solicitare i se oferă deţinutului. Faptul detectării semnelor de violenţă la deţinuţi este înregistrat în Registrul de leziuni corporale, Registrul de primire în condiţii de ambulatoriu şi documentaţia medicală a pacientului. Dacă sunt necesare examinări suplimentare şi consultări ale medicilor de specialitate pentru a stabili prezenţa sau gravitatea leziunilor corporale, aceste examinări şi consultări sunt stabilite de personalul medical.

201. În cazul în care la examenul medical se constată că deţinutul prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supus la rele tratamente, medicul are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate, de a anunţa administraţia penitenciarului, sesizând de îndată procurorul. Personalul medical este obligat, în caz de constatare a pretinselor rele tratamente, să întreprindă măsurile necesare în corespundere cu Ordinul procurorului general nr.77/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura de identificare, înregistrare şi raportare a pretinselor cazuri de tortură, tratament inuman sau degradant.

202. Registrul întocmit după examenul medical trebuie să conţină:

a) un raport al declaraţiilor făcute de persoana care este relevantă pentru examinarea medicală (inclusiv descrierea stării sale de sănătate şi a oricăror acuzaţii de maltratare);

b) un raport complet al constatărilor medicale obiective pe baza unei examinări aprofundate, şi

c) observaţiile personalului medical în lumina punctelor a) şi b), indicând coerenţa dintre orice afirmaţii făcute şi constatările medicale obiective.

203. Registrul trebuie să conţină, de asemenea, rezultatele examinărilor suplimentare efectuate, concluziile detaliate ale consultaţiilor specializate şi o descriere a tratamentului acordat pentru leziuni şi a oricăror proceduri ulterioare efectuate.

204. Înregistrarea examenului medical în caz de leziuni traumatice trebuie făcută pe un formular special prevăzut în acest scop, cu grafice pentru marcarea leziunilor traumatice care vor fi păstrate în dosarul medical al deţinutului. Este necesar ca leziunile să fie fotografiate, iar fotografiile să fie plasate în dosarul medical cu respectarea confidenţialităţii, şi să fie păstrate în Registru special al traumelor în care să se înregistreze toate tipurile de leziuni observate.

205. Înregistrările trebuie să conţină, de asemenea, rezultatele examinărilor suplimentare efectuate, concluziile detaliate ale consultărilor specializate, precum şi un raport al tratamentului acordat pentru leziuni şi orice alte proceduri efectuate. Aceeaşi abordare ar trebui urmată de fiecare dată când un deţinut este examinat medical după un episod violent în penitenciar. În plus, în cazul în care deţinutul solicită, medicul trebuie să-i furnizeze un certificat în care sunt descrise leziunile. Procedura menţionată mai sus trebuie, de asemenea, să fie urmată în ceea ce priveşte deţinuţii aduşi înapoi la penitenciar în arest preventiv de poliţie, după ce au participat la activităţi de investigare.

206. Medicii indică la finalul rapoartelor lor privind traumatismele, ori de câte ori pot face acest lucru, orice legătură cauzală între una sau mai multe constatări medicale obiective şi declaraţiile persoanei în cauză. Rapoartele privind traumatismele cu privire la leziuni care ar putea fi cauzate de rele tratamente (chiar şi în absenţa declaraţiilor) să fie transmise în mod automat procuraturii împuternicite să efectueze cercetări, inclusiv dosare penale în această privinţă.

207. Medicii îl informează pe deţinutul în cauză că scrierea unui astfel de raport se încadrează într-un sistem de prevenire a maltratării, că acest raport trebuie să fie transmis în mod automat unui organism independent de cercetare clar specificat şi că această transmitere nu înlocuieşte depunerea unei plângeri în forma corectă. De asemenea, medicii din penitenciare trebuie să primească, la intervale regulate, informaţii cu privire la măsurile luate de organismele responsabile în urma transmiterii rapoartelor lor.

208. Persoana deţinută are dreptul de a cere să fie examinată la locul de deţinere de către un medic din afara sistemului administraţiei penitenciare, desemnat de acesta, sau de un medic legist. Constatările medicului din afara sistemului administraţiei penitenciare sunt consemnate în fişa medicală a deţinutului, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală după ce pacientul a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. Cheltuielile pentru aceste examene medicale se suportă de către solicitant.

Secţiunea a 2-a

Supravegherea medicală a persoanelor

care au declarat refuz de hrană

209. În cazul în care deţinutul refuză să primească hrana, personalul medical al locului de detenţie are obligaţia de a explica celui în cauză consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate şi a identifica motivul protestului. Consilierea psihologică şi consultaţia medicului psihiatru este obligatorie.

210. Deţinutul aflat în refuz de hrană trebuie să fie separat de ceilalţi condamnaţi şi să se afle sub observaţia permanentă a medicului care asigură supravegherea corespunzătoare astfel încât viaţa lui să nu fie pusă în pericol. Condiţiile de separare nu trebuie să fie mai rele decât cele de trai la momentul declarării refuzului de hrană.

211. Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează deţinutul zilnic sau ori de câte ori este necesar, consemnând evoluţia stării de sănătate în documentaţia medicala şi în Registrul persoanelor aflate în refuz de hrană. Zilnic se verifică starea generală a sănătăţii deţinutului aflat în refuz de hrană: tensiunea arterială, pulsul, masa corporală, glicemia la indicaţii medicale.

212. Toate intervenţiile medicale pentru refacerea stării de sănătate a deţinutului aflat în refuz de hrană se efectuează cu acordul acestuia, atât timp cât este conştient şi are discernământul păstrat.

213. În situaţia în care starea sănătăţii se agravează din cauza refuzului de hrană sau a unor afecţiuni preexistente, deţinutul este transferat sau, după caz, internat în spital. Escortarea se realizează cu însoţirea personalului medical.

214. Modalitatea de organizare a supravegherii medicale în caz de declarare a refuzului de hrană este descrisă în anexa nr.5 la prezentul Regulament.

Secţiunea a 3-a

Supravegherea medicală în caz de plasare

in izolare disciplinară

215. Persoanele care execută măsuri de izolare disciplinară beneficiază în continuare de asistenţă medicală.

216. Punerea în aplicare a sancţiunii de izolare disciplinară se efectuează doar după examenul medical al condamnatului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau psihică a deţinutului. În caz de contraindicaţii medicale pentru deţinere în izolatorul disciplinar, personalul medical este obligat să informeze administraţia penitenciarului prin aviz.

217. Personalul medical vizitează zilnic deţinuţii aflaţi în executarea măsurilor disciplinare cu izolare, propunând conducerii suspendarea măsurii disciplinare în cazul în care evoluţia stării de sănătate a acestora o impune. Vizitele se consemnează în Registrul de examinare medicală a persoanelor aflate în izolare disciplinară. Evoluţia stării de sănătate a deţinutului se consemnează în fişa medicală.

Secţiunea a 4-a

Examinările medicale la angajare în câmpul

muncii a deţinuţilor

218. Controlul medical iniţial şi controlul medical profilactic ulterior a persoanelor antrenate la munci în cadrul instituţiei penitenciare sau în afara acesteia constituie o sarcină a serviciilor medicale penitenciare.

219. Secţia medicală organizează examinarea medicală a deţinuţilor la angajare în câmpul muncii şi, ulterior, în corespundere cu Anexa nr.4 la prezentul Regulament.

Secţiunea a 5-a

Măsuri de constatare a decesului deţinutului în

penitenciar sau în instituţii medico-sanitare publice

220. În cazul decesului unui deţinut în instituţia penitenciară, personalul medical raportează de îndată directorului penitenciarului şi Direcţiei Medicale despre împrejurările producerii acestuia.

221. Expertiza medico-legală şi autopsia cadavrului se efectuează în cadrul Centrului de medicină legală sau de către medicul legist al instituţiei medico-sanitare publice teritoriale, care întocmeşte şi certificatul constatator al decesului.

222. Administraţia locului de detenţie, în termen de 24 de ore, înaintează Direcţiei medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor un extras medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decedatului.

223. În termen de 10 zile de la deces personalul medical înaintează Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:

1) extrasul postmortem/epicriza de deces din spitalul în care a decedat deţinutul (în cazul în care decesul a survenit intr-o instituţie medico-sanitară publică);

2) copia certificatului constatator al decesului şi/sau concluzia clinico-morfologică privind cauza decesului.

224. Fiecare caz de deces la deţinuţi se discută în condiţii de conferinţă clinico-morfologică cu întreprinderea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii medicale.

Secţiunea a 6-a

Asistenţa medicală în caz de transfer

(proceduri, escortarea în situaţii speciale, în instanţa de judecată)

225. În vederea transferării în alt penitenciar, serviciul evidenţă specială prezintă serviciului medical, cu cel puţin 24 de ore înainte de data transferului, lista deţinuţilor ce urmează a fi transferaţi.

226. Deţinuţii sunt examinaţi clinic, rezultatul examinării cu încheierea posibilităţii de transportare a deţinutului este înregistrat în registrul de consultaţii, în fişa medicală, precum şi în certificatul care se anexează la dosarul personal. Deţinuţii care prezintă afecţiuni acute sunt suspecţi, au contactat sau sunt bolnavi de o boală contagioasă, în accese evolutive ale unor boli cronice sau în stare gravă nu sunt transferaţi în alt penitenciar.

227. Continuitatea acordării îngrijirilor medicale acordate deţinutului în cazul transferului în alt penitenciar este asigurată prin ataşarea la dosarul personal a unui plic închis cu marcaj confidenţial, care conţine informaţia medicală cu epicriza de transfer cu recomandări pentru secţia medicală de destinaţie (observaţii suplimentare). În certificatul deschis de însoţire a dosarului personal al deţinutului este efectuată inscripţia corespunzătoare.

228. Transferul nu se efectuează în situaţia în care penitenciarul este în carantină, deţinuţii se află în perioada de observare – carantinare, sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora, excepţie făcând urgenţele medico-chirurgicale care impun internarea într-un spital.

229. Deţinuţii, care sunt transferaţi şi sunt în evidenţă cu afecţiuni la care întreruperea tratamentului pune în pericol starea de sănătate, sunt asiguraţi cu medicaţia pe perioada transferului, confirmată prin certificat confirmativ eliberat deţinutului în vederea excluderii ridicării la percheziţie.

230. Deţinuţii suspecţi sau bolnavi de boli contagioase (inclusiv tuberculoză) se transferă în vederea internării în spitalul-penitenciar doar cu transport separat (ambulanţe), cu respectarea criteriilor de separaţie epidemiologică.

231. Fişa medicală însoţeşte deţinutul făcând parte integrantă din dosarul personal al acestuia. Transmiterea fişei medicale a deţinutului se realizează prin serviciul evidenţă specială cu respectarea confidenţialităţii datelor personale cu caracter medical, separat de dosarul personal, în plic sigilat cu ştampila medicului şi inscripţia "confidenţial".

232. Deţinuţii aflaţi în tranzit beneficiază de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii cu deţinuţii din penitenciarul în care efectuează tranzitul, personalul medical având acces la fişa medicală a acestora în vederea cunoaşterii stării de sănătate.

233. La escortarea deţinuţilor care au nevoie de asistenţă medicală pe parcursul escortării, un lucrător medical este repartizat pentru însoţire din secţia medicală a penitenciarului de trimitere. Necesitatea de a însoţi deţinutul în timpul escortării este determinată de şeful secţiei medicale sau Direcţia medicală.

234. Dacă există indicaţii medicale pentru administrarea fără întrerupere a medicamentelor, atunci deţinuţilor li se oferă medicamentele şi produsele medicale necesare pe parcursul escortării, fapt confirmat prin certificat medical (cu excepţia medicamentelor psihotrope, antituberculoase şi de strictă evidenţă).

235. La transportul deţinuţilor către instituţia medicală, echipa de ambulanţă nu implică personalul medical al penitenciarului.

236. Personalul medical care însoţeşte sau îndreaptă spre spital deţinuţii cu o boală infecţioasă instruieşte garda şi/sau echipa de supraveghere cu privire la regulile de conduită pentru a preveni posibilele infecţii. Vehiculul cu care se va efectua transportarea va fi curăţat şi dezinfectat.

Secţiunea a 7-a

Asistenţa medicală a persoanelor declarate

iresponsabile până la pronunţarea deciziilor

237. Personalul medical acordă asistenţă medicală persoanelor declarate iresponsabile în corespundere cu starea de sănătate.

238. Deţinuţii sunt plasaţi în staţionarul de zi al secţiei medicale şi sunt supravegheaţi medical, până la pronunţarea deciziei instanţei privind aplicarea măsurilor cu caracter medical şi transferarea persoanei către instituţiile medicale specializate.

Secţiunea a 8-a

Asistenţa medicală la liberarea din penitenciar

239. La liberare deţinuţii sunt examinaţi medical, concluziile înscriindu-se în fişa medicală şi Registrul distinct, cu consemnarea orei la care s-a realizat examinarea.

240. Fişa medicală se păstrează şi arhivează, conform normelor privind arhivarea documentelor medicale. În caz de necesitate a continuării tratamentului sau la solicitare, deţinutului i se eliberează un certificat medical (forma 089-u).

241. La liberarea deţinutului care este în tratament pentru o boală infecţioasă sau a fost în contact cu o boală infecţioasă se anunţă autoritatea de sănătate publică în a cărei zonă teritorială îşi are domiciliul.

242. Anunţarea se face prin poştă şi/sau e-mail de către şeful secţiei medicale, prin serviciul secretariat al instituţiei cu respectarea confidenţialităţii informaţiei. Copia informaţiei transmise se anexează la fişa medicală.

243. În cazul deţinuţilor dependenţi de droguri, bolnavi de tuberculoză, în tratament antiviral incluşi într-un program de tratament, se întreprind demersurile necesare asigurării continuităţii tratamentului.

244. Deţinutul ce urmează a fi liberat poate primi, la cererea transmisă prealabil, un extras medical conţinând date privind evoluţia stării de sănătate pe perioada detenţiei.

245. În cazul în care starea sănătăţii o impune sau deţinutul care urmează a fi liberat se află deja din motive de boală într-un spital-penitenciar, se vor face demersuri pentru internarea acestuia într-o instituţie medico-sanitară publică de profil.

Capitolul XV

 LIBERAREA DE LA EXECUTAREA PEDEPSEI PE MOTIV

DE BOALĂ GRAVĂ ŞI ÎNGRIJIRILE PALIATIVE

246. Medicii au obligaţia de a identifica deţinuţii cu boli grave în vederea examinării lor de către spitalul-penitenciar privind corespunderea listei bolilor grave ca temei de liberare de la executarea pedepsei pe motiv de boală gravă.

247. Modalitatea de realizare a liberării de la executarea pedepsei pe motiv de boală gravă, precum şi lista bolilor grave ce împiedică aflarea persoanei în detenţie, se aprobă de Guvern.

248. Îngrijirile paliative se oferă deţinuţilor în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.

Capitolul XVI

 ACTIVITĂŢI DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

249. Direcţia Medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor urmăreşte modul de realizare a activităţilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii.

250. Raportarea bolilor transmisibile se realizează conform legislaţiei.

Secţiunea 1

Starea igienico-sanitară a locurilor de detenţie

251. Administraţia penitenciară se obligă să se încadreze în standardele stabilite de organismele naţionale şi internaţionale privind asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor aflate în custodie. Întregul personal al penitenciarului solicită deţinuţilor să respecte măsurile de igienă individuală şi colectivă.

252. Personalul medical verifică periodic condiţiile igienico-sanitare din penitenciar, informează conducerea asupra disfuncţionalităţilor constatate şi propune măsuri pentru remedierea lor. Directorul penitenciarului analizează rapoartele şi propunerile şefului secţiei medicale şi ia măsurile ce se impun.

253. Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii deţinuţilor, personalul medical are următoarele obligaţii:

a) să verifice săptămânal condiţiile igienico-sanitare şi modul în care se asigură spaţiul de cazare cu iluminare naturală şi artificială, ventilaţia, încălzirea, apa potabilă, îndepărtarea apelor uzate şi a reziduurilor solide;

b) să supravegheze modul în care se asigură protecţia sanitară şi starea de întreţinere a instalaţiilor tehnico-sanitare şi să asigure prelevarea/verificarea colectarea prin analize dozimetrice, chimice şi bacteriologice lunare calitatea apei;

c) să controleze permanent modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a deţinuţilor, iar săptămânal - felul în care se asigură tunsul şi îmbăierea acestora;

d) să verifice dacă schimbarea lenjeriei de corp şi de pat se face conform ordinelor, precum şi modul în care se asigură spălarea acestora;

e) să urmărească modul în care se asigură deţinuţilor articolele de igienă personală;

f) să urmărească efectuarea analizelor de laborator şi examinarea clinică a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în zone cu risc epidemiologic crescut şi să interzică desfăşurarea acestor activităţi de cei necontrolaţi sau neavizaţi medical, conform ordinelor Ministerului Sănătăţii referitoare la metodologia privind examenul medical la angajarea în muncă, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii.

g) să verifice lunar la locurile de muncă din incinta penitenciarului şi la punctele de lucru exterioare modul în care se asigură aprovizionarea cu apă potabilă, servitul hranei, spălatul pe mâini, folosirea cănilor individuale, îndepărtarea apei uzate şi folosirea echipamentului de protecţie;

h) să deruleze programe de educaţie pentru sănătate.

254. Personalul medical realizează controlul zilnic al stării de igienă la blocul alimentar, verificând calitatea, termenele de garanţie, modul de depozitare a alimentelor care urmează să fie preparate, respectarea circuitului alimentelor, astfel ca fazele salubre să nu se intersecteze cu fazele insalubre ale preparării hranei, dacă probele alimentare sunt păstrate corespunzător timp de 48 de ore. Hrana este dată în consum în maximum două ore de la preparare. Consemnarea calităţii hranei se face de către personalul medical într-un Registru păstrat la blocul alimentar.

255. Personalul medical verifică dacă există suficiente materiale pentru realizarea curăţeniei şi a dezinfecţiei zilnice la blocul alimentar, cum ar fi detergent, substanţe clorigene etc. Personalul medical realizează zilnic triajul epidemiologic la blocul alimentar şi va ţine evidenţa acestuia.

256. Personalul medical oferă asistenţă serviciului logistică şi şefului cantinei în organizarea alimentaţiei dietetice deţinuţilor.

257. Personalul medical oferă asistenţă de specialitate serviciului logistică în realizarea acţiunilor pentru combaterea insectelor şi a rozătoarelor care pot vehicula agenţi patogeni şi transmite boli infecto-contagioase şi parazitare la om şi realizarea Planului de management dezinsecţie şi deratizare în instituţie, conform anexei nr.3.

258. Medicul răspunde pentru realizarea controlului medical periodic în sectoarele cu risc epidemiologic crescut, conform anexei nr.4.

259. Personalul medical supraveghează şi verifică condiţiile igienico-sanitare ale punctului comercial din incinta penitenciarului, inclusiv sub aspectul calităţii produselor comercializate şi a stării de sănătate a personalului care îl deserveşte.

260. Secţia medicală asigură verificarea, evidenţa şi raportarea către Direcţia medicală a activităţii sanitaro-igienice în instituţie, conform anexei nr.2.

261. Serviciul medical sesizează conducerea penitenciarului şi Direcţia medicală asupra aspectelor necorespunzătoare a stării igienico-sanitare pentru elaborarea planului de înlăturare a neajunsurilor.

Secţiunea a 2-a

Managementul deşeurilor medicale

262. Gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală se va realiza în corespundere cu prevederile Legii nr.209/2016 privind deşeurile, Hotărârii Guvernului nr.696/2018 pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală, Hotărârii Guvernului nr.501/2018 privind aprobarea Instrucţiunii cu privire la ţinerea evidenţei şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre deşeuri şi gestionarea acestora, şi alte acte normative ale autorităţilor la acest subiect.

263. Şeful secţiei medicale este responsabil de elaborarea planului instituţional de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, precum şi de implementarea lui corespunzătoare.

Secţiunea a 3-a

Programe naţionale şi controlul maladiilor

264. Direcţia medicală este responsabilă pentru implementarea programelor naţionale de sănătate în instituţiile penitenciare.

265. Deţinuţii beneficiază de prevederile Programelor naţionale în volum deplin.

266. În vederea controlului maladiilor netransmisibile se realizează programe de screening în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii.

267. Direcţia medicală elaborează şi implementează programe de aderenţă la tratamentul maladiilor cronice, inclusiv în colaborare cu psihologii şi organizaţiile neguvernamentale.

Secţiunea a 4-a

Controlul infecţiei HIV şi infecţiilor

cu transmitere sexuală

268. Direcţia Medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor promovează în penitenciare activităţi în concordanţă cu Programul naţional de prevenire a infecţiei HIV/SIDA şi infecţii cu transmitere sexuală, precum şi recomandările Consiliului Europei de prevenire şi combatere a infecţiei HIV/SIDA în penitenciare.

269. Depistarea cazurilor de infecţii cu transmitere sexuală face parte integrantă din activitatea medicală curentă a medicilor, indiferent de specialitatea pe care o au.

270. Statutul de infectat, prezent sau anamnestic al persoanei cu rezultat reactiv în urma efectuării unei serologii pentru sifilis, trebuie stabilit de către medicul specialist dermatovenerolog.

271. Deţinuţilor li se efectuează la intrarea şi în timpul detenţiei examen serologic pentru depistarea sifilisului.

272. Persoanelor cu serologie pozitivă HIV li se efectuează investigaţii pentru depistarea infecţiilor cu transmitere sexuală. Testările se efectuează în conformitate cu normele internaţionale în domeniu: consiliere pre şi post testare, acord pentru testare.

273. Pentru prevenirea sifilisului congenital se realizează identificarea şi tratarea sifilisului la gravide, cât mai precoce în timpul sarcinii. Deţinutele gravide efectuează un test serologic pentru sifilis de două ori în timpul sarcinii: în trimestrul I, cât mai precoce, şi după a 28-a săptămână de sarcină.

274. Confirmarea cazului de infecţie HIV se realizează de către spital ori secţiile de boli infecţioase care efectuează testele de confirmare. Fişa de supraveghere a infecţiei HIV se completează de către medicul specialist de boli infecţioase.

275. Persoanele infectate cu virusul HIV au dreptul la păstrarea confidenţialităţii datelor personale, nu pot fi supuse unui tratament discriminatoriu şi nu li se poate interzice dreptul la învăţătură ori la muncă. Este interzisă segregarea persoanelor HIV pozitive.

276. Măsuri de prevenire a infecţiei HIV în penitenciare:

1) distribuirea materialelor informative, realizarea de programe de educaţie pentru sănătate care să se refere la mijloace de prevenire, moduri şi căi de transmitere a infecţiei HIV, la adoptarea unui comportament nediscriminatoriu faţă de persoanele afectate de această boală;

2) respectarea precauţiilor universale în toate serviciile medicale şi în spitalul-penitenciar;

3) asigurarea mijloacelor necesare pentru dezinfecţie şi sterilizarea corectă a instrumentarului;

4) colectarea corespunzătoare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;

5) utilizarea prezervativului în vederea prevenirii transmiterii pe cale sexuală a infecţiei HIV;

6) asigurarea posibilităţii testării pentru virusul HIV şi a consilierii pre - şi post testare cu consimţământul deţinutului, inclusiv prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale;

7) testarea gravidelor, asigurându-se consilierea pre - şi post testare şi tratamentul cu antiretrovirale a gravidei infectate, precum şi a nou-născutului.

277. Pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor infectate cu virusul HIV se iau următoarele măsuri:

1) alimentaţia se asigură conform recomandărilor medicului specialist şi normelor legale privind hrănirea deţinuţilor;

2) asigurarea tratamentului antiretroviral adecvat, precum şi a celorlalte îngrijiri medicale, în funcţie de patologia prezentată de pacient.

278. În caz de eliberare a deţinuţilor HIV infectaţi, de către secţia medicală li se eliberează extras medical cu includerea investigaţiilor şi tratamentelor administrate pe întreaga durată de detenţie în vederea continuării supravegherii medicale după liberare.

279. În vederea asigurării accesului deţinuţilor la programe de prevenire a transmiterii maladiilor infecţioase hemotransmisibile, administraţia penitenciarului de comun cu personalul medical asigură implementarea programelor de reducere a riscului transmiterii acestor boli prin schimb de ace şi seringi, distribuire de prezervative, antiseptici şi alte consumabile în corespundere cu recomandările naţionale şi internaţionale în acest domeniu.

280. Instruirea deţinuţilor-voluntari implicaţi în programe de reducere a riscului se realizează de secţia medicală de comun cu Direcţia medicală.

281. Secţiile medicale conlucrează cu organizaţiile neguvernamentale în realizarea programelor de prevenire, tratament şi suport.

282. Organizarea şi desfăşurarea programelor de reducere a riscului în penitenciare se realizează în corespundere cu prevederile Ordinului directorului general al departamentului instituţiilor penitenciare nr.244/2014 cu privire la aprobarea Manualului Operaţional "Manual de procedură în implementarea Programului de schimb de seringi, distribuirea prezervativelor şi a dezinfectanţilor în sistemul penitenciar din Republica Moldova".

Secţiunea a 5-a

Controlul hepatitelor virale

283. Bolnavii de hepatită acută virală se internează în spitalul-penitenciar în secţia de boli infecţioase sau în secţii aparţinând spitalelor Ministerului Sănătăţii, în primele 24 de ore de la depistare.

284. Cazurile confirmate se declară nominal prin fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă, care se înaintează Direcţiei Medicale a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

285. La externarea din spital a bolnavului cu hepatită virală, medicul din penitenciar respectă întocmai recomandările menţionate în extrasul medicului specialist de boli infecţioase privind tratamentul, regimul alimentar şi perioada scutirii de muncă.

286. Dispensarizarea bolnavului se realizează conform normelor Ministerului Sănătăţii. Evidenţa foştilor bolnavi de hepatită acută virală se păstrează în secţia medicală împreună cu fişele de anchetă epidemiologică, fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă şi analizele de laborator efectuate atât lor, cât şi contacţilor.

287. Pentru prevenirea şi combaterea hepatitei virale, personalul medical ia următoarele măsuri:

1) asigură supravegherea sanitară a condiţiilor de mediu, în special aprovizionarea cu apă potabilă, hrănirea deţinuţilor şi îndepărtarea reziduurilor;

2) verifică condiţiile pentru menţinerea unei bune igiene personale a deţinuţilor;

3) asigură respectarea precauţiilor universale;

4) asigură efectuarea sterilizării corecte a instrumentarului stomatologic şi chirurgical, în concordanţă cu metodologia cuprinsă în ordinele emise de Ministerul Sănătăţii;

5) asigură efectuarea tratamentelor injectabile doar cu seringi de unică folosinţă;

6) organizează şi implementează programe de reducere a riscurilor în instituţie de schimb de seringi şi distribuire de prezervative;

7) asigură educaţia pentru sănătate privind deprinderile igienice, modurile şi căile de transmitere a acestei afecţiuni.

288. Pentru hepatita cu transmitere enterală, supravegherea contacţilor din cameră şi de la locul de muncă se realizează timp de 30 de zile, clinic - zilnic şi prin examene de laborator (TGP, bilirubină) - la începutul perioadei de supraveghere, cu repetare la 14 zile. În penitenciar se realizează decontaminarea continuă şi terminală a camerei unde a fost cazat bolnavul. Se iau măsuri pentru a asigura igiena alimentaţiei, a apei şi igiena personală a deţinuţilor. Vesela şi lenjeria contacţilor sunt spălate şi dezinfectate separat, folosindu-se substanţe clorigene. Se efectuează dezinsecţii.

289. Pentru hepatita cu transmitere parenterală, supravegherea clinică şi de laborator a contacţilor se realizează timp de 3 luni pentru Hepatita acută tip B şi 2 luni pentru Hepatita acută tip C. Pentru contacţii direcţi ai cazului de Hepatita acută tip B se face determinarea Ag HBs, iar în cazul în care rezultatul este negativ, se recomandă efectuarea vaccinării împotriva Hepatitei B.

Secţiunea a 6-a

Controlul tuberculozei

290. Diagnosticarea, tratamentul si supravegherea bolnavilor de tuberculoză se realizează în conformitate cu prevederile Programului Naţional de Control al Tuberculozei, precum şi actele normative ale Ministerului Justiţiei şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind controlul tuberculozei în instituţiile penitenciare.

291. Directorul penitenciarului este responsabil de elaborarea şi implementarea planului instituţional de control a tuberculozei, coordonat cu Direcţia medicală.

292. Examinarea radiologică (fluorografică) a deţinuţilor se efectuează cel puţin o dată la şase luni prin decizia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, indicând datele şi calendarul implementării acestuia, activităţile pregătitoare şi persoanele responsabile. Rezultatele examinării fluorografice şi imaginile fluorografice sunt ataşate la fişa medicală a pacientului. Înregistrarea şi evidenţa persoanelor care au fost supuse examinării fluorografice se efectuează cu ajutorul fişierului de examinare fluorografică profilactică, inclusiv în format electronic.

293. În cazul existenţei unei suspiciuni de tuberculoză pulmonară, deţinutul este plasat în izolatorul medical (camera de izolare respiratorie din secţia medicală a penitenciarului) până la escortarea separată de urgenţă în spitalul-penitenciar pentru confirmarea diagnosticului.

294. Alimentaţia bolnavilor de tuberculoză este asigurată în conformitate cu recomandările medicului specialist şi cu normele legale privind alimentarea deţinuţilor.

295. Deţinuţii beneficiază de programe de aderenţă a tratamentului în volum similar celor disponibile în comunitate.

296. Bolnavii de tuberculoză care au încheiat tratamentul cu tuberculostatice direct observat nu necesită izolare în camere separate în penitenciar şi primesc normă de hrană specială pe toată perioada de aflare în fişier de supraveghere după tratarea cu succes a tuberculozei (12 luni în caz de tuberculoză sensibilă, şi 24 luni în caz de tuberculoză rezistentă).

297. Deţinuţii cu tuberculoză beneficiază de îngrijiri paliative în corespundere cu actele normative ale Ministerului Sănătăţii, inclusiv respectarea măsurilor de control a infecţiei în caz de forme incurabile de tuberculoză.

Secţiunea 7-a

Controlul consumului de tutun

298. Deţinuţii beneficiază de programe de prevenire şi tratament a dependenţei de nicotină în corespundere cu prevederile actelor normative ale Ministerului Sănătăţii.

299. Fumatul în secţiile medicale şi spitalele penitenciare este interzis. Administraţia Naţională a Penitenciarelor va asigura crearea şi reglementarea procedurilor de funcţionare în detenţie a spaţiilor pentru fumat.

Capitolul XVII

 MANAGEMENTUL CALITĂŢII, MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA ÎN

CADRUL SISTEMULUI PENITENCIAR. SISTEME INFORMAŢIONALE

DE EVIDENŢĂ, ANALIZA STATISTICĂ ŞI RAPORTARE

Secţiunea 1

Auditul medical intern

300. Direcţia medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor efectuează controlul departamental al calităţii şi siguranţei activităţilor medicale în secţiile medicale subordonate în corespundere cu cerinţele actelor normative ale Ministerului Sănătăţii.

301. Controlul intern al calităţii şi siguranţa activităţilor medicale sunt efectuate de secţiile medicale penitenciare în modul stabilit de conducătorii acestor instituţii şi Direcţia Medicală.

Secţiunea a 2-a

Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă

302. Medicii din cadrul secţiilor medicale din penitenciare, medicii specialişti din spitalul-penitenciar, laboratoarele de analize medicale şi secţiile de boli infecţioase sunt obligaţi să raporteze Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor evenimentele epidemiologice şi igienico-sanitare care pun în pericol starea de sănătate a deţinuţilor.

303. Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă din cadrul sistemului administraţiei penitenciare către autorităţile de sănătate publică naţionale se realizează de către Direcţia Medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform ordinelor Ministerului Sănătăţii.

304. Medicii de specialitate, medicii din secţiile medicale penitenciare şi din secţiile de boli infecţioase au obligaţia să raporteze Direcţiei Medicale :

a) cazurile suspecte sau confirmate de holeră, pestă, febră recurentă, febră galbenă, febre hemoragice, lepră - imediat după depistare;

b) infecţia cu HIV/SIDA - la 24 de ore după confirmare;

c) alte cazuri de boli transmisibile, precum şi orice caz de boală infecţioasă, la 24 de ore după confirmare;

d) Formularul nr.2 – lunar, până la data de 3 a lunii următoare.

305. În cazul apariţiei bolilor transmisibile cu raportare nominală şi a focarelor de boală transmisibilă, efectuarea anchetei epidemiologice este în responsabilitatea medicului secţiei medicale penitenciare, care realizează:

1) depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;

2) stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic: sursa de agent patogen, moduri şi căi de transmitere;

3) elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă: izolarea bolnavului, a suspecţilor, eventual a contacţilor; supravegherea clinică a contacţilor, dacă este cazul;

4) transmiterea anchetei epidemiologice către Direcţia medicală timp de 72 ore de la recepţionarea confirmării;

5) în raport de situaţie, recomandă dezinfecţia continuă şi terminală în focar, dezinsecţia, deparazitarea şi deratizarea;

6) intensificarea măsurilor de educaţie antiepidemică;

7) informarea telefonică imediată a Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi autorităţii de sănătate publică teritorială, privind situaţia epidemiologică creată şi măsurile preliminare adoptate;

8) întocmirea fişei de anchetă (de raportare);

9) supravegherea focarului epidemiologic se realizează pe perioada maximă de incubaţie a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar.

306. Personalul penitenciar şi deţinuţii au obligaţia să se supună măsurilor stabilite pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile.

307. Dezinfecţia şi sterilizarea se realizează conform ordinelor Ministerului Sănătăţii.

308. Documentele referitoare la evidenţa bolilor transmisibile - anchete epidemiologice, raportări lunare, registrul de vaccinări, registrul de evidenţă a luesului, evidenţa hepatitei acute virale, evidenţa tuberculozei, sunt păstrate separat de alte documente medicale.

309. Pentru intervenţia urgentă în situaţia apariţiei unor focare de boli transmisibile, se constituie la nivelul spitalului-penitenciar o rezervă antiepidemică de medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante şi alte materiale specifice.

310. În spitalul-penitenciar se organizează compartimente specializate de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, încadrate cu personal conform legislaţiei sanitare.

311. Spitalul-penitenciar respectă normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale prevăzute de legislaţie.

Secţiunea 3-a.

Raportarea medicală

312. Pentru monitorizarea şi evaluarea calităţii serviciilor medicale prestate deţinuţilor în cadrul implementării programelor medicale, pot fi atraşi specialişti din cadrul instituţiilor medico-sanitare de profil a Ministerului Sănătăţii.

313. Codificarea cazurilor noi de îmbolnăvire la deţinuţi se face conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii, doar în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constata mai multe afecţiuni, se codifică fiecare dintre acestea.

314. Informaţia privind starea de sănătate a deţinuţilor se include de către personalul medical în sistemul informaţional de evidenţă al deţinuţilor. Accesarea acestor date se realizează cu respectarea confidenţialităţii datelor medicale cu caracter special exclusiv de către personalul medical.

315. Direcţia medicală monitorizează activitatea medicală în cadrul Administrației Naţionale a Penitenciarelor, inclusiv cu atragerea specialiştilor din cadrul Ministerului Sănătăţii şi organizaţiilor neguvernamentale.

316. Rapoartele de evaluare şi statistica privind indicatorii de sănătate a deţinuţilor vor fi plasate public pe site-ul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

317. Secţiile medicale raportează de urgenţă, Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor următoarele date:

a) decesele survenite în rândul deţinuţilor;

b) bolile transmisibile cu raportare nominală (menţionate pe fişa unică de raportare a cazului de boală transmisibilă);

c) apariţia unei epidemii în penitenciar;

d) cazuri de accidente şi agresiuni care pun în pericol viaţa deţinuţilor.

318. Secţiile medicale transmit, în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului, Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor extrasul medical privind decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior producerii acestuia.

319. Secţiile medicale raportează săptămânal Direcţiei Medicale:

a) boli diareice acute - pe perioada sezonului cald;

b) infecţii acute respiratorii - pe perioada sezonului rece.

320. Secţiile medicale raportează lunar Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, activitatea secţiei medicale, inclusiv situaţiile privind furnizarea de servicii de asistenţă medicală primară şi de specialitate în cadrul instituţiilor medico-sanitare publice.

321. Secţiile medicale raportează la sfârşitul trimestrial I, până la data de 3 a lunii următoare, Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, următoarele date:

a) activitatea medicală prin Raportul de activitate medicală;

b) activitatea de medicină dentară prin Foaia de evidenţă a activităţii de medicină dentară;

c) activitatea spitalului-penitenciar prin Darea de seamă şi indicatorii de eficienţă ai secţiilor cu paturi, laboratoarelor şi cabinetelor de specialitate.

322. Secţiile medicale raportează anual, până la data de 10 ianuarie, Direcţiei Medicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor date medicale în corespundere cu formularele de raportare anuale, aprobate de Ministerul Sănătăţii.

323. Direcţia Medicală generalizează informaţia colectată din secţiile medicale şi prezintă rapoartele necesare autorităţii responsabile din cadrul Ministerului Sănătăţii.

324. Rapoartele anuale privind starea de sănătate a deţinuţilor sunt plasate pe site-ul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

325. Direcţia Medicală poate institui şi alte formulare de raportare şi colectare a datelor în corespundere cu necesităţile identificate.

Capitolul XVIII

 COLABORAREA CU ALTE INSTITUŢII

326. Personalul medical din penitenciare menţine o legătură permanentă cu autorităţile de sănătate teritoriale, în scopul informării epidemiologice reciproce şi colaborării în rezolvarea problemelor apărute. În cazul apariţiei unor focare epidemice, medicul penitenciarului cere sprijin autorităţii de sănătate publică în vederea stabilirii măsurilor ce se impun.

327. Direcţia medicală şi secţiile medicale penitenciare dezvoltă parteneriate cu organizaţiile neguvernamentale în corespundere cu domeniile de sănătate publică.

Anexa nr.1

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Medicamentele şi consumabile

care se conţin în trusa de urgenţă în secţia medicală penitenciară

Anexa nr.2

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Asigurarea stării sanitaro-igienice în penitenciar

A. Starea sanitaro-igienică a spaţiilor locative şi de uz comun

1. Întreţinerea spaţiilor interioare şi exterioare a penitenciarului se face de regulă de către personalul angajat în acest sens, iar când situaţia impune - de deţinuţii din cadrul grupului de deservire gospodărească sau de către cei care le folosesc.

2. Cheltuielile pentru întreţinere şi reparaţiile executate în spaţiile folosite în comun, precum şi cele legate de încălzire, energie electrică, aprovizionarea cu materiale şi hrană se suportă de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Personalul calificat de deservire se asigură de penitenciar, prin intermediul serviciului logistică.

3. Serviciul logistică organizează şi răspunde de activitatea din sala de mese, asigurând totodată materialele de întreţinere, conform normelor.

4. Prevenirea apariţiei şi înmulţirii vectorilor se realizează prin:

a) Menţinerea curăţeniei în toate spaţiile penitenciarului (birouri, spaţii de cazare, sector alimentar, spălătorie, curţi de plimbare, spaţii verzi);

b) Efectuarea triajului epidemiologic, corect, prin chestionarea/examinarea deţinuţilor cu privire la eventuale înţepături de insecte;

c) Asigurarea unei bune igiene individuale a deţinuţilor şi a obiectelor personale (spălare, dezinfecţie şi tratare termică);

d) Eliminarea deşeurilor cu regularitate, spălarea şi dezinfecţia spaţiilor destinate colectării şi păstrării tomberoanelor închise;

e) Montarea plaselor de protecţie împotriva insectelor zburătoare generatoare de disconfort (muştelor şi ţânţari) la uşi şi ferestre, pentru a preveni accesul acestora în spaţiile birourilor, în spaţiile de cazare şi învăţământ şi în sectoarele epidemiologice cu risc sporit (sectorul alimentar, depozite de alimente);

f) Identificarea şi contractarea unei firme autorizate pentru prestări servicii dezinfectare şi deratizare preventive şi/sau curative la standarde de calitate.

5. Dezinfecţia veselei individuale, a celei colective, precum şi dezinsecţia generală, se va executa de serviciul logistic fiind supravegheat de personalul medical.

6. Modul de pregătire a hranei, respectarea regulilor de igienă sanitară în bucătărie şi sala de mese, recoltarea şi păstrarea probelor de mâncare, ţine de responsabilitatea şefului cantinei.

7. Verificările metrologice periodice, precum şi aprovizionarea cu materiale consumabile, se realizează prin intermediul serviciului logistică.

8. Acţiunea de igienizare şi deratizare se execută în conformitate cu actele normative.

9. Serviciul logistică şi personalul penitenciar, care deţin permise de conducere, răspund de ordinea şi curăţenia din spaţiile unde sunt parcate mijloacele de transport, de întreţinerea, păstrarea corectă şi respectarea măsurilor de protecţie a muncii.

10. Verificarea stării sanitaro-igienice în instituţie se realizează de şeful serviciului medical cu prezentarea actului de inspectare directorului instituţiei şi Direcţiei medicale.

11. Atribuţiile şefului secţiei medicale în asigurarea stării sanitar-igienice în instituţie:

a) Participă alături de serviciul logistic în vederea autorizării sanitare a spaţiilor la descrierea/explicarea circuitelor funcţionale, a modului de aprovizionare cu apă potabilă, modul de evacuare a apelor uzate, a deşeurilor şi prezentarea dotărilor existente pentru desfăşurarea activităţii. Spaţiile ce se autorizează: cabinete medicale, spaţii de cazare, spaţii de învăţământ, bloc alimentar, ateliere, spălătoria;

b) Păstrează în serviciul medical Dosarul condiţiilor igienico-sanitare, care cuprinde: fişa de obiectiv, procesul-verbal de constatare a condiţiilor igienico-sanitare şi autorizaţia sanitară de funcţionare;

c) Verifică aspectele referitoare la condiţiile igienico-sanitare din instituţie, periodic sau la sesizările personalului şi/sau deţinuţilor;

d) Răspunde de realizarea controlului medical periodic al sectorului de deservire gospodărească şi a personalului medical din subordine, conform reglementărilor;

e) Verifică sistematic condiţiile igienico-sanitare din spaţiile de cazare, blocul alimentar, spălătorie, punctele de lucru etc.;

f) Anunţă imediat conducerea penitenciarului, prin rapoarte detaliate, dacă există deficienţe pe linie de igienă şi propune soluţii de remediere a acestora, eventual în colaborare cu Direcţia medicală;

g) Întocmeşte rapoarte, situaţii, statistici legate de condiţiile igienice din instituţie.

12. Asistenţii medicali inspectează zilnic, conform orarului săptămânal, fiecare cameră de deţinere şi spaţii de uz comun cu verificarea aspectelor legate de:

a) Aprovizionarea cu apă potabilă (apa rece trebuie asigurată permanent);

b) Eliminarea apei reziduale (chiuvetele, closetele şi sifoanele din pardoseli să nu fie înfundate);

c) Colectarea deşeurilor solide în camerele de deţinere (se face în recipiente etanşe, prevăzute cu saci de polietilenă de unică utilizare, care să fie prevăzute cu capac şi a căror evacuare să fie făcută zilnic);

d) Iluminarea naturală şi artificială a camerei;

e) Condiţiile de microclimat care trebuie să asigure un confort termic: aerisirea, volumul de aer/persoană, noxele, temperatura aerului, curenţii de aer, umiditatea, temperatura suprafeţelor;

f) Curăţenia grupului sanitar, a camerei şi anexelor, cu eventuala prezenţă a vectorilor;

g) Verifică dacă schimbarea lenjeriei de corp şi de pat se face conform ordinelor precum şi modul în care se asigură spălarea acesteia;

h) Controlează permanent modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a deţinuţilor, inclusiv asigurarea cu articole de igienă personală;

i) Controlează săptămânal felul în care se asigură tunsul şi îmbăierea, precum şi condiţiile igienice din spaţiul destinat pentru tuns şi baie;

j) Derulează programe de educaţie pentru sănătate cu deţinuţii.

B. Asigurarea regimului sanitaro-igienic în blocul alimentar şi alte spaţii de uz comun ale penitenciarului

13. Asigurarea activităţii blocului alimentar se va realiza în corespundere cu prevederile Regulamentului privind organizarea alimentaţiei deţinuţilor în penitenciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr.512/2007.

14. Atribuţiile personalului medical privind asigurarea starii sanitar igienice în blocul alimentar, zilnic:

a) Verifică dacă hrana a fost dată în consum în maximum două ore de la preparare;

b) Consemnează într-un registru păstrat la blocul alimentar calitatea hranei;

c) Realizează zilnic triajul epidemiologic la blocul alimentar şi ţine evidenţa acestuia în Registrul de examinări medicale zilnice a personalului blocului alimentar;

d) Verifică respectarea circuitului alimentelor: să nu se intersecteze alimentele crude cu cele semipreparate sau preparate;

e) Verifică aspectele organoleptice ale alimentelor, termenele de valabilitate;

f) Verifică starea de curăţenie a pereţilor, podelei, sifon de scurgere; cantitate suficientă de agenţi de curăţare: detergenţi, substanţe dezinfectante;

g) Verifică starea de funcţionare a maşinilor de tocat, curăţat etc.;

h) Verifică asigurarea apei reci şi a apei calde;

i) Verifică vestiarele şi grupurile sanitare: curăţenie, dotare, echipament;

j) Verifică etanşeităţile (ermetizarea) uşilor, ferestrelor, draperii şi plaselor împotriva vectorilor;

k) Verifică gurile de aerisire (funcţionalitatea sistemelor de ventilare şi hotelor);

l) Verifică butucul de tranşare a cărnii (curăţat, spălat, acoperit cu sare);

m) Verifică camera de pâine: să aibă rafturi de lemn sau stative metalice, prevăzute cu perdele de tifon;

n) Camera de curăţat zarzavaturi;

o) Camera de tranşat carne;

p) Camera de spălat vesela;

q) Camera de depozitat vesela, separarea veselei după criterii: carantină, TB, minori, etc.;

r) Locul unde sunt colectate deşeurile menajere şi modul lor de evacuare;

s) Agregatele frigo-tehnice: starea, funcţionarea lor şi graficele de temperatură.

15. La prepararea şi darea în consum a hranei verifică diversitatea meniului, proprietăţile organo-leptice ale mâncării, cantitatea şi modalitatea de transportare a hranei:

a) Hrana preparată este pusă în vase de inox (marmite, oale, cratiţe) şi transportată cu un cărucior, pe secţii/blocuri;

b) Pâinea să fie transportată în lăzi acoperite cu un tifon;

c) Persoanele deţinute care servesc mâncarea să poarte halat şi mănuşi de unică utilizare;

d) Starea camerelor de pe secţii/blocuri unde este depozitată vesela pentru secţia respectivă.

16. La spălătorie verifică:

a) Starea de funcţionare a maşinilor de spălat, uscat şi călcat;

b) Circuitul rufelor (să nu să se intersecteze rufele curate cu cele murdare);

c) Asigurarea în cantitate suficientă cu detergenţi şi substanţe dezinfectante.

17. La blocul de admitere a deţinuţilor (baia):

a) Starea de funcţionalitate a trusei de tuns, duşurilor;

b) Curăţenia spaţiilor şi echipamentelor folosite;

c) Funcţionarea apei curente (disponibilitate, calitate etc.).

18. La sectorul "Vizite" verifică:

a) starea de curăţenie;

b) funcţionarea grupurilor sanitare şi asigurarea cu apă curentă;

c) asigurarea cu hârtie igienică, săpun şi prosop de şters mâinile.

19. Verifică rampa de gunoi (colectare corectă a deşeurilor, în recipiente etanşe rezistente).

20. Recoltează trimestrial anual probe de apă pentru analize dozimetrice, chimice şi bacteriologice.

21. Ţine evidenţa carnetelor de sănătate a deţinuţilor care lucrează în sectorul de deservire gospodărească.

22. Organizează alimentarea dietetică a deţinuţilor, inclusiv realizează interacţiunea între şeful cantinei şi colectarea de date de la personalul medical în vederea organizării alimentaţiei deţinuţilor.

23. Sesizează directorul penitenciarului şi Direcţia Medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor asupra aspectelor necorespunzătoare.

Anexa nr.3

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Planul de management, dezinsecţie şi deratizare în

instituţiile penitenciare Ansamblul de acţiuni (activităţi,

mijloace şi metode) pentru combaterea insectelor şi a

rozătoarelor care pot vehicula agenţi patogeni şi transmite

 boli infecto-contagioase şi parazitare la om

I. Noţiuni generale

1. Dezinsecţia: complex de măsuri care previn dezvoltarea artropodelor şi asigură distrugerea sau îndepărtarea acelora care intervin în procesul epidemiologic al unor boli infecţioase sau sunt generatoare de disconfort, ca de exemplu: ţânţari, păduchi de corp şi de cap, purici, flebotomi, căpuşe, muşte sinantrope, gândaci de bucătărie, ploşniţe:

a) se efectuează doar de către persoane autorizate, cu purtarea echipamentului de protecţie adecvat (mănuşi, mască, salopetă şi ochelari de protecţie) şi cu respectarea normelor de protecţie a muncii;

b) se efectuează cu substanţe avizate de Ministerul Sănătăţii;

c) se efectuează în toate spaţiile, deoarece insectele migrează în spaţiile în care nu s-a acţionat cu insecticid.

2. Dezinsecţia este de două feluri:

a) Profilactică (preventivă) - are ca scop prevenirea dezvoltării artropodelor prin înlăturarea condiţiilor favorabile existenţei şi înmulţirii lor;

b) Combativă - are ca scop distrugerea artropodelor în toate stadiile lor de dezvoltare.

3. Deratizarea: totalitatea acţiunilor de combatere a rozătoarele dăunătoare (şobolanul cenuşiu sau negru şi şoarecii).

a) Se realizează la nevoie, dar nu la perioade mai mari de 6 luni - de preferat primăvara şi toamna;

b) Se utilizează substanţe avizate de Ministerul Sănătăţii, care să deţină un spectru larg de combatere, să aibă o toxicitate redusă pentru om şi animale şi să aibă o compatibilitate mare cu alte substanţe de combatere.

4. Curăţenia: este metoda de decontaminare care asigură îndepărtarea microorganismelor de pe suprafeţe, obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a substanţelor organice.

II. Atribuţiile şi responsabilităţile în

realizarea dezinsecţiei şi deratizării:

5. Şeful penitenciarului:

a) Stabileşte un grup de lucru pentru analizarea situaţiei, implementarea şi monitorizarea acţiunilor de dezinsecţie/deratizare;

b) Alocă resurse financiare corespunzătoare pentru asigurarea suportului logistic.

6. Şeful serviciului logistică:

a) Evaluează şi stabileşte suprafeţele supuse dezinsecţiei/deratizării;

b) Solicită consultanţă pentru recomandări de dezinsecţie/deratizare;

c) Stabileşte programului anual de dezinsecţie profilactică/perioadei de dezinsecţie curativă şi programului de deratizare;

d) Analizează şi stabileşte resursele materiale necesare: materiale curăţenie, detergenţi, substanţe dezinfectante, saci polietilenă pentru strângerea lenjeriei, echipament de protecţie;

e) Analizează capacitatea de spălare zilnică şi dezinfecţie prin fierbere/etuvare şi stabilirea programului spălătoriei;

f) Asigură dotarea cu echipament, materiale de curăţenie, întreţinere şi consumabile;

g) Asigură distribuirea deţinuţilor la intrare în penitenciar şi lunar a materialelor de igienă personală;

h) Elaborează planul şi graficul de desfăşurare a operaţiunilor de dezinsecţie/deratizare;

i) Întocmeşte caietului de sarcini pentru încheierea contractului prestări servicii dezinsecţie/deratizare;

j) Derulează procedură de achiziţie şi încheiere contract prestări servicii de dezinsecţie şi deratizare;

k) Strânge şi predă lucrurile personale şi lenjeria de pat la spălătorie, inclusiv asigură dezinfectarea lor;

l) Asigură completarea documentaţiei: Plan dezinsecţie, deratizare; Documente achiziţie contract prestări servicii; Registru de evidenţă a dezinsecţiilor şi deratizărilor; proces-verbal de realizare a dezinfecţiei şi deratizării, Registru spălătorie.

7. Şeful serviciului medical:

a) Monitorizează planificat condiţiile igienico-sanitare;

b) Efectuează educaţia sanitară a deţinuţilor privind regulile de igienă;

c) Asigură completarea documentaţiei: Registru control igienico-sanitar, Registru educaţie pentru sănătate.

8. Şeful serviciului de supraveghere:

a) Identifică spaţiile disponibile cazării deţinuţilor în timpul dezinsecţiei celulelor;

b) Asigură accesul reprezentantului firmei responsabile de deratizare şi dezinfectare;

c) Asigură aerisirea spaţiilor supuse dezinsecţiei prin ventilaţie naturală;

d) Asigură îmbăierea deţinuţilor;

e) Monitorizează activităţile de dezinsecţie - deratizare;

f) Asigură completarea documentaţiei: Registru îmbăiere, Registru a scoaterii din celulă.

9. Şeful serviciului educativ:

a) Informează deţinuţii anterior fiecărei acţiuni;

b) Organizează curăţenia generală în spaţiul supus dezinsecţiei;

c) Efectuează educaţia sanitară a deţinuţilor privind regulile de igienă;

d) Asigură completarea documentaţiei: Registru activităţi educative şi informare.

Anexa nr.4

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Examenul medical pentru deţinuţii care lucrează

în sectoarele cu risc epidemiologic

1. Blocurile alimentare:

a) la începerea activităţii: (1) Examen clinic general - atenţie deosebită la tegumente şi mucoase, (2) Examen coprobacteriologic, (3) Examen coproparazitologic, (4) RW.

b) control medical periodic: (1) Examen clinic general-semestrial – atenţie deosebită la tegumente şi mucoase, (2) Examen coprobacteriologic –trimestrul II şi trimestrul III al anului, (3) Examen coproparazitologic –anual, (4) RW – anual.

2. Spălătorii

a) la începerea activităţii: (1) Examen clinic general, (2) RW, (3) examen coprobacteriologic, (4) examen coproparazitologic, (5) radiografie pulmonară standard;

b) control medical periodic: (1) examen clinic general, anual - atenţie la examenul tegumentelor, (2) radiografie pulmonară standard semestrial, (3) examen coprobacteriologic – trimestrul II şi trimestrul III al anului, (4) RW –anual.

3. Sectorul zootehnic

a) la începerea activităţii: (1) Examen clinic general - atenţie la examenul tegumentelor, (2) RW, (3) Examen coprobacteriologic, (4) Examen coproparazitologic, (5) radiografie pulmonară standard;

b) control medical periodic: (1) examen clinic general-semestrial, (2) radiografie pulmonară standard - anual, (3) examen coprobacteriologic - trimestrul II şi trimestrul III al anului, (4) examen coproparazitologic - anual, (5) RW - anual.

4. Sectorul salubritate

a) la începerea activităţii: (1) Examen clinic general - atenţie la examenul tegumentelor, (2) Examen coproparazitologic - anual, (3) anticorpi antivirus hepatită A, (4) radiografie pulmonară standard;

b) control medical periodic: (1) Examen clinic general - atenţie la examenul tegumentelor, (2) Examen coproparazitologic - anual, (3) anticorpi antivirus hepatită A - la recomandarea medicului, (4) radiografie pulmonară standard - bianual.

5. Alt personal din secţia de deservire gospodărească:

a) la începerea activităţii: (1) Examen clinic general - atenţie la examenul tegumentelor, (2) Examen coproparazitologic, (3) RW, (4) radiografie pulmonară standard;

b) control medical periodic: (1) Examen clinic general - semestrial, atenţie la examenul tegumentelor, (2) Examen coproparazitologic - anual, (3) RW - anual, (4) radiografie pulmonară standard - bianual.

6. În situaţia depistării de afecţiuni dermatologice transmisibile acute (infecţii ale pielii, panariţii, supuraţii), boli infecto-contagioase în evoluţie, leziuni pleuro-pulmonare la radiografie pulmonară standard, serologie pozitivă pentru lues, examen coprobacteriologic şi/sau coproparazitologic pozitiv etc., dispune ca lucrătorii să fie eliminaţi temporar de la locul de muncă până la vindecarea completă a bolii.

7. Identifică modalităţile practice de scoatere din mediu a deţinutului (internare în secţie medicală, izolare în spaţii amenajate, internare în spital) şi iniţiază tratamentul specific sau îndreaptă deţinutul în spital în vederea iniţierii tratamentului, după caz.

8. Purtătorii de shigella, salmonella sau vibrion holeric, depistaţi la examenul coprobacteriologic, vor efectua tratament specific şi îşi pot relua vechiul loc de muncă doar după efectuarea a trei (3) coproculturi succesive care s-au dovedit a fi negative. Prima din seria celor 3 coproculturi se recoltează la 24 de ore de la terminarea tratamentului, iar următoarele 2 - până la 72 de ore.

9. În cazul în care după două serii de tratament persoana continuă să fie purtătoare de salmonella sau shigella, se impune schimbarea locului de muncă, purtătorul putând fi repartizat la alte locuri de muncă fără risc de a produce epidemii.

10. Lucrătorii din sectoarele de risc epidemiologic pentru boli cu transmitere digestivă vor efectua examen coprobacteriologic ori de câte ori prezintă tulburări digestive acute.

11. Pentru personalul din sectoarele alimentar, zootehnic, salubritate, instalaţii de distribuţie a apei, deservire, completează "Carnetul de sănătate" individual pentru fiecare lucrător, în care vor fi înregistrate: data efectuării şi concluziile examenului clinic general, data efectuării şi concluziile examenelor paraclinice şi de specialitate.

12. Carnetele de sănătate vor fi păstrate în cabinetul medical.

Anexa nr.5

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Asistenţa medicală în caz de refuz de hrană

1. Refuzul de hrană este o modalitate de protest prin care o persoană în deplinătatea facultăţilor mintale, decide autoprivarea de hrană. Refuzul de a se alimenta poate fi asociat cu decizia de autoprivare de apă. Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară.

2. Administraţia penitenciarului ia măsuri pentru ca deţinutul în refuz de hrană să fie separat de alţi deţinuţi, unde este ţinut sub supravegherea atentă a personalului medical şi i se oferă asistenţă medicală corespunzătoare, astfel încât viaţa acestuia să nu fie pusă în pericol.

3. Zilnic, personalul medical are obligaţia să-l consulte şi să-l viziteze pe deţinutul care-şi menţine refuzul de hrană, efectuând menţiunile corespunzătoare într-un registru special şi în documentaţia medicală.

4. În funcţie de evoluţia stării de sănătate, medicul va hotărî asupra modalităţilor de tratament medical necesar pentru menţinerea funcţiilor vitale, dacă deţinutul nu refuză asistenţa medicală.

5. Deţinutul aflat în refuz de hrană poate primi pachete cu alimente, ţigări, vizite şi are dreptul de a primi sau trimite corespondenţă.

6. Deţinutul care refuză hrana va fi alocat zilnic la normele de hrană. Administraţia penitenciarului prin personalul său are obligaţia ca la orele de servire a mesei să ofere hrană, urmând ca deţinutul să-şi exprime opţiunea. Acceptarea hranei se consideră act de voinţă personală prin care deţinutul încetează refuzul de hrană declarat anterior. Acest fapt se va înscrie în fişa medicală a deţinutului, iar deţinutul va declara, în scris, că înţelege că încetează refuzul hranei.

7. Deţinutul care a încetat refuzul de hrană, la recomandarea medicului, va fi transferat în celulă, va fi internat în secţia medicală sau în spitalul penitenciar ori altă instituţie medicală. Medicul este obligat să-i acorde deţinutului asistenţă medicală atât timp cât este necesar.

8. Documentaţia medicală spre completare/verificare în refuz de hrană:

1) Fişa medicală;

2) Foaia de prescripţii medicale;

3) Fişa medicală de ambulatoriu;

4) Registrul de predare pe secţie;

5) Registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate aflate în refuz de hrană;

6) Tabelul cu norme de hrană cu pacienţii nou internaţi.

9. Procedura de urmat în cazul în care un deţinut doreşte să refuze hrana este următoarea:

1) Deţinutul depune o cerere, care este prezentată directorul penitenciarului;

2) Directorul penitenciarului împreună cu şeful serviciului medical/personalul medical de gardă vor explica deţinutului urmările dăunătoare la care se expune, menţionându-i mijloacele legale pe care le poate folosi pentru rezolvarea problemelor invocate;

3) Personalul medical de gardă va consulta deţinutul menţionând starea de sănătate. De asemenea, va completa Registrul de evidenţă a deţinuţilor aflaţi în refuz de hrană.

10. Dacă deţinutul renunţă la forma de protest, acest lucru va fi consemnat printr-o cerere (declaraţie) scrisă şi semnată de aceasta, care se anexează la dosarul personal. Zilnic şi ori de câte ori este necesar, medicul de bloc/personalul de gardă va consulta deţinutul aflat în refuz de hrană; va lua toate măsurile necesare pentru supravegherea medicală a deţinutului: monitorizarea greutăţii, tensiunii arteriale (TA), pulsului, glicemiei la necesitate şi orice alte măsuri medicale ce se impun.

11. Toate manevrele medicale ce vizează starea de sănătate a deţinutului se efectuează conform legislaţiei, cu acordul acestuia, atâta timp cât este conştient şi are discernământul păstrat. Medicul va completa datele de identificare ale deţinutului în Registrul de evidenţă a deţinuţilor aflaţi în refuz de hrană, care se păstrează în serviciul medical.

12. Ca urmare a monitorizării zilnice, medicul poate constata una din următoarele situaţii:

1) continuarea Refuzului de hrană şi dacă starea de sănătate este bună, se continuă supravegherea medicală în secţie sau cameră separată. Dacă starea de sănătate se agravează semnificativ, se decide asupra internării în spitalul penitenciar cu impunerea terapiei intensive sau la cea mai apropiată instituţie medico-sanitară spitalicească cu serviciu de primiri urgenţe;

2) faptul că deţinutul se alimentează, chiar dacă aceasta nu recunoaşte. În acest caz, medicul realizează o discuţie cu deţinutul în vederea depunerii cererii de refuz de greva foamei.

13. Deţinutului aflat în refuz de hrană îi este alocată şi servită zilnic norma de hrană potrivit categoriei din care face parte, aceasta având posibilitatea să-şi exprime opţiunea:

1) să nu primească hrană, continuând Refuzul de hrană;

2) să accepte hrană, acest lucru fiind considerat ca act de voinţă personală prin care încetează Refuzul de hrană.

14. Ieşirea din Refuzul de hrană este consemnată în Registru, sub semnătura deţinutului. La ieşirea din Refuzul de hrană deţinutul va depune o declaraţie scrisă a cărei copie va fi anexată la dosarul personal. Dacă deţinutul nu va da declaraţie scrisă în acest sens, la dosarul personal se va anexa o copie a procesului-verbal de ieşire din Refuzul de hrană, proces-verbal întocmit de medicul de gardă, şeful de tură, asistentul medical şi supraveghetorul secţiei.

15. Dacă starea sănătăţii se agravează, pacientul va fi transferat în secţia terapie intensivă a spitalului-penitenciar sau alt spital civil, unde va fi monitorizat şi tratat atâta timp cât dezechilibrul se menţine şi pacientul acceptă tratamentul.

16. Dacă pacientul este conştient, cu starea de sănătate alterată şi refuză tratamentul, se constituie o comisie formată din şeful serviciului medical, medicul de gardă şi serviciul de urgenţă (112) care îi vor aduce la cunoştinţă pacientului riscurile la care se supune prin acest refuz, inclusiv riscul vital. Se redactează un proces-verbal pe care îl semnează toţi membrii consiliului. Acest proces-verbal este ataşat la documentaţia medicală primară a deţinutului, iar o copie a acestuia se ataşează la dosarul personal. Alimentarea forţată a deţinuţilor se realizează doar după pierderea discernământului, confirmată de un consiliul medical constituit din medici din sistemul penitenciar şi din afara lui.

17. Personalul din serviciul de reintegrare socială va acţiona prin consiliere individuală pe toată perioada Refuzului de hrană informând deţinutul despre riscurile continuării acestei forme de protest.

18. Procedura de urmat, în cazul în care un deţinut este prezentat pentru internare în refuz de hrană, este cea prevăzută începând cu examinarea de către medicul de gardă şi includerea în Registrul persoanelor în refuz de hrană (caz transfer din altă instituţie).

19. Atribuţiile medicului în conduita deţinutului aflat în refuzul hranei sunt următoarele:

1) Explică persoanei, care refuză să primească hrana, consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate;

2) Indică consultaţia medicului psihiatru în vederea asistenţei de sănătate mintală şi eventual tratament;

3) Examinează zilnic persoana aflată în refuz de hrană: anamneză, examen clinic, măsurarea constantelor vitale;

4) Consemnează zilnic evoluţia stării de sănătate în fişa de urmărire a deţinuţilor aflaţi în refuz de hrană şi în registru;

5) Solicită transferul în spital a deţinutului atunci când starea de sănătate se agravează, iar în instituţie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare;

6) Implică personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială să acţioneze cu persoana prin consiliere individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând deţinutul despre riscurile continuării acestei forme de protest.

Anexa nr.6

la Regulamentul cu privire la

organizarea asistenţei medicale

deţinuţilor în instituţiile penitenciare

Dotarea minimă a cabinetelor şi secţiei

medicale din instituţiile penitenciare

A. Cabinetului medicului generalist:

1. dulap pentru medicamente cu lacăt;

2. masă cu tumbă cu lacăt;

3. canapea pentru examinare medicală;

4. computer cu imprimantă color şi acces la internet;

5. safeu;

6. sterilizator (pupinel);

7. frigider pentru medicamente;

8. aparat de măsurat tensiunea arterială cu stetoscop;

9. cântar pentru adulţi;

10. taliometru;

11. negatoscop pentru radiografii;

12. seringă Guyon pentru spălaturi auriculare;

13. atele Kramer;

14. defibrilator;

15. glucometru cu teste;

16. colectoare pentru deşeuri rezultate din activitatea medicală;

17. lampă de cuarţ;

18. trusă completă de mică chirurgie;

19. trusă de urgenţă cu medicamente şi consumabile;

20. mască Ambu

21. centimetru de croitorie;

22. termometru;

23. respiratoare şi măşti chirurgicale;

24. ciocan reflexe;

25. eprubete diverse;

26. ecograf (opţional);

27. canule rectale şi uretrale;

28. pungă cu gheaţă;

Suplimentar, pentru penitenciare cu femei:

29. masă ginecologică;

30. valve ginecologice şi pense de col;

31. canule vaginale.

B. Cabinetul medicului psihiatru:

1. tensiometru şi stetoscop;

2. ciocan reflexe;

3. diapazon;

4. dinamometru;

5. oftalmoscop;

6. electroencefalograf (opţional);

7. electromiograf;

8. trusă de abeslanguri pentru examinarea reflexelor de fund de gat;

9. otoscop.

C. Cabinetul medicului stomatolog:

1. unit dentar cu cel puţin două piese terminale;

2. fotoliu dentar;

3. tensiometru şi stetoscop;

4. lampă de fotopolimerizare, aparat de detartraj cu ultrasunete (optional);

5. sterilizator;

6. casolete;

Instrumentar si materiale:

7. ace Reamers, Hedstrom, Lentullo, Miller, tirre-nerf, Kerr;

8. freze Beutelrock scurte şi lungi;

9. bisturiu pentru mucoasă;

10. cleşti pentru extracţie (maxilarul superior şi maxilarul inferior);

11. cleşte crampon;

12. chiurete tip Volkman - drepte şi curbe;

13. elevatoare drepte şi curbe;

14. foarfece chirurgicale drepte şi curbe;

15. canule metalice şi de unică folosinţă pentru aspiraţie;

16. oglinzi dentare;

17. sonde dentare;

18. pense dentare;

19. spatule bucale metalice;

20. excavatoare duble de diferite mărimi;

21. pense Pean;

22. lampă de spirt sau arzător de gaze;

23. linguri metalice pentru amprente şi/sau masă plastică (de unică folosinţă sau sterilizabile);

24. matrice, portmatrice Ivory;

25. matrice, portmatrice circulare;

26. separatoare de dinţi Ivory;

27. mandrine piesă dreaptă şi unghi;

28. seringă uniject cu ace;

29. ace chirurgicale atraumatice (de unică folosinţă);

30. mandrine pentru piesă dreaptă şi unghi;

31. instrumentar de detartraj de diferite forme;

32. freze pentru turbină din oţel şi diamantate;

33. freze din oţel şi diamantate pentru piesa dreaptă şi unghi;

34. gume, perii, pufuri pentru lustruit obturaţii fizionomice şi de amalgam de Ag;

35. bol de cauciuc;

36. spatulă pentru malaxat gips (opţional);

37. cuţit pentru ceară (opţional);

38. materiale pentru amprentarea arcadelor alveolodentare (opţional);

39. materiale auxiliare pentru curăţarea mecanică;

40. materiale termoplastice;

41. materiale pentru coafaj pulpar;

42. materiale pentru obturaţii provizorii;

43. materiale pentru obturaţii fizionomice;

44. aliaj de Ag + Hg;

45. cimenturi dentare diferite;

46. materiale pentru terapia endodontică;

47. soluţii si pulberi: Walkkoff, clorură de zinc, tricrezol, eugenol, iodoform;

48. substanţe anestezice injectabile şi de contact;

49. echipament de protecţie (halat, mască, mănuşi, ochelari).

D. Cabinetul de examinări radiologice şi imagistice:

1. aparat roentgen pentru radioscopii şi radiografii;

2. ecograf;

3. negatoscop;

4. casete cu filme radiografice;

5. filme şi ecrane;

6. soluţii pentru developat şi fixat;

7. uscător de filme;

8. opţional: maşină automată de developat;

9. sursă de oxigen;

10. trusă de intubaţie.

11. Lampă de cuarţ.