Ordin nr.61 din 05.05.2026 cu privire la aprobarea Viziunii de dezvoltare strategică a sectorului vitivinicol pentru anii 2026-2030

MINISTERUL  AGRICULTURII
ŞI INDUSTRIEI ALIMENTARE

O R D I N

cu privire la aprobarea Viziunii de dezvoltare strategică

a sectorului vitivinicol pentru anii 2026 – 2030

nr. 61  din  05.05.2026

 (în vigoare 15.05.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 210-212 art. 377a din 15.05.2026

* * *

În temeiul pct.5 din Regulamentul cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr 695/2017 şi având în vedere necesitatea stabilirii direcţiilor prioritare de intervenţie pentru asigurarea dezvoltării durabile a sectorului vitivinicol,

ORDON:

1. Se aprobă Viziunea de dezvoltare strategică a sectorului vitivinicol pentru anii 2026–2030 (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va organiza şi coordona procesul de implementare a Viziunii de dezvoltare strategică a sectorului vitivinicol pentru anii 2026–2030.

3. Oficiul Naţional al Viei şi Vinului va asigura implementarea politicilor statului în domeniul vitivinicol, promovarea imaginii produselor vitivinicole pe piaţa internă şi externă, precum şi ameliorarea competitivităţii filierei vitivinicole.

4. Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin îl exercit personal.

Anexă

la Ordinul Ministerului Agriculturii

şi Industriei Alimentare

nr.61 din 5 mai 2026

VIZIUNEA DE DEZVOLTARE STRATEGICĂ A

SECTORULUI VITIVINICOL PENTRU ANII 2026–2030

INTRODUCERE

Sectorul vitivinicol, strategic pentru agricultură şi economia naţională, necesită o viziune guvernamentală clară pentru următorii 5 ani, susţinută de resurse realiste, pentru a asigura o dezvoltare coordonată şi organizată cu implicarea tuturor părţilor interesate. Viziunea de dezvoltare strategică a sectorului vitivinicol pentru anii 2026–2030 (în continuare - Viziune) are scopul de a sprijini valorificarea potenţialului neexplorat al sectorului, consolidând parteneriatul public–privat pentru:

• creşterea competitivităţii;

• dezvoltarea pieţei interne;

• extinderea pe pieţele externe.

Implementarea Viziunii va contribui la:

• creşterea economică sustenabilă;

• valorificarea oportunităţilor de dezvoltare;

• sporirea rezilienţei sectorului.

Date principale ce reprezintă sectorul vitivinicol, în anul 2024:

• sectorul contribuie cu 16% din valoarea agriculturii şi a generat 234,7 milioane USD din exporturi, echivalentul a 1,3% din PIB;

• plantaţiile viticole acoperă 5% din terenurile agricole şi 3,2% din suprafaţa ţării, Republicii Moldova având cea mai mare densitate de podgorii la nivel mondial;

• în Registrul Vitivinicol sunt înregistraţi 57,1 mii agenţi economici, care deţin cca 93 mii de parcele viticole (pentru vin şi pentru masă), iar înregistrarea continuă;

• sectorul angajează circa 150 mii persoane, adică 15% din forţa de muncă activă.

Dimensiunea culturală şi turistică arată că vinul moldovenesc este:

• un element-cheie al imaginii turistice a Republicii Moldova;

• parte integrantă a patrimoniului cultural şi social, fiind prezent în majoritatea tradiţiilor.

În contextul celor relatate, sesizând valoarea şi notorietatea strugurilor şi vinului pentru economia, dar şi pentru imaginea Republicii Moldova, dezvoltarea sectorului vitivinicol este esenţială pentru:

√ relansarea şi repoziţionarea sectorului la nivel internaţional;

√ creşterea valorii adăugate prin orientarea spre cerere şi reducerea ofertei excesive;

√ dezvoltarea sustenabilă şi optimizarea tuturor componentelor sectorului;

√ diversificarea pieţelor de desfacere şi accesarea segmentelor de preţ superioare;

√ susţinerea dezvoltării echilibrate a tuturor categoriilor de întreprinderi şi a cooperării între producători mici.

Capitolul I

ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1.

Contextul internaţional al dezvoltării sectorului vitivinicol

1. Vinul este unul dintre cele mai consumate produse alcoolice la nivel global, având un rol important în răspândirea culturii şi fiind, încă din trecut, un simbol al prosperităţii şi al societăţilor dezvoltate.

2. Anii 2022-2024 au adus provocări majore, precum criza energetică, efectele pandemiei şi războiul din Ucraina, care au amplificat inflaţia şi au afectat lanţurile de aprovizionare în Republica Moldova şi la nivel global.

3. În acest context, creşterea bruscă a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare au dus la majorarea preţurilor vinului, o uşoară reducere a consumului global şi schimbări în obiceiurile de consum, în timp ce valoarea exporturilor mondiale de vin a atins un nivel record.

4. Principalele tendinţe ale industriei vitivinicole internaţionale¹:

___________________________

¹ State Of The Vine And Wine Sector in 2024, accesibil la: : https://www.oiv.int/sites/default/files/2025-04/OIV-State_of_the_World_Vine-and-Wine-Sector-in-2024.pdf

• Suprafaţa mondială a plantaţiilor viticole s-a stabilizat din 2017 încoace, deşi evoluţiile în principalele ţări viticole sunt eterogene. Această stabilitate poate fi atribuită gestionării potenţialului de producţie viticolă, care începând din 2016 a permis statelor membre ale Uniunii Europene (UE) să autorizeze plantarea cu o creştere anuală de până la 1% din suprafaţa viticolă deja plantată, precum şi un declin continuu din 2015 evidenţiat în ţări precum China, Turcia, Statele Unite ale Americii, Argentina, Chile, Africa de Sud, Republica Moldova şi Grecia. În 2024, se estimează că suprafaţa viticolă mondială s-a plafonat la 7,1 mha², cu o uşoară scădere faţă de anul precedent (-0,6%). (Figura nr.1)

___________________________

² Milioane hectare

Figura nr.1. Evoluţia principalilor indicatori ai sectorului vitivinicol la nivel global, 2017-2024

Sursa: Baza de date Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV)

• În ultimii patru ani, producţia mondială de vin a rămas şi ea stabilă în jurul valorii de 256 mhl³, situându-se doar puţin sub valoarea mediană din ultimii 20 de ani. Prin urmare, volumul de vin produs la nivel global în 2024 a constituit 225,8 mhl, marcând o scădere semnificativă de 11,4 mhl sau 5% faţă de 2023. Acest lucru se datorează cantităţii de recoltă mai mici, decât s-a estimat, în Europa, în ciuda secetei şi valurilor de căldură din primăvară şi vară, şi nivelului mediu de producţie înregistrat în emisfera sudică. Italia, Franţa şi Spania şi-au consolidat poziţia în clasamentul principalelor ţări producătoare de vin, constituind aproape jumătate din producţia mondială sau 49% din volumul total de vin produs în 2024 Alte regiuni producătoare de vin remarcabile la nivel mondial includ Chile, Australia, Africa de Sud, Argentina, Germania, şi Rusia, toate, excluzând Germania, şi-au diminuat producţia cu peste -9%

___________________________

³ Milioane hectolitri

• În ultimii ani, condiţiile climatice extreme, inclusiv deficitul cumulativ de umiditate în sol, au afectat sever multe podgorii din întreaga lume. În 2024, producţia globală de vin a scăzut până la 226 mil. hl. Aceasta a marcat o scădere cu 5% faţă de anul 2023 şi a reprezentat cea mai joasă producţie din ultimii 60 ani

• Consumul mondial de vin înregistrat în 2024 s-a limitat la valoarea de 214,2 mhl, marcând o scădere de 3,3% faţă de 2023. În urma războiului din Ucraina şi a crizei energetice asociate, împreună cu perturbările globale din lanţul de aprovizionare, costurile de producţie şi distribuţie au crescut semnificativ. Aceasta a dus la majorări considerabile ale preţurilor la vin pentru consumatori finali. În acest context, comportamentele de consum al vinului la nivel naţional au cunoscut o disparitate la nivel de diferite regiuni geografice. Astfel, din top 10 ţări după consum cele mai mari scăderi au înregistrat SUA (-6%), Franţa (-4%), Germania (-3%), Marea Britanie (-1%), Argentina (-1%) şi China (-19%). În mod contrar, a sporit consumul de vin respectiv în Spania +1,2%, Federaţia Rusă +2,4% şi Ungaria +7,5%.În 2024, comerţul internaţional cu vin a fost puternic influenţat de producţia scăzută din anii 2023–2024, de preţurile ridicate la export şi de slăbirea cererii globale. Volumul total al exporturilor mondiale a rămas la cel mai redus nivel din 2010, atingând 99,8 milioane hl, cu o scădere uşoară de 0,1% faţă de 2023. Unii mari exportatori au început să se redreseze după declinul sever din 2023, precum Chile (+1,0 mil. hl), Australia (+0,4 mil. hl), Portugalia (+0,3 mil. hl) şi SUA (+0,3 mil. hl). În acelaşi timp, alte ţări au continuat să înregistreze scăderi, inclusiv Spania (-0,9 mil. hl), Canada (-0,2 mil. hl) şi Germania (-0,2 mil. hl). Valoarea exporturilor globale de vin este estimată la 35,9 miliarde EUR, aproape neschimbată faţă de 2023 (-0,3%). Preţul mediu la export s-a menţinut constant, la circa 3,60 EUR/l, cu o variaţie marginală. Totuşi, nivelul general al preţurilor rămâne ridicat comparativ cu perioada pre-pandemică, ca urmare a tendinţei de premiumizare şi a presiunilor inflaţioniste persistente, combinate cu volumele reduse de producţie.

5. Sectorul vitivinicol din Republica Moldova are o importanţă majoră pentru economia naţională, iar faptul că aproximativ 85% din vinul moldovenesc este consumat peste hotare impune un sprijin sporit pentru identificarea unor noi oportunităţi de poziţionare pe piaţa internaţională, mai ales în contextul statutului de ţară candidată la UE. Totodată, surplusul global de producţie faţă de consum a generat măsuri de reducere a excesului, precum subvenţii pentru defrişarea viţei de vie şi distilarea vinului inferior în produse industriale (drept exemplu pentru astfel de intervenţii poate fi luată ţara vecină⁴).

___________________________

⁴ https://www.madr.ro/docs/agricultura/PNS_2019-2023.pdf

Secţiunea 2.

Contextul naţional al dezvoltării sectorului vitivinicol

Subsecţiunea 1.

Producerea strugurilor

6. Podgoriile şi viticultura constituie cel mai valoros patrimoniu vitivinicol al Republicii Moldova, beneficiind de condiţii pedoclimatice favorabile, suprafeţe extinse de vii, tradiţii îndelungate şi soluri potrivite. Diversitatea soiurilor internaţionale şi autohtone reprezintă, de asemenea, un avantaj important pentru industria locală.

7. Cu toate aceste avantaje, viticultura rămâne un segment în care problemele sunt evidente, activele viticole fiind insuficient valorificate. Dificultăţile provin în special din adaptarea insuficientă a sectorului la cerinţele pieţei internaţionale, unde Republica Moldova concurează.

8. Excesul de struguri provine din structura învechită a suprafeţelor viticole, create în perioada sovietică şi neadaptate cererii actuale de export, pe fondul reformelor funciare ineficiente, emigrării forţei de muncă şi dificultăţilor economice. Producţia de struguri necalitativi, obţinuţi cu eficienţă redusă, afectează competitivitatea sectorului. În aceste condiţii, reputaţia vinurilor moldoveneşti “Premium”, “Super-Premium” şi ultra-Premium (categoria “Premium” include produsele vitivinicole cu însemnul de calitate Indicaţie Geografică Protejată (IGP); categoria “super-Premium” include produsele vitivinicole cu însemnul de calitate Denumire de Origine Protejată (DOP); categoria “ultra-Premium” include produsele vitivinicole cu însemnul de calitate Denumire de Origine de Calitate Garantată (DOCG)) nu poate fi consolidată fără o producţie constantă şi rentabilă de struguri de calitate, din soiuri solicitate pe piaţă.

Tabelul nr.1.

Date statistice cheie pentru sectorul vitivinicol din Republica Moldova

Sursa: Biroul Naţional de Statistică ( BNS) , ONVV, SIA RVV

9. Deşi Republica Moldova ocupă locul 15 la nivel mondial după suprafaţa plantată cu viţă-de-vie, aceasta a înregistrat o descreştere constantă în ultimii 35 de ani. Tendinţa este explicată prin privatizare, abandonul plantaţiilor din cauza rentabilităţii reduse, emigrare şi productivitate joasă. Conform datelor BNS, la 31.12.2023 suprafaţa viticolă destinată producţiei de vin era de 56,2 mii ha, dintre care 44,8 mii ha sunt înregistrate în RVV, diferenţa reprezentând plantaţii abandonate sau slab productive. Totodată, viile cu vârsta de până la 25 de ani însumează circa 23,2 mii ha, iar soiurile locale ocupă cca 2850 ha.

10. Mai mult ca atât, suprafaţa plantaţiilor viticole cu vârsta până la 15 ani reprezintă, doar 24% din totalul suprafeţelor înregistrate în RVV.

Figura nr.2. Distribuţia pe categorii de vârstă a plantaţiilor viticole pentru vin RVV, 2024, mii ha

Sursa: ONVV, SIA RVV

11. Suprafaţa podgoriilor revendicate în IGP a fost de doar 10.300 ha, cea mai mare parte concentrându-se într-o regiune cu evoluţie pozitivă, dar insuficientă, iar rata anuală de creştere (CAGR) s-a plafonat la 1,7% în ultimii 5 ani.

Figura nr.3. Dinamica defrişărilor şi plantărilor de plantaţii viticole cu soiuri pentru vin, 2014-2024, ha

Sursa: ONVV, SIA RVV

În perioada 2014 şi 2024 au fost defrişate 20.527 ha, iar plantate doar 3.878 ha, ceea ce înseamnă că la un hectar nou plantat au fost scoase din circuit 5,3 ha. Estimările arată că până în 2030 suprafaţa viticolă productivă (cu vârsta până la 29 ani) pentru vin ar trebui să atingă circa 30 mii ha, însă, având în vedere diminuarea naturală a plantaţiilor vechi şi ritmul lent de înfiinţare a celor noi, sunt necesare eforturi conjugate ale sectorului şi statului pentru realizarea acestui obiectiv.

12. În concluzie, este esenţial ca sectorul vitivinicol moldovenesc, sprijinit de stat, să inverseze trendul de diminuare a plantaţiilor. Statutul de ţară candidată la UE implică adaptarea la regulamentele europene de gestionare a potenţialului viticol, care permit plantarea după aderarea la UE a unei suprafeţe suplimentare de până la 1% anual din podgoriile existente.⁵

___________________________

⁵ 1 Regulamentul (CE) NR. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a pieţelor produselor agricole şi de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr.922/72, (CEE) nr.234/79, (CE) nr.1037/2001 şi (CE) nr.1234/2007 ale Consiliului, un instrument de gestionare a potenţialului de producţie viticolă, bazat pe un sistem de noi autorizaţii de plantare, care înlocuieşte fostul sistem de drepturi de plantare.

13. În Republica Moldova, podgoriile au, în general, productivitate redusă. Recolta medie din ultimii 5 ani a fost de aproximativ 5 t/ha, variind între 3,5 şi 14,5 t/ha, sub media UE de 8-10 t/ha şi mult sub nivelul viilor intensive. Aceasta reflectă o structură mixtă, cu vii abandonate sau cu productivitate foarte joasă şi vii cu producţie ridicată. Îmbunătăţirea structurii şi a stării fitosanitare ar creşte productivitatea conform potenţialului pedoclimatic al ţării. De asemenea, recolta medie diferă în funcţie de tipul de gospodărie: în întreprinderile agricole aceasta variază între 8,0-14,5 tone/ha, iar în gospodăriile ţărăneşti şi de familie – între 3,5 -7,0 tone/ha.

14. Marea majoritate a exploataţiilor viticole sunt extrem de fragmentate, în Registrul vitivinicol (în continuare RVV) fiind înregistrate 51,1 mii persoane fizice, care exploatează o suprafaţă totală de 24 mii ha. În ansamblu, aceste suprafeţe luate împreună reprezintă 40% din suprafaţa totală de vii. Viile menţionate au opţiuni extrem de limitate şi nu generează venituri suficiente pentru a justifica o investiţie în îmbunătăţirea stării generale a plantaţiilor viticole şi a calităţii strugurilor.

15. Bolile şi vârsta viilor cauzează productivitatea redusă a plantaţiilor. În 2024, 49% din viile înregistrate în RVV cu soiuri tehnice, adică 23,3 mii ha, aveau peste 25 de ani şi se aflau în perioada de declin. Problemele nu ţin doar de scăderea productivităţii odată cu vârsta, ci şi de faptul că aceste vii au fost plantate cu soiuri sau clone neadaptate cererii actuale de vin de calitate internaţională. Totuşi, experţii în marketing subliniază că viile vechi pot reprezenta un avantaj competitiv dacă sunt valorificate corect, fiind asociate cu calitatea şi autenticitatea vinurilor moldoveneşti.

16. Abandonul plantaţiilor rămâne o problemă majoră în Republica Moldova, acestea fiind surse necontrolate de boli şi dăunători pentru viile învecinate. Aproximativ 12,3 mii ha se află în această situaţie, iar identificarea dificilă a proprietarilor constituie o barieră în consolidarea şi valorificarea acestor suprafeţe.

17. Practici rudimentare, tehnologii învechite, lipsa personalului calificat şi a finanţării pentru restructurarea viilor au dus la utilizarea sistemelor nepotrivite de cultivare, rezultând o productivitate scăzută a podgoriilor.

18. Aceşti factori arată că Viziunea nu urmăreşte reducerea directă a suprafeţelor de vii, deoarece diminuarea “naturală” deja asigură acest efect. Este însă necesar un proces complex de gestionare, prin care proprietarii de plantaţii neprofitabile să renunţe la producţie sau să-şi restructureze viile conform unui model economic viabil.

19. Soiuri de viţă-de-vie. Structura sortimentului de struguri cultivată în Republica Moldova este un aspect strategic. Prezenţa soiurilor internaţionale, cunoscute şi cerute pe pieţele globale, constituie un avantaj competitiv, dar concurenţa internaţională este ridicată, iar vinurile trebuie să respecte standarde constante de calitate şi preţuri competitive.

Soiurile locale (autohtone vechi şi de selecţie nouă) oferă diferenţiere pe piaţa globală, facilitează promovarea regiunilor viticole şi sunt bine adaptate la condiţiile locale. Este necesar să se dezvolte suprafaţa destinată acestor soiuri pentru a valorifica pe deplin potenţialul lor. Suprafaţa acestora, către sfârşitul anului 2024 au constituit 2849,0 ha, inclusiv: soiuri autohtone vechi – 1889,4 ha; soiuri de selecţie nouă – 959,6 ha (Tabelul 2).

Tabelul nr.2

Suprafaţa plantaţiilor viticole cu soiuri pentru vin autohtone,

caucaziene şi soiuri de selecţie locală, conform datelor

din Registrul vitivinicol, (2017-2024), ha

Sursa: ONVV, SIA RVV

20. Soiul Saperavi, apreciat pe piaţa mondială şi adaptat climei din Republica Moldova, are un potenţial comercial şi viticol nevalorificat: doar 577 ha (1,2% din suprafaţa viticolă) sunt cultivate cu acest soi, în timp ce Rkaţiteli ocupă 6,1%, utilizat la producerea spumantelor şi distilatelor. În anul 2023, ambele soiuri au înregistrat creşteri de 4,7 - 8,8% faţă de anul 2022, iar în anul 2024 – diminuare de 1,0 – 4,7%, faţă de anul 2023.

21. Pe lângă avantajul existenţei soiurilor autohtone, caucaziene şi soiuri de selecţie locală, Republica Moldova deţine o varietate impunătoare de alte soiuri bine cunoscute de consumatorii pe plan global, precum soiurile Aligote, Cabernet Sauvignon, Sauvignon, Merlot, Chardonnay etc. (Figura nr.4).

Figura nr.4. Structura plantaţiilor viticole cu soiuri internaţionale, 2024, ha

Sursa: ONVV, SIA RVV

22. Relaţia viticultori – vinării. Aproximativ 40% din suprafaţa viticolă destinată producţiei de vin este deţinută de persoane fizice, fără o structură juridică organizată, iar relaţiile lor cu vinăriile sunt nestructurate. Astfel, viticultorii, care produc majoritatea recoltei şi angajează cei mai mulţi lucrători din sector, rămân în mare parte deconectaţi între ei şi de sectorul vitivinicol.

Tabelul nr.3

Structura filierei vitivinicole, după agenţi economici înregistraţi în

Sistemul informaţional agricol şi în Registrul vitivinicol, 2024

Sursa: ONVV, SIA RVV

23. În prezent, nu există nicio organizaţie sectorială funcţională care să reprezinte direct interesele viticultorilor care cultivă podgorii cu soiuri de struguri pentru vin. Contribuţia la Fondul Viei şi Vinului (în continuare - FVV), calculată pe recolta de struguri, a fost eliminată, iar reprezentarea viticultorilor în cadrul Instituţiei Publice “Oficiul Naţional al Viei şi Vinului” (în continuare ONVV) se face indirect, prin asociaţiile regionale ale producători de struguri şi vinuri cu IGP. Astfel, activităţile ONVV se concentrează mai mult pe producătorii mari, iar problemele viticultorilor mici primesc atenţie limitată.

24. Calitatea vinului se formează în proporţie de 75-80% în plantaţiile viticole, însă relaţiile dezechilibrate dintre viticultori şi vinării limitează implicarea în aspectele de calitate. Vinăriile se bazează mai mult pe strugurii din podgoriile proprii şi doar marii producători au contracte pe termen lung. Micii viticultori şi fermierii, fără putere de negociere, sunt nevoiţi să vândă strugurii la preţuri en-gros, fără stimulente pentru a produce struguri de calitate sau legături cu piaţa şi consumatorul.

25. Pentru vinării, contractarea unui număr mare de viticultori mici este dificilă şi costisitoare. Ele achiziţionează struguri pentru a asigura aprovizionarea constantă, evitând costurile de capital şi operaţionale ale podgoriilor proprii, însă fragmentarea exploataţiilor face greu de stabilit relaţii pe termen lung.

26. Preţul strugurilor este un punct de tensiune între viticultori şi vinării. Lipsa strugurilor de soiuri solicitate pe piaţă face ca vinăriile să plătească preţuri mici, dezavantajând viticultorii şi descurajând investiţiile şi eforturile pentru îmbunătăţirea calităţii strugurilor, esenţială pentru vinurile de calitate superioară.

27. Reconsiderarea pepinieritului viticol. Pepinierele viticole autohtone nu produc suficiente viţe de categorii de categorie biologică înaltă din cauza lipsei plantaţiilor-mamă “Bază” şi “Certificat”. Este necesară susţinere financiară pentru înfiinţarea plantaţiilor altoi şi portaltoi de aceste categorii. Exportul materialului săditor în UE va fi posibil doar după armonizarea sistemului de certificare cu standardele UE, inventarierea pepinierelor şi atestarea experţilor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) conform cadrului normativ UE (Tabel nr.4).

Tabelul nr.4

Indicatori-cheie ale Pepinieritului viticol

Sursa: ANSA

Subsecţiunea 2.

Producerea vinurilor

28. În ultimii zece ani, Republica Moldova a făcut progrese semnificative în producţia de vinuri de standard internaţional, prin investiţii în modernizarea vinăriilor şi echipamente. Au fost delimitate patru regiuni IGP – Codru, Ştefan Vodă, Valul lui Traian şi Divin – şi patru regiuni delimitate DOP – Româneşti, Ciumai, Dealul Craveţ şi Tigheci, ceea ce a ridicat calitatea vinurilor. O nouă generaţie de producători lansează produse şi ambalaje inovatoare, indicând direcţia unei creşteri viitoare a sectorului vitivinicol.

29. Volumul de producţie vinicolă. Analiza producţiei vinicole din Republica Moldova (2012-2024) arată o evoluţie oscilantă, influenţată de factori precum condiţiile climatice şi cererea internaţională. Schimbările climatice, fără precedent, afectează viţa-de-vie prin modificarea regimului termic, schimbarea perioadelor tradiţionale de îngheţ şi favorizarea apariţiei şi agresivităţii bolilor şi dăunătorilor.

30. Cantitatea anuală de precipitaţii, în scădere sub 400 mm, creează un stres hidric sever pentru viţa-de-vie, afectând calitatea strugurilor şi vinurilor (doar 0,6 mii ha sunt irigate). Seceta extremă, precum cea din 2020, a redus cantitatea de struguri procesaţi cu 46%, urmată de un an agricol productiv (+58%) şi o creştere de 13% în 2022 (280 mii tone). În 2024, seceta şi temperaturile ridicate au determinat o scădere de 32%, ajungând la 179 mii tone. (Figura nr.5).

Figura nr.5. Cantitatea de struguri procesaţi la vinării, 2012-2024, mii. t

Sursa: ONVV, Declaraţii de producere

31. În 2024, Republica Moldova a produs 117 mil. litri de vin materie primă şi 94 mil. litri de vin, cu 34-35% mai puţin decât media ultimilor 10 ani şi cu 22-23% sub media ultimilor 5 ani. Productivitatea podgoriilor a scăzut la 20 hl/ha, sub media de 24 hl/ha din ultimii 10 ani şi mult sub nivelul global de 40-60 hl/ha. Nivelul maxim al producţiei de vin a fost în 2013, când s-au produs circa 200 mil. litri, iar cel mai modest volum a fost în 2010, cu doar 70 mil. litri. Aceste date evidenţiază necesitatea unor eforturi susţinute pentru creşterea productivităţii şi a volumului de vin la nivel comparabil cu alte regiuni viticole importante (Figura nr.6).

Figura nr.6. Structura volumului de producere a vinului materie primă, 2012-2024, mil. litri

Sursa: ONVV, Declaraţii de producere

32. Vinurile liniştite, care reprezintă o cotă semnificativă din producţia totală, influenţează major tendinţele sectorului şi ale pieţei. În ultimii 5 ani, vinurile albe au avut o pondere uşor dominantă de peste 51%, cu 48,5 mil. litri, iar vinurile roşii şi roze au însumat 35,3 mil. litri (49%). În 2024, producţia de vin roşu a scăzut cel mai mult, cu 40% faţă de 2023, vinurile albe cu 11%, iar vinurile roze cu 20%. (Figura nr.7).

Figura nr.7. Volumul de producere al vinurilor liniştite, după culoare, 2017-2024, mil. litri

Sursa: ONVV, Declaraţii de producere

33. Producerea în condiţii de casă: produsul din struguri, necomercial, care se mai numeşte şi “vin de casă”, este un alt aspect nebulos al producţiei de vinuri din ţară. “Vinul de casă” este consumat în mod obişnuit în gospodări, fiind produs în cea mai mare parte din soiuri de hibrizi simpli (direct producători): Seibel, Baco, Couderc etc., din soiurile speciei Vitis Labrusca Isabella sau soiuri de struguri pentru masă (cum ar fi soiul Moldova). Toate aceste soiuri nu sunt acceptate pentru producţia de vin comercial, iar preţul accesibil (8-12 lei per litru) este un factor cheie în popularitatea acestui produs. “Vinul de casă” nu este supus procesului de impozitare şi nici de evidenţă oficială a producerii şi comercializării. Totuşi, din unele analize neoficiale, valoarea estimativă a vânzărilor “vinului de casă” este de la 300 la 500 mil. MDL anual. Baza de materie primă pentru producerea acestor vinuri reprezintă plantaţiile de pe lângă casă cu o suprafaţă de 35 – 40 mii ha.

34. “Vinul de casă” afectează semnificativ celelalte segmente ale sectorului vitivinicol naţional în mai multe moduri, predominând vânzările interne de vin, atât din motive de preţ, cât şi de stil, drept urmare acest vin lasă puţin loc de creştere pe piaţa internă pentru alte categorii de vinuri de calitate sporită, care ar fi mai atrăgătoare din punct de vedere comercial, precum şi ar servi drept platformă de validare a noilor produse create.

35. Calitate, trasabilitate şi conformitate. Sectorul vitivinicol autohton beneficiază de vinării bine poziţionate, cu personal şi echipamente pentru vinuri de calitate superioară, susţinute prin investiţii în utilaje şi formarea angajaţilor. Totuşi, sectorul se confruntă cu probleme legate de calitatea şi conformitatea vinurilor, din cauza lipsei unei baze solide de competenţe locale şi a dificultăţii de a ţine pasul cu inovaţiile tehnologice.

36. Pentru producătorii care vizează segmentul “Premium” pe piaţa internaţională, vinurile trebuie să fie conforme cu definiţia de “vin”, sigure, fără contaminări şi trasabile de la podgorie până la sticlă. În acest context, modernizarea Registrului vitivinicol rămâne o prioritate, ca sistem coerent de trasabilitate, integrat cu alte sisteme de stat (ANSA, Serviciul Vamal, Agenţia Servicii Publice (ASP)) şi capabil să folosească soluţii inovative pentru rapoarte şi analize de date.

37. Accesul vinului moldovenesc pe pieţele europene este limitat de situaţia financiară dificilă, care se trage încă din povara creditară apărută ca urmare a şocurilor politice, preţurile scăzute şi costurile ridicate ale certificărilor, implementării şi gestionării sistemelor de control. În plus, pieţele cheie impun cerinţe suplimentare, precum aplicarea sistemelor HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points) şi acreditări internaţionale, cum sunt BRC (British Retailers Consortium) şi IFS (International Featured Standards).

38. Vinuri cu IGP, DOP. În 2013, Republica Moldova a instituit un sistem de înregistrare şi protecţie a regiunilor viticole cu statut IGP/DOP, iar organizarea producţiei şi comercializării vinurilor cu indicaţie geografică protejată a început în 2015.

39. DOP (Denumire de Origine Protejată) şi IGP (Indicaţie Geografică Protejată) sunt denumiri protejate la nivel naţional, european şi internaţional, garantând caracteristici şi calităţi specifice datorate originii geografice sau metodelor tradiţionale. Aceste însemne asigură trasabilitate, valoare adăugată şi reputaţie pentru produsele locale. În UE, circa 65% din vii sunt pentru vinuri DOP şi 17% pentru vinuri IGP⁶ În Republica Moldova, volumul de vin IGP reprezintă 7–8% din producţia autohtonă totală, însă preţurile nu au fost mai mari, ceea ce a determinat unii producători să renunţe la IGP. Vinurile spumante din regiunile IGP au o pondere de 4% din producţia totală, constituind 0,4 mil. litri în 2024. (Figura nr.8).

___________________________

⁶ The EU Wine Sector. Briefing. Sursa accesibila online.

Figura nr.8.  Evoluţia ponderii volumului de vinuri autohtone, pe categorii vin, 2014-2024, mil. litri

Sursa: ONVV

40. Impactul de mediu şi sustenabilitatea. Impactul de mediu şi sustenabilitatea necesită alinierea la bunele practici internaţionale, inclusiv gestionarea corectă a apelor uzate, a produselor secundare derivate şi a pesticidelor, pentru a evita daune de imagine şi riscuri pentru mediu şi sănătatea oamenilor. Principiile sustenabilităţii au fost aplicate târziu în sectorul vinicol, iar percepţia actuală este parţială. Vinul poate fi cu adevărat sustenabil doar dacă toate aspectele – de la plantarea viţei de vie până la consumator – sunt abordate corect, incluzând podgoria, vinăria, lanţul de aprovizionare, logistică şi protecţia mediului. Deşi bune practici există pentru podgorii şi crame, sustenabilitatea în logistică şi transport rămâne mai puţin studiată.

41. Industria vinului contribuie cu aproximativ 1% la emisiile globale de gaze cu efect de seră, iar producerea unei sticle necesită în medie 1.000 litri de apă (Sursa: Water Footprint Network). Producţia nesustenabilă poate cauza eroziunea solului, poluarea apei şi pierderea biodiversităţii (Sursa: Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO)). Producţia sustenabilă, inclusiv vinul organic şi biodinamic, poate reduce emisiile de carbon (Sursa: Carbon Trust), conserva apa, proteja biodiversitatea şi îmbunătăţi fertilitatea solului (Sursa: Asociaţia Solului), reducând pesticidele şi îngrăşămintele chimice (Sursa: OIV). De asemenea, ambalarea şi transportul vinului au impact semnificativ asupra mediului, iar producţia sustenabilă urmăreşte minimizarea acestuia, promovând responsabilitatea socială şi viabilitatea economică.

42. Producţia sustenabilă de vin implică practici precum reducerea consumului de apă şi a deşeurilor, folosirea metodelor naturale de combatere a dăunătorilor, energia regenerabilă, reciclarea, managementul responsabil al terenurilor, conservarea biodiversităţii şi responsabilitatea socială. La nivel mondial, multe vinării sunt certificate sustenabil – 95% în Noua Zeelandă, iar coduri similare există în California, Chile, Australia şi Europa (Italia – VIVA, Franţa, Germania – Fair′n Green). Elaborarea unui cod naţional de sustenabilitate, aliniat la bunele practici internaţionale şi regionale, ar fi un pas major pentru implementarea acestor practici, complementar certificărilor recunoscute global (Fair-and-Green, B-Corp etc.).

43. Investiţii în filiera vitivinicolă. În 2022, volumul investiţiilor în sectorul vitivinicol a scăzut cu 51% faţă de media ultimilor 4 ani, totalizând 196 mil. MDL, din care 11% au provenit din subvenţii. Cea mai mare parte a fost alocată modernizării vinăriilor (49% sau 96 mil. MDL) şi restructurării plantaţiilor (66 mil. MDL), iar singura categorie în creştere (+14%) a fost cea pentru programe de dezvoltare a viticulturii. În 2024, investiţiile şi-au revenit uşor, fără a atinge nivelul pre-pandemic. (Tabelul nr.5)

Tabelul nr.5

Investiţiile în filiera vitivinicolă, 2019-2024, mil. MDL

Sursa: ONVV, FVV, AIPA, BNS

Subsecţiunea 3.

Producerea distilatelor

44. Distilatele, precum şi rachiu de vin sau brandy, reprezintă un segment important şi cel mai profitabil al sectorului vitivinicol din Republica Moldova, cu o prezenţă puternică pe piaţa internă şi internaţională.

45. În 2023, aproximativ 26% din struguri au fost recoltaţi pentru distilate, rezultând 52 mil. litri de vin materie primă, cu 52% peste media ultimilor 10 ani. Piaţa internă de distilate este dezvoltată şi competitivă, reprezentând 30–40% din vânzările totale. Exporturile din 2012–2024 au însumat în medie 6,8 mil. litri alcool pur pe an, cu o valoare de circa 35,6 mil. USD şi un preţ mediu de 5,71 USD/litru alcool pur. (Figura nr.9)

Figura nr.9. Evoluţia exportului de distilate (divin, brandy etc) în anii 2011-2024

Sursa: Asycuda, ONVV

46. Comparativ cu media ultimilor 5 ani, exporturile de distilate au crescut cantitativ cu 66%, însă valoarea lor a crescut doar cu 31%, ceea ce a dus la scăderea preţului mediu cu peste 32%, până la 3,35 USD/litru alcool pur, minimul ultimilor 10 ani. Această evoluţie a fost influenţată de provocări naţionale şi regionale, precum şi de schimbări structurale în tipurile de produse exportate şi în destinaţiile de piaţă.

47. Produsele distilate comercializate vărsat (în vrac) domină în structura exporturilor, după volum, la fel ca şi în ultimii 5 ani. Drept exemplu, în anul 2024, distilatele comercializare vărsat au constituit a cincea parte din volumul total livrat pe exterior (Figura nr.10). Acest aspect, de extremă, reprezintă un pericol absolut pentru dezvoltare acestui sector. În plus, geografia exporturilor acestei categorii se rezumă la două ţări, pe piaţa cărora în 2024 au fost comercializate 95% din tot volumul exportat în vrac, Belarus cedând locul în favoarea Ucrainei (Figura nr.11).

Figura nr.10. Dinamica structurii exportului de distilate (divin, brandy etc), 2018-2023, %

Sursa: ONVV, ASYCUDA

Figura nr.11. Top pieţe de import al distilatelor (divin, brandy etc.), după valoare, 2024, %

Sursa: ONVV, ASYCUDA

48. Distilatele îmbuteliate se exportă în principal în ţările ce fac parte din Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi foste CSI. În 2024, principalii parteneri au fost Ucraina (51% din export, -32% faţă de 2023) şi Belarus (21% din export, -14%), însumând 72% din volumul total. Exporturile către UE au scăzut cu 27% faţă de 2023, iar “Alte pieţe”, precum Nigeria, Kenya şi Angola, au înregistrat creşteri de 53–110%, însă ponderea lor rămâne redusă.
49. Este de notat că preţul mediu la categoria menţionată a scăzut faţă de 2023, cu cca 12% şi a constituit 3,35 USD/litru alcool pur.

50. Distilate IGP. Una dintre principalele probleme ale distilatelor IG este dubla semnificaţie a termenului “divin” care poate fi utilizată ca indicaţie geografică şi ca marcă a statului până în 31 august 2027, creând confuzie în lanţul valoric. Istoric, după aderarea Moldovei la Acordul de la Lisabona în 1993, denumirea “coniac moldovenesc” a fost înlocuită cu “rachiu de vin”, iar “divin” a fost promovat ca Indicaţie Geografică pentru rachiu de vin învechit.

51. Comercializarea produsului îmbuteliat sub denumirea IGP “Divin” trebuie să devină o prioritate strategică pentru export. (Figura nr.12).

Figura nr.12. Evoluţia volumului de producere al distilatelor autohtone, IGP şi non-IGP, 2019-2024, mil. litri

Sursa: ONVV, Registrul Vitivinicol

52. Materia primă pentru distilare. Materia primă destinată distilării reprezintă un factor important în obţinerea distilatelor de calitate, fiind necesare caracteristici tehnologice adecvate, precum un nivel optim de aciditate şi un conţinut moderat de zaharuri. În Republica Moldova, pentru producţia de distilate se utilizează, în mod tradiţional, materie primă provenită din soiuri ale speciei Vitis vinifera.

În acelaşi timp, în contextul existenţei diferitor categorii de produse spirtoase şi al structurii ofertei de struguri, în procesul de distilare pot fi utilizate şi alte tipuri de materie primă destinate acestui scop, inclusiv subproduse rezultate din procesul de vinificaţie (tescovină şi drojdii) sau stocuri de vin, în conformitate cu practicile tehnologice şi normele aplicabile.

53. Marketingul distilatelor. Marketingul distilatelor din Republica Moldova trebuie să combine o segmentare clară a ofertei cu promovarea calităţii superioare a produselor IGP. Strategia de marketing ar trebui să evidenţieze tradiţia îndelungată, autenticitatea şi unicitatea distilatelor moldoveneşti, atrăgând consumatorii internaţionali fără a copia produsele existente pe piaţă.

Subsecţiunea 4.

Exportul producţiei vitivinicole

54. Sectorul vitivinicol este esenţial pentru economia Republicii Moldova, producătorii de vin generând circa 39,7%⁷ din valoarea exporturilor alimentare şi exportând în aproximativ 70 de pieţe. În 2024, exporturile vitivinicole au adus 234,7 mil. USD, reprezentând 6,6% din oferta comercială externă, comparativ cu 3,6% în 2022, performanţă susţinută atât de produsele în vrac, cât şi de cele îmbuteliate. Evoluţiile preţurilor regionale şi globale au condus la o creştere de +18% (f-a-p⁸) a volumului total exportat în 2023, ajungând la 144 mil. litri, sub nivelul anului 2019 (156 mil. litri). În termeni valorici, deşi preţul mediu de export a scăzut marginal cu 0,3% faţă de 2023, nivelul general al preţurilor rămâne relativ ridicat, influenţat de costurile crescute determinate de presiunile inflaţioniste globale, ceea ce a permis Republicii Moldova să înregistreze un avans de +22% în valoarea încasată faţă de anul precedent, depăşind nivelul anului 2013 (211,1 mil. USD) (Figura nr.13).

___________________________

⁷ Calculat ca ponderea valorii exportate de companiilor ce activează sub CAEM – 11.02 “Fabricarea vinurilor din struguri” în total export sectorul alimentar (CAEM 10 –“Industria Alimentară şi CAEM 11.02 “Fabricarea vinurilor din struguri”)

⁸ Faţă de anul precedent

Figura nr.13. Dinamica exportului sectorului vitivinicol, după volum şi valoare, anul 2012-2024

Sursa: ONVV, ASYCUDA

55. Vinul, ca produs ancoră al sectorului, reprezintă 6,6% din valoarea tuturor mărfurilor exportate din Republica Moldova sau 188,2 mil. USD, conferindu-i o importanţă mai mare din punct de vedere economic decât în ţările mari exportatoare de vin precum Franţa, Italia şi Spania, pentru care exportul de vin reprezintă doar 2,2%, 1,4% şi, respectiv 0,9% din totalul livrărilor la export.

56. Printre tendinţele pozitive ale sectorului vitivinicol este numărul semnificativ de distincţii obţinute de vinurile autohtone la concursurile internaţionale, modernizarea tehnologică a vinăriilor prin investiţii substanţiale, crearea a patru regiuni IGP şi apariţia unei noi generaţii de producători care lansează produse inovatoare. Totuşi, aceste progrese vizează doar circa 7% din producţia totală, iar sectorul se confruntă în continuare cu provocări majore, în special incapacitatea de a identifica nişe profitabile pe piaţa mondială, esenţială având în vedere ponderea exportului în volumul anual de vin produs în Republica Moldova.

57. În 2024, preţul mediu al vinului moldovenesc exportat a fost de circa 1,45 USD/litru, mult sub media globală de 3,60 USD/litru, fiind de aproximativ 5 ori mai mic decât cel francez şi de 2 ori mai mic decât cel italian. (Figura nr.14).

Figura nr.14. Preţul mediu al vinului pe piaţa mondială (USD/litru, F.O.B)

Sursa: OIV,ONVV, 2024

58. În ultimii ani, vinurile exportate în vrac au reprezentat aproximativ 60% din volumele totale şi circa 30% din valoarea exporturilor, cu o uşoară tendinţă de diminuare (Figura nr.15).

Figura nr.15. Evoluţia structurii exporturilor de vin autohton, 2020-2024, %

Sursa: Asycuda, ONVV,

59. Principala piaţă de desfacere a vinurilor în vrac rămâne cea a ţărilor CSI, unde vinul este adesea procesat sau îmbuteliat sub marcă generică, fără indicaţii de soi sau origine. Creşterea exporturilor de vin vrac în urma interdicţiilor Rusiei a redus cota vinurilor îmbuteliate în aceste pieţe şi a afectat valoarea şi percepţia calităţii. În 2024 s-a observat o uşoară reorientare către pieţele europene (32% din exporturi), ca urmare a modificărilor legislative în Rusia şi a conflictului regional, însă livrările către Belarus (48%) şi Georgia (15%) rămân semnificative, menţinând preţul per litru stabil faţă de 2023 (Tabelul nr.6).

Tabelul nr.6

Evoluţia comparativă a ponderii pieţelor de export după

volum a vinului vrac autohton,2017 versus 2024

Sursa: Intracen, UN Comtrade, Asycuda

60. Vinurile autohtone îmbuteliate reprezintă 44% din volumul total exportat şi generează aproximativ 56% din încasările din export. În 2024, top 10 pieţe de export au concentrat 82% din volum şi 84% din valoare, fiecare al doilea dolar încasat provenind de pe piaţa UE şi Marea Britanie. România rămâne principalul partener comercial, cu 24% din valoarea şi 18% din volumul vinului îmbuteliat exportat, fiind motorul de creştere pe segmentul “Premium”. Pieţe în creştere sunt Polonia şi Cehia, care împreună acoperă circa 20% din exporturi, urmate de Turcia, care şi-a menţinut poziţia cu valori apropiate de cele din 2020, şi Olanda, cu +16% volum şi +20% valoare. Creşteri s-au înregistrat şi în relaţiile comerciale cu Canada şi Germania. În contrast, China a redus importurile ca urmare a pandemiei COVID-19, iar din grupa de pieţe CSI, doar Ucraina se menţine ca exportator important, cu 3% din vinurile îmbuteliate exportate în 2024. (Figura nr.16).

Figura nr.16. Top 10 pieţe de export ale vinului îmbuteliat autohton, după valoare 2017 vs 2024

Sursa: Asycuda ONVV

61. Pe termen lung, efectele negative ale conflictului militar din Ucraina vor accentua instabilitatea regională, influenţând exporturile vinului autohton, în special pe pieţele CSI. Totodată, sectorul vitivinicol moldovenesc se confruntă cu multiple provocări, cauzate atât de contextul internaţional, cât şi de alinierea structurală insuficientă la piaţa globală a vinurilor. Factorii care limitează atingerea potenţialului economic şi social al Republicii Moldova includ aspecte interne şi structurale, dar acestea pot fi gestionate şi corectate pentru a repoziţiona sectorul pe pieţele mondiale.

Subsecţiunea 5.

Marketing

62. Republica Moldova, ca ţară vitivinicolă, dispune de numeroase avantaje pentru dezvoltarea şi consolidarea marketingului sectorial: tradiţia îndelungată în producţia de vin, vocaţia naturală a regiunilor viticole, capacitatea de a produce vinuri de calitate în diverse stiluri, o gamă variată de soiuri autohtone şi internaţionale, etichete şi ambalaje inovatoare, precum şi peisaje pitoreşti şi obiective istorice atractive pentru agroturism, inclusiv celebrele beciuri subterane. În plus, vinurile moldoveneşti s-au remarcat la nivel internaţional, obţinând anual peste 800 de medalii în cadrul concursurilor din perioada 2019-2025, cu o pondere semnificativă a vinurilor monosoi şi de cupaj realizate din soiuri indigene şi internaţionale. (Figura nr.17).

Figura nr.17. Rezultatele participării vinului moldovenesc la concursurile internaţionale, medalii unit. 2019-2025

Sursa: ONVV

63. În pofida acestor avantaje şi rezultate remarcabile, dependenţa de vânzările de vin în vrac la preţuri mici, calitatea inconsecventă a vinului şi lipsa unei identităţi clar definite au generat situaţii în care comercializarea eficientă a vinurilor în plan internaţional să fie dificilă pentru Republica Moldova. Deşi la extrema de vârf a sectorului există câteva exemple deosebite de branduri bine comercializate, în mare parte sectorul vitivinicol rămâne predominant orientat spre vânzări şi nu spre marketing.

64. Scopul principal al strategiilor de marketing este de a câştiga loialitatea clienţilor, iar cunoscătorii de vin sunt remarcaţi pentru fenomenul de “anti-loial”, fiind mereu în căutarea de ţări noi, soiuri, cuvee-uri (amestecuri de soi, sau cupaje) şi crame. Acest fenomen s-a răspândit şi prin rândurile publicului larg. Deşi, vinul este o simbioză a experienţei şi percepţiei calităţii, totuşi există şi aspecte obiective, cărora consumatorii le atribuie valoare precum: raportul preţ / calitate; autenticitatea / originea; consecvenţa.

65. În ceea ce priveşte preţul, Republica Moldova a avut, istoric, o poziţie competitivă, în special pentru vinurile îmbuteliate. (Figura 18).

Figura nr.18. Preţul mediu la export al vinului din Republica Moldova,

pe categorii comparativ cu media globală, 2025, $/Litru

Sursa: OIV, Asycuda

66. Calitatea vinului este, în mare măsură, percepută subiectiv de consumatori, fiind dificil de definit obiectiv. Evaluarea acesteia poate fi realizată prin principiul celor 3T (terroir, tradiţie şi tehnologie) elemente care definesc specificul vinurilor moldoveneşti şi necesită promovare internaţională. În plus, certificările privind sustenabilitatea, responsabilitatea socială şi protecţia mediului sporesc încrederea consumatorilor, în special pentru vinurile din regiuni mai puţin cunoscute. Decizia de cumpărare este influenţată de autenticitate, origine şi imaginea ţării producătoare, consumatorii asociind vinul cu tradiţie, inovaţie şi capacitatea industriei de a satisface nevoi specifice.

67. În 2013, datorită colaborării dintre autorităţi, parteneri de dezvoltare (ex. USAID) şi sectorul vitivinicol, a fost fondat Oficiul Naţional al Viei şi Vinului şi lansat brandul de ţară “Wine of Moldova”, consolidând identitatea vinurilor moldoveneşti şi competitivitatea sectorului. Succesul pe termen lung depinde de respectarea constantă a standardelor pieţei şi de construirea unei reputaţii internaţionale puternice. Brandul de ţară promovează vinurile în rândul profesioniştilor, presei de specialitate, sommelierilor, distribuitorilor şi prin platforme digitale globale. Consistenţa şi calitatea comunicării, vizuale şi digitale, trebuie menţinute la nivel înalt. Segmentarea ofertei (vinuri DOP, IGP, vinuri de soi şi generice) trebuie să susţină poziţionarea “Wine of Moldova”, în paralel cu promovarea metodelor tradiţionale, cupajelor şi soiurilor reprezentative ale ţării.

68. O provocare majoră pentru consolidarea poziţiei vinurilor moldoveneşti pe piaţă este fragmentarea sectorului vitivinicol, care poate fi abordată prin clasificarea vinurilor în patru segmente conform standardelor UE, fiecare cu produse şi pieţe specifice. În prezent, exporturile sunt dominate de vin de soi în vrac (fără IGP/DOP), de calitate inegală, orientat preponderent spre Belarus, Georgia şi Federaţia Rusă. Totuşi, Moldova dispune de un potenţial nevalorificat în vinuri DOP/IGP şi vinuri de soi fără IGP/DOP, care oferă preţuri medii mai ridicate şi atrag consumatorii sofisticaţi.

69. Exportatorii moldoveni încep să înţeleagă cerinţele consumatorilor europeni, care apreciază produse unice, cu tradiţie şi gust distinct, iar marcarea lor cu IGP sau DOP reprezintă un instrument de marketing esenţial, mai ales pentru intrarea pe pieţele europene pentru prima dată. (Tabelul nr.7).

Tabelul nr.7.

Vinurile din Republica Moldova conform clasificării armonizate la UE,

Sursa: ONVV, Asycuda

70. Co-raportul dintre livrările la export ale vinurilor liniştite albe şi celor roşii şi roze variază de la an la an, similar structuri producţiei. Totuşi, în perioada 2018-2024, vinurile roşii şi roze au adus cel mai mare aport la încasările din export pentru sector în mediu cca 68,5 mil. USD sau 55% din vin livrat în vrac şi îmbuteliat. Această evoluţie se datorează faptului că, ponderea vinurilor roşii şi roze îmbuteliate este practic dublă faţă de vinurile albe. Astfel, în perioada de referinţă, vinurile roşii şi roze deţineau circa 62% din valoarea vânzărilor vinurilor naturale îmbuteliate şi aproximativ 59% din cantitate. În cazul vinului livrat în vrac situaţia este diametral opusă, ponderea dominantă revenind vinurilor albe, aceasta fiind de 56% din volumul exportat şi 54% din valoarea încasată (Figura nr.19).

Figura nr.19. Structura exportului total de vinuri liniştite îmbuteliate, după culoare

Sursa: Asycuda, ONVV

71. Analiza structurii sectorului vitivinicol autohton arată că fiecare grup de produse necesită o abordare de piaţă individualizată. Pe baza tendinţelor pieţei internaţionale pentru vin şi produse derivate, au fost identificate şi prioritizate pieţele-ţintă pentru principalele categorii: vin îmbuteliat (exclusiv spumant), vin spumant, vin vrac şi distilate. Alegerea pieţelor se bazează pe raţionamente strategice şi condiţii fundamentale privind poziţionarea pe pieţele ţintă, ţinând cont de contextul geopolitic, perturbările lanţului logistic şi alte riscuri, menţinând totodată flexibilitatea şi adaptabilitatea la oportunităţile globale. În acelaşi timp, eforturile de marketing şi promovare a vinului autohton trebuie să reflecte o poziţie unitară a ONVV, coordonată cu platforma de marketing formată din reprezentanţi ai industriei vitivinicole.

72. Pe baza analizei cererii, ofertei, dinamicii şi nivelului preţurilor pentru fiecare categorie de produs⁹, au fost identificate pieţele cu cel mai mare potenţial de export (Tabelul nr.8).

___________________________

⁹ Selectarea pieţelor cu potenţial de export pe categorii de produse a fost realizată în baza unei analize prin aplicarea a 12 indicatori: valoarea exportului total RM şi piaţa analizată, Valoarea exportului de vin din RM, Ponderea exportului de vin în total export, Creşterea exportului RM în valoare, Cota-parte a exportului de vin din MD pe pieţele partenere, Preţ de export, Creşterea importului global de vin al ţărilor partenere, Cota-parte în importurile globale de vin, Concentrarea pieţelor partenere, Acord de Liber Schimb, Consolidarea statul de drept în ţara partener

Tabelul nr.8.

Principalele pieţe de interes, pe categorii de produse vinicole

Sursa: UN Comtrade

73. Pe baza analizei statisticilor internaţionale, luând în considerare preţul competitiv şi dinamica creşterii exporturilor pe fiecare categorie de produs, principalii concurenţi ai Republicii Moldova sunt (Tabelul nr.9).

Tabelul nr.9.

Concurenţii-cheie ai Republicii Moldova, pe categorii de produse vinicole

Sursa: UN Comtrade

74. Reieşind din contextul regional de securitate instabilă, consecinţele pandemiei COVID-19 şi provocările climatice şi de mediu (în special seceta frecventă), se conturează o serie de tendinţe-cheie care vor fundamenta poziţionarea vinurilor moldoveneşti pe piaţa globală:

74.1. redefinirea consumului de băuturi alcoolice¹⁰: Vinul se confruntă cu o concurenţă tot mai mare din partea altor băuturi alcoolice şi nealcoolice, mai ales în marile economii precum SUA. Pe piaţa românească, vinurile spumante fără alcool câştigă cote de piaţă¹¹;

___________________________

¹⁰ Robert Joseph Associates, “Report for Moldova”, mai 2022

¹¹ Nielsen, “Vinurile moldoveneşti în piaţa vinului din România”, decembrie 2020

74.2. îngustarea segmentelor tradiţionale de consumatori¹²: Generaţiile tinere consumă mai puţin alcool, ceea ce favorizează creşterea pieţei pentru băuturi slab alcoolice sau fără alcool. În top 10 pieţe globale – Australia, Brazilia, Canada, Franţa, Germania, Japonia, Africa de Sud, Spania, Marea Britanie şi SUA – vânzările acestor produse au atins aproape 10 miliarde USD în 2021, faţă de 7,8 miliarde USD în 2018;

___________________________

¹² ibidem

74.3. noi tendinţe în consumul varietăţilor de vin: Vinuri din soiuri autohtone şi cupaje autentice (dar necunoscute), cu garanţia sustenabilităţii; Vinuri organice şi sustenabile; Vinuri roze şi spumante¹³, inclusiv tendinţă caracteristică şi pentru piaţa românească¹⁴; Vinuri exclusive, cu creştere a cererii pentru segmentele “Premium”, “super-Premium”¹⁵ şi “ultra-Premium”¹⁶;

___________________________

¹³ Wine Business Solutions, Wine of Moldova, “2020-2030 Strategy Actionable Marketing Insights”, 2020

¹⁴ Nielsen, “Vinurile moldoveneşti în piaţa vinului din România”, decembrie 2020

¹⁵ >40 RON/L

¹⁶ Nielsen, “Vinurile moldoveneşti în piaţa vinului din România”, decembrie 2020

74.4. sofisticarea pieţei globale¹⁷: din 2015 încoace, calitatea absolută, eleganţa şi textura vinului devin elemente decisive pentru diferenţiere;

___________________________

¹⁷ Wine Business Solutions, Wine of Moldova, “2020-2030 Strategy Actionable Marketing Insights”, 2020

74.5. digitalizarea şi influenţa tehnologiilor¹⁸: consumatorii folosesc tot mai mult motoarele de căutare, GPS şi alte dispozitive externe pentru a lua decizii de cumpărare, în loc să se bazeze pe amintiri sau experienţă personală;

___________________________

¹⁸ Wine Intelligence, “Germany Landscape”, April 2019 Report

74.6. profilul consumatorului de vin¹⁹: bărbaţii tind să cheltuiască mai mult decât femeile pe sticle de vin, indiferent de tipul de ocazie, conform tendinţelor globale de consum.

___________________________

¹⁹ ibidem

75. Oportunităţi pentru poziţionarea vinurilor moldoveneşti pe piaţa globală:

75.1. monitorizarea pieţei şi a concurenţei: urmărirea constantă a competitorilor şi a tendinţelor de consum pe pieţele-cheie;

75.2. poziţionare generală şi diferenţiată: construirea unei identităţi clare pentru vinurile moldoveneşti sub egida ONVV, adaptată la specificul fiecărei pieţe;

75.3. promovarea istoriei vinului moldovenesc²⁰: comunicarea tradiţiilor şi valorilor locale prin publicitate, evenimente, turism viticol şi marketing digital;.

___________________________

²⁰ Robert Joseph Associates, “Report for Moldova”, mai 2022

75.4. poziţionarea pe produs²¹: evidenţierea vinurilor emblematice şi de talie mondială; încurajarea îmbunătăţirii calităţii vinurilor existente; sprijinirea producătorilor pentru vinuri inovatoare şi cupaje unice (Pet Nat, Qvevri, Zero SO₂ etc.); crearea unui brand pentru cupajele locale cu soiuri autohtone şi internaţionale;

___________________________

²¹ ibidem

75.5. recunoaşterea internaţională: vinurile de top trebuie să câştige aprecierea experţilor şi a formatorilor de opinie pentru a creşte reputaţia şi valoarea brandului/regiunii;

75.6. poziţionarea comercială şi de preţ: creşterea valorii vinurilor se obţine prin reputaţie şi recunoaşterea calităţii la nivel global. Este necesară o propunere unică de vânzare (USP) clară şi vinuri “must-have” pentru experţi²²;

___________________________

²² Robert Joseph Associates, “Report for Moldova”, mai 2022

75.7. poziţionarea pe pieţele externe: pieţele mature (Germania, Marea Britanie) cer produse emblematice pentru a depăşi percepţia de vin ieftin;. pieţele cu potenţial de preţ şi creştere (SUA, Coreea de Sud, Japonia, India, Africa) oferă oportunităţi pentru vinuri “Premium”, dar sistemul de distribuţie pe trei niveluri şi piaţa fragmentată o fac dificilă ca şi piaţă - soluţia constă în asigurarea unei distribuţii online eficiente²³ şi în marketingul direcţionat; Ele reprezintă pieţe destul de dificile din varii motive şi necesită efort, dar s-ar putea dovedi relevante pe termen mediu şi lung; oraşele mari sunt puncte strategice pentru lansare şi evenimente “Moldova Top 10” cu somelieri şi media pentru vizibilitate.²⁴ (Shanghai, Tokyo, New York, Londra, Singapore, Hong Kong, Berlin etc.). Făcând parte din “Moldova Top 10”, oferă cramelor ceva “extra special” de promovat prin toate mass-media, la evenimente şi prin propriile proiecte de turism viticol;

___________________________

²³ Cum ar fi prin portaluri de comerţ online, ca ex. Wine.com şi Drizly etc.

²⁴ Wine Business Solutions, Wine of Moldova, “2020-2030 Strategy Actionable Marketing Insights”, 2020

75.8. poziţionarea strategică pe termen lung²⁵: fiecare regiune viticolă trebuie să devină “renumită pentru ceva”, consolidându-şi punctele forte şi obţinând validare internaţională pentru credibilitate şi notorietate.

___________________________

²⁵ ibidem

76. În baza analizei activităţilor cheie de promovare realizate nemijlocit cu suportul ONVV, rezultatele înregistrate pe partea de export ale sectorului au fost determinate de impactul direct al intervenţiilor asupra sporirii vizibilităţii cu o reflecţie asupra evoluţiei livrărilor spre pieţe precum România, Polonia, China, Marea Britanie şi Olanda etc (Tabelul nr.10).

Tabelul nr.10.

Activităţile cheie de promovare realizate pe pieţele-ţintă

Sursa: ONVV şi Parteneri strategici

77. În baza rezultatelor prezentate în punctele anterioare, se poate afirma că sectorul vitivinicol moldovenesc acordă importanţă nu numai activităţilor de organizare a proceselor de producţie, ci şi încearcă să creeze un plan de marketing soldat cu componentele mixate de marketing prezentate în Figura nr.20.

Figura nr.20. Mix de Marketing al Industriei Vitivinicole din Republica Moldova

Sursa: ONVV, SIA RVV, Asycuda

 78. În prezent, din cauza resurselor financiare limitate, industria vinului din Republica Moldova se bazează în mare parte pe modelul tradiţional de marketing “4P” (produs, preţ, promovare, distribuţie), concentrându-se pe activităţi clasice precum degustări, expoziţii şi concursuri internaţionale. Acest model, specific producătorilor din “lumea veche”, pune accent mai ales pe produs, fără a lua suficient în considerare percepţia individuală şi aşteptările consumatorului modern.

 79. Pentru sectorul autohton, această abordare nu mai este suficientă. Este necesară tranziţia către un model orientat pe experienţa clientului, cunoscut ca “4E”: Expertiză, Evaluare, Educaţie şi Experienţă. Astfel, producătorii trebuie să depăşească simpla promovare a vinului ca produs şi să creeze experienţe memorabile pentru consumatori, să le înţeleagă preferinţele şi să îşi adapteze strategiile de marketing, brandurile şi produsele în funcţie de acestea.

Subsecţiunea 6.

Educaţie, Cercetare, Extensiune şi Inovare

80. Capitalul uman joacă un rol esenţial în dezvoltarea sectorului vitivinicol din Republica Moldova, care implică circa 15% din forţa de muncă activă ce lucrează la peste 52,5 mii agenţi economici. Totuşi, educaţia şi cercetarea din domeniu sunt slab conectate la nevoile industriei, iar sectorul se confruntă cu probleme precum lipsa investiţiilor în formare, migrarea forţei de muncă şi interesul scăzut al tinerilor pentru specialităţile agricole.

81. Pregătirea profesională a specialiştilor şi a muncitorilor calificaţi, la zi, este asigurată de Universitatea Tehnică a Moldovei, Centrul de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău şi şcolile profesionale din Nisporeni şi Leova. În ultimii ani, doar programul de Viticultură şi oenologie a înregistrat o creştere constantă a numărului de absolvenţi, în timp ce interesul pentru alte specialităţi este în scădere (Tabelul 13).

Tabelul nr.11.

Dinamica absolvenţilor în domeniul vitivinicol

 82. Rata de angajare a absolvenţilor din instituţiile de profil în sectorul vitivinicol rămâne redusă, mulţi dintre aceştia fie se reorientează spre alte domenii, fie părăsesc ţara. În perioada 2017–2024, doar aproximativ 26% dintre absolvenţii Centrului de Excelenţă în Viticultură şi Vinificaţie din Chişinău s-au angajat conform specialităţii, în timp ce peste 60% nu s-au regăsit pe piaţa muncii din Republica Moldova sau au emigrat. În cazul absolvenţilor fostei Universităţi Agrare, circa 42% au rămas în sector, însă aproape o treime s-au angajat în alte domenii. Cea mai bună integrare profesională a fost înregistrată la Universitatea Tehnică a Moldovei, unde aproximativ 74% dintre absolvenţi şi-au găsit un loc de muncă în domeniul studiat (Tabelul 14).

Tabelul nr.12.

Dinamica încadrării în câmpul muncii a absolvenţilor în domeniul vitivinicol

83. Calitatea educaţiei şi cercetării în domeniul vitivinicol poate fi îmbunătăţită prin măsuri orientate spre:

83.1. formarea specialiştilor practici, adaptaţi cerinţelor actuale ale sectorului, capabili să utilizeze echipamente moderne în podgorii şi vinării, să aplice tehnologii avansate, să asigure controlul calităţii şi trasabilitatea produselor;

83.2. crearea unui mediu atractiv pentru studenţi şi cadre didactice, prin stimulente financiare, condiţii mai bune de lucru şi oportunităţi de formare şi schimburi internaţionale;

83.3. consolidarea investiţiilor în infrastructură şi programe moderne, astfel încât finanţarea să fie direcţionată nu doar spre funcţionarea instituţiilor, ci şi spre actualizarea curriculumului, dezvoltarea unor cursuri noi (ex. viticultură ecologică, vinificaţie avansată) şi susţinerea cercetării aplicate;

83.4. elaborarea unei strategii de cercetare coordonate cu sectorul privat, pentru ca inovarea să răspundă direct problemelor şi necesităţilor industriei vitivinicole.

84. Serviciile de asistenţă, consultanţă, dezvoltare şi extensiune în sectorul vitivinicol sunt oferite de mai multe instituţii-cheie:

84.1. Institutul Naţional de Cercetări Aplicative în Agricultură şi Medicina Veterinară, care reprezintă principalul centru de cercetare aplicativă în domeniile horticulturii, viticulturii, vinificaţiei şi industriei alimentare. Institutul contribuie la impulsionarea cercetării ştiinţifice, inovării şi transferului tehnologic, precum şi la formarea specialiştilor de înaltă calificare.

84.2. Centrul de Consiliere Agricolă şi Rurală, care oferă sprijin fermierilor prin servicii de consultanţă, facilitarea cooperării între actorii economici şi autorităţi, activităţi de marketing specializat şi organizarea programelor de instruire relevante inclusiv pentru sectorul vitivinicol.

84.3. Oficiul Naţional al Viei şi Vinului, care desfăşoară în mod constant activităţi educaţionale şi de dezvoltare profesională, precum seminare, webinare, ateliere de lucru şi vizite de studiu dedicate industriei vitivinicole.

Subsecţiunea 7.

Cadrul normativ

85. Cadrul normativ regulator. Sectorul vitivinicol din Republica Moldova este reglementat prin mai multe acte normative naţionale. Baza principală o constituie Legea viei şi vinului nr.57/2006, completată de regulamente privind organizarea pieţei vitivinicole, controlul calităţii, certificarea materialului săditor.

86. De-a lungul timpului, sectorul a trecut prin reforme importante, aliniate la standardele internaţionale. Printre cele mai relevante realizări se numără:

86.1. crearea unui cadru legal separat pentru vin, diferit de cel aplicat altor băuturi alcoolice;

86.2. eliminarea obligativităţii licenţierii activităţilor vitivinicole;

86.3. introducerea sistemelor de calitate precum IGP, DOP şi brandul naţional;

86.4. stabilirea unor reguli mai clare pentru iniţierea şi desfăşurarea afacerilor din domeniu;

86.5. crearea ONVV, instituţie public-privată responsabilă de implementarea politicilor sectoriale;

86.6. constituirea Fondului Viei şi Vinului, finanţat de stat şi producători pentru promovarea vinului moldovenesc;

86.7. modernizarea procedurilor de certificare şi control, bazate pe analiza riscurilor;

86.8. recunoaşterea vinului ca produs alimentar şi scutirea acestuia de accize.

87. Totuşi, schimbările frecvente din sector au generat şi unele neclarităţi în aplicarea legislaţiei. O analiză recentă realizată cu sprijinul partenerilor de dezvoltare a identificat mai multe prevederi care necesită revizuire pentru îmbunătăţirea cadrului regulator.

88. Cadrul instituţional al sectorului vitivinicol:

88.1. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare (MAIA) este autoritatea responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor sectoriale.

88.2. Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (ONVV) este singura instituţie publică dedicată implementării acestor politici, creată pe principiile parteneriatului public-privat, implicând activ industria vitivinicolă în procesul decizional.

88.3. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA) supraveghează şi controlează respectarea normelor privind producţia, păstrarea şi comercializarea vinurilor, mustului şi a produselor secundare vinicole.

88.4. Asociaţiile sectoriale (Codru, Ştefan Vodă, Valul lui Traian, Dionysos, Divin etc) joacă un rol dublu: face conexiunea între sectorul privat şi autorităţi, contribuie la elaborarea politicilor, armonizează activitatea membrilor şi sprijină comercializarea vinurilor conform cerinţelor pieţei.

88.5. Fondul Viei şi Vinului finanţează măsuri de dezvoltare a sectorului. Deşi a fost binevenit, au existat probleme iniţiale în administrarea fondului, care au fost corectate prin ajustarea regulilor de contribuţie, eliminarea suprapunerilor de competenţe şi clarificarea procedurilor fiscale.

Subsecţiunea 8.

Definirea problemelor şi pilonii de intervenţie

89. Sectorul vitivinicol autohton se confruntă cu provocarea principală: nu a făcut tranziţia completă de la un model bazat pe ofertă la unul orientat spre cerere, ceea ce limitează competitivitatea pe piaţa mondială. Aceasta se traduce prin:

89.1. lipsa concordanţei între volumul şi calitatea vinului produs şi cerinţele internaţionale;

89.2. concurenţă preponderentă în segmentul de preţuri mici, prin vânzarea vinului în vrac (“vin materie primă”), afectând reputaţia şi eforturile de marketing;

89.3. ecosistemul industrial fragil, cu probleme structurale şi de reglementare, lipsă de stimulente, educaţie nealiniată la cerinţele pieţei, cercetare şi inovaţie insuficiente, migraţie a forţei de muncă şi digitalizare limitată.

90. Pentru a răspunde acestor provocări, Viziunea de dezvoltare a sectorului se structurează pe trei piloni principali:

90.1. Pilonul 1. Produs: viticultură, producerea vinurilor şi băuturilor spirtoase pe bază de vin.

Problema principală nr.1: nealinierea produselor la cererea pieţei. Aceasta include:

90.1.1. Imposibilitatea de a produce material săditor viticol certificat;

90.1.2. Suprafeţe, structura sortimentală şi organizarea plantaţiilor nealiniate la cerinţele actuale;

90.1.3. Dezechilibre între cerere şi ofertă, cu stocuri cronice şi producţie bazată pe soiuri neatractive şi de calitate insuficientă pentru pieţele internaţionale;

90.1.4. Practici şi infrastructură tehnologică depăşite, lipsa modernizării, care limitează valorificarea vinului de calitate pe pieţele externe.

90.2. Pilonul 2. Marketing şi dezvoltarea pieţe:

Problema principală nr.2: strategii insuficiente şi incoerente de promovare, cauzate de:

90.2.1. Concentrarea pe vânzare şi nu pe marketing orientat spre cerere;

90.2.2. Lipsa unei poziţii clare şi coerente de marketing la nivel de sector;

90.2.3. Vizibilitate, credibilitate şi notorietate foarte reduse pentru brandul de ţară “Wine of Moldova”;

90.2.4. Resurse limitate pentru marketing internaţional strategic, ceea ce restrânge capacitatea de a construi reputaţie şi identitate pentru vinurile moldoveneşti.

90.3. Pilonul 3. Ecosistem: educaţie, cercetare, inovare şi cadre instituţionale

Problema principală nr.3: valorificarea ineficientă a ecosistemului, care limitează competitivitatea sectorului, determinată de:

90.3.1. Sistemul de educaţie şi cercetare insuficient şi neconectat la nevoile reale ale industriei;

90.3.2. Cadrul normativ şi instituţional adesea restrictiv, care adaugă costuri şi împiedică inovarea. Aplicarea deficitară a controlului afectează integritatea produsului;

90.3.3. Incertitudinea privind rolul şi performanţa ONVV ca instituţie public-privată;

90.3.4. Lipsa unui sistem de sustenabilitate implementat, inclusiv adaptarea la schimbările climatice, protecţia mediului şi integrarea responsabilităţii sociale şi economice în modelul de afaceri.

Subsecţiunea 9.

Analiza SWOT a sectorului vitivinicol

 91. Analiza SWOT a sectorului vitivinicol a fost realizată pe baza evaluării situaţiei curente, permiţând identificarea punctelor forte şi slabe, a oportunităţilor şi a riscurilor care afectează dezvoltarea sustenabilă a sectorului. Rezultatele evidenţiază probleme care necesită intervenţia Guvernului, inclusiv prin aprobarea şi implementarea Viziunii.

Capitolul II.

OBIECTIVELE Viziunii

92. Viziunea strategică. Viziunea strategică a Guvernului privind dezvoltarea sectorului vitivinicol preconizează că, până în anul 2030, filiera vitivinicolă din Republica Moldova va evolua într-un sector consolidat, mai durabil şi mai competitiv, integrat în piaţa unică europeană, centrat pe exportul de vin cu valoare adăugată înaltă, rezistent la provocările globale, climatice, asigurând beneficii economice, un mediu sănătos şi progres social comunităţilor locale şi generaţiilor viitoare.

93. Pentru realizarea scopului Viziunii, sunt identificate trei Obiective Generale (priorităţi strategice), exprimate prin raţiunea intervenţiilor Obiectivelor Specifice.

94. OBIECTIVUL GENERAL 1. Alinierea ofertei industriei vitivinicole naţionale la cererea pieţei internaţionale.

94.1. Indicatori de impact:

94.1.1. creşterea productivităţii plantaţiilor viticole, minimum 8 t/ha, prin tehnologii moderne şi soiuri adaptate;

94.1.2. majorarea volumului de vin obţinut din soiuri locale (cele autohtone si de selecţie noua) cu 15%, pentru consolidarea identităţii şi atractivităţii pe pieţele externe;

94.1.3. sporirea productivităţii muncii cu 20%, prin mecanizare, modernizare ţi formare continuă a forţei de muncă.

94.2. Obiectivul specific (OS) 1.1. Dezvoltarea plantaţiilor viticole moderne şi reziliente

Creşterea potenţialului de producere al sectorului vitivinicole prin extinderea şi modernizarea plantaţiilor viticole, productive şi rezilienţe noului context social-economic, climatic şi prin consolidarea lanţului valoric în beneficiul fiecărui participant. Înfiinţarea şi modernizarea plantaţiilor viticole se va realiza cu respectarea legislaţiei de mediu şi cu evitarea conversiei habitatelor şi ecosistemelor naturale şi seminaturale. În cazul în care terenurile vizate se suprapun sau sunt situate în interiorul ori în vecinătatea ariilor naturale protejate de stat, activităţile vor fi realizate cu respectarea regimului stabilit pentru acestea.

94.2.1. Indicatorii de rezultat:

94.2.1.1. înfiinţarea a cel puţin 5.000 hectare de plantaţii viticole tinere, cultivate cu soiuri pentru vin şi înregistrate în Registrul vitivinicol, va contribui la creşterea capacităţii de producţie şi la îmbunătăţirea calităţii vinurilor autohtone;

94.2.1.2. extinderea suprafeţelor viticole irigate cu cel puţin 2.000 de hectare pentru sporirea rezilienţei la secetă şi instabilitate climatică;

94.2.1.3. modernizarea a încă 7.500 hectare de plantaţii viticole, prin instalarea de sisteme noi de suport, pentru eficientizarea lucrărilor în vii, îmbunătăţind calitatea şi randamentul producţiei de struguri pentru vin;

94.2.1.4. creşterea gradului de mecanizare a lucrărilor în vii până la 10% din totalul operaţiunilor de îngrijire reducând costurile şi sporind eficienţa;

94.2.1.5. defrişarea a aproximativ 15.000 ha de plantaţiilor viticole abandonate şi slab productive, pentru optimizarea structurii podgoriilor.

94.3. Obiectivul specific 1.2. Modernizarea proceselor de producere

Modernizarea tehnologiilor de producere şi procesare a vinurilor şi produselor pe bază de vin în conformitate cu tendinţele pieţei, prin revigorarea tradiţiilor autohtone şi valorizarea terroir-ului Vinului Moldovei.

 94.3.1. Indicatorii de rezultat:

94.3.1.1. creşterea volumului global de producere a vinurilor materie primă cu 10% până în anul 2030, ceea ce va reflecta expansiunea capacităţii de producţie şi adaptarea tehnologiilor moderne, contribuind la sporirea competitivităţii vinurilor Moldovei pe piaţa internă şi externă,

94.3.1.2. majorarea investiţiilor în modernizarea vinăriilor cu 25%, demonstrând angajamentul sectorului pentru implementarea inovaţiilor tehnologice şi îmbunătăţirea calităţii produselor;

94.3.1.3. Majorarea numărului de vinării care dispun de sisteme proprii de gestionare a apelor uzate cu 15 unităţi până în 2030

94.4. Obiectivul specific 1.3. Creşterea valorii adăugate a produselor vitivinicole

Dezvoltarea unui segment vitivinicol prosper şi sustenabil, prin creşterea ponderii produselor cu indicaţii geografice şi consolidarea vinurilor şi distilatelor cu valoare adăugată înaltă.

94.4.1. Indicatorii de rezultat:

94.4.1.1. creşterea ponderii vinurilor IGP şi DOP în volumul total de vin comercializat până la minimum 25%, ceea ce va reflecta extinderea producţiei de vinuri certificate, orientate spre calitate superioară şi cerinţele pieţelor internaţionale;

94.4.1.1majorarea ponderii rachiului de vin IGP în volumul total comercializat până la 30%, subliniind dezvoltarea segmentului de distilate premium cu origine protejată şi sporirea recunoaşterii produselor autohtone;

94.4.1.1creşterea numărului de companii care produc vin în sistem IGP şi DOP cu cel puţin 5 vinării, precum şi extinderea anuală cu 1.000 ha a suprafeţelor viticole integrate în acest sistem, contribuind la consolidarea bazei de producţie certificată şi la creşterea competitivităţii sectorului.

95. Obiectivele specifice 1.1–1.3 contribuie în mod direct la realizarea Obiectivului general 1, printr-o abordare integrată care vizează, succesiv, consolidarea bazei de producţie viticolă, modernizarea proceselor de producere şi procesare, precum şi creşterea valorii adăugate a produselor vitivinicole. Implementarea acestor obiective va permite alinierea structurii şi calităţii ofertei naţionale la cerinţele pieţei internaţionale, sporind competitivitatea şi sustenabilitatea sectorului vitivinicol al Republicii Moldova.

96. OBIECTIVUL GENERAL 2. Creşterea valorii vânzărilor de produse vitivinicole

Creşterea valorii vânzărilor de vinuri şi băuturilor pe bază de vin prin consolidarea brandului vinicol de ţară şi poziţionarea eficientă a produselor vitivinicole moldoveneşti cu IGP/DOP pe pieţele ţintă externe de valoare adăugată înaltă.

96.1. Indicatorii de impact:

96.1.1. creşterea valorică a exportului total de vinuri şi produse pe bază de vin cu 20%, ceea ce va reflecta extinderea prezenţei produselor moldoveneşti pe pieţele externe şi eficienţa acţiunilor de promovare şi poziţionare pe segmente Premium;

96.1.2. creşterea preţului mediu al vinului comercializat la export cu 25%, indicator care va demonstra îmbunătăţirea percepţiei de calitate şi consolidarea valorii produselor moldoveneşti, în special a celor certificate IGP/DOP;

96.1.2. creşterea cu 10% a ponderii produselor vitivinicole îmbuteliate în volumul total de produse exportate.

96.2. Obiectivul specific 2.1. Elaborarea cadrului strategic şi eficient de marketing, promovare şi creştere a notorietăţii brandului vinicol de ţară axat pe valoare şi sustenabilitate

96.2.1. Indicatorii de rezultat:

96.2.1.1. sporirea bugetului investit în marketing şi promovare pentru export şi cheltuieli de distribuţie ale exportatorilor de vinuri îmbuteliate cu 25%;

96.2.1.1. creşterea ponderii vinului cu IGP/DOP îmbuteliat cu 10% din totalul vinului comercializat la export.

96.3. Obiectivul specific 2.2. Intensificarea şi extinderea distribuţiei şi a vânzării de vinuri şi produse pe bază de vin pe pieţe-ţintă în off-trade, on-trade şi e-comerţ.

96.3.1. Indicatorii de rezultat:

96.3.1.1. creşterea vânzărilor vinurilor şi produselor pe bază de vin din Republica Moldova în pieţele ţintă (off-trade, on-trade, e-comerţ) cu 20% volum mediu;.

96.3.1.2. participarea la cel puţin 10 expoziţii/târguri şi 5 misiuni de export/ B2B anual.

96.4. Obiectivul specific 2.3. Dezvoltarea turismului vitivinicol pentru impulsionarea creşterii imaginii brandului naţional “Vinul Moldovei” şi a vânzărilor pe piaţa locală şi de export.

96.4.1. Indicatorii de rezultat:

96.4.1.1. creşterea cifrei de afaceri în domeniul oenoturismului Republicii Moldova cu 25%;

96.4.1.2. creşterea numărului companiilor vinicole atrase în turismul vitivinicol cu 20% până la finalul anului 2030 şi/sau creşterea volumului de investiţii în sectorul turismului vitivinicol cu cel puţin 30%.

97. Obiectivele specifice 2.1 - 2.3, împreună cu indicatorii de rezultat aferenţi, contribuie direct la atingerea obiectivului general 2, asigurând creşterea valorii vânzărilor, consolidarea brandului vinicol de ţară, poziţionarea eficientă a produselor IGP/DOP pe pieţele externe cu valoare adăugată ridicată şi dezvoltarea oenoturismului.

98. OBIECTIVUL GENERAL 3. Consolidarea ecosistemului de politici şi reglementări favorabile creşterii competitivităţii industriei vitivinicole şi implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă.

98.1. Indicatorii de impact:

98.1.1. creşterea volumului investiţiilor în sectorul vitivinicol cu cel puţin 40%;

98.1.2. creşterea numărului de exportatori de vinuri îmbuteliate cu 15%.

98.2. Obiectivul specific 3.1. Perfecţionarea cadrului normativ stimulatoriu, armonizat cu legislaţia europeană, pentru dezvoltarea competitivităţii, concurenţei loiale şi performanţei afacerilor

98.2.1. Indicatorii de rezultat:

98.2.1.1. Minim 98 % gradul de transpunere a legislaţiei Uniunii Europene relevante pentru sectorul vitivinicol în cadrul normativ naţional;

98.2.1.2. Creşterea ponderii unităţilor vitivinicole care implementează standarde de calitate, mediu şi durabilitate cu cel puţin 25% din totalul unităţilor înregistrate în Registrul Vitivinicol până în 2030.

98.3. Obiectivul specific 3.2. Consolidarea parteneriatului public-privat şi a performanţei instituţionale a ONVV, prin profesionalism, autonomie şi eficienţă în implementarea politicilor sectoriale

98.3.1 Indicatorii de rezultat:

98.3.1.1. registrul vitivinicol funcţional, cu 100% plantaţii viticole de producţie-marfă (mai mari de 0,1ha), producători de struguri şi unităţi vinicole active înregistrate;

98.3.1.2. gradul de satisfacţie privind performanţa instituţională a ONVV, 75% în termen intermediar şi 80% până în anul 2030.

98.4. Obiectivul specific 3.3. Crearea unui sistem integrat de educaţie, cercetare şi transfer de cunoştinţe, adaptat la nevoile şi tendinţele sectorului vitivinicol

98.4.1. Indicatorii de rezultat:

98.4.1.1. Creşterea cu 15% a ratei de angajare a absolvenţilor programelor de studii relevante pentru sectorul vitivinicol în domeniul de specializare;

98.4.1.2. creşterea numărul participanţilor la cursurile şi programele de formare profesională continuă în domeniul vitivinicol;

98.4.1.3. creşterea numărului de proiecte de cercetare finanţate de Agenţia Naţională pentru Cercetare şi Dezvoltare (ANCD) în industria vitivinicolă.

99. Obiectivele specifice 3.1 – 3.3, împreună cu indicatorii de rezultat, contribuie direct la atingerea obiectivului general 3, asigurând un cadrul normativ şi instituţional favorabil, un sistem educaţional şi de cercetare performant şi consolidarea parteneriatului public-privat în sectorul vitivinicol, în vederea creşterii competitivităţii şi sustenabilităţii industriei.

100. În perspectivă Republica Moldova va deveni o ţară europeană recunoscută pentru un sector vitivinicol competitiv, capabil să concureze cu cele mai dezvoltate industrii vitivinicole internaţionale şi să contribuie semnificativ, raportat la dimensiunile şi capacitatea sa, la dezvoltarea economică, socială şi la protecţia mediului. Implementarea Viziunii va conduce la:

100.1. creşterea competitivităţii şi performanţei sectorului vitivinicol, prin sporirea potenţialului de producţie şi dezvoltarea capitalului uman calificat;

100.2. consolidarea imaginii şi notorietăţii Republicii Moldova ca producător de vinuri de calitate superioară pe pieţele internaţionale;

100.1.3. atracţia tinerilor specialişti, studenţilor şi cercetătorilor în sector, asigurând furnizarea de cunoştinţe şi abilităţi relevante pentru industrie;

100.1.4. dezvoltarea oenoturismului, generând efecte economice indirecte semnificative la nivel local şi regional;

100.1.5. reglementarea consumului de alcool, inclusiv prin controlul producţiei casnice de vin;

100.1.6. îmbunătăţirea competenţelor forţei de muncă, adaptate la cerinţele pieţei şi nevoile sectorului vitivinicol;

100.1.7. promovarea economiei verzi şi a economiei circulare în cadrul sectorului vitivinicol;

100.1.8. reducerea impactului schimbărilor climatice şi diminuarea emisiilor de gaze, prin tehnologii şi practici sustenabile.

101. Bugetul necesar pentru implementarea Viziunii se formează în principal din surse deja planificate în Cadrul Bugetar pe Termen Mediu ( CBTM ), fiind prevăzute alocări financiare din bugetul Oficiului Naţional al Viei şi Vinului, precum şi din surse financiare provenite din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural, care urmează a fi repartizate odată cu aprobarea Programului strategic al politicii agricole pentru perioada 2026–2030.

Totodată, accesarea surselor financiare din Fondul Naţional de Dezvoltare a Agriculturii şi Mediului Rural este condiţionată de participarea mediului privat, astfel încât aproximativ 50% din investiţiile aferente implementării Viziunii urmează a fi acoperite din surse private.

102. Implementarea Viziunii de dezvoltare strategică a sectorului vitivinicol pentru anii 2026–2030 necesită resurse financiare totale estimate la 2.540.480 mii lei, distribuite pe perioada 2026–2030, în funcţie de obiectivele generale şi specifice stabilite.

Tabelul nr.13

Costuri estimative pentru implementarea viziunii

103. Este de menţionat că sursele financiare vor fi revizuite şi redistribuite pe parcursul implementării, în funcţie de identificarea altor mijloace disponibile, inclusiv prin semnarea unor acorduri de asistenţă externă, implementarea proiectelor investiţionale, atragerea investitorilor şi mobilizarea de resurse suplimentare din partea mediului de afaceri.

104. Dezagregarea pe obiective evidenţiază următoarea structură a alocărilor financiare:

104.1. Pentru realizarea Obiectivului general nr.1 “Alinierea ofertei industriei vitivinicole naţionale la cererea pieţei internaţionale” este necesar un buget total de 1.924.788,5 mii lei, orientat spre:

104.1.1. dezvoltarea plantaţiilor viticole moderne şi reziliente ( OS 1.1);

104.1.2. modernizarea proceselor de producere (OS 1.2);

104.1.3. creşterea valorii adăugate a produselor vitivinicole (OS 1.3).

104.2. Pentru realizarea Obiectivului general nr.2 “Creşterea valorii vânzărilor de produse vitivinicole” este estimat un buget total de 438.987 mii lei, destinat:

104.2.1. elaborării şi implementării marketingului strategic şi consolidării brandului de ţară (OS 2.1);

104.2.2. extinderii canalelor de distribuţie (off-trade, on-trade, e-commerce) (OS 2.2);

104.2.3. dezvoltării turismului vitivinicol (OS 2.3).

104.3. Pentru realizarea Obiectivului general nr.3 “Consolidarea ecosistemului de politici şi reglementări favorabile creşterii competitivităţii industriei vitivinicole şi implementării obiectivelor de dezvoltare durabilă” este estimat un buget total de 176.704,9 mii lei, alocat pentru:

104.3.1. perfecţionarea cadrului normativ (OS 3.1);

104.3.2. consolidarea capacităţii instituţionale a ONVV şi dezvoltarea parteneriatului public–privat (OS 3.2);

104.3.3. dezvoltarea educaţiei, cercetării şi inovării în sector (OS 3.3).

Capitolul IV.

RISCURI DE IMPLEMENTARE

105. Implementarea prezentei Viziuni poate fi influenţată de o serie de riscuri externe şi interne, grupate pe categorii: politice şi economice, operaţionale, precum şi de mediu. Evaluarea acestora include gradul de impact şi probabilitatea de apariţie.

Capitolul V.

AUTORITĂŢI şi INSTITUŢII RESPONSABILE

106. Obiectivele prezentei Viziuni vor fi realizate prin coordonarea şi consolidarea eforturilor tuturor actorilor implicaţi în dezvoltarea sectorului vitivinicol, inclusiv autorităţi şi instituţii publice, mediul academic, organizaţii din domeniul cercetării şi inovării, asociaţii de profil, precum şi parteneri de dezvoltare.

 107. Responsabilitatea generală pentru organizarea şi coordonarea procesului de implementare a Viziunii revine Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

 108. Totodată, implementarea politicilor statului în industria vitivinicolă, promovarea imaginii produselor vitivinicole pe piaţa internă şi externă, precum şi sprijinirea creşterii competitivităţii sectorului reprezintă atribuţii esenţiale ale Oficiului Naţional al Viei şi Vinului (ONVV).

 109. În vederea realizării obiectivelor Viziunii, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va asigura colaborarea cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile reprezentative ale sectorului, societatea civilă şi partenerii de dezvoltare.

Capitolul VI.

PROCEDURI DE MONITORIZARE ŞI RAPORTARE

110. Implementarea Viziunii se va desfăşura pe durata anilor 2026–2030 şi va fi organizată în două etape: etapa I (2026–2028) şi etapa II (2029–2030). Pentru fiecare etapă vor fi elaborate Planuri de acţiuni distincte, iar Planul pentru etapa II va fi aprobat către finele anului 2028, în funcţie de progresul realizat şi necesităţile de ajustare.

111. Monitorizarea şi evaluarea Viziunii constituie procese continue şi se vor realiza în baza indicatorilor de rezultat şi de progres stabiliţi, prin colectarea, analiza şi sistematizarea datelor relevante. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va coordona procesul de monitorizare, iar ONVV va asigura suportul tehnic necesar, inclusiv prin colectarea informaţiilor sectoriale, raportarea periodică şi implicarea actorilor din industrie.

112. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare va elabora anual, până la data de 1 martie, Raportul de monitorizare privind implementarea Viziunii. Evaluarea va fi realizată în două etape – intermediară şi finală – iar concluziile evaluării intermediare vor servi drept bază pentru ajustarea acţiunilor planificate, a indicatorilor şi a termenelor de realizare, după caz. În scopul asigurării transparenţei, rapoartele anuale de monitorizare, precum şi rapoartele de evaluare intermediară şi finală vor fi publicate pe pagina web oficială a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Anexă

la Viziunea de dezvoltare strategică a sectorului

vitivinicol pentru anii 2026–2030

Indicatori de monitorizare şi evaluare a Viziunii