Ordin nr.66 din 06.11.2003 cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentelor privind practica de audit

MINISTERUL FINANŢELOR

O R D I N

cu privire la aprobarea şi punerea în aplicare a Regulamentelor

privind practica de audit

nr. 66  din  06.11.2003

 (în vigoare 01.01.2004) 

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.239-242 art.336 din 05.12.2003

* * *

Abrogat: 24.08.2012

Ordinul Ministerului Finanţelor nr.64 din 14.06.2012

Întru executarea prevederilor art.7 (6) al Legii Republicii Moldova "Cu privire la activitatea de audit" nr.729-XIII din 15 februarie 1996,

ORDON:

1. Se aprobă Regulamentul privind practica de audit 1000 "Proceduri de confirmare interbancară".

2. Se pune în aplicare pe teritoriul Republicii Moldova Regulamentul privind practica de audit 1000 "Proceduri de confirmare interbancară" pentru auditul rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începînd cu 1 ianuarie 2004.

Regulamentul privind practica de audit 1000

"Proceduri de confirmare interbancară"

Introducere

1. Prezentul regulament privind practica de audit este elaborat în baza Regulamentului internaţional privind practica de audit 1000 "Proceduri de confirmare interbancară" (IAPS 1000 "Inter-Bank Confirmation Procedures"), aprobat de Federaţia internaţională a contabililor (IFAC) în redacţia anului 2002.

Obiectiv

2. Obiectivul prezentului regulament constă în oferirea recomandărilor auditorilor externi independenţi, precum şi conducerii şi funcţionarilor băncilor (de exemplu, auditorilor interni), privind procedurile de confirmare interbancară. Recomandările cuprinse în acest regulament trebuie să contribuie la majorarea eficacităţii exercitării procedurilor de confirmare interbancară şi datelor obţinute.

3. Una din principalele proceduri efectuate în procesul exercitării auditului rapoartelor financiare bancare şi a altor informaţii conexe este solicitarea confirmării directe din partea altor bănci a soldurilor conturilor şi a altor indicatori reflectaţi în bilanţul contabil, precum şi a altor informaţii financiare dezvăluite în nota explicativă la rapoartele financiare. Conturile extrabilanţiere care cer confirmare includ aşa elemente cum ar fi garanţiile, contractele forward, opţiunile de răscumpărare şi decontările reciproce extrabilanţiere. Acest tip de dovezi de audit este valoros datorită faptului că aceste dovezi provin direct din surse independente şi, astfel, prezintă un nivel mai mare de siguranţă decît dovezile obţinute numai din propriile înregistrări ale băncii.

4. În procesul obţinerii confirmărilor interbancare, auditorul poate întîmpina dificultăţi ce ţin de limba, terminologia, interpretarea şi sfera de cuprindere a aspectelor expuse în răspunsul la solicitarea de confirmare. În mod frecvent, aceste dificultăţi rezultă din utilizarea diferitelor tipuri de solicitări de confirmare sau din divergenţele de opinii cu privire la informaţia ce trebuie prezentată în răspunsul la solicitarea de confirmare.

5. La exercitarea procedurilor de confirmare interbancară auditorul urmează să ia în considerare cerinţele actelor legislative şi normative ale Republicii Moldova. Obiectivul acestui regulament nu constă în descrierea detaliată a procedurilor de audit, însă, totodată, regulamentul scoate în evidenţă un şir de paşi importanţi ce trebuie urmaţi de auditor în utilizarea procedurilor de confirmare interbancară. Indiferent de caz, la utilizarea confirmărilor externe în calitate de proceduri de obţinere a dovezilor de audit, auditorul urmează să se conducă de prevederile SNA 505 "Confirmări externe".

Necesitatea utilizării confirmărilor

6. O caracteristică esenţială a controlului managerial asupra activităţii agentului economic ce ţine de relaţiile de afaceri cu persoanele fizice şi instituţiile financiare este abilitatea de a obţine confirmări privind tranzacţiile exercitate, precum şi privind poziţiile ce au apărut în rezultatul acestor tranzacţii. Cerinţa pentru confirmările bancare rezultă din necesitatea băncii şi a auditorilor săi de a confirma relaţiile financiare şi de afaceri dintre următoarele părţi:

• bancă şi alte bănci ce activează pe teritoriul Republicii Moldova;

• bancă şi alte bănci ce activează în afara Republicii Moldova;

• bancă şi clienţii săi nonbancari.

Deşi relaţiile interbancare sînt similare ca natură cu relaţiile dintre bancă şi alţi clienţi nonbancari, pot exista caracteristici specifice în unele relaţii interbancare, de exemplu, în cazurile anumitor tipuri de tranzacţii extrabilanţiere şi solduri, cum ar fi obligaţiile condiţionale, operaţiunile forward, obligaţiile extrabilanţiere şi acordurile de achitare reciprocă a obligaţiilor şi creanţelor.

Utilizarea solicitărilor de confirmare

7. Recomandările expuse în paragrafele următoare sînt destinate să ajute băncilor şi auditorilor lor la obţinerea confirmărilor independente a relaţiilor financiare şi de afaceri cu alte bănci. Totodată, pot exista cazuri în care abordarea recomandată de prezentul regulament poate fi, de asemenea, aplicată la utilizarea procedurilor de confirmare dintre bancă şi clienţii săi nonbancari. Procedurile expuse în continuare nu sînt relevante pentru procedurile de confirmare interbancară de rutină, care sînt utilizate în cazul tranzacţiilor comerciale zilnice între bănci.

8. La luarea deciziei cu privire la băncile concrete de la care vor fi solicitate confirmări, auditorul urmează să ia în considerare asemenea factori cum sînt:

• sumele soldurilor conturilor;

• volumul tranzacţiilor;

• nivelul de siguranţă al controlului intern al agentului economic;

• caracterul semnificativ la nivel de rapoarte financiare.

Testarea anumitor tipuri de tranzacţii efectuate de bancă poate fi efectuată prin diferite căi; astfel, sfera de cuprindere a solicitărilor de confirmare poate fi limitată la solicitarea unuia sau cîtorva tipuri de tranzacţii. Solicitări de confirmare a anumitor tranzacţii pot fi efectuate la testarea sistemului de control intern al băncii, precum şi pentru a verifica soldurile conturilor reflectate în rapoartele financiare bancare pentru o anumită perioadă. Prin urmare, solicitările de confirmare trebuie întocmite în aşa mod, încît acestea să corespundă scopului pentru care ele se utilizează.

9. Auditorul urmează să determine care din următoarele metode este mai adecvată pentru obţinerea confirmărilor soldurilor conturilor şi a altor informaţii de la alte bănci:

• indicarea sumelor conturilor şi a altor informaţii nemijlocit în solicitare. În asemenea caz banca-respondent confirmă numai corectitudinea sumelor şi a altor informaţii conţinute în solicitare;

• solicitarea înaintată băncii-respondent de a prezenta sumele conturilor şi alte informaţii, care vor fi apoi comparate cu înregistrările băncii verificate.

Pentru a determina care din abordările de mai sus este cea mai adecvată, auditorul urmează să ia în considerare calitatea dovezilor de audit pe care le solicită în circumstanţele create, precum şi caracteristica băncii-respondent.

10. Pot apărea anumite dificultăţi în obţinerea unui răspuns satisfăcător chiar şi în cazurile cînd banca solicitantă transmite informaţii pentru confirmare băncii-respondent. Auditorul trebuie să depună efort pentru a obţine răspunsuri la toate solicitările de confirmare. Nu se recomandă de a întocmi solicitarea de confirmare astfel, încît banca-respondent să răspundă numai în cazurile în care informaţiile transmise sînt incorecte sau incomplete.

Întocmirea şi expedierea solicitărilor; primirea

răspunsurilor la solicitări

11. Auditorul trebuie să determine subdiviziunea corespunzătoare în cadrul băncii-respondent în adresa căreia urmează a fi transmisă solicitarea de confirmare. Drept exemple a asemenea subdiviziuni pot servi: departamentul de audit intern, departamentul de supraveghere sau altă subdiviziune care poate fi desemnată ca responsabilă de prelucrarea şi întocmirea răspunsurilor la solicitările de confirmare. Asemenea departamente, în multe cazuri, sînt situate în sediile centrale ale băncii-respondent. În alte situaţii, în calitate de subdiviziune corespunzătoare poate servi sucursala locală a băncii-respondent.

12. Ori de cîte ori este posibil, solicitarea de confirmare urmează a fi întocmită în limba băncii-respondent sau în limba utilizată în procesul de corespondenţă cu banca-respondent corespunzătoare.

13. Auditorul trebuie să exercite control asupra conţinutului şi expedierii solicitărilor de confirmare. Totuşi, solicitarea de confirmare trebuie să fie autorizată de un reprezentant corespunzător al băncii. Răspunsurile la solicitările de confirmare trebuie transmise direct în adresa auditorului. Pentru a facilita procesul de confirmare se recomandă de a utiliza plicuri din timp pregătite cu indicarea adresei de întoarcere şi cu cheltuieli poştale achitate. Asemenea plicuri urmează a fi expediate băncii-respondent împreună cu solicitarea de confirmare.

Conţinutul solicitărilor de confirmare

14. Forma şi conţinutul scrisorii de confirmare depind de un şir de factori, inclusiv:

• scopul pentru care este utilizată solicitarea;

• sistemul contabil al băncii (de exemplu, gradul de utilizare a sistemelor informaţionale computerizate de prelucrare a datelor);

• practicile acceptate în cadrul băncii ce ţin de efectuarea tranzacţiilor şi ţinerea contabilităţii.

15. Forma solicitărilor de confirmare trebuie să fie întocmită într-o manieră clară şi concisă, pentru a se asigura înţelegerea de către banca-respondent.

16. Confirmarea diverselor informaţii poate fi necesară, intr-un şir de situaţii, în diferite momente de timp. În consecinţă, solicitările de confirmare ce tratează aspecte respective ale activităţii interbancare pot fi transmise băncilor-respondenţi la momente de timp diferite în cursul anului.

17. Cele mai des solicitate informaţii se referă la soldurile conturilor de active şi datorii, de exemplu, soldul conturilor curente, de depozit şi alte conturi Nostro şi Loro. Solicitarea de confirmare trebuie să conţină numărul şi denumirea contului, precum şi să indice valuta contului. Este recomandabil de a primi confirmări despre conturile corespondente cu solduri zero, precum şi despre conturile corespondente care au fost închise în decursul ultimelor douăsprezece luni înainte de data aleasă pentru confirmarea informaţiilor. În cazuri corespunzătoare, auditorul urmează să confirme nu numai soldurile conturilor, dar şi alte informaţii conexe, de exemplu, termenul de scadenţă a dobînzilor şi rambursare a sumei de bază, resursele creditare neutilizate, liniile de credit stand-by, mijloacele de rezervă, acordurile privind compensările, precum şi informaţiile detaliate despre gaj.

18. O parte importantă a relaţiilor interbancare se referă la controlul tranzacţiilor şi claselor de conturi care se clasifică ca extrabilanţiere. În consecinţă, banca solicitantă şi auditorii săi trebuie să obţină confirmări ale obligaţiilor condiţionale care apar, de exemplu, din garanţii, acceptări de documente băneşti, indosamente ş.a. Solicitarea de confirmare se poate referi atît la obligaţiile condiţionale ale băncii solicitante faţă de banca-respondent, cît şi la obligaţiile condiţionale ale băncii-respondent faţă de banca solicitantă. Informaţiile furnizate sau solicitate trebuie să conţină date detaliate cu privire la natura obligaţiilor condiţionale, precum şi suma şi valuta acestor obligaţii.

19. Auditorul urmează să solicite confirmarea pentru contractele de răscumpărare sau revînzare a activelor, precum şi pentru opţiunile existente la data confirmării. Solicitarea trebuie întocmită astfel, încît răspunsul să conţină enumerarea activelor ce reprezintă obiectul contractului, data încheierii contractului, precum şi termenii şi condiţiile realizării contractului.

20. O altă categorie de informaţii pentru care se cer confirmări independente la o anumită dată, alta decît cea la care a fost încheiată tranzacţia, se referă la titlurile de valoare, lingourile, tranzacţiile forward şi alte contracte în vigoare. Este o practică stabilită pentru bănci de a aplica proceduri de confirmare a tranzacţiilor la momentul exercitării acestora. Practica de audit, la rîndul său, necesită confirmarea independentă a unui eşantion de tranzacţii selectate dintr-o anumită perioadă de timp şi/sau confirmarea tuturor tranzacţiilor în curs de exercitare cu terţele părţi. Solicitarea trebuie întocmită astfel, încît răspunsul să conţină informaţii detaliate relevante asupra fiecărui contract, inclusiv numărul contractului, data încheierii acordului, termenii de scadenţă şi sumele respective, preţul la care a fost încheiată tranzacţia şi valuta tranzacţiei, precum şi valoarea de cumpărare şi vînzare a contractului cumpărat sau vîndut de banca solicitantă.

21. În cazurile păstrării de către bancă, în numele clienţilor, a titlurilor de valoare sau altor valori şi proprietăţi, solicitarea de confirmare trebuie să fie întocmită astfel, încît răspunsul să includă lista şi descrierea valorilor şi proprietăţilor respective, precum şi să dezvăluie informaţiile despre oricare drepturi de proprietate ale terţelor părţi asupra acestora.

Data intrării regulamentului în vigoare

22. Prezentul regulament intră în vigoare pentru auditul rapoartelor financiare ce cuprind perioadele începînd cu 1 ianuarie 2004. Se recomandă aplicarea anticipată.

Anexă

Glosar

În continuare sînt definiţi principalii termeni utilizaţi în prezentul regulament. Această listă nu conţine toţi termenii utilizaţi în confirmările interbancare. Definiţiile sînt date în contextul bancar, totodată, utilizarea şi aplicarea legală a acestora pot diferi.

Gaj

Gajul este o garanţie reală în al cărei temei creditorul gajist poate urmări bunul gajat avînd prioritate faţă de alţi creditori, inclusiv faţă de stat, la satisfacerea creanţei garantate*.

___________

* Termenul "gajul" a fost definit conform Legii Republicii Moldova "Cu privire la gaj" nr.449-XV din 30.07.2001.

Garanţii acordate de un împrumutat unui împrumutător în vederea rambursării unui credit sau împrumut, rareori acordate în cadrul relaţiilor interbancare. De aceea, astfel de împrumutători devin creditori; în situaţia de neonorare a obligaţiilor, astfel de creditori sînt îndreptăţiţi să utilizeze gajul în vederea recuperării datoriei lor. Orice bun poate fi folosit ca gaj. Exemple de gajuri pot fi: bunurile imobiliare, obligaţiunile şi actele de ipotecă, titlurile de valoare şi cambiile, confirmările bancare, bunurile mobiliare.

Obligaţii condiţionale

Obligaţii potenţiale, care se concretizează numai după realizarea anumitor condiţii, de exemplu, neîndeplinirea anumitor condiţii contractuale. Asemenea obligaţii pot apărea din vînzarea, transferarea, indosamentul sau garantarea documentelor băneşti, precum şi din alte tranzacţii financiare cum ar fi, spre exemplu, actualizarea creditelor, acceptarea obligaţiilor comerciale sau bancare create în baza acreditivelor comerciale, garanţii acordate etc.

Drepturi de proprietate

O pretenţie sau drept de sechestrare a proprietăţii unui debitor, cum ar fi ipoteca asupra bunurilor imobile, care limitează drepturile proprietarului.

Compensare

Dreptul unei bănci, de obicei în formă scrisă, de a intra în posesiunea mijloacelor băneşti la conturile pe care garantul sau debitorul le are deschise la banca respectivă, pentru acoperirea obligaţiilor către bancă ale garantului, debitorului sau unei terţe persoane.

Opţiuni

Dreptul de a cumpăra sau vinde, sau dreptul atît de a cumpăra, cît şi a vinde titluri de valoare sau mărfuri la un preţ convenit, în cadrul unui termen fixat.

Contracte de răscumpărare (revînzare)

Contractul dintre vînzător şi cumpărător, obiectul căruia îl constituie vînzarea şi răscumpărarea (cumpărarea şi revînzarea) unui activ la un anumit preţ la expirarea unei perioade de timp, sau la îndeplinirea anumitor condiţii.

Păstrarea bunurilor

Un serviciu oferit de bănci clienţilor săi ce ţine de păstrarea bunurilor de valoare.

Linie de credit

O valoare de credit maximal convenită, pe care o bancă a pus-o la dispoziţia sau s-a angajat s-o pună la dispoziţia unui client pentru o anumită perioadă de timp stabilită.