Regulament provizoriu din 26.03.93 cu privire la creditul bancar

BANCA NAŢIONALĂ Regulament provizoriu cu privire la creditul bancar din 26.03.93 * * * Abrogat: 30.01.1998 Hotărîrea BNM nr.153 din 25.12.1997 Regulamentul provizoriu cu privire la creditul bancar a fost elaborat în baza Legilor Republicii Moldova "Cu privire la Banca Naţională (de Stat) a Moldovei" şi "Cu privire la bănci şi activitatea bancară" 1. Creditul bancar exprimă relaţiile economice dintre creditor şi debitor şi se oferă contra plată cu condiţia să fie asigurat, rambursat la termen, utilizat în scopuri bine determinate. 2. Agenţi ai creditării pot fi persoanele juridice şi fizice. 3. Băncile oferă credite din contul resurselor proprii şi celor atrase. În acelaşi timp băncile sînt obligate să vireze în fondul de reglementare a resurselor creditoare ale sistemului bancar în Banca Naţională a Moldovei o parte din resursele de credit obţinute de la Banca Naţională şi alte bănci. 4. Activitatea băncilor trebuie să fie orientată către asigurarea unei politici unice monetar-creditoare realizată în Republica Moldova. 5. În vederea asigurării unei situaţii financiare stabile a băncilor şi protecţiei intereselor creditorilor şi deponenţilor băncii, băncile din Republica Moldova sînt obligate să respecte normativele economice stabilite de Banca Naţională a Moldovei: - corelaţia mijloacelor proprii, activelor şi pasivelor băncii; - nivelul maxim al creditelor oferite unui debitor; - indicatorii lichidităţii curente şi expirate a balanţei băncii; - rezervele obligatorii. 6. Credite pot fi oferite în următoarele scopuri: - crearea unor fonduri fixe noi (capitalul de bază), extinderea, reconstrucţia şi reutilarea tehnică a celor în acţiune şi restabilirea celor uzate şi în vederea majoririi capitalului de circulaţie al agenţilor economici; - acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material- marfare, de producţie nefinisată, de producţie finită şi mărfuri; - evidenţa (reescont) cambiilor; - satisfacerea necesităţilor de consum ale populaţiei; - răscumpărarea patrimoniului de stat; - alte scopuri la unele necoincidenţe dintre încasări şi plăţi în procesul circulaţiei capitalului propriu. Creditul nu poate fi utilizat pentru acoperirea breşelor financiare, lipsei de spirit gospodăresc şi pierderilor. 7. Împrumuturile bancare se divizează în: împrumuturile pe termen scurt - pînă la 1 an; pe termen mediu - de la 1 pînă la 3 ani şi pe termen lung - mai mult de 3 ani. Un credit pe termen scurt este creditul care reprezintă o sursă de formare a mijloacelor circulante, amortizarea căruia se efectuează în limitele termenelor de efectuare a măsurilor de creditare. Credit pe termen lung - creditul care reprezintă o sursă de finanţare a reproducţiei lărgite a fondurilor fixe, amortizarea căruia începe la expirarea termenelor de efectuare a măsurilor de creditare. Împrumutul pe termen scurt poate fi perfectat pe o perioadă anumită în limitele unui an. Multe împrumuturi de consum pot fi considerate pe termen mediu. Cel mai răspîndit fel de împrumut pe termen lung este creditul pentru construcţia obiectelor cu destinaţie de producţie, procurarea şi construcţia locuinţelor etc. 8. Politica de împrumut a băncii este determinată de următorii factori: - disponibilitatea capitalului propriu; - gradul riscului şi rentabilităţii diferitelor feluri de împrumuturi acordate creditelor; - stabilirea depozitelor; - situaţia generală a economiei republicii; - influenţa politicii monetar-creditoare şi financiare; - capacităţile şi experienţa personalului babcar. 9. Pentru a obţine credit, debitorul se adresează în bancă cu o solicitare fundamentată în care se arată: scopul bine determinat al creditului, suma, termenul de utilizare a creditului, termenele concrete de achitare, precum şi o caracteristică sumară a măsurilor creditoare şi efectul economic (pe credite în fonduri fixe). La rugămintea băncii, creditorul prezintă împreună cu solicitarea următoarele materiale spre examinare: - copii ale documentelor de fondare, statutelor, regulamentelor, contractelor de arendă, certificatelor de înregistrare sau brevetelor, documente care legalizează dreptul de utilizare sau posesie economică deplină a patrimoniului legalizate notarial, paşaportul şi alte documente care confirmă drepturile clientului de a primi credit; - fundamentarea tehnico-economică a măsurii creditoare, caculînd încasările preconizate ca rezultat al realizării producţiei, efectuării lucrărilor, prestărilor de servicii; - copii ale contractelor, acordurilor şi altor documente referitoare la măsura creditoare din contul încasărilor, în urma realizării căruia se preconizează amortizarea creditului solicitat; - rapoarte contabile şi statistice anuale şi trimestriale, raportate cu privire la beneficii şi pierderi, declaraţii cu privire la venituri, extrase de pe conturi de împrumut deschis în alte bănci şi alte dări de seamă şi materiale pentru determinarea situaţiei financiare şi solvabilităţii debitorului; - angajamente privind asigurarea rambursării în timp util a creditului sub formele aplicate în practica bancară. În cazuri aparte banca poate cere debitorului şi alte documente şi informaţii care confirmă asigurarea rambursabilităţii creditului, de asemenea şi solvabilitatea debitorului şi garantului acestuia. Pentru debitori, avînd relaţii de credit cu banca şi un nume bun, lista documentelor prezentate pentru creditare poate fi redusă de către bancă. 10. Hotărîrea cu privire la oferirea creditelor se adoptă de către bancă în baza efectuării analizei solvabilităţii debitorului. Oferind credite, banca trebuie să examineze factorii care pot conduce către neachitare. Banca trebuie să stabilească gradul riscului care şi-l poate asuma şi nivelul creditului care poate fi acordat în aceste circumstanţe. Eliberînd credite, banca trebuie să anticipeze situaţia viitoare a debitorului şi cea economică generală, inclusiv toate circumstanţele incidentale, care pot influenţa achitarea creditului. În acelaşi timp nu se recomandă a se bizui în exclusivitate pe fapte din trecut în activitatea debitorului şi numele acestuia, deoarece împrumunturile se eliberează în prezent, iar se achită - în viitor. Debitorii cu balanţă nelichidă nu se creditează. 11. Banca oferă credite debitorului în condiţiile menţionate în acordul de credit. Condiţiile acordului de credit se stabilesc pentru fiecare client al băncii individual, în aşa mod, ca gradul riscului tranzacţiei de credit să fie minim. În acord sînt prevăzute: scopul, suma şi termenul creditului, modul de eliberare şi achitare; formele de asigurare, executarea angajamentelor privind rambursabilitatea creditului, ratele dobînzii, inclusiv pentru creditul cu termenele expirate, modul de plată al acestora; drepturile, angajamentele reciproce şi responsabilitatea economica a părţilor, alte condiţii prin acord bilateral (de exemplu, controlul de către bancă pe teren a respectării condiţiilor acordului de credit şi acordului de gajare, modul şi volumul dărilor de seamă contabile prezentate de către debitor băncii şi altele). Creditul eliberat se perfectează cu angajamente la termen. 12. Forme de angajamente cu privire la asigurarea rambursării în timp util a creditului în baza legilor în vigoare pot fi: gajarea averii constituind proprietatea debitorului; cesiunea în favoarea băncii a cererilor şi conturilor debitorului către o terţă persoană; garanţii şi cauţiuni; poliţa de asigurare. Către un debitor pot fi aplicate diferite forme de asigurare a creditului. Concomitent, gajul trebuie să depăşească suma creditului. Asigurarea nu garantează achitarea împrumutului, ci reduce riscul. 13. Ratele dobînzii pot fi fixate sau flotante. Asupra ratei dobînzii influenţează următorii factori: - cheltuielile legate de atragerea mijloacelor, gradul riscului; termenul de achitare a creditului; cheltuielile legate de perfectarea creditului şi control; tarifele surselor concurente de obţinere a mijloacelor, precum şi de pe piaţa hîrtiilor de valoare şi obligaţiilor; caracterul relaţiilor dintre bancă şi debitori; norma beneficiului, care poate fi obţinut la investirea mijloacelor în alte active. În cazul adoptării de către organele legislative şi executive a unei hotărîri cu privire la acordarea creditelor preferenţiale, compensarea pierderilor suportate de băncile comerciale se efectuează din contul mijloacelor organului care a adoptat hotărîrea sau din contul bugetelor corespunzătoare. 14. Pentru oferirea creditelor pot fi utilizate următoarele conturi: - simple de împrumut; - speciale de împrumut. 15. Modul şi termenele concrete de achitare a sumelor creditoare băncii sînt prevăzute în acordul de credit. Achitarea creditului poate fi efectuată deodată şi în rate. Debitorul, de comun acord cu banca, poate rambursa creditul obţinut înainte de termen. Achitarea sumei creditoare şi a dobînzii se efectuează de către debitor prin transfer din contul său de decontare a mijloacelor printr-o dispoziţie de plată (dispoziţie-cerere, în cazul în care debitorul este deservit într-o altă bancă); prin transfer printr-o întreprindere de telecomunicaţii; prezentarea cecului de decontare; depunerea de numerar; în cazuri aparte - prin trecerea în cont a încasării din vizarea valorilor marfar-materiale, de asemenea şi prin dispoziţia băncii, dacă există o prevedere în acordul de credit sau la sosirea termenului de plată în conformitate cu angajamentele la termen. La însărcinarea debitorului, banca are dreptul să repartizeze mijloacele încasate în favoarea clientului, pentru achitarea creditului. Modul şi condiţiile de efectuare a acestei operaţiuni se stipulează în acordul de credit. Cu acordul debitorului, fixat în acordul de credit, banca are dreptul să perceapă (să treacă la pierderi) printr-o dispoziţie creditul şi suma aferentă dobînzii pentru utilizarea acestuia în cazul în care debitorul nu respectă termenul angajamentului privind rambursarea creditului sau alte condiţii din acordul de credit. 16. În cazul în care debitorul nu a transferat mijloace pentru achitarea datoriei faţă de bancă în termenele prevăzute în acordul de credit, suma creditoare neachitată se clasează în contul împrumuturilor restante. La demersul debitorului, în prezenţa unor motive obiective, care au suscitat rambursarea întîrziată a împrumutului, banca are dreptul să prelungească termenul de achitare a sumei creditoare, încheind un acord suplimentar la acordul de credit. Suma datoriei prelungite banca o poate clasa într-un cont de împrumut aparte percepînd o dobîndă sporită. În cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit angajamentele cu privire la rambursarea creditului obţinut banca poate, în conformitate cu Legea Republicii Moldova "Cu privire la faliment", să intenteze o acţiune cu privire la recunoaşterea acestuia insolvabil sau falit. Suma creditoare compromisă se amortizează din contul mijloacelor proprii ale băncii.