Ordin nr.60 din 08.08.2006 cu privire la aprobarea Modificărilor şi completărilor nr. 2 la Standardul Naţional de Contabilitate 17 "Contabilitatea arendei (chiriei)"

MINISTERUL FINANŢELOR

O R D I N

cu privire la aprobarea Modificărilor şi completărilor nr.2 la Standardul

Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”

nr.  60  din  08.08.2006

 (în vigoare 01.09.2006) 

Monitorul Oficial nr. 138-141 art.473 din 01.09.2006

* * *

Întru executarea prevederilor Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.710 din 23 septembrie 1994 „Cu privire la Programul de stat de trecere a Republicii Moldova la sistemul mondial de contabilitate şi statistică” şi în baza Legii contabilităţii nr.426-XIII din 4 aprilie 1995,

ORDON:

1. Se aprobă Modificările şi completările nr.2 la Standardul Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”.

2. Prezentele modificări şi completări intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Modificarea şi completarea nr. 2

la Standardul Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”

Standardul Naţional de Contabilitate 17 „Contabilitatea arendei (chiriei)”, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr.32 din 3 martie 2000 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.27-28 din 9 martie 2000), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1. În titlul standardului cuvîntul „chiriei” se substituie prin cuvîntul „leasingului”.

2. Textul din paragraful 1 se completează în final cu următoarea sintagmă „ , şi standardului internaţional de contabilitate 17 „Contracte de leasing”, adoptat de Comitetul SIC în anul 2005”.

3. La paragraful 2:

după cuvintele „operaţiunilor de arendă” se introduc cuvintele „ , leasing, locaţiune”;

după cuvîntul „arendaş” se introduce cuvîntul „(locatar)”;

după cuvîntul „arendator” se introduce cuvîntul „(locator)”;

paragraful se completează în final cu cuvintele „ , leasingului şi locaţiunii”.

4. La paragraful 3, după cuvîntul „leasing,” se introduce cuvîntul „locaţiune,”.

5. La paragraful 4:

cuvintele „inclusiv leasing-ul” se substituie prin cuvintele „leasing, locaţiune”;

 la literele a) şi b), cuvîntul „acordurilor” se substituie prin cuvîntul „contractelor”, iar la litera a) după cuvîntul „arendă” se introduce cuvîntul „(concesiune)”;

paragraful se completează cu literele c) şi d), cu următorul cuprins:

„c) investiţiei imobiliare închiriate de către arendatori în baza unui contract de arendă operaţională şi proprietăţii utilizatorilor care este înregistrată drept investiţie imobiliară (S.N.C. 40 „Investiţii imobiliare”).

Exemplu. Întreprinderea X arendează o clădire şi terenul aferent, după care încheie un contract de subarendă cu o persoană terţă. În acest caz, la arendaş, clădirea şi terenul vor fi calificate drept investiţii imobiliare în conformitate cu prevederile S.N.C. 40 „Investiţii imobiliare”.

Terenul şi clădirea pot fi contabilizate ca un singur activ;

d) activelor biologice deţinute de arendatori în baza unui contract de arendă finanţată şi activelor biologice închiriate de către arendatori în baza unui contract de arendă operaţională (S.N.C. 6 „Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole”)”.

6. După paragraful 4 se introduce un paragraf nou, care devine paragraful 5, cu următorul cuprins:

„5. Prezentul standard se aplică acelor contracte de arendă, locaţiune sau leasing care transferă dreptul de utilizare a activelor, chiar în cazul în care, pentru utilizarea sau întreţinerea activelor respective, arendatorului (locatorului) i se poate cere efectuarea unor servicii suplimentare (servicii comunale, servicii telefonice). Acest standard nu se aplică în cazul contractelor de servicii care nu implică transmiterea dreptului de utilizare a bunurilor între părţile contractante.”.

7. Paragraful 5 devine paragraful 6.

8. La paragraful 6:

definiţia noţiunii „Leasing” se substituie prin textul, cu următorul cuprins:

„totalitatea raporturilor prin care o parte (locator) se obligă, la cererea unei alte părţi (locatar), să asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau produs de locator, contra unei plăţi periodice (rată de leasing), iar la expirarea contractului - să respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing sau de a face să înceteze raporturile contractuale.”;

definiţia noţiunii „Leasing direct” se substituie prin textul, cu următorul cuprins:

„operaţiune de leasing în cadrul căreia locatorul întruneşte concomitent şi calitatea de furnizor al bunului.”;

definiţia noţiunii „Leasing reversibil” se substituie prin textul, cu următorul cuprins:

„Leasing reversibil (lease-back) – operaţiune în cadrul căreia o parte transmite unei alte părţi proprietatea unui bun în scopul de a-l lua ulterior în leasing.”;

după definiţia noţiunii „Leasing reversibil” se introduce textul, cu următorul cuprins:

 „Locaţiune – totalitatea raporturilor prin care o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părţi (locatar) un bun determinat individual în folosinţă şi posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.”;

după definiţia noţiunii „începutul termenului de arendă” se introduce textul, cu următorul cuprins:

„Începutul contractului de arendă – prima dată anterioară datei semnării contractului de arendă şi data angajamentului părţilor de a respecta principalele prevederi ale contractului de arendă. La această dată:

a) arenda este clasificată ca fiind operaţională sau finanţată; şi

b) în cazul arendei finanţate sînt determinate plăţile de arendă ce vor fi constatate la începutul termenului de arendă.”;

definiţia noţiunii „Valoarea rămasă negarantată” se completează în final cu textul, cu următorul cuprins:

„Exemplu. Întreprinderea X arendează un automobil pe un termen de 4 ani. Valoarea de intrare a automobilului constituie 80000 lei, valoarea probabilă rămasă la sfîrşitul termenului de arendă – 5000 lei, plăţile de arendă – 75000 lei.

La achiziţionarea activului dealer-ul oferă garanţia că activul va putea fi achiziţionat la sfîrşitul termenului de arendă la valoarea de 4000 lei, sumă care reprezintă valoarea rămasă garantată. Diferenţa de 1000 lei reprezintă valoarea rămasă negarantată.”;

definiţia noţiunii „Investiţii nete în arendă” se substituie prin textul, cu următorul cuprins:

 „investiţii globale în arendă actualizate la rata dobînzii din contractul de arendă.”;

definiţia noţiunii „Venit financiar necîştigat” se substituie prin textul, cu următorul cuprins:

„diferenţa dintre investiţiile globale în arendă şi investiţiile nete în arendă.”;

paragraful se completează în final cu textul, cu următorul cuprins:

„Cheltuieli directe iniţiale – cheltuieli suplimentare aferente direct negocierii şi semnării contractului de arendă şi transmiterii/primirii activelor în arendă, cu excepţia cheltuielilor suportate de arendatorii producători sau dealeri.”.

9. Paragrafele 6 – 7 devin paragrafele 7 – 8.

10. După paragraful 8 se introduce un paragraf nou, care devine paragraful 9, cu următorul cuprins:

„9. În unele cazuri, în funcţie de anumiţi factori, tipul unui contract de arendă poate să fie clasificat la arendator în mod diferit de cel stabilit la arendaş. De exemplu, aceasta se poate întîmpla dacă arendatorului, conform prevederilor contractului, i se garantează compensarea valorii rămase garantate de către o a treia parte, care nu are legătură cu arendaşul.”.

11. Paragraful 8 devine paragraful 10.

12. Paragraful 10 se completează cu litera e), cu următorul cuprins:

„e) bunurile arendate sînt de natură specială astfel încît numai arendaşul respectiv le poate utiliza fără modificări esenţiale.”.

13. Paragraful 9 devine paragraful 11.

14. La paragraful 11:

la litera b), după cuvîntul „rămase” se introduce cuvîntul „garantate”;

litera b) se completează cu textul, cu următorul cuprins:

„Exemplu. Întreprinderea X primeşte în arendă finanţată un automobil pe un termen de 5 ani cu valoarea de răscumpărare a automobilului de 100000 lei. Valoarea rămasă garantată la sfîrşitul termenului de arendă va constitui 10000 lei, care trebuie compensată arendatorului.

Dacă valoarea rămasă a automobilului va depăşi suma de 10000 lei, diferenţa va fi reflectată la venituri. Dacă, însă, această sumă va fi mai mică de 10000 lei, diferenţa va fi înregistrată la cheltuielile suportate de arendaş;”;

după litera c) se introduce textul, cu următorul cuprins:

„Exemplu. Întreprinderea X arendează un utilaj pe un termen de 7 ani. La sfîrşitul termenului de arendă (cînd utilajul este deja amortizat într-o mare proporţie), arendaşul are posibilitatea să prelungească contractul de arendă pentru o plată simbolică de 200 lei pe an, şi, de asemenea, să semneze un contract de deservire a utilajului respectiv de către întreprinderea-arendator. Arendatorul a încasat venitul preconizat iniţial pentru 7 ani de arendă şi nu solicită returnarea utilajului, deoarece pentru el este avantajos venitul obţinut din serviciile de exploatare a utilajului, deşi plata simbolică de arendă constituie 200 lei .

Operaţiunea respectivă este calificată drept arendă finanţată, deoarece arendaşul va obţine avantaje economice din exploatarea utilajului închiriat pe toată durata de serviciu util al acestuia.”.

15. Paragraful 10 devine paragraful 12.

16. După paragraful 12 se introduc două paragrafe noi, care devin paragrafele 13 şi 14, cu următorul cuprins:

„13. Dacă prevederile contractului de arendă nu conţin nici una din condiţiile prevăzute de standard în vederea determinării tipului de arendă şi, dacă din alte prevederi decît cele menţionate în standard reiese clar că, potrivit prevederilor contractului de arendă, nu sînt transferate toate riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate, arenda este clasificată ca fiind operaţională.

 14. Dacă arendatorul şi arendaşul convin în orice moment să modifice clauzele contractului de arendă fără a reînnoi contractul, tipul de arendă va fi revizuit în conformitate cu noile clauze contractuale. Astfel, dacă admitem că noile prevederi ar fi existat la începutul contractului de arendă, contractul revizuit este considerat un contract nou pe toată durata sa. Modificarea unor elemente din contract care nu sînt relevante pentru determinarea tipului de arendă (de exemplu, modificarea duratei de serviciu util al bunului sau valoarea lui probabilă rămasă) nu impune o nouă clasificare a arendei din punct de vedere contabil.”.

17. Paragraful 11 devine paragraful 15.

18. La paragraful 15, după cuvintele „Arenda terenurilor” se introduc cuvintele „(cu excepţia celor agricole)”.

19. După paragraful 15 se introduc două paragrafe noi, care devin paragrafele 16 şi 17, cu următorul cuprins:

„16. Plăţile de arendă operaţională efectuate în avans se constată ca consumuri/ cheltuieli ale perioadei pe durata contractului de arendă în concordanţă cu avantajele economice obţinute.

17. Arenda terenurilor şi clădirilor este tratată ca arendă a unei singure unităţi cu două elemente componente: terenul şi clădirea. La determinarea tipului de arendă la care vor fi atribuite terenul şi clădirea, acestea vor fi luate în consideraţie separat.”.

20. Paragraful 12 devine paragraful 18.

21. După paragraful 18 se introduce un paragraf nou, care devine paragraful 19, cu următorul cuprins:

„19. Un contract de arendă poate să cuprindă prevederi pentru modificarea (ajustarea) plăţilor de arendă, în funcţie de anumiţi factori (modificări ale cheltuielilor/ consumurilor de achiziţie, modificări ale nivelului preţului sau cheltuielilor/ consumurilor aferente bunului arendat suportate de către arendator) care apar în perioada dintre încheierea contractului de arendă şi începerea perioadei de arendă. În astfel de cazuri, se va presupune că efectul unor asemenea modificări a avut loc la încheierea contractului de arendă.”.

22. Paragraful 13 devine paragraful 20, cu următorul cuprins:

„20. Leasingul este clasificat ca operaţional sau financiar, în funcţie de gradul de repartizare a riscurilor şi avantajelor între locator şi locatar. Contabilitatea leasingului financiar se ţine în acelaşi mod ca şi contabilitatea arendei finanţate, iar contabilitatea leasingului operaţional – ca şi contabilitatea arendei operaţionale.”.

23. Paragrafele 14 – 53 devin paragrafele 21 – 60.

24. La paragraful 24, textul „aferente nemijlocit luării în arendă a bunurilor (transportării, montajului etc.)” se substituie prin cuvintele „directe iniţiale”.

25. Paragraful 26 se completează în final cu textul, cu următorul cuprins:

„Plăţile convenţionale de arendă vor fi înregistrate drept cheltuieli/ consumuri ale perioadei în care sînt efectuate.”.

26. La paragraful 35, după cuvîntul „consumurile” se introduce cuvîntul „ /cheltuielile”.

27. La paragraful 50, cuvîntul „consumurile” se substituie prin cuvîntul „cheltuielile”.

28. La paragrafele 56 şi 57, cuvintele „paragrafului 48" se substituie prin cuvintele „paragrafului 55".

29. La paragraful 57, cuvintele „paragrafele 14–47" se substituie prin cuvintele „paragrafele 21–54".