Ordin nr.94 din 03.09.2026 cu privire la aprobarea Metodologiei privind transformarea coordonatelor din sisteme convenţionale în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99

AGENŢIA GEODEZIE, CARTOGRAFIE ŞI CADASTRU

O R D I N

cu privire la aprobarea Metodologiei privind transformarea coordonatelor din

sisteme convenţionale în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99

nr. 94  din  03.09.2026

 (în vigoare 18.10.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 462-465 art. 796 din 18.09.2026

* * *

În temeiul art.10 alin.(1) din Legea nr.778/2001 cu privire la geodezie, cartografie şi geoinformatică, cu modificările ulterioare,

ORDON:

1. Se aprobă Metodologia privind transformarea coordonatelor din sisteme convenţionale în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99 (se anexează).

2. Lucrările de transformare a coordonatelor din sisteme convenţionale în sistemul MOLDREF99 se execută în conformitate cu prevederile Metodologiei aprobate prin prezentul ordin. În cazul în care transformarea coordonatelor constituie parte a unor lucrări din domeniul geodeziei, cartografiei, prospecţiunilor topografice sau geoinformaticii pentru care legislaţia prevede obligativitatea certificării, acestea se execută de persoane fizice sau juridice care deţin ori, după caz, au angajaţi specialişti care deţin certificat topogeodezic şi cartografic corespunzător categoriei de lucrări.

3. Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, prin intermediul instituţiilor subordonate şi al subdiviziunilor responsabile, va asigura monitorizarea aplicării Metodologiei, precum şi acordarea suportului metodologic necesar în procesul de transformare a coordonatelor.

4. Prezentul ordin intră în vigoare la expirarea termenului de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

5. Controlul asupra executării prezentului ordin se pune în sarcina dlui Ion CREŢU, director general adjunct al Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru.

Aprobat

prin Ordinul Directorului general al

Agenţiei Geodezie, Cartografie şi Cadastru

nr.94/2026

METODOLOGIE

privind transformarea coordonatelor din sisteme convenţionale

în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99

Capitolul I.

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Metodologie privind transformarea coordonatelor din sisteme convenţionale în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99 (în continuare - Metodologie) stabileşte cerinţele tehnice şi regulile privind executarea, verificarea, documentarea şi prezentarea rezultatelor lucrărilor de transformare a coordonatelor dintr-un sistem convenţional, local, tehnic, minier, geologic sau utilizat anterior în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99.

2. Metodologia are caracter tehnic şi procedural şi se aplică lucrărilor geodezice, topografice, cadastrale, cartografice, inginereşti, geologice, miniere, de proiectare, de evidenţă a bunurilor imobile şi altor lucrări în care coordonatele trebuie exprimate în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99.

3. Prezenta Metodologie reglementează transformarea componentei planimetrice a coordonatelor în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99. Coordonatele spaţiale pot fi utilizate ca date iniţiale şi transformate, după caz, în scopul obţinerii coordonatelor planimetrice. Transformarea sau racordarea cotelor şi altitudinilor la sistemul altimetric naţional nu face obiectul prezentei Metodologii.

4. Scopul Metodologiei este asigurarea unei proceduri unitare, verificabile şi trasabile pentru integrarea datelor spaţiale existente în sistemul naţional de coordonate, în vederea utilizării lor în documentaţii tehnice, registre de stat, sisteme informaţionale geografice şi materiale cartografice oficiale.

5. Prezenta Metodologie nu substituie actele normative în vigoare, standardele tehnice, instrucţiunile speciale sau cerinţele stabilite pentru anumite categorii de lucrări. În cazul existenţei unor norme speciale, acestea se aplică prioritar, iar Metodologia se utilizează în partea în care nu contravine acestora.

6. Termenii utilizaţi au următoarele semnificaţii:

6.1. punct comun - punct identificat fără echivoc atât în sistemul sursă, cât şi în sistemul ţintă, utilizat pentru determinarea sau verificarea parametrilor de transformare;

6.2. punct de control - punct comun care nu participă la determinarea parametrilor de transformare, fiind utilizat pentru verificarea independentă a rezultatului;

6.3. sistem convenţional - orice sistem de coordonate local, arbitrar, grafic, minier, tehnic, geologic, de şantier sau utilizat anterior, în care coordonatele nu sunt exprimate direct în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99;

6.4. sistem sursă - sistemul de coordonate în care sunt prezentate coordonatele iniţiale;

6.5. sistem ţintă - sistemul naţional de coordonate MOLDREF99 în care se exprimă coordonatele rezultate.

7. Principiile de bază ale transformării sunt: legalitatea, corectitudinea tehnică, precizia corespunzătoare destinaţiei lucrării, trasabilitatea datelor, verificabilitatea calculelor, păstrarea geometriei obiectului, utilizarea punctelor stabile şi documentarea tuturor deciziilor tehnice.

8. În cazul în care transformarea coordonatelor constituie parte a unor lucrări din domeniul geodeziei, cartografiei, prospecţiunilor topografice sau geoinformaticii pentru care legislaţia prevede obligativitatea certificării, lucrările se execută de persoane care îndeplinesc cerinţele de certificare stabilite de Legea nr.778/2001 cu privire la geodezie, cartografie şi geoinformatică. Pentru lucrările din alte domenii se aplică cerinţele privind calificarea, autorizarea sau certificarea prevăzute de legislaţia specială aplicabilă.

Capitolul II.

CERINŢE PRIVIND SURSELE ŞI PARAMETRII TEHNICI

9. Pentru executarea lucrărilor de transformare se utilizează documentele tehnice, cataloagele şi seturile oficiale de parametri în vigoare la data efectuării lucrărilor. În cazul lucrărilor care implică reţeaua geodezică naţională, staţiile permanente ale sistemului global de navigaţie prin satelit (în continuare - GNSS) din cadrul Sistemului Naţional de Poziţionare (în continuare - MOLDPOS), modelul cvasigeoidului sau alte produse geodezice oficiale, se utilizează datele, cataloagele şi parametrii oficiali aprobaţi sau validaţi de autoritatea competentă, cu indicarea sursei acestora în documentaţia tehnică.

10. Pentru identificarea şi definirea sistemului de coordonate şi a parametrilor tehnici se utilizează cu prioritate datele şi seturile oficiale de parametri aprobate sau validate de Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru. În lipsa unor asemenea date sau parametri oficiali, se utilizează baza de date EPSG. Alte surse tehnice pot fi utilizate numai pentru completarea informaţiei, cu condiţia identificării sursei şi verificării concordanţei acesteia cu datele oficiale aplicabile. În cazul existenţei unor diferenţe între sursele consultate, prevalează datele şi parametrii oficiali aprobaţi sau validaţi de Agenţie.

11. Dacă în actele normative, în tema tehnică sau în documentaţia beneficiarului se stabilesc cerinţe de precizie, format, verificare sau recepţie mai stricte decât prezenta Metodologie, acestea se aplică în mod corespunzător.

Capitolul III.

SISTEMUL ŢINTĂ MOLDREF99

12. Sistemul ţintă al transformării este MOLDREF99, identificat prin codul EPSG:4026 (în continuare MOLDREF99).

13. Coordonatele finale se exprimă în metri, prin coordonatele rectangulare plane X (Nord) şi Y (Est), în sistemul naţional de coordonate MOLDREF99, potrivit Regulamentului cu privire la trecerea la sistemul de coordonate global şi de referinţă şi la proiecţiile cartografice respective, aprobat prin Ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr.185 din 10 iulie 2001.

14. În toate documentele rezultate se indică expres sistemul de coordonate utilizat, unitatea de măsură, metoda de transformare aplicată, sursa parametrilor şi data executării transformării.

15. Nu se admite prezentarea coordonatelor finale fără menţionarea sistemului de coordonate, a unităţii de măsură şi a metodei de transformare aplicate.

16. Parametrii tehnici principali ai sistemului MOLDREF99 sunt prezentaţi în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

Parametrii tehnici principali ai sistemului MOLDREF99

17. În cazul transformării coordonatelor spaţiale în sistemul naţional de referinţă MOLDREF99, se verifică sistemul geodezic de referinţă iniţial, datum-ul geodezic, elipsoidul de referinţă, meridianul de origine, unităţile de măsură aplicabile, precum şi metoda şi parametrii de transformare utilizaţi, după caz.

18. În cazul transformării din sisteme planimetrice locale sau convenţionale, coordonatele finale se obţin prin aplicarea parametrilor determinaţi pe baza punctelor comune şi prin controlul rezultatelor faţă de puncte de verificare independente, după caz.

Capitolul IV.

DATELE INIŢIALE ŞI ANALIZA SISTEMULUI CONVENŢIONAL

19. Pentru iniţierea lucrărilor, beneficiarul sau deţinătorul documentaţiei pune la dispoziţia executantului materialele şi informaţiile necesare efectuării transformării coordonatelor, în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile.

20. Setul minim de date necesare este prevăzut în anexa nr.1 şi include, după caz: tabelele de coordonate existente în sistem convenţional; planurile grafice sau digitale aferente obiectului; descrierea originii sistemului de coordonate, dacă aceasta este cunoscută; date privind punctele geodezice, cadastrale sau topografice utilizate anterior; documentaţia tehnică, cadastrală, topografică, minieră, geologică sau de proiectare; materiale cartografice şi ortofotoplanuri utilizabile pentru verificare; măsurători GNSS sau topografice actuale; cerinţele de precizie şi destinaţia documentaţiei finale.

21. Executantul verifică documentaţia şi datele iniţiale în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile. În cazul în care datele sunt incomplete ori insuficiente pentru efectuarea unei transformări controlate, executantul solicită în scris completarea documentaţiei sau efectuarea măsurătorilor suplimentare.

21.1. Beneficiarul prezintă informaţiile, documentele sau materialele suplimentare solicitate în termenul stabilit prin contract, tema tehnică sau, după caz, prin actele normative aplicabile.

21.2. Perioada cuprinsă între data transmiterii solicitării de completare şi data prezentării informaţiilor, documentelor sau materialelor solicitate nu se include în termenul de executare a lucrării, dacă prin contract sau tema tehnică nu este stabilit altfel.

22. Transformarea automată a coordonatelor se efectuează numai după analiza provenienţei datelor, a sistemului sursă, a metodei de obţinere a coordonatelor şi a eventualelor transformări efectuate anterior.

23. Sistemul convenţional poate fi un sistem local stabilit pentru un obiect, o localitate sau un teren, un sistem tehnic utilizat pentru lucrări inginereşti, un sistem minier sau geologic local, un sistem grafic derivat din planuri analogice, un sistem anterior de coordonate utilizat în documentaţii vechi ori un alt sistem de coordonate cunoscut, diferit de sistemul naţional de coordonate MOLDREF99.

24. Pentru fiecare sistem sursă se verifică: originea coordonatelor; orientarea axelor; unităţile de măsură; scara; eventualele rotaţii, translaţii, inversări de axe, deplasări sistematice sau modificări locale; nivelul de precizie şi aria de valabilitate.

25. În cazul coordonatelor provenite din planuri scanate sau digitizate se verifică erorile de georeferenţiere, deformările suportului grafic, scara planului, calitatea scanării, metoda digitizării şi posibilitatea identificării punctelor stabile.

26. În cazul existenţei mai multor surse de date, acestea se compară între ele, iar diferenţele constatate se consemnează în memoriul tehnic. Se indică sursa considerată prioritară şi motivarea tehnică a alegerii.

27. Rezultatul analizei sistemului convenţional se consemnează într-o concluzie tehnică preliminară, care include metoda de transformare propusă, necesarul de puncte comune, necesarul de măsurători suplimentare şi eventualele limitări ale rezultatului.

Capitolul V.

IDENTIFICAREA PUNCTELOR COMUNE ŞI DE CONTROL

28. Determinarea parametrilor de transformare pentru sistemele locale sau convenţionale se realizează pe baza punctelor comune identificate în mod sigur în ambele sisteme de coordonate.

29. Pot fi utilizate ca puncte comune: puncte geodezice sau topografice materializate; borne cadastrale sau puncte de hotar stabile; colţuri de construcţii permanente identificate fără echivoc; puncte de frângere ale contururilor care nu au fost modificate; puncte determinate prin măsurători GNSS în MOLDREF99; alte puncte stabile şi verificabile în teren sau în documentaţie.

30. Nu se utilizează ca puncte comune puncte instabile, puncte cu identificare incertă, elemente dispărute, elemente reconstruite sau puncte a căror poziţie a fost modificată.

31. Punctele comune trebuie să fie distribuite uniform pe întreaga suprafaţă a obiectului. Nu se admite determinarea parametrilor numai pe baza punctelor grupate într-o singură zonă, dacă obiectul se extinde în afara acesteia.

32. Numărul minim de puncte comune se stabileşte în funcţie de metoda de transformare. Pentru utilizarea programelor de tip GTRANS pot fi suficiente, din punct de vedere funcţional, minimum 3 puncte cunoscute, amplasate uniform pe sector; totuşi, pentru o lucrare supusă verificării se recomandă cel puţin 4 puncte comune pentru transformarea Helmert 2D şi cel puţin 6 puncte comune pentru transformarea afină 2D, astfel încât să fie posibil controlul şi compensarea rezultatelor.

33. Punctele comune se împart, după caz, în puncte de calcul şi puncte de control. Punctele de control nu se includ în calculul parametrilor şi se utilizează pentru verificarea independentă a transformării.

34. Pentru fiecare punct comun se întocmeşte tabelul punctelor comune, conform modelului prevăzut în anexa nr.2, care conţine denumirea punctului, coordonatele în sistemul convenţional, coordonatele în MOLDREF99, sursa coordonatelor, modul de identificare şi observaţiile privind stabilitatea sau calitatea punctului.

35. În cazul în care nu pot fi identificate suficiente puncte comune, executantul propune efectuarea măsurătorilor suplimentare, analiza altor materiale de referinţă sau, după caz, declară imposibilitatea efectuării unei transformări controlate.

Capitolul VI.

ALEGEREA METODEI DE TRANSFORMARE

36. Metoda de transformare se alege în funcţie de natura sistemului sursă, numărul şi distribuţia punctelor comune, precizia datelor iniţiale, suprafaţa obiectului, deformările constatate şi cerinţele lucrării.

37. În cazul în care sistemul sursă este un sistem geodezic cunoscut, transformarea se efectuează prin procedura geodezică adecvată sistemului respectiv, cu utilizarea parametrilor cunoscuţi şi, după caz, cu proiectarea coordonatelor în MOLDREF99.

38. În cazul sistemelor locale sau convenţionale, parametrii de transformare se determină pe baza punctelor comune, prin metode matematice de transformare plană.

39. Transformarea Helmert 2D se aplică atunci când între sistemul convenţional şi MOLDREF99 există o relaţie de translaţie, rotaţie şi scară uniformă, fără deformări diferenţiate semnificative pe direcţii.

X_M99 = a + k (x cos(α) - y sin(α))

Y_M99 = b + k (x sin(α) + y cos(α))

în care:

• X_M99, Y_M99 - coordonatele punctului rezultate în sistemul MOLDREF99;

• x, y - coordonatele punctului în sistemul convenţional sau sistemul sursă;

• a, b - parametrii de translaţie pe direcţiile axelor X, respectiv Y, exprimaţi în metri;

• k - factorul uniform de scară aplicat ambelor axe; valoarea k=1 indică lipsa unei diferenţe de scară;

• α - unghiul de rotaţie dintre axele sistemului sursă şi axele sistemului MOLDREF99;

• cos α, sin α - funcţiile trigonometrice utilizate pentru realizarea rotaţiei coordonatelor.

39.1. Unitatea unghiulară şi convenţia de semn utilizate pentru parametrul α\alphaα se indică în documentaţia de calcul. Parametrii a, b, k şi α se determină pe baza punctelor comune, conform prevederilor pct.51 şi 52.

40. Transformarea afină 2D se aplică atunci când sistemul convenţional prezintă diferenţe de scară pe direcţii, neortogonalităţi sau deformări liniare care nu pot fi modelate corespunzător prin transformarea Helmert 2D.

X_M99 = a₀ + a₁x + a₂y

Y_M99 = b₀ + b₁x + b₂y

în care:

• X_M99, Y_M99 - coordonatele punctului rezultate în sistemul MOLDREF99;

• x, y - coordonatele punctului în sistemul convenţional sau sistemul sursă;

• a₀, b₀ - parametrii de translaţie pe direcţiile axelor X, respectiv Y, exprimaţi în metri;

• a₁, a₂, b₁, b₂ - coeficienţii transformării afine, care modelează rotaţia, diferenţele de scară pe cele două direcţii, neortogonalitatea axelor şi deformările liniare ale sistemului sursă.

40.1. Coeficienţii transformării afine se determină pe baza coordonatelor punctelor comune, iar atunci când numărul acestora este mai mare decât numărul minim necesar, calculul se efectuează prin metoda celor mai mici pătrate sau printr-o procedură echivalentă, conform pct.51 şi 52.

41. Transformarea locală pe zone se admite atunci când abaterile nu sunt uniforme pe întreaga suprafaţă a obiectului. Aplicarea acesteia se justifică prin analiza abaterilor şi prin existenţa unui număr suficient de puncte comune pentru fiecare zonă.

42. Transformările polinomiale se aplică numai în situaţii justificate tehnic, atunci când există suficiente puncte comune, deformări locale constatate şi posibilitatea verificării independente a rezultatului. Utilizarea lor se descrie explicit în documentaţia finală.

43. Georeferenţierea planurilor scanate sau digitizate se utilizează numai ca etapă de sprijin pentru extragerea sau verificarea unor date, cu indicarea preciziei graficului şi a limitărilor rezultate.

44. Nu se admite alegerea unei metode de transformare mai complexe dacă o metodă simplă asigură respectarea preciziei cerute şi păstrarea geometriei obiectului.

45. Pentru fiecare lucrare se păstrează parametrii utilizaţi, versiunea aplicaţiei sau a algoritmului, data calculului, punctele folosite şi rezultatele verificării.

Tabelul nr.2

Metode de transformare a coordonatelor în sistemul MOLDREF99,

în funcţie de situaţia tehnică identificată

Capitolul VII.

DETERMINAREA PARAMETRILOR DE TRANSFORMARE

46. Parametrii de transformare se determină prin calcul matematic pe baza coordonatelor punctelor comune.

47. Dacă numărul punctelor comune este mai mare decât numărul minim necesar, calculul se efectuează prin compensare, utilizând metoda celor mai mici pătrate sau o procedură echivalentă.

48. Pentru fiecare punct comun se determină coordonatele calculate în MOLDREF99 şi diferenţele faţă de coordonatele cunoscute.

49. Abaterile se calculează după relaţiile:

dX = X calculat - X cunoscut

dY = Y calculat - Y cunoscut

dP =             

în care:

• dX - abaterea pe direcţia axei X, reprezentând diferenţa dintre coordonata calculată prin transformare şi coordonata cunoscută în sistemul MOLDREF99;

• dY - abaterea pe direcţia axei Y, reprezentând diferenţa dintre coordonata calculată prin transformare şi coordonata cunoscută în sistemul MOLDREF99;

• dP - abaterea planimetrică a punctului, calculată ca distanţă rezultantă din abaterile dX şi dY;

• X calculat, Y calculat - coordonatele punctului obţinute prin aplicarea metodei şi a parametrilor de transformare;

• X cunoscut, Y cunoscut - coordonatele de referinţă ale aceluiaşi punct, cunoscute sau determinate independent în sistemul MOLDREF99.

49.1. Abaterile dX, dY şi abaterea planimetrică se exprimă în aceeaşi unitate de măsură ca şi coordonatele, de regulă în metri. Semnul valorilor dX şi dY indică direcţia abaterii faţă de coordonatele cunoscute, iar valoarea dP este întotdeauna pozitivă sau egală cu zero.

50. Pentru punctele utilizate la calcul şi pentru punctele de control se întocmeşte tabelul abaterilor, conform modelului prevăzut în anexa nr.3. Tabelul conţine cel puţin denumirea punctului, dX, dY, dP, statutul punctului şi observaţiile tehnice.

51. Punctele care prezintă abateri planimetrice mai mari decât toleranţa stabilită pentru lucrarea respectivă se verifică obligatoriu prin reanalizarea identificării punctului în teren, a sursei coordonatelor, a unităţilor de măsură, a orientării axelor şi a eventualelor erori de transcriere. În lipsa unei toleranţe stabilite expres, o abatere planimetrică mai mare decât de trei ori eroarea medie pătratică planimetrică a transformării constituie un indiciu privind existenţa unei erori grosiere şi impune verificarea punctului.

52. Eliminarea unui punct comun din calcul se admite numai dacă există motivare tehnică documentată. Eliminarea punctelor nu se utilizează pentru obţinerea artificială a unor rezultate favorabile.

53. În cazul recalculării parametrilor după eliminarea sau corectarea unor puncte, se păstrează versiunea iniţială şi versiunea finală a calculului, împreună cu explicaţiile corespunzătoare.

54. Dacă parametrii se determină prin aplicaţii specializate, fişierul de calcul, raportul aplicaţiei sau capturile relevante se păstrează în dosarul lucrării, astfel încât rezultatul să poată fi verificat ulterior.

Capitolul VIII.

VERIFICAREA, CONTROLUL CALITĂŢII ŞI CRITERIILE DE ACCEPTARE

55. Verificarea transformării este obligatorie şi se realizează prin analiza abaterilor, verificarea punctelor de control, compararea geometriei obiectului, compararea cu materiale cartografice sau ortofotoplanuri şi, după caz, prin verificări în teren.

56. Indicatorii minimi de control sunt: abaterile dX şi dY pe puncte; abaterea planimetrică dP; eroarea medie pătratică pe coordonate şi/sau planimetrică; abaterea maximă pe punctele de control; păstrarea formei şi dimensiunilor relative ale obiectului.

57. Eroarea medie pătratică planimetrică se poate calcula după relaţia:

în care:

• RMSEp - eroarea medie pătratică planimetrică a transformării;

• dXi - abaterea pe direcţia axei X pentru punctul i;

• dYi - abaterea pe direcţia axei Y pentru punctul i;

• i - numărul curent al punctului inclus în evaluarea preciziei;

• m - numărul total al punctelor pentru care se calculează eroarea medie pătratică planimetrică;

• ∑ - suma pătratelor abaterilor planimetrice pentru toate punctele incluse în calcul.

57.1. Valoarea RMSEp se exprimă în aceeaşi unitate de măsură ca şi coordonatele, de regulă în metri, şi caracterizează, în ansamblu, precizia planimetrică a transformării. În documentaţia tehnică se indică expres dacă valoarea a fost calculată pentru punctele utilizate la determinarea parametrilor, pentru punctele de control sau separat pentru fiecare categorie de puncte.

58. Precizia admisă a transformării se stabileşte înainte de determinarea parametrilor de transformare, în funcţie de categoria şi destinaţia lucrării, precizia datelor iniţiale, scara materialelor utilizate şi cerinţele actelor normative aplicabile sau ale temei tehnice.

58.1. Toleranţa planimetrică maximă individuală se aplică abaterii planimetrice dP, calculată pentru fiecare punct de control. Punctul se consideră corespunzător atunci când valoarea dP nu depăşeşte toleranţa stabilită pentru lucrarea respectivă. Depăşirea toleranţei impune verificarea identificării punctului, a datelor iniţiale, a parametrilor şi a metodei de transformare.

58.2. Eroarea medie pătratică planimetrică RMSEp caracterizează precizia de ansamblu a transformării şi se evaluează separat de abaterea planimetrică maximă individuală a punctelor de control.

58.3. Valorile admise pentru RMSEp şi pentru abaterea planimetrică maximă individuală se stabilesc în următoarea ordine:

a) potrivit actelor normative speciale aplicabile categoriei respective de lucrări;

b) potrivit temei tehnice sau specificaţiilor tehnice aprobate;

c) în lipsa valorilor prevăzute la lit.a) şi b), potrivit claselor orientative de precizie prevăzute în anexa nr.5.

58.4. Clasa de precizie aplicabilă se selectează în funcţie de categoria lucrării, inclusiv lucrări cadastrale în intravilan sau extravilan, lucrări geodezice, topografice ori inginereşti, precum şi de precizia şi scara datelor iniţiale. Pentru datele iniţiale provenite din planuri topografice, la stabilirea preciziei se ţine seama şi de toleranţa grafică a planului-sursă, convertită în teren conform anexei nr.5.1.

58.4.1. În cazul coordonatelor sau elementelor grafice preluate din planuri topografice la scările 1:500, 1:1000, 1:2000 şi 1:5000, precizia datelor iniţiale se apreciază ţinând cont de cerinţele stabilite în Instrucţiunea pentru ridicarea topografică la scările 1:5000, 1:2000, 1:1000, 1:500 şi executarea prospecţiunilor inginero-geodezice în construcţii, aprobată prin Ordinul Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru nr.73/2003. Corespondenţa dintre toleranţa de 0,4 mm la scara planului şi valoarea echivalentă în teren este prezentată în anexa nr.5.

58.5. Clasa de precizie, valoarea admisă pentru RMSEp şi toleranţa planimetrică maximă individuală se consemnează în documentaţia lucrării înainte de efectuarea calculelor. Modificarea acestora după obţinerea rezultatelor se admite numai în baza unei justificări tehnice documentate.

58.6. Evaluarea preciziei se efectuează cu prioritate pe baza punctelor de control independente. Indicatorii calculaţi pentru punctele utilizate la determinarea parametrilor se prezintă separat şi nu substituie verificarea pe puncte de control.

58.7. Rezultatul transformării se consideră corespunzător dacă:

58.7.1. valoarea RMSEp nu depăşeşte limita stabilită pentru categoria respectivă de lucrări;

58.7.2. abaterea planimetrică dP a fiecărui punct de control nu depăşeşte toleranţa maximă stabilită;

58.7.3. nu se constată abateri sistematice sau deformări nejustificate ale geometriei obiectului.

58.8. Precizia atribuită coordonatelor transformate nu poate fi mai mare decât precizia justificată a datelor iniţiale şi a punctelor comune sau de control utilizate.

59. Dacă transformarea produce abateri mai mari decât toleranţele stabilite, executantul revizuieşte datele iniţiale, punctele comune, metoda de transformare şi, dacă este necesar, solicită date suplimentare.

60. În cazul în care precizia datelor iniţiale nu permite obţinerea rezultatelor cerute, acest fapt se menţionează expres în concluzia tehnică, indicându-se limitările de utilizare a coordonatelor rezultate.

60.1. Transformarea coordonatelor bunurilor imobile nu constituie temei pentru modificarea hotarelor, configuraţiei sau suprafeţei înregistrate în registrul bunurilor imobile. Modificarea acestora se efectuează numai potrivit procedurilor cadastrale prevăzute de legislaţie.

60.2. În cazul în care, în urma transformării coordonatelor, se constată neconcordanţe privind amplasarea, configuraţia, hotarele sau suprafaţa bunului imobil faţă de datele cadastrale, executantul le consemnează în documentaţia finală şi informează beneficiarul lucrării.

61. Pentru documentaţiile ce urmează a fi integrate în registre, sisteme informaţionale sau baze de date oficiale, se verifică suplimentar formatul datelor, structura tabelului, unitatea de măsură, denumirea punctelor, sistemul de coordonate indicat şi metadatele.

Capitolul IX.

UTILIZAREA APLICAŢIILOR ŞI PROGRAMELOR DE TRANSFORMARE

62. Transformarea coordonatelor poate fi realizată cu aplicaţii specializate, programe pentru sisteme informaţionale geografice (GIS) şi proiectare asistată de calculator (CAD), aplicaţii de calcul geodezic sau foi de calcul, cu condiţia ca algoritmul, parametrii şi rezultatele să fie verificabile.

63. Programul sau modulul TransGBD poate fi utilizat în mediul MapInfo pentru transformarea coordonatelor între sistemul de coordonate 1942 cu proiecţia Gauss-Krüger, sistemul de coordonate 1963 cu proiecţia Gauss-Krüger, sistemele locale utilizate în Republica Moldova şi sistemul MOLDREF99, cu respectarea metodei de transformare, a parametrilor, a domeniului de valabilitate şi a limitelor tehnice aplicabile.

63.1. Pentru transformările dintre sisteme geodezice de referinţă cunoscute se utilizează seturile de parametri oficiali validaţi sau aprobaţi de Agenţia Geodezie, Cartografie şi Cadastru, în cazul în care aceştia sunt disponibili pentru sistemele şi zona respectivă.

63.2. Pentru fiecare set de parametri oficiali se indică cel puţin:

63.2.1. sistemul de coordonate sursă;

63.2.2. sistemul de coordonate ţintă;

63.2.3. metoda de transformare;

63.2.4. valorile parametrilor şi unităţile de măsură;

63.2.5. convenţia de semne utilizată;

63.2.6. teritoriul sau zona de valabilitate;

63.2.7. precizia estimată a transformării;

63.2.8. sursa şi data aprobării sau validării;

63.2.9. versiunea setului de parametri.

63.3. În cazul existenţei unui set oficial de parametri validat pentru transformarea respectivă şi pentru zona de valabilitate corespunzătoare, utilizarea acestuia este obligatorie. Utilizarea parametrilor determinaţi individual de executant se admite numai în lipsa unui set oficial aplicabil sau în cazul unei corecţii locale justificate tehnic şi documentate.

63.4. În cazul sistemelor geodezice, locale sau convenţionale pentru care nu există seturi oficiale de parametri validaţi, parametrii de transformare se determină pe baza punctelor comune, conform prevederilor prezentei Metodologii. Parametrii astfel determinaţi se consideră parametri locali şi sunt valabili numai pentru zona, obiectul şi setul de date pentru care au fost determinaţi.

63.5. Parametrii locali determinaţi de executant se documentează prin indicarea punctelor comune utilizate, a metodei de calcul, a abaterilor, a valorii RMSEp, a abaterii planimetrice maxime, a zonei de valabilitate şi a datei determinării.

63.6. În cazul în care pentru aceeaşi zonă sunt obţinute seturi diferite de parametri locali, acestea se compară pe baza aceloraşi puncte de control independente. Se aplică setul care asigură respectarea criteriilor de precizie stabilite pentru lucrarea respectivă.

63.7. Dacă diferenţele dintre rezultatele obţinute prin utilizarea unor seturi diferite de parametri depăşesc toleranţele stabilite, transformarea nu se acceptă până la verificarea punctelor comune, a datelor iniţiale, a metodei de calcul şi a domeniului de valabilitate al parametrilor.

63.8. În documentaţia finală se indică denumirea şi versiunea programului utilizat, setul de parametri aplicat, sursa acestuia, zona de valabilitate şi rezultatele verificării pe puncte de control.

64. Programul GTRANS poate fi utilizat pentru stocarea informaţiei despre sistemele de coordonate şi parametrii de transformare, precum şi pentru transformarea coordonatelor între sisteme cu parametri cunoscuţi, inclusiv prin transformări de tip Helmert.

65. Determinarea parametrilor prin GTRANS sau prin aplicaţii similare se efectuează pe baza punctelor comune cunoscute în ambele sisteme, amplasate uniform pe sectorul lucrării. Precizia rezultatului depinde de numărul, distribuţia şi calitatea punctelor utilizate.

66. Aplicaţiile informatice dezvoltate pentru transformarea coordonatelor trebuie să includă validarea datelor de intrare, verificarea unităţilor de măsură, posibilitatea prelucrării coordonatelor multiple, exportul rezultatelor în formate utilizabile şi compararea rezultatelor cu puncte cunoscute.

67. Utilizarea unei aplicaţii nu substituie răspunderea specialistului pentru corectitudinea metodei, a parametrilor, a punctelor comune şi a documentării rezultatului.

68. În documentaţia finală se indică denumirea aplicaţiei sau a instrumentului utilizat, versiunea, metoda aplicată, fişierele de intrare, fişierele de ieşire, parametrii utilizaţi şi rezultatele verificării.

Capitolul X.

DOCUMENTAŢIA FINALĂ ŞI TRANSMITEREA REZULTATELOR

69. Rezultatele transformării se prezintă într-o documentaţie finală care permite reconstituirea calculelor, verificarea parametrilor utilizaţi şi confirmarea sistemului de coordonate în care sunt exprimate coordonatele finale.

70. Documentaţia finală include, după caz: cererea sau tema tehnică; descrierea obiectului; lista materialelor iniţiale; analiza sistemului convenţional; tabelul punctelor comune; metoda de transformare aleasă; parametrii determinaţi; tabelul abaterilor; tabelul coordonatelor finale; schiţe sau planuri de control; concluzia tehnică; fişierele digitale şi metadatele aferente.

71. Tabelul coordonatelor finale se întocmeşte conform modelului prevăzut în anexa nr.4 şi conţine cel puţin numărul curent, denumirea punctului, X MOLDREF99, Y MOLDREF99, unitatea de măsură, metoda de obţinere şi observaţiile.

72. Coordonatele finale se transmit beneficiarului lucrării în formatul stabilit în tema tehnică sau în actele normative aplicabile. În lipsa unei cerinţe exprese privind formatul, acestea se transmit în format tabelar editabil şi, după caz, în format GIS compatibil.

73. În fişierele digitale se evită modificarea denumirii punctelor fără corespondenţă cu documentaţia iniţială. Dacă denumirile sunt normalizate, se păstrează un tabel de corespondenţă.

74. Memoriul tehnic se semnează de specialistul responsabil şi include declaraţia privind sistemul de coordonate, metoda aplicată, datele utilizate şi limitările rezultatului.

75. Orice modificare a metodei de transformare pe parcursul lucrării se consemnează în memoriul tehnic, împreună cu motivul modificării şi efectul asupra rezultatelor.

76. În cazul în care, în urma lucrărilor de transformare efectuate în cadrul activităţii geodezice şi cartografice, sunt create materiale şi date geodezice sau cartografice, persoanele fizice şi juridice care au executat lucrările transmit gratuit Fondului Naţional de Date Geospaţiale, în format digital, prin Sistemul informaţional geografic de stat “Registrul de stat al lucrărilor topogeodezice”, un exemplar al materialelor şi datelor respective, în conformitate cu art.9 alin.(4) din Legea nr.778/2001 cu privire la geodezie, cartografie şi geoinformatică.

77. Documentaţia finală se păstrează astfel încât să permită reconstituirea calculelor şi verificarea ulterioară a datelor, metodelor şi parametrilor utilizaţi.

Capitolul XI.

PARTICULARITĂŢI PENTRU DOCUMENTAŢIILE GEOLOGICE ŞI DE SUBSOL

78. Pentru documentaţiile geologice, miniere sau privind folosirea subsolului, transformarea coordonatelor se efectuează cu respectarea actelor normative speciale aplicabile domeniului subsolului, precum şi a regimului de acces la informaţie stabilit pentru materialele respective.

79. În cazul rapoartelor geologice sau al materialelor ce conţin informaţii cu acces limitat, se asigură protecţia datelor, iar în documentaţia publică se includ numai informaţiile permise de regimul juridic aplicabil.

80. Pentru dosarele vechi sau documentaţiile întocmite în sisteme diferite, executantul identifică fiecare sistem sursă, stabileşte existenţa punctelor comune şi propune o soluţie tehnică distinctă pentru fiecare categorie de situaţie.

81. În cazul în care mai multe dosare prezintă situaţii similare, se poate aplica o foaie de parcurs comună, cu condiţia verificării individuale a fiecărui dosar şi a documentării diferenţelor constatate.

82. Pentru iniţierea procesului de transformare a coordonatelor documentaţiilor geologice sau de subsol, beneficiarul prezintă, după caz, raportul tehnic, planurile, tabelele de coordonate, informaţia privind sistemul convenţional, descrierea limitelor sectorului şi orice alte materiale care pot permite identificarea punctelor comune.

83. Dacă materialele existente nu permit transformarea controlată, executantul solicită completări sau efectuarea măsurătorilor suplimentare. În lipsa acestora, coordonatele nu se prezintă ca fiind transformate cu precizie garantată.

Capitolul XII.

RESPONSABILITĂŢI

84. Executantul lucrării este responsabil de analiza datelor iniţiale, alegerea metodei de transformare, determinarea parametrilor, aplicarea transformării, verificarea rezultatelor şi întocmirea documentaţiei finale.

85. Beneficiarul este responsabil de punerea la dispoziţie a documentelor şi informaţiilor necesare, de comunicarea eventualelor limitări ale datelor şi de indicarea destinaţiei coordonatelor rezultate.

86. În cazul în care datele furnizate sunt incomplete, contradictorii sau neverificabile, executantul consemnează aceste aspecte în documentaţia finală şi indică impactul lor asupra rezultatului transformării.

87. Specialistul care semnează documentaţia confirmă că transformarea a fost realizată conform prezentei Metodologii şi că rezultatele au fost verificate în limitele datelor disponibile.

88. Inspectoratul Naţional pentru Supraveghere Tehnică, în limitele competenţelor stabilite de Legea nr.778/2001 cu privire la geodezie, cartografie şi geoinformatică, poate solicita clarificări privind datele iniţiale, punctele comune, metoda aplicată, parametrii de transformare, abaterile şi limitările rezultatului.

Anexa nr.1

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

LISTA MINIMĂ A MATERIALELOR NECESARE

Anexa nr.2

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

MODELUL TABELULUI PUNCTELOR COMUNE

Anexa nr.3

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

MODELUL TABELULUI ABATERILOR

Anexa nr.4

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

MODELUL TABELULUI COORDONATELOR FINALE

Anexa nr.5

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

CLASELE ŞI CRITERIILE DE PRECIZIE
PENTRU TRANSFORMAREA COORDONATELOR

Anexa nr.5.1

la Metodologia privind transformarea coordonatelor

din sisteme convenţionale în sistemul naţional

de coordonate MOLDREF99

CORESPONDENŢA DINTRE TOLERANŢA DE 0,4 MM LA SCARA PLANULUI

TOPOGRAFIC ŞI VALOAREA ECHIVALENTĂ ÎN TEREN