Ordin nr.375 din 05.08.2026 cu privire la aprobarea Ghidului metodologic privind modul de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

O R D I N

cu privire la aprobarea Ghidului metodologic privind modul de estimare a

costurilor  pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

nr. 375  din  05.08.2026

 (în vigoare 13.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 375-378 art. 665a din 13.08.2026

* * *

În temeiul pct.5¹ din Metodologia de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.720/2025 pentru aprobarea mecanismelor şi metodologiei aplicabile în procedura de azil (mecanismul de acordare a condiţiilor materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, metodologia de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire, precum şi mecanismul de aplicare a conceptului de ţară de origine/terţă sigură) (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2025, nr.573-575, art.737) şi pct.9 subpct. 11) din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.693/2017 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.322-328, art.795),

ORDON:

1. Se aprobă Ghidul metodologic privind modul de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, conform anexei.

2. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se plasează pe site-ul web oficial al Ministerului Afacerilor Interne.

3. Se desemnează Inspectoratul General pentru Migraţie în calitate de autoritate administrativă responsabilă pentru ajustarea anuală a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil în baza anexei nr.2 la Hotărârea Guvernului nr.720/2025 pentru aprobarea mecanismelor şi metodologiei aplicabile în procedura de azil (mecanismul de acordare a condiţiilor materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, metodologia de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire, precum şi mecanismul de aplicare a conceptului de ţară de origine/terţă sigură) şi Ghidului metodologic privind modul de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, aprobat prin prezentul ordin.

4. Şeful Inspectoratului General pentru Migraţie va asigura studierea prezentului ordin de către angajaţii din subordine şi implementarea prevederilor acestuia.

5. Controlul executării prezentului ordin se pune în sarcina doamnei Diana Salcuţan, secretară de stat.

Aprobat

prin Ordinul ministrului afacerilor interne

nr.375/2026

GHID

metodologic privind modul de estimare a costurilor pentru

condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Ghidul metodologic privind modul de estimare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil (în continuare – Ghid) reglementează o metodologie detaliată pentru estimarea costurilor aferente condiţiilor materiale de primire, cu scopul de a sprijini procesul de elaborare a bugetului public şi de a asigura coerenţa între politicile sociale, cele privind azilul şi planificarea financiară pe termen mediu.

2. Asigurarea unor condiţii materiale pentru solicitanţii de azil reprezintă o responsabilitate fundamentală a statului în cadrul sistemului naţional de protecţie internaţională. În contextul obligaţiilor asumate prin instrumentele internaţionale şi al angajamentelor faţă de respectarea drepturilor omului, este esenţial ca planificarea resurselor alocate acestui domeniu să se bazeze pe o metodologie solidă, transparentă şi adaptată realităţilor socio-economice actuale.

3. Ghidul integrează instrumentele existente în cadrul normativ naţional, în special referinţele legate de minimul de existenţă şi le adaptează specificului solicitanţilor de azil, inclusiv al celor cu necesităţi speciale.

4. Prezentul Ghid urmăreşte atât creşterea eficienţei în utilizarea fondurilor publice, cât şi consolidarea capacităţii instituţionale de a răspunde prompt şi echitabil nevoilor unui grup vulnerabil, contribuind totodată la îndeplinirea standardelor internaţionale privind un trai decent şi demn pentru toţi beneficiarii.

II. PRINCIPII GENERALE DE ESTIMARE A COSTURILOR

5. Procesul de estimare a costurilor în cadrul politicilor publice, inclusiv pentru asigurarea condiţiilor materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, necesită a fi unul riguros, transparent şi fundamentat pe dovezi. În acest sens, este esenţial ca procesul să urmeze o serie de principii de bază care asigură atât eficienţa alocării resurselor, cât şi respectarea standardelor privind drepturile fundamentale ale beneficiarilor.

6. Principiile-cheie care stau la baza acestui proces sunt:

6.1. transparenţa metodologiei - estimarea costurilor trebuie să se bazeze pe o metodologie clară, accesibilă publicului şi documentată în mod riguros. Aceasta trebuie să descrie explicit ipotezele utilizate, sursele de date, modul de calcul şi eventualele marje de eroare. O astfel de abordare nu doar că asigură credibilitatea procesului, dar şi facilitează auditul şi monitorizarea ulterioară a cheltuielilor;

6.2. dezagregarea costurilor - costurile aferente condiţiilor materiale de primire trebuie detaliate cât mai granular posibil. Această dezagregare este necesar a fi realizată:

6.2.1. pe categorii de cheltuieli (ex. hrană, produse de igienă, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, costuri administrative);

6.2.2. pe tipuri de beneficiari (ex. femei, copii, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice), având în vedere nevoile diferenţiate ale acestora.

Această abordare permite atât o estimare precisă şi o planificare eficientă a resurselor, în special în situaţiile în care numărul şi profilul solicitanţilor de azil poate varia semnificativ într-un interval scurt de timp;

6.3. mecanism de ajustare a costurilor - pentru a menţine relevanţa şi acurateţea valorilor estimate, cadrul normativ trebuie să includă un mecanism automat şi periodic de actualizare a costurilor. Acesta ar trebui să reflecte evoluţiile economice, în special inflaţia, modificările preţurilor la bunuri şi servicii esenţiale, dar şi ajustările relevante ale standardelor naţionale de trai;

6.4. alinierea cheltuielilor la un standard de trai decent - nivelul cheltuielilor estimat per beneficiar trebuie să asigure un trai decent, în conformitate cu principiile demnităţii umane şi standardele internaţionale în materie de protecţie a refugiaţilor. În acest sens, valorile de referinţă utilizate pentru estimare trebuie să fie cel puţin comparabile cu coşul minim de consum sau alte repere oficiale privind pragul naţional de subzistenţă. Această aliniere este esenţială pentru evitarea tratamentului discriminatoriu şi pentru garantarea accesului egal la condiţii de trai adecvate.

III. METODOLOGIA DE ESTIMARE A COSTURILOR

7. Procesul de estimare a costurilor pentru asigurarea condiţiilor materiale de primire acordate solicitanţilor de azil se desfăşoară în mai multe etape consecutive, fiecare contribuind la construirea unei imagini realiste şi detaliate a resurselor necesare pentru garantarea unui trai decent pentru fiecare beneficiar:

7.1. etapa I- selectarea bazei de referinţă pentru estimarea cheltuielilor per solicitant de azil;

7.2. etapa II - stabilirea structurii consumului pe categorii de beneficiari;

7.3. etapa III- calcularea costurilor individuale (per solicitant de azil);

7.4. etapa IV - estimarea costurilor totale la nivel de buget de stat;

7.5. etapa V - ajustarea şi actualizarea periodică a estimărilor;

7.6. etapa VI - integrarea estimărilor în planificarea bugetară anuală şi multianuală.

Secţiunea 1.

Etapa I - Selectarea bazei de referinţă pentru estimarea cheltuielilor per solicitant de azil

8. Prima etapă constă în selectarea bazei de referinţă care va sta la baza calculului cheltuielilor per solicitant de azil. Alegerea acestui reper este crucială, întrucât el trebuie să reflecte un standard minim de trai decent, în concordanţă cu legislaţia naţională şi standardele internaţionale. În acest sens, pot fi utilizate coşul minim de consum pentru un trai decent, nivelul minim de subzistenţă stabilit prin politicile sociale, sau alte repere relevante recunoscute la nivel european sau internaţional. Baza de referinţă aleasă trebuie să asigure că toate estimările ulterioare reflectă nevoile reale ale beneficiarilor şi promovează demnitatea umană.

9. Nivelul cheltuielilor estimat per beneficiar al condiţiilor materiale de primire trebuie să reflecte nu doar o logică bugetară, ci să fie în deplină conformitate cu principiile demnităţii umane şi cu standardele internaţionale în materie de protecţie a refugiaţilor, aşa cum sunt promovate de instrumente internaţionale, precum Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951 şi Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanţilor de protecţie internaţională (reformare), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 180 din 29 iunie 2013, CELEX: 32013L0033. Asigurarea unui trai decent este o exigenţă fundamentală a acestor standarde, care implică mai mult decât acoperirea nevoilor de subzistenţă imediată – ea presupune acces la un set minim de bunuri şi servicii esenţiale pentru o viaţă demnă, sănătoasă şi sigură.

10. Pentru a garanta că nivelul cheltuielilor reflectă acest obiectiv, este esenţială utilizarea unui reper obiectiv, cuantificabil şi actualizat periodic, care să permită o estimare riguroasă şi transparentă a necesarului bugetar. În acest sens, Republica Moldova dispune deja de un cadru normativ consolidat care poate fi aplicat în mod direct pentru acest scop - sistemul legal privind minimul de existenţă.

11. Cadrul normativ privind minimul de existenţă este reglementat printr-un ansamblu coerent de acte normative:

11.1. Legea nr.152/2012 cu privire la minimul de existenţă (în continuare – Legea nr.152/2012), care stabileşte scopul, conţinutul, metodele de calcul şi utilizările acestui indicator în procesul de elaborare a politicilor sociale;

11.2. Hotărârea Guvernului nr.285/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de existenţă (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.285/2013);

11.3. Ordinul Ministrului Muncii şi Protecţiei Sociale nr.147/2013 despre aprobare Ghidului metodologic cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de existenţă (în continuare – Ordinul MMPS nr.147/2013).

12. Utilizarea minimului de existenţă ca bază pentru calcularea costurilor privind condiţiile materiale de primire ale solicitanţilor de azil în Republica Moldova oferă o serie de avantaje structurale, metodologice şi legale, printre care pot fi enumerate următoarele:

12.1. fundamentare juridică solidă şi coerentă - utilizarea minimului de existenţă ca bază de calcul este ancorată într-un cadru legislativ clar, stabilit prin Legea nr.152/2012 cu privire la minimul de existenţă, care defineşte acest indicator şi scopurile sale de utilizare în politicile sociale. Această lege este completată de Hotărârea Guvernului nr.285/2013 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de calculare a mărimii minimului de existenţă şi Ordinul MMPS nr.147/2013. Prin urmare, aplicarea minimului de existenţă în contextul azilului nu presupune elaborarea unui nou cadru normativ, ci extinderea aplicării unui instrument existent, ceea ce sporeşte eficienţa instituţională şi reduce ambiguitatea juridică;

12.2. relevanţă socială şi adecvare la standardele minime de trai - minimul de existenţă reflectă volumul minim de bunuri şi servicii necesare pentru menţinerea vieţii şi sănătăţii unei persoane, ceea ce îl face un reper credibil şi realist pentru definirea unui “trai decent”. În contextul solicitanţilor de azil, acest lucru este esenţial pentru a garanta că sprijinul acordat solicitanţilor nu este sub pragul social acceptabil şi că respectă demnitatea umană. De asemenea, asigură o corelare cu standardele aplicate cetăţenilor Republicii Moldova, evitând tratamente diferenţiate sau discriminatorii;

12.3. structură detaliată şi diferenţiată pe profiluri socio-demografice - minimul de existenţă este calculat pentru diverse grupe socio-demografice (copii pe grupe de vârstă, adulţi apţi de muncă, persoane vârstnice) şi pentru medii de reşedinţă (urban şi rural). Acest nivel de dezagregare permite adaptarea costurilor la profilul divers al solicitanţilor de azil, care pot include femei, copii, persoane vulnerabile sau familii extinse. În plus, metoda ţine cont de factorii sezonieri, ceea ce este relevant în contextul schimbării nevoilor de consum în perioada rece versus perioada caldă a anului;

12.4. metodologie robustă, testată şi transparentă - metodologia de calcul a minimului de existenţă este bine structurată, fundamentată pe date empirice şi elaborată cu implicarea instituţiilor competente (Biroul Naţional de Statistică, Institutul Naţional de Cercetări Economice, Academia de Ştiinţe). Ea combină normele de consum fundamentate ştiinţific (pentru coşul alimentar) cu date reale din Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice, acoperind şi cheltuielile nealimentare. Această metodă este reproductibilă, disponibilă public şi permite urmărirea evoluţiei în timp, ceea ce este vital pentru asigurarea transparenţei şi responsabilităţii în gestionarea fondurilor publice;

12.5. actualizare periodică şi adaptabilitate economică - un alt avantaj major al utilizării minimului de existenţă este faptul că acesta este calculat semestrial şi anual de către Biroul Naţional de Statistică, ceea ce înseamnă că valorile sunt întotdeauna actualizate în funcţie de evoluţiile economice, inclusiv inflaţia. Acest lucru oferă posibilitatea de ajustare automată a alocaţiilor pentru solicitanţii de azil, evitând situaţiile în care sprijinul oferit devine neadecvat din cauza scăderii puterii de cumpărare;

12.6. compatibilitate cu instrumentele de politică socială - minimul de existenţă este deja utilizat ca referinţă pentru stabilirea altor plăţi sociale – salariul minim, pensia minimă, venitul lunar minim garantat, indemnizaţii, burse. Aceasta creează o bază comună între politicile sociale naţionale şi politicile de recepţie, evitând dublarea standardelor şi contribuind la o coerenţă intersectorială. În plus, facilitează integrarea solicitanţilor de azil în sistemele de protecţie socială existente, în cazurile în care aceştia dobândesc un alt statut legal;

12.7. eficienţă administrativă şi uşurinţă în integrarea bugetară - folosirea unui indicator deja existent, calculat şi publicat de autorităţile competente, reduce semnificativ costurile de elaborare, monitorizare şi raportare. Autorităţile nu trebuie să construiască o metodologie separată pentru solicitanţii de azil, ci pot aplica datele deja disponibile, adaptându-le doar în funcţie de numărul şi profilul beneficiarilor. Aceasta permite o integrare rapidă în ciclul bugetar anual şi pe termen mediu, precum şi o comunicare mai uşoară cu partenerii de dezvoltare şi donatorii internaţionali;

12.8. conformitate cu bunele practici internaţionale - organizaţii internaţionale precum Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Comisia Europeană şi Consiliul Europei recomandă utilizarea unor indicatori obiectivi şi transparent calculaţi pentru estimarea costurilor de primire. Minimul de existenţă, aşa cum este definit în legislaţia naţională şi aplicat în Republica Moldova, corespunde acestor cerinţe, fiind axat pe asigurarea unui nivel minim de trai care respectă standardele de demnitate umană. Prin urmare, utilizarea lui consolidează credibilitatea statului în raport cu partenerii externi şi facilitează mobilizarea resurselor suplimentare.

Secţiunea a 2-a.

Etapa a II-a - Stabilirea structurii consumului pe categorii de beneficiari

13. Etapa a doua constă în stabilirea structurii consumului, o etapă care implică detalierea nevoilor de bază ale solicitanţilor de azil în funcţie de profilul lor socio-demografic şi de sezonalitatea cererilor. Această dezagregare este esenţială pentru a reflecta diferenţele reale dintre categoriile de beneficiari – adulţi, copii, femei însărcinate, persoane cu dizabilităţi sau familii. Structura consumului este împărţită pe categorii de cheltuieli, cum ar fi hrană, produse de igienă, îmbrăcăminte, transport, asistenţă medicală şi articole de strictă necesitate.

14. În procesul de estimare a costurilor aferente condiţiilor materiale de primire pentru solicitanţii de azil, se va utiliza drept bază de referinţă structura coşului de consum prevăzută în cadrul normativ privind minimul de existenţă, dezvoltat conform Legii nr.152/2012 şi actelor conexe. Estimările se vor realiza pe fiecare categorie de beneficiar, cu ajustările necesare în funcţie de statutul special al acestora, respectiv faptul că se află într-un regim temporar de cazare într-un centru public de primire.

15. Această metodologie de calcul a costurilor este concepută exclusiv pentru solicitanţii de azil cazaţi în Centrul de cazare şi nu se aplică solicitanţilor de azil care locuiesc în alte instituţii, cum ar fi instituţiile de asistenţă socială reglementate prin alte cadre juridice. Centrul de cazare funcţionează ca un adăpost temporar, nu ca o instituţie specializată de îngrijire.

16. Conform modului de calculare a mărimii minimului de existenţă stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.285/2013, mărimea minimului de existenţă se calculează prin însumarea valorii coşului alimentar, a cheltuielilor pentru mărfuri industriale, a plăţilor pentru servicii prestate populaţiei, precum şi a primelor şi contribuţiilor obligatorii. În plus, acest indicator este determinat diferenţiat pe grupe socio-demografice (copii pe grupe de vârstă, adulţi apţi de muncă, persoane vârstnice) şi în profil teritorial (municipii, oraşe, sate), ceea ce permite o adaptare mai precisă la realitatea specifică fiecărui beneficiar.

17. În cazul solicitanţilor de azil, structura şi valoarea coşului alimentar vor fi preluate integral, fără modificări, în calculul cheltuielilor pentru alimentaţie. Acest lucru se justifică prin faptul că coşul alimentar este elaborat pe baza necesităţilor fiziologice minime, determinate, conform normelor nutriţionale ale Ministerului Sănătăţii şi recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). El asigură un aport optim de calorii şi nutrienţi esenţiali pentru menţinerea sănătăţii, indiferent de statutul social sau condiţiile de cazare ale beneficiarului.

18. Indiferent de modalitatea de alocare a resurselor – fie că este vorba de transferuri monetare directe, tichete/vouchere sau procurarea centralizată a alimentelor de către Centrul de cazare, volumul şi structura alimentară rămân aceleaşi. Această abordare contribuie la asigurarea uniformităţii tratamentului şi a predictibilităţii bugetare. Tabelul nr.1 prezintă detaliat structura coşului alimentar pe categorii de beneficiari, conform cadrului legal.

Tabelul nr.1. Lista de produse alimentare incluse în coşul alimentar al minimului de existenţă şi valoarea lor energetică pe diferite categorii de persoane, în zona urbană

Sursa: Hotărârea Guvernului nr.285/2013

19. În schimb, se impun ajustări selective asupra celorlalte categorii de cheltuieli incluse în minimul de existenţă, întrucât nu toate componentele sunt aplicabile pentru persoane cazate în Centrul de cazare şi care nu participă integral la viaţa economică şi socială activă după cum urmează:

19.1. cheltuielile pentru mărfuri industriale (îmbrăcăminte, produse de igienă, rechizite) vor fi analizate în mod critic, iar acele articole care sunt deja asigurate în natură de către autorităţi (ex. lenjerie, detergenţi, produse sanitare de bază) vor fi eliminate din calculul individual, pentru a evita supraestimarea costurilor;

19.2. cheltuielile pentru servicii (utilităţi, transport public, telecomunicaţii) vor fi de asemenea ajustate, având în vedere că o parte semnificativă a acestor servicii sunt oferite în mod direct în cadrul centrului (ex. electricitate, apă, încălzire, conexiune la internet, transport ocazional organizat);

19.3. primele şi contribuţiile obligatorii vor fi incluse doar pentru acei solicitanţi de azil care sunt încadraţi legal în câmpul muncii şi primesc un salariu mai mic decât cuantumul salariului minim pe ţară. În conformitate cu legislaţia naţională, aceste contribuţii devin aplicabile abia din momentul în care persoana dobândeşte dreptul de muncă şi este încadrată formal în câmpul muncii sau este ocupată pe cont propriu. Includerea lor în coşul de consum are un dublu rol: pe de o parte, reflectă în mod realist nivelul veniturilor disponibile pentru persoanele aflate în această situaţie, ţinând cont de diminuarea salariului brut prin plata contribuţiilor sociale şi fiscale; pe de altă parte, măsura are un caracter stimulativ, încurajând integrarea pe piaţa muncii şi motivând solicitantul de azil să îşi caute un loc de muncă legal. Astfel, contribuţiile vor fi luate în calcul doar atunci când persoana este angajată legal, iar salariul primit se situează sub nivelul salariului minim pe economie, pentru a contribui la acoperirea diferenţei şi asigurarea unui trai minim decent.

20. În anexa nr.1 la prezentul Ghid sunt prezentate detaliat propunerile de ajustare a structurii consumului pentru coşul non-alimentar, însoţite de justificările corespunzătoare pentru fiecare element modificat sau exclus.

21. Tabelul nr.2 reflectă versiunea revizuită a coşului non-alimentar, structurată pe principalele categorii de produse: îmbrăcăminte, încălţăminte, articole de igienă, servicii şi bunuri de uz general. Lista a fost elaborată pe baza codurilor şi denumirilor articolelor prevăzute în Ordinul MMPS nr.147/2013.

Tabelul nr.2. Lista ajustată a mărfurilor industriale, serviciilor prestate, a primelor şi a contribuţiilor obligatorii care fac parte din coşul non-alimentar al minimului de existenţă

Sursa: Ordinul MMPS nr.147/2013

22. După aprobarea cadrului normativ privind minimul de existenţă, au avut loc modificări în clasificarea cheltuielilor de consum utilizată în Cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice (în continuare – CBGC). Astfel, în anexa nr.2 la prezentul Ghid este prezentată versiunea ajustată a bunurilor industriale, serviciilor prestate, primelor şi contribuţiilor obligatorii incluse în coşul non-alimentar aferent minimului de existenţă, elaborată conform codificării actuale utilizate de Biroul Naţional de Statistică în cadrul CBGC.

23. Pentru estimarea tuturor componentelor de cheltuieli, valorile de referinţă vor fi preluate pentru municipiul Chişinău, întrucât Centrul de cazare este amplasat în această unitate teritorial-administrativă. Alegerea acestei referinţe este justificată de faptul că preţurile de consum, structura serviciilor şi nivelul cheltuielilor variază semnificativ între mediul urban şi cel rural, iar estimările trebuie să reflecte contextul economic şi social concret în care trăiesc beneficiarii.

24. În procesul de estimare a costurilor aferente condiţiilor materiale de primire pentru solicitanţii de azil, este necesar să se ţină cont de faptul că anumite categorii de beneficiari nu se regăsesc integral în grupele socio-demografice pentru care este calculat minimul de existenţă conform cadrului normativ naţional. Legea nr.270/2008 privind azilul în Republica Moldova (în continuare – Legea nr.270/2008) identifică, în mod expres, categoria solicitanţilor de azil cu necesităţi speciale, care include persoane aflate în situaţii de vulnerabilitate ridicată şi care necesită o abordare diferenţiată din punct de vedere al sprijinului şi al alocării resurselor. Această categorie include: copii (inclusiv copii neînsoţiţi), familii monoparentale cu copii, persoane cu dizabilităţi (fizice, psihosociale şi intelectuale), femei însărcinate, persoane vârstnice (care au atins vârsta de pensionare conform Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii (în continuare – Legea nr.156/1998)), victime ale traficului de fiinţe umane, ale violenţei în familie, ale torturii sau altor forme grave de violenţă fizică şi psihologică.

25. Pentru unele dintre aceste grupuri – precum copiii sau persoanele în vârstă – valorile din minimul de existenţă, calculat în baza Legii nr.152/2012, pot fi aplicate direct, întrucât acestea sunt deja incluse în metodologia oficială de estimare prin grupe socio-demografice. Coşul de consum aferent acestor categorii include componente adaptate nevoilor fiziologice şi nivelului de trai minim acceptabil şi este calculat periodic de Biroul Naţional de Statistică. Totuşi, pentru alte subcategorii, în special persoanele cu dizabilităţi şi victimele violenţei sau ale abuzului – minimul de existenţă standard nu reflectă în totalitate nevoile specifice.

26. În aceste cazuri este necesară completarea metodologiei, inclusiv prin referinţe suplimentare din legislaţia socială, în special Hotărârea Guvernului nr.520/2006 privind aprobarea Normelor de cheltuieli în bani pentru întreţinerea persoanelor cazate în instituţiile sociale (în continuare – Hotărârea Guvernului nr.520/2006). Acest act oferă valori estimative care includ costuri legate de îngrijire personală, echipamente specifice, servicii de asistenţă psihologică şi sprijin individualizat, relevante pentru o parte semnificativă a solicitanţilor cu necesităţi speciale.

27. La elaborarea estimărilor bugetare pentru această categorie de solicitanţi, se va aplica o abordare mixtă, adaptată specificului fiecărui grup (detalii privind aplicarea metodologiilor de calcul sunt prezentate în Tabelul nr.3).

Tabelul nr.3. Abordare metodologică pentru estimarea costurilor în funcţie de categoria solicitanţilor de azil

Sursa: Elaborat de autor în baza cadrului normativ

28. Aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.520/2006 se limitează la solicitanţii de azil cu dizabilităţi fizice. Această limitare se datorează necesităţilor specifice şi continue ale acestui grup, cum ar fi îngrijirea personală, echipamentele asistive sau sprijinul specializat pentru igienă şi nutriţie – necesităţi care nu sunt reflectate în nivelul standard de subzistenţă şi pentru care, în prezent, nu există date fiabile privind costurile suplimentare (“add-on”).

29. Deşi persoanele cu dizabilităţi intelectuale sau psihosociale sunt recunoscute ca categorie cu nevoi speciale în temeiul Legii nr.270/2008, metodologia de calcul al costurilor nu aplică Hotărârea Guvernului nr.520/2006 acestui grup, deoarece în practică, solicitanţii de azil cu astfel de dizabilităţi, cazaţi în Centrul de cazare, nu beneficiază de îngrijire specializată zilnică sau de supraveghere permanentă, aşa cum este prevăzut în standardele pentru instituţiile de asistenţă socială. Prin urmare, costurile materiale zilnice suportate nu justifică aplicarea valorilor de referinţă mai ridicate utilizate pentru populaţiile instituţionalizate.

30. Metodologia aplică estimările standard ale nivelului de subzistenţă (în funcţie de vârstă şi sex), care includ deja necesităţile esenţiale, precum alimentaţia, igiena şi produsele medicale de bază. În absenţa unui sprijin individualizat regulat sau a unor servicii suplimentare cuantificabile în cadrul Centrului de cazare, nu există în prezent o bază empirică pentru aplicarea unor standarde de cost mai ridicate, precum cele utilizate în centrele rezidenţiale de îngrijire.

31. Aceeaşi raţiune se aplică şi altor grupuri vulnerabile identificate în temeiul Legii nr.270/2008, cum ar fi copiii neînsoţiţi, victimele traficului de fiinţe umane sau victimele torturii şi violenţei – pentru care se utilizează coşurile standard de consum ajustate în funcţie de vârstă şi sex. Deşi, aceste grupuri au nevoi distincte de protecţie şi sprijin psihosocial, ele nu generează, de regulă, costuri materiale regulate şi cuantificabile care să depăşească cele deja incluse în coşurile de subzistenţă ajustate (de exemplu, îmbrăcăminte, igienă, alimentaţie).

32. În absenţa unor date solide privind necesităţile lor materiale suplimentare specifice, aplicarea Hotărârii Guvernului nr.520/2006 nu este justificată. Cu toate acestea, în cazurile în care aceste persoane beneficiază de servicii specializate (de exemplu, consiliere psihologică sau reabilitare, supraveghere 24/7, asistenţă personală zilnică, echipamente sau terapii specializate), costurile aferente ar trebui bugetate separat, în cadrul serviciilor de sănătate sau protecţie, şi nu ca parte a condiţiilor materiale de primire.

Secţiunea a 3-a.

Etapa a III-a - Calcularea costurilor individuale (per solicitant de azil)

33. Etapa trei constă în realizarea calculului costurilor individuale, adică estimarea cheltuielilor lunare sau anuale per solicitant de azil. Acest calcul se efectuează utilizând preţuri curente de piaţă sau date contractuale obţinute de autorităţile publice sau organizaţiile implicate în gestionarea recepţiei. Se ţine cont de cantitatea şi frecvenţa consumului pentru fiecare categorie de produse sau servicii, precum şi de eventualele diferenţe regionale. Astfel, se obţine un cost estimativ realist, adaptat fiecărui tip de beneficiar şi fiecărei perioade din an.

34. Costul total individual pentru un solicitant de azil este suma dintre coşul alimentar (stabilit normativ) şi coşul non-alimentar. Acest principiu de bază stă la fundamentul estimării costurilor aferente condiţiilor materiale de primire. Costul individual va fi estimat separat pentru fiecare categorie de solicitanţi de azil, sub forma unei valori medii lunare (a se vedea Formula nr.1).

35. Pentru estimarea costurilor aferente asigurării condiţiilor materiale de primire a solicitanţilor de azil, este esenţială utilizarea datelor privind minimul de existenţă, publicate de către Biroul Naţional de Statistică, cu ajustările metodologice detaliate la etapa a 2-a. Aceste date oferă un punct de referinţă pentru definirea nevoilor de bază ale diferitelor categorii de populaţie şi permit conturarea unui cadru standardizat de analiză a cheltuielilor necesare.

36. În prezent, Biroul Naţional de Statistică publică minimul de existenţă dezagregat pe categorii de populaţie în Banca de date statistice, pe semestre şi în funcţie de mediul de reşedinţă. Cu toate acestea, structura actuală a datelor disponibile în Banca de date statistice nu permite calcularea directă a costurilor estimative pentru solicitanţii de azil, aşa cum este prevăzut în metodologia descrisă anterior. Mai exact, lipseşte dezagregarea datelor la nivel trimestrial, iar în cazul coşului non-alimentar, datele nu sunt publicate în detaliu suficient pentru a permite o estimare adecvată a cheltuielilor specifice.

37. În aceste condiţii, este necesar ca anual să fie solicitate de la Biroul Naţional de Statistică date detaliate şi dezagregate pe trimestre, atât pentru coşul alimentar (a se vedea Tabelul nr.1), cât şi pentru coşul non-alimentar (a se vedea Tabelul nr.2), pentru toate categoriile relevante de populaţie, cu reşedinţă în municipiul Chişinău, pentru anul precedent.

38. Pe baza datelor solicitate, urmează a fi efectuate estimările aferente coşurilor de consum nealimentare pentru fiecare trimestru şi pentru fiecare categorie de beneficiar, în conformitate cu ajustările prezentate şi detaliate în anexa nr.1 la prezentul Ghid. În ceea ce priveşte coşul alimentar, valorile utilizate în estimare sunt preluate direct din datele furnizate de Biroul Naţional de Statistică.

39. Este important de menţionat că Biroul Naţional de Statistică estimează minimul de existenţă prin aplicarea unor norme de consum ştiinţific fundamentate pentru coşul alimentar şi utilizând metode statistice pentru determinarea cheltuielilor aferente mărfurilor industriale, serviciilor, precum şi a primelor şi contribuţiilor obligatorii. Astfel, spre deosebire de coşul alimentar, cheltuielile pentru componenta nealimentară nu sunt normate, ci se bazează pe datele colectate prin CBGC.

40. În acest context, datele furnizate de Biroul Naţional de Statistică pentru coşul nealimentar sunt obţinute printr-un calcul indirect, plecând de la valoarea coşului alimentar şi ponderea cheltuielilor alimentare în totalul cheltuielilor gospodăriilor casnice, conform cercetărilor menţionate. Cu alte cuvinte, valoarea coşului de consum non-alimentar este calculată ca diferenţa dintre minimul de existenţă şi ponderea cheltuielilor alimentare în cheltuielile totale ale gospodăriilor (a se vedea Tabelul nr.4).

Tabelul nr.4. Calcularea mărimii minimului de existenţă pentru grupe socio-demografice a populaţiei de către Biroul Naţional de Statistică, 2024

41. Totodată, Biroul Naţional de Statistică colectează trimestrial informaţii detaliate privind cheltuielile pentru procurarea mărfurilor industriale, plata serviciilor, precum şi contribuţiile obligatorii pentru întreaga listă de articole la care respondenţii oferă date, aşa cum este prezentată în anexa nr.1 la prezentul Ghid. Aceste date pot fi utilizate pentru a determina cheltuielile aferente fiecărui articol, însă fără dezagregare pe categorii de beneficiari.

42. Pentru a ajusta coşul de consum non-alimentar în conformitate cu modificările prevăzute în anexa nr.1 de la prezentul Ghid, se va determina ponderea cheltuielilor aferente articolelor relevante pentru solicitanţii de azil (conform anexei nr.2 la prezentul Ghid) în totalul cheltuielilor corespunzătoare tuturor articolelor incluse în anexa nr.1 la prezentul Ghid. Această pondere, care s-a menţinut relativ constantă în ultimii trei ani – aproximativ 57% – va fi aplicată valorilor furnizate de Biroul Naţional de Statistică pentru componenta nealimentară a coşului de consum, pentru fiecare categorie de beneficiar (a se vedea Formula nr.2).

43. Prin aplicarea acestei ponderi asupra valorii coşului nealimentar calculat pentru întreaga listă de articole din anexa nr.1 la prezentul Ghid, se va obţine valoarea ajustată a coşului nealimentar specific solicitanţilor de azil, diferenţiată pe categorii de beneficiari. Valorile ajustate se determină la nivel anual, prin calcularea mediei aritmetice a valorilor trimestriale (a se vedea Formula nr.3).

44. Ulterior, prin însumarea valorii ajustate a coşului nealimentar cu cea a coşului alimentar (preluată din datele Biroului Naţional de Statistică), se va determina minimul de existenţă – respectiv costurile minime lunare estimate (a se vedea Formula nr.4) – pentru solicitanţii de azil, pentru fiecare categorie de beneficiar în parte.

45. Mărimea minimului de existenţă – pentru solicitanţii de azil, pentru fiecare categorie de beneficiar în parte sunt estimate în Tabelul nr.5.

46. Estimările privind costurile pentru acoperirea necesităţilor materiale ale solicitanţilor de azil se bazează pe datele aferente minimului de existenţă, structurate pe şase categorii distincte de beneficiari, aşa cum sunt prevăzute în cadrul normativ naţional privind calcularea acestuia. Aceste categorii standard includ: copii (pe grupe de vârstă), adulţi apţi de muncă, persoane pensionate, fiind utilizate pentru a reflecta diversitatea compoziţiei populaţiei în procesul de evaluare a nivelului minim de trai.

Tabelul nr.5. Calcularea mărimii minimului de existenţă pentru grupe socio-demografice a solicitanţilor de azil, valori medii pentru anul 2024

47. Cadrul legal specific referitor la azil, în special Legea nr.270/2008, defineşte o categorie suplimentară de solicitanţi – solicitanţii de azil cu necesităţi speciale. Această categorie include următoarele subgrupuri vulnerabile - copii, copii neînsoţiţi, familii monoparentale cu copii, persoane cu dizabilităţi, femei gravide, victime ale traficului de fiinţe umane, persoane cu dizabilităţi psihosociale şi intelectuale, persoane cu tulburări mintale şi de comportament, precum şi persoane care au fost supuse torturii, violului sau altor forme grave de violenţă psihologică, psihică sau sexuală, victime ale violenţei în familie, persoane care au atins vârsta de pensionare în condiţiile Legii nr.156/1998, ale căror necesităţi speciale au fost constatate în urma unei evaluări individuale a situaţiei lor.

48. O parte dintre aceste categorii se regăsesc deja în structura minimului de existenţă – de exemplu, copiii sau persoanele vârstnice – astfel încât pentru ele pot fi aplicate direct valorile standard estimate. Însă pentru alte subgrupuri, precum persoanele cu dizabilităţi sau victimele violenţei, care nu sunt acoperite explicit de categoriile din normativul privind minimul de existenţă, este necesară o abordare alternativă în estimarea costurilor unitare.

49. O sursă metodologică complementară este Hotărârea Guvernului nr.520/2006. Acest act normativ oferă referinţe concrete privind cheltuielile necesare pentru îngrijirea unor categorii vulnerabile, inclusiv costuri aferente îmbrăcămintei, igienei, alimentaţiei şi altor nevoi esenţiale, contribuind astfel la completarea lacunelor existente în metodologia aplicabilă minimului de existenţă. Această abordare mixtă – prin utilizarea în paralel a normativului privind minimul de existenţă şi a Hotărârii Guvernului nr.520/2006 – permite estimarea mai completă a costurilor pentru toate categoriile de solicitanţi de azil prevăzute în Legea nr.270/2008. Rezultatele acestor estimări sunt prezentate în Tabelul nr.6, unde sunt reflectate costurile unitare aferente fiecărei categorii.

Tabelul nr.6. Estimările de costuri medii anuale pentru toate categoriile de solicitanţi de azil pentru anul 2024

50. Costurile lunare sunt calculate din supoziţia că perioada medie de condiţii materiale de primire a solicitanţilor de azil va constituie 6 luni (a se vedea Formula nr.5). Costul unitar estimat în baza Hotărârii Guvernului nr.520/2006 se aplică exclusiv persoanelor cu dizabilităţi. Pentru celelalte categorii vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilităţi psihosociale şi intelectuale, costurile unitare aferente condiţiilor materiale de primire sunt considerate echivalente cu cele ale solicitanţilor de azil care nu prezintă aceste tipuri de dizabilităţi. Această abordare se justifică prin faptul că serviciile medicale specifice destinate acestor categorii vor fi evaluate şi incluse separat, într-o etapă ulterioară a procesului de estimare.

Secţiunea a 4-a.

Etapa a IV-a - Estimarea costurilor totale la nivel de buget de stat

51. Etapa a IV-a vizează estimarea costurilor totale la nivelul bugetului de stat, prin înmulţirea valorilor individuale cu numărul prognozat de solicitanţi de azil pentru perioada analizată. Această prognoză trebuie să se bazeze pe scenarii realiste – conservator, moderat şi pesimist – şi să ţină cont de tendinţele anterioare, crizele regionale şi potenţialele evoluţii geopolitice. Se iau, de asemenea, în calcul durata medie de şedere în centrele de primire şi distribuţia beneficiarilor pe categorii.

52. Pentru a determina cu acurateţe costurile totale ce urmează a fi incluse în bugetul de stat pentru asigurarea condiţiilor materiale de primire destinate solicitanţilor de azil, este necesară parcurgerea unui set suplimentar de paşi metodologici, care să completeze datele privind costurile unitare estimate pentru fiecare categorie de beneficiar.

53. În primul rând, costurile unitare sunt calculate pornind de la un an de referinţă pentru care există date statistice disponibile – de regulă, un an anterior anului bugetar de planificare. Prin urmare, pentru a estima costurile totale aferente anului bugetar următor (sau pentru intervalul de trei ani în cazul estimărilor incluse în cadrul bugetar pe termen mediu), este necesară actualizarea valorii acestor costuri unitare. Această ajustare se realizează prin aplicarea unor coeficienţi de indexare, fundamentaţi pe prognozele oficiale privind evoluţia indicelui preţurilor de consum sau a inflaţiei, furnizate de autorităţile competente (cum ar fi Ministerul Finanţelor sau Biroul Naţional de Statistică).

54. În al doilea rând, un element esenţial în calculul costurilor totale îl reprezintă estimarea numărului de solicitanţi de azil care urmează a beneficia de aceste condiţii materiale de primire. Aceste date trebuie să fie dezagregate pe categorii relevante (vârstă, sex, statut familial) şi să reflecte scenariile probabile privind fluxul de solicitanţi în perioada de referinţă. În prezent, costurile sunt estimate doar pentru persoanele cazate în Centrul de cazare. Însă, dacă se va decide extinderea acordării acestor condiţii şi pentru solicitanţii aflaţi în afara Centrului de cazare, va fi necesară colectarea şi analiza unor date suplimentare care să reflecte întreaga populaţie de solicitanţi de azil aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de locul de reşedinţă.

55. Aceşti doi paşi – actualizarea costurilor unitare şi estimarea numărului total de beneficiari – sunt detaliaţi în textul ce urmează, unde sunt explicate ipotezele utilizate, sursele de date, precum şi formulele aplicate pentru determinarea valorilor totale ce vor fi incluse în bugetul de stat şi, după caz, în cadrul bugetar pe termen mediu. În baza datelor actualizate a costurilor şi estimarea numărului total de beneficiari se vor calcula sumele anuale prognozate de cheltuieli pentru condiţiile materiale de primire, care este şi ultima etapă de estimare a costurilor.

56. Pasul 1. Actualizarea costurilor unitare în funcţie de prognoza inflaţiei: procesul de estimare a costurilor totale pentru condiţiile materiale de primire destinate solicitanţilor de azil constă în actualizarea valorilor unitare, calculate pentru anul de referinţă (ex. 2024), în funcţie de prognoza inflaţiei (calculat în baza indicelui mediului anual al preţurilor de consum).

57. Această ajustare este necesară pentru a reflecta evoluţia aşteptată a preţurilor în perioada bugetară analizată şi pentru a asigura o estimare realistă şi actualizată a cheltuielilor care urmează a fi incluse în bugetul de stat sau în cadrul bugetar pe termen mediu (a se vedea Formula nr.6).

58. Sursa principală şi cea mai credibilă de date oficiale privind prognoza inflaţiei în Republica Moldova este Banca Naţională a Moldovei. Instituţia publică trimestrial Raportul asupra inflaţiei, care include analize macroeconomice detaliate, precum şi prognoze privind evoluţia indicelui mediului anual al preţurilor de consum pe termen mediu.

59. Pentru actualizarea costurilor unitare, va fi consultată cea mai recentă ediţie a acestui raport, disponibilă pe site-ul web oficial al Băncii Naţionale a Moldovei, în secţiunea Publicaţii → Rapoarte asupra inflaţiei.

60. În cadrul prezentării PowerPoint asociate raportului, se regăseşte un slide intitulat “Prognoza inflaţiei pe termen mediu”, care conţine valorile prognozate ale indicelui mediului anual al preţurilor de consum pentru următorii doi ani bugetari. De exemplu, în raportul publicat în trimestrul II al anului 2024, sunt prezentate următoarele estimări:

60.1. subpunct pentru anul 2025: inflaţia indicelui mediului anual al preţurilor de consum medie anuală prognozată este de 7,5%;

60.2. subpunct pentru anul 2026: inflaţia indicelui mediului anual al preţurilor de consum medie anuală prognozată este de 4,0%.

61. În cazul în care se elaborează estimări pentru întregul cadru bugetar pe termen mediu (CBTM), ce cuprinde o perioadă de trei ani (de exemplu, 2025–2027 sau 2026–2028), este posibil ca pentru ultimii ani ai perioadei (de regulă, al treilea an) să nu existe o prognoză oficială disponibilă. În astfel de cazuri, se va aplica o ipoteză tehnică, potrivit căreia rata inflaţiei indicelui mediului anual al preţurilor de consum medii anuale este de 5%. Această valoare corespunde ţintei de inflaţie pe termen mediu stabilite de Banca Naţională a Moldovei în conformitate cu cadrul său normativ de politică monetară.

62. Astfel, pentru anii 2027 şi 2028, în lipsa unei prognoze oficiale, se va utiliza o rată anuală de 5% pentru ajustarea valorii costurilor unitare.

63. Pe baza acestor rate prognozate ale inflaţiei indicelui mediului anual al preţurilor de consum, costurile unitare calculate pentru anul de referinţă 2024 vor fi ajustate astfel:

63.1. subpunct pentru anul 2025, costurile vor fi majorate cu 7,5%;

63.2. subpunct pentru anul 2026, costurile vor fi majorate cu 4,0% faţă de nivelul estimat pentru 2025;

63.3. subpunct pentru anii 2027 şi 2028, se va aplica o creştere anuală de 5%, cumulativ faţă de anul precedent.

64. Pe baza acestor rate prognozate ale inflaţiei indicelui mediului anual al preţurilor de consum, costurile unitare estimate pentru anul de referinţă 2024 au fost actualizate pentru fiecare dintre anii bugetari următori, în conformitate cu metodologia descrisă anterior (a se vedea Tabelul nr.7). Astfel, estimările reflectă evoluţiile anticipate ale preţurilor de consum şi permit o planificare bugetară coerentă pentru perioada acoperită de cadrul bugetar pe termen mediu.

Tabelul nr.7. Prognoza de costuri medii anuale pentru toate categoriile de solicitanţi de azil pe termen mediu

65. În procesul de estimare şi alocare a costurilor pentru condiţiile materiale de primire, instituţiile responsabile se confruntă frecvent cu situaţii în care un solicitant de azil sau un grup de solicitanţi întruneşte simultan criteriile mai multor categorii standard prevăzute de Legea nr.270/2008.

66. Pentru a asigura aplicarea unitară, transparentă şi eficientă din punct de vedere bugetar a normelor, se recomandă o abordare standardizată de combinare a categoriilor, fundamentată pe evaluarea individuală şi pe selectarea unei singure categorii de bază pentru fiecare persoană. Această abordare standardizată se bazează pe următoarele principii:

66.1. principiul evaluării individuale: evaluarea necesităţilor şi calcularea costurilor pentru condiţiile materiale de primire se realizează la nivel individual, indiferent dacă solicitantul face parte dintr-o gospodărie (de exemplu, familie monoparentală). Orice combinaţie mixtă este descompusă în persoane distincte, fiecare cu caracteristici proprii relevante pentru încadrarea într-o categorie standard (vârstă, gen, stare de sănătate, dizabilitate, sarcină, statut de victimă a traficului). Pentru grupuri familiale, costul total estimat se determină prin însumarea costurilor individuale, calculate separat pentru fiecare membru al grupului, conform categoriilor standard aplicabile. Categoria “familie” are un rol administrativ şi statistic, însă nu constituie o unitate autonomă de calcul bugetar.

66.2. principiul unicităţii categoriei de bază per persoană: pentru fiecare persoană evaluată, se identifică toate categoriile standard în care aceasta s-ar putea încadra. Cu toate acestea, fiecărui solicitant i se atribuie o singură categorie principală, utilizată pentru calculul costurilor. Coşurile de existenţă aferente diferitelor categorii nu se cumulează pentru aceeaşi persoană, chiar dacă aceasta îndeplineşte simultan criteriile mai multor categorii. Acest principiu asigură claritate metodologică, evită dubla finanţare şi permite o evidenţă bugetară coerentă.

66.3. principiul prevalării costurilor minime: atunci când o persoană se încadrează simultan în mai multe categorii standard, se aplică, ca regulă generală, categoria care generează costul lunar cel mai mic, pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare. Excepţia este în cazul în care evaluarea individuală constată necesităţi speciale suplimentare, strict documentate, care implică costuri structurale mai ridicate (de exemplu, asistenţă medicală permanentă, suport psihosocial specializat), se acordă prioritate categoriilor care reflectă aceste vulnerabilităţi. În astfel de situaţii, se selectează categoria cu costul lunar cel mai mare, dintre cele care acoperă în mod adecvat necesitatea specială identificată (a se vedea Exemplu ilustrativ nr.1). Categoriile pentru care prevalează regula costului maxim sunt - persoane cu dizabilităţi, persoane cu dizabilităţi psihosociale şi intelectuale, femei gravide, victime ale traficului de fiinţe umane, copii neînsoţiţi.

Exemplu ilustrativ nr.1. Aplicarea abordării standardizate în cazul unui caz mixt

67. Pasul 2. Estimarea numărului total de beneficiari: pentru estimarea corectă a numărului total de beneficiari este necesară o abordare etapizată, fundamentată pe date istorice detaliate şi pe metode analitice de prognoză. Nu este suficientă simpla raportare a numărului total de solicitanţi dintr-un singur an. Analiza trebuie să includă o serie de elemente suplimentare care oferă o imagine completă asupra dinamicii reale a fenomenului.

68. Pasul 2 este format din două etape: colectarea datelor lunare privind numărul efectiv de solicitanţi de azil prezenţi în Centrul de cazare, prognozarea numărului de solicitanţi de azil care vor fi cazaţi în Centrul de cazare în următorii trei ani.

69. Prima etapă constă în colectarea datelor lunare privind numărul efectiv de solicitanţi de azil prezenţi în Centrul de cazare, pentru o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi. Aceste date trebuie, pe cât posibil, să fie dezagregate pe categorii relevante de solicitanţi (de exemplu, în funcţie de vârstă, sex, statut familial, vulnerabilitate), pentru a permite analize detaliate şi estimări diferenţiate. Pe baza acestor date lunare se va calcula media lunară anuală a beneficiarilor pentru fiecare an în parte.

70. Media lunară a numărului de solicitanţi de azil reflectă numărul mediu de persoane aflate într-o lună calendaristică în Centrul de cazare pe parcursul unui an (a se vedea Tabelul nr.8).

71. Această valoare se determină prin calcularea mediei aritmetice a numărului de solicitanţi de azil înregistraţi în fiecare lună din anul respectiv. Indicatorul oferă o imagine generală a gradului de ocupare a Centrului de cazare şi este esenţial pentru analiza evoluţiei în timp, precum şi pentru estimarea necesarului de resurse bugetare.

Tabelul nr.8. Numărul mediu lunar de solicitanţi de azil din Centrul de cazare în ultimii trei ani

72. A doua etapă vizează prognozarea numărului de solicitanţi de azil care vor fi cazaţi în Centrul de cazare în următorii trei ani. Deoarece o analiză bazată pe date dintr-un singur an nu permite identificarea unei tendinţe credibile, se recomandă utilizarea unei serii de date mai extinse – de exemplu, din ultimii trei ani – pentru a realiza o extrapolare liniară a evoluţiei. Totuşi, extrapolarea liniară oferă estimări robuste doar în condiţiile în care tendinţele anuale sunt relativ stabile şi nu au fost afectate de factori excepţionali. În contextul Republicii Moldova, în anii 2022 şi 2023, numărul solicitanţilor de azil cazaţi a fost puternic influenţat de fluxul masiv de persoane provenite din Ucraina, fapt ce a distorsionat tendinţa obişnuită de evoluţie a acestui indicator.

73. În condiţiile în care datele istorice recente reflectă o situaţie atipică, este oportună aplicarea unei metode alternative de prognozare, mai simplă şi mai rezistentă la valori extreme – şi anume, media mobilă (a se vedea Formula nr.7). Această metodă permite netezirea variaţiilor neobişnuite dintr-un an sau doi şi oferă o estimare mai stabilă, bazată pe media aritmetică a valorilor observate într-o perioadă reprezentativă (de regulă ultimii 2–3 ani). Astfel, în locul unei extrapolări automate a unei tendinţe distorsionate, estimările pentru anii următori vor reflecta mai realist nivelurile medii ale ultimilor ani, reducând riscul de supradimensionare sau subestimare a necesarului de resurse bugetare.

74. Rezultatele obţinute prin aplicarea metodei mediei mobile pentru anul 2024 (n=3, adică media ultimilor trei ani 2021 - 2023) indică o valoare prognozată de 83 de persoane, comparabilă cu estimarea de 85 obţinută pe baza datelor efective privind solicitanţii de azil cazaţi în centre (a se vedea Tabelul nr.9).

75. Pentru următoarele perioade urmează de aplicată media mobilă pe baza a patru ani precedenţi, în scopul de a atenua influenţa disproporţionată a şocului cauzat de influxul masiv de solicitanţi de azil din anii precedenţi.

76. Această abordare permite obţinerea unor estimări mai stabile şi mai prudente, reflectând o creştere moderată şi o tendinţă de stabilizare a numărului de solicitanţi de azil care vor fi cazaţi în centre şi vor beneficia de condiţii materiale de primire în anii următori. Tocmai această abordare de medie mobilă pentru ultimii patru ani precedenţi se recomandă pentru următoarele etape de prognozare.

Tabelul nr.9. Prognoza numărului mediu lunar de solicitanţi de azil în baza mediei mobile (n=3)

77. Pasul 3: Estimarea costurilor totale pentru condiţiile materiale de primire: după determinarea numărului mediu lunar al solicitanţilor de azil pentru fiecare categorie, pe baza datelor din ultimii trei ani, se poate estima costul total suportat de bugetul public în anul de referinţă, în acest caz – anul 2024. Estimarea se realizează prin înmulţirea numărului mediu lunar de solicitanţi de azil cu costul unitar estimat pentru fiecare categorie, ceea ce oferă costul total lunar. Pentru a obţine costul anual estimat, costul lunar rezultat se multiplică cu 12 luni, corespunzător duratei unui an bugetar complet (a se vedea Formula nr.8).

78. Această metodă oferă o estimare a impactului financiar generat de cazarea solicitanţilor de azil asupra bugetului public. De exemplu, în anul 2024 costurile pentru condiţiile materiale de primire estimate în baza metodologiei curente s-ar fi ridicat la aproximativ 2,6 milioane MDL (a se vedea Tabelul nr.10).

Tabelul nr.10. Estimarea costurilor totale pentru condiţiile materiale de primire în anul 2024, MDL

79. Ultima fază a procesului constă în estimarea costurilor totale anuale, pe baza prognozei numărului de solicitanţi de azil şi a costurilor medii unitare prognozate pentru fiecare categorie de beneficiar. Metodologia aplicată este similară celei utilizate pentru calcularea costurilor în anul de referinţă. Mai exact, numărul prognozat de solicitanţi de azil din fiecare categorie se înmulţeşte cu costul unitar estimat pentru aceeaşi categorie în anul respectiv, obţinându-se astfel costul total lunar pentru fiecare grup. Ulterior, această sumă se înmulţeşte cu 12 (numărul lunilor dintr-un an), pentru a determina costul total anual estimat per categorie. În final, costurile anuale pentru toate categoriile vor fi cumulate pentru a obţine valoarea totală prognozată a cheltuielilor bugetare legate de acordarea condiţiilor materiale de primire (a se vedea Tabelul nr.11).

Tabelul nr.11. Prognoza costului total al condiţiilor materiale de primire, MDL

80. Estimarea costurilor totale, realizată pe baza prognozei numărului de solicitanţi de azil şi a costurilor medii unitare prognozate pentru fiecare categorie de beneficiar, se structurează în două componente, după cum urmează:

80.1. prognoza privind evoluţia costului coşurilor alimentare pentru toate categoriile de solicitanţi de azil (a se vedea anexa nr.3 la prezentul Ghid);

80.2. prognoza privind evoluţia costului coşurilor non-alimentare pentru toate categoriile de solicitanţi de azil (a se vedea anexa nr.4 la prezentul Ghid).

Secţiunea a 5-a.

Etapa a V-a - Ajustarea şi actualizarea periodică a estimărilor

81. Pentru ca acest mecanism de estimare să rămână valid în timp, este necesară ajustarea periodică a costurilor, în special în contextul inflaţiei sau al modificării standardelor minime de trai.

82. Pentru a menţine actualitatea şi relevanţa estimărilor, costurile sunt ajustate anual, utilizând indicatori oficiali precum indicele mediului anual al preţurilor de consum şi mărimea minimului de existenţă.

83. Această ajustare este esenţială pentru a răspunde evoluţiilor economice şi pentru a menţine sprijinul acordat solicitanţilor de azil la un nivel adecvat şi demn.

84. Estimarea anuală a costurilor aferente condiţiilor materiale de primire a solicitanţilor de azil este un proces esenţial pentru asigurarea unui răspuns instituţional adecvat, echitabil şi sustenabil din partea statului.

85. Acest proces se realizează în cadrul exerciţiilor anuale şi multianuale de planificare bugetară, în conformitate cu Setul metodologic privind elaborarea, aprobarea şi modificarea bugetului, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr.124/2023 şi este reglementat în conformitate cu principiile transparenţei, predictibilităţii şi eficienţei utilizării resurselor publice.

86. Estimările se fundamentează pe metodologia detaliată descrisă în prezentul document, care utilizează ca bază de referinţă minimul de existenţă calculat şi publicat oficial de Biroul Naţional de Statistică.

87. Această abordare permite alinierea cheltuielilor la standardele naţionale privind traiul decent şi evitarea tratamentului discriminatoriu al solicitanţilor de azil în raport cu cetăţenii Republicii Moldova.

88. Calculul costurilor are loc în mai multe etape: selectarea bazei de referinţă, stabilirea structurii consumului pe categorii de beneficiari, estimarea costurilor individuale şi agregarea acestora în funcţie de numărul prognozat de beneficiari.

89. În final, estimările realizate trebuie integrate în ciclul anual de planificare bugetară, precum şi în cadrul bugetar pe termen mediu. Acest lucru presupune includerea cheltuielilor aferente condiţiilor de primire în proiectul legii bugetului de stat, dar şi în documentele strategice multianuale relevante.

Secţiunea a 6-a.

Etapa a VI-a - Integrarea estimărilor în planificarea bugetară anuală şi multianuală

90. Integrarea estimărilor în procesele de planificare bugetară asigură nu doar alocarea predictibilă a resurselor, ci şi coerenţa între politicile de azil, cele sociale şi cele fiscale.

91. Prin această abordare structurată şi fundamentată, statul îşi consolidează capacitatea de a răspunde în mod sustenabil şi echitabil nevoilor solicitanţilor de azil.

92. Integrarea acestor estimări în ciclul bugetar naţional se realizează în cadrul a două procese complementare: elaborarea Cadrului bugetar pe termen mediu şi elaborarea proiectului anual al legii bugetului de stat.

93. Ambele procese urmează un calendar bugetar stabilit de Ministerul Finanţelor şi presupun participarea autorităţilor publice responsabile din domeniul azilului – Inspectoratul General pentru Migraţie.

94. În cadrul exerciţiului de elaborare a Cadrului bugetar pe termen mediu, estimările costurilor sunt integrate în documentele strategice multianuale, care stabilesc obiectivele de politici, limitele de cheltuieli şi priorităţile sectoriale pe o perioadă de trei ani. Procesul Cadrului bugetar pe termen mediu începe în luna ianuarie, cu actualizarea grupurilor de lucru şi evaluarea cadrului macroeconomic, şi continuă până la 1 iunie, când Guvernul aprobă oficial documentul.

95. Strategia sectorială elaborată de Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv cu propunerile din domeniul azilului, sunt prezentate Ministerului Finanţelor până la 31 martie, asigurând corelarea dintre angajamentele de politici şi resursele planificate.

96. Propunerile pentru Cadrul bugetar pe termen mediu, în partea ce ţine de condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, sunt fundamentate pe metodologia actualizată. Acestea trebuie să reflecte prognozele privind numărul de solicitanţi de azil, structura lor socio-demografică şi preşurile actuale de pe piaţă.

97. Conform calendarului bugetar naţional, în fiecare an până la 1 iunie, Ministerul Finanţelor, în baza prevederilor Cadrului bugetar pe termen mediu, emite circulara privind elaborarea propunerilor de buget. Ulterior, până la 1 iulie, Ministerul Afacerilor Interne (în baza propunerii Inspectoratului General pentru Migraţie), transmit propunerile bugetare conform formularului solicitat.

98. În perioada lunilor iulie–octombrie, Ministerul Finanţelor analizează propunerile primite, evaluează compatibilitatea acestora cu limitele de cheltuieli şi politicile bugetar-fiscale şi finalizează proiectul legii bugetului de stat.

99. Acest proiect, care include şi costul pentru condiţiile materiale de primire acordate solicitanţilor de azil, este transmis Guvernului spre aprobare până la 15 octombrie, iar Parlamentului pentru adoptare până la 1 decembrie, conform termenelor stabilite de lege.

100. După aprobarea Bugetului de stat pentru anul bugetar respectiv, valorile estimate sunt validate şi operaţionalizate prin ordinul şefului Inspectoratului General pentru Migraţie, a listei costurilor oficiale medii lunare pentru toate categoriile de solicitanţi de azil prevăzute de Legea nr.270/2008, utilizate în prezenta metodologie.

101. Această listă constituie reperul unic şi oficial pentru procesul operaţional de alocare a resurselor financiare aferente condiţiilor materiale de primire, asigurând aplicarea unitară, previzibilă şi comparabilă a costurilor pentru fiecare categorie standard.

102. Aprobarea anuală a listei costurilor prin act administrativ permite alinierea directă a estimărilor metodologice la parametrii bugetari aprobaţi, evitarea interpretărilor neuniforme în procesul de implementare, precum şi facilitarea controlului financiar şi a auditului cheltuielilor publice.

Anexa nr.1

la Ghidul metodologic privind modul

de estimare a costurilor pentru condiţiile

materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

Lista mărfurilor industriale, serviciilor prestate,

a primelor şi a contribuţiilor obligatorii care fac parte din coşul non-alimentar

al minimului de existenţă şi propunerile de ajustare

Ordinul MMPS Nr. 147/2013

Anexa nr.2

la Ghidul metodologic privind modul

de estimare a costurilor pentru condiţiile

materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

Lista ajustată a mărfurilor industriale, serviciilor prestate,

a primelor şi a contribuţiilor obligatorii care fac parte din coşul non-alimentar al minimului

de existenţă conform noilor coduri din cadrul Cercetării bugetelor gospodăriilor casnice

Anexa nr.3

la Ghidul metodologic privind modul

de estimare a costurilor pentru condiţiile

materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

Prognoza privind evoluţia costului coşurilor

alimentare pentru toate categoriile de solicitanţi de azil

Anexa nr.4

la Ghidul metodologic privind modul

de estimare a costurilor pentru condiţiile

materiale de primire acordate solicitanţilor de azil

Prognoza privind evoluţia costului coşurilor

non-alimentare pentru toate categoriile de solicitanţi de azil