1015/23.11.2017 Hotărîre cu privire la aprobarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acestuia

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu  privire la  aprobarea  Programului  naţional  privind

controlul tutunului pentru anii 2017-2021 şi a Planului

de acţiuni pentru implementarea acestuia

nr. 1015  din  23.11.2017

 (în vigoare 08.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 429-433 art. 1153 din 08.12.2017

* * *

În temeiul Legii nr.124-XVI din 11 mai 2007 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.78-81, art.362), cu modificările ulterioare, Legii nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2015, nr.258-261, art.489), cu modificările ulterioare, precum şi al Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.67, art.183), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021, conform anexei nr.1;

2) Planul de acţiuni pentru implementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021, conform anexei nr.2;

3) Componenţa Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, conform anexei nr.3;

4) Regulamentul Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, conform anexei nr.4.

2. Ministerele şi autorităţile administrative centrale:

1) vor întreprinde măsurile necesare pentru executarea integrală şi în termenele stabilite a prevederilor Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021;

2) vor prevedea anual, în limita mijloacelor aprobate, alocaţii pentru realizarea acţiunilor prevăzute de Programul naţional sus-numit;

3) vor informa anual, pînă la data de 28 februarie, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale despre executarea Programului naţional menţionat.

3. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, pînă la 1 aprilie, va prezenta Guvernului raportul anual cu privire la realizarea prevederilor Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021 şi ale Planului de acţiuni privind implementarea acestuia.

4. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri), precum şi consiliilor raionale să aprobe şi să asigure realizarea programelor teritoriale şi aprobarea planurilor locale de acţiuni pentru realizarea Programului naţional menţionat.

5. Se stabileşte că finanţarea acţiunilor prevăzute în Programul naţional nominalizat se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional şi din alte surse financiare care nu contravin legislaţiei.

6. Se stabileşte că, în caz de eliberare din funcţiile publice deţinute a unor membri ai Consiliului, atribuţiile lor în cadrul acestuia vor fi exercitate de persoanele nou-desemnate în funcţiile respective, fără a fi emisă o altă hotărîre de Guvern.

7. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se atribuie Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

Anexa nr.1

la Hotărîrea Guvernului

nr.1015 din 23 noiembrie 2017

PROGRAM NAŢIONAL

privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021

I. INTRODUCERE

1. Programul naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021 (în continuare – Program) este un document de planificare strategică şi de realizare a politicilor publice de control al tutunului în Republica Moldova şi stabileşte obiectivele pe termen mediu ce necesită a fi realizate în vederea implementării politicii de stat în domeniul reducerii consumului de tutun şi a impactului fumatului asupra stării de sănătate a populaţiei.

2. Prezentul Program a fost elaborat pentru crearea cadrului de politici necesar la implementarea prevederilor Legii nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, Legii nr.124-XVI din 11 mai 2007 pentru ratificarea Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului,  Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, precum şi ale protocoalelor şi ghidurilor adoptate de Conferinţa Părţilor Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (în continuare – CCCT).

3. Prezentul Program descrie situaţia actuală în domeniu şi defineşte obiectivele, acţiunile şi măsurile necesare, cu stabilirea unor responsabilităţi clare pentru toţi actorii implicaţi în activităţile de control al tutunului, inclusiv cele necesare pentru armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul controlului tutunului cu legislaţia Uniunii Europene cu privire la tutun şi cu recomandările şi protocoalele CCCT.

II. IDENTIFICAREA PROBLEMELOR

4. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (în continuare – OMS), utilizarea tutunului continuă să rămînă o cauză globală principală a mortalităţii prevenibile. Fumatul ucide pînă la jumătate din numărul fumătorilor, fiind cauza fiecărui al zecelea deces în rîndul adulţilor şi reducînd viaţa fumătorului în medie cu 10-15 ani.

Aproape o treime din povara mondială a bolilor netransmisibile sînt provocate de tutun, în special bolile cardiovasculare, cerebrovasculare şi tumorile maligne, ceea ce duce la sporirea costurilor asistenţei medicale şi la încetinirea dezvoltării economice. Există, de asemenea, dovezi că expunerea la fumul de tutun reprezintă un factor cancerigen pentru om, sporeşte riscul bolilor cardiovasculare şi respiratorii la adulţi, precum şi al cancerului pulmonar, al manifestărilor alergice şi al multor tulburări în dezvoltarea normală a copiilor.

Fumatul reprezintă o problemă majoră a societăţii moderne, care, anual, produce mai multe victime decît SIDA, abuzul de alcool şi droguri, accidentele de circulaţie, crimele, suicidul. Fumatul este una dintre primele cauze de deces care poate fi prevenită. În secolul XX, epidemia fumatului a condus la decesul a cca 100 milioane de oameni. Astfel, se impune de a proteja sănătatea populaţiei de consecinţele negative ale fumatului, care, în prezent, a atins proporţii pandemice şi constituie o problemă alarmantă pentru întreaga comunitate mondială. Combaterea fumatului este o prioritate globală şi numeroase ţări au întreprins măsuri respective în acest sens.

La nivel mondial, conform OMS, fumatul ucide anual cca 6 milioane de oameni, inclusiv peste 1,2 milioane de europeni. Această cifră nu include alte 700000 de oameni care vor deceda din cauza expunerii la fumul de tutun, printre care 150000 de copii.

5. Cercetările ştiinţifice au demonstrat că utilizarea tutunului este cauza principală a unor boli fatale. Fumatul tutunului şi al produselor conexe şi expunerea la fumul de tutun sînt unii dintre factorii principali de risc major şi agenţi cauzali pentru cel puţin şase boli cronice devastatoare: bolile cardiace, cancerul, bolile cerebrovasculare, diabetul zaharat, bolile pulmonare distructive cronice şi ateroscleroza. Fumatul reprezintă cauza a peste 50% din tumorile maligne (din care circa 90% reprezintă cancerul pulmonar), a 80% din bronşitele-enfizemice cronice (care exacerbează simptomele asmatice); provoacă mai mult de o jumătate din bolile cardiovasculare (atacul de cord, ateroscleroza) şi cele cerebrovasculare.

Consecinţele nefaste ale consumului de tutun şi produselor conexe, expunerea la fumul de tutun pentru sănătate, suferinţele bolnavilor, gradul de invaliditate şi decesele premature în vîrsta aptă de muncă, suferinţele şi creşterea vulnerabilităţii familiilor fumătorilor şi daunele economice legate de ele sînt incomparabil mai mari (de 2-3 ori) decît încasările la buget din comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe.

Fumatul dublează infertilitatea la femei, induce dereglarea potenţei sexuale şi sterilitatea la bărbaţi. Fumatul la vîrsta copilăriei şi adolescenţei duce la dezvoltarea anormală a creierului, cu consecinţe nefaste, imprevizibile pentru sănătatea mintală. Situaţia devine şi mai alarmantă constatînd că fumatul se practică tot mai frecvent în rîndul copiilor şi al persoanelor tinere, care încep să fumeze de la vîrstă din ce în ce mai fragedă. De remarcat, cu cît vîrsta de începere a fumatului este mai timpurie, cu atît devin mai devastatoare consecinţele viciului, fiind cu mult mai grave decît la persoanele mature, pornind de la probabilitatea că persoanele tinere vor fuma permanent este mare, iar eventualitatea renunţării la fumat este mult mai mică. În cazul gravidelor fumătoare, se înregistrează subdezvoltarea fătului, provocată de slăbirea circulaţiei sangvine în uter şi placentă, de nivelul scăzut de oxigen în sînge. Drept urmare, creşte riscul de naştere prematură şi/sau de invaliditate a nou-născutului. Fumatul în timpul sarcinii împiedică, de asemenea, creşterea în greutate a fătului şi cauzează naşteri premature, dezvoltarea anomaliilor, precum absenţa extremităţilor.

Conform cercetărilor, copiii cu părinţi fumători suferă mai des de bronşită acută şi cronică, de traheite, laringite, faringite, pneumonie şi sînt mai des internaţi în spital.

Simpla convieţuire cu persoanele fumătoare provoacă dezvoltarea cancerului din cauza expunerii la fumul de tutun, compus din mai multe substanţe nocive. Concentraţia ultimelor creşte în organe, sînge, urină, sporind riscul de dezvoltare a cancerului, în funcţie de durata expunerii la fumul de tutun.

6. Utilizarea articolelor din tutun şi a produselor conexe este unul dintre cele mai dăunătoare comportamente sociale, în Republica Moldova fiind una dintre problemele fundamentale cu consecinţe grave pentru securitatea demografică şi sănătatea şi viaţa populaţiei.

Conţinutul nicotinei din fumul tutunului şi al produselor conexe provoacă deprinderea şi dependenţa de fumat, contribuind la răspîndirea fumatului în rîndul nefumătorilor, în special în mediul tinerilor şi al minorilor.

Comparativ cu prevalenţa medie europeană (şi majoritatea statelor din această regiune), rata populaţiei fumătoare şi a celor expuşi la fumul de tutun în locurile publice şi la domiciliu în Republica Moldova este mai mare.

În consecinţă, din cele peste 39000 de decese înregistrate anual în Republica Moldova, circa 4700 (12%) sînt determinate de bolile cauzate de consumul tutunului şi de expunerea la fumul de tutun, inclusiv peste 60% din persoane de vîrstă activă, mortalitatea în rîndul bărbaţilor fiind de 2 ori mai mare decît al femeilor. Fumatul are un rol esenţial în decesele care ar putea fi prevenite în rîndul populaţiei şi este considerat o problemă naţională majoră de sănătate publică.

Fumătorii mor cu 10-15 ani mai devreme ca nefumătorii, iar fiecare al doilea fumător moare de o boală cauzată de fumat.

Efectele negative ale fumatului nu se limitează doar la fumători, dar se răsfrîng dramatic şi asupra celor din preajmă. Expunerea la fumul de tutun, tot mai frecvent, este recunoscută ca factor de risc la domiciliu, locul de muncă, în locurile publice şi o ameninţare iminentă la adresa sănătăţii publice.

În Republica Moldova există o incidenţă globală de creştere lentă în rîndul populaţiei a bolilor netransmisibile, pentru care fumatul este un factor de risc predominant. Astfel, în ultimii 10 ani incidenţa cancerului în Republica Moldova a crescut de 1,4 ori. Este în creştere prevalenţa pacienţilor cu boli cardiovasculare, boli respiratorii obstructive cronice, diabet, cu boli ale aparatului digestiv, în special a cirozelor şi cancerului hepatic etc., în a căror apariţie fumatul este un factor predominant.

7. Diminuarea consumului de tutun prin implementarea prezentului Program în Republica Moldova va contribui la reducerea mortalităţii şi a cheltuielilor anuale pentru sănătate legate de maladiile cauzate de consumul de tutun, care sînt estimate la peste 880 mil. lei anual, iar estimările costurilor economice ale productivităţii pierdute legate de tutun din cauza deceselor premature, spitalizări şi a tratamentului ambulatoriu al bolilor legate de fumat şi de produsele conexe au ajuns la cca 1830 mil. lei.

8. Odată cu ratificarea CCCT, Republica Moldova s-a angajat să protejeze generaţiile prezente şi viitoare de consecinţele devastatoare ale consumului de tutun şi ale expunerii la fumul de tutun asupra sănătăţii, mediului înconjurător, mediului social şi economic, prin implementarea unor măsuri de control al tutunului.

9. Parlamentul Republicii Moldova, în scopul asigurării de către stat a condiţiilor necesare pentru protejarea sănătăţii populaţiei de consecinţele consumului produselor din tutun, al produselor asociate cu produsele din tutun şi de expunerea la fumul de tutun, la 29 mai 2015 a adoptat modificările la legi în domeniul controlului tutunului: Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, Legea nr.1227-XIII din 27 iunie 1997 cu privire la publicitate, Legea nr.1585-XIII din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală, Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218-XVI din 24 octombrie 2008, Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Legea nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, care specifică competenţele Serviciului de supraveghere de stat a sănătăţii publice şi ale Inspectoratului General de Poliţie.

Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului a fost completată cu noi prevederi şi modificări conform prevederilor CCCT şi include reglementari privind: definiţiile şi noţiunile principale clare; nivelurile emisiilor de gudron, nicotină şi monoxid de carbon; raportarea informaţiei privind produsele din tutun; prezentarea produselor din tutun; notificarea produselor din tutun şi a produselor conexe; interzicerea fumatului în locurile publice, în instituţiile de stat, educaţionale, de sănătate, de agrement, de uz comun, la locul de muncă şi în transportul public; reglementarea avertismentelor de sănătate privind dauna fumatului; comercializarea produselor din tutun şi a produselor conexe şi interzicerea comercializării lor minorilor sub 18 ani; prevenirea accesului minorilor la produsele din tutun şi la produsele conexe; interzicerea publicităţii şi promovării produselor din tutun, inclusiv prin sponsorizare; interzicerea parteneriatului cu industria tutunului şi a sprijinului industriei tutunului; interzicerea contribuţiilor voluntare din partea industriei tutunului; prevenirea şi soluţionarea conflictelor de interese; creşterea conştientizării şi educaţia publicului; măsurile de reducere a dependenţei de tutun şi stimularea renunţării la fumat; licenţierea activităţilor în industria tutunului; retragerea licenţei; supravegherea consumului de produse din tutun şi a expunerii la fumul de tutun; colaborarea intersectorială; răspunderea pentru încălcarea prezentei legi.

Cu toate acestea, studiile recente au demonstrat necesitatea aplicării în continuare a politicilor publice şi a întreprinderii acţiunilor care să reducă constant şi considerabil prevalenţa utilizării tutunului şi a expunerii la fumul de tutun, precum şi faptul că mai există deficienţe în implementarea cadrului legal existent şi că acesta nu este pe deplin armonizat cu CCCT şi cu legislaţia Uniunii Europene.

10. În Republica Moldova încă nu au fost create pe deplin condiţii necesare pentru acordarea serviciilor de consiliere şi de asistenţă pentru renunţarea la fumat, în tratamentul dependenţei de tutun, şi pentru aplicarea legislaţiei care ar oferi în mod gratuit timpul de emisie radio şi TV pentru prezentarea tuturor pericolelor cauzate de consumul de tutun şi importanţa controlului asupra tutunului. Totodată, monitorizarea insuficientă a consumului de tutun şi a promovării publicităţii fumatului sînt determinate de colaborarea ineficientă dintre autorităţile şi agenţiile implicate în implementarea acţiunilor complexe de control al tutunului. Este insuficientă cooperarea dintre instituţiile statului, ONG-urile din domeniul controlului tutunului.

11. Populaţia încă nu este pe deplin sensibilizată în privinţa pericolelor tutunului, consecinţelor asupra sănătăţii şi a măsurilor de protejare.

12. Accesul sporit al tuturor grupurilor de populaţie la articolele din tutun evidenţiază faptul că în Republica Moldova taxele şi preţurile existente la aceste produse nu contribuie la renunţarea şi/sau la micşorarea considerabilă a consumului de tutun. De asemenea, au fost insuficient implementate activităţi de reducere a consumului de tutun de populaţia generală, cu accent special asupra tinerilor, femeilor şi categoriilor de populaţie cu venit mediu şi sub mediu, inclusiv prin impunerea interdicţiilor vaste în privinţa publicităţii şi promovării, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene şi cu recomandările CCCT.

13. Controlul tutunului, cu excepţia implicării insuficiente a unor autorităţi publice orientate spre facilitarea activităţilor economice, nu a devenit realmente o activitate de sănătate publică intersectorială care să asigure măsuri de control pentru mai multe grupuri-ţintă, precum: fumătorii înrăiţi, grupurile de persoane supuse riscului de a începe fumatul sau de a deveni fumători permanenţi; pregătirea profesioniştilor pentru acordarea asistenţei fumătorilor, nefumătorilor sau persoanelor expuse fumului de tutun; stabilirea persoanelor şi instituţiilor responsabile de impunerea măsurilor legislative de control al tutunului la nivel de comunitate, autorităţilor şi agenţiilor cu experienţă în elucidarea problemelor de control al tutunului, care pot elabora programe speciale.

Totodată, insuficienţa de politici publice şi acţiuni care ar reduce rata utilizării tutunului şi expunerii la fumul de tutun, precum şi imperfecţiunea cadrului legal existent contribuie la menţinerea tendinţelor negative privind fumatul în rîndul populaţiei, în special al tinerilor, femeilor şi al grupurilor vulnerabile din punct de vedere socioeconomic.

Necesitatea aplicării măsurilor de reducere a fumatului se justifică şi prin rezultatele Raportului final din 2014 al Studiului de indicatori multipli în cuiburi, (MICS 4). În Republica Moldova se înregistrează o prevalenţă a fumatului la bărbaţi de 48,5% şi o creştere la femei – de la 7,1% în 2005 la 8,2%, plasîndu-ne pe primele locuri din regiunea europeană.

O problemă importantă constă în faptul că fumatul este răspîndit, de asemenea, în rîndul persoanelor tinere, care încep să fumeze de la o vîrstă tot mai fragedă.

Conform Studiului Global privind Fumatul la Adolescenţi din 2013 (GYTS 2013), efectuat cu suportul şi susţinerea OMS şi Centrului de Prevenire şi Control al Bolilor din Atlanta (SUA), în rîndul elevilor cu vîrsta de 13-15 ani s-a constatat un nivel al fumatului de 10,4%, din care 19% încep fumatul la vîrsta de 7 ani şi mai puţin, iar 64% pînă la împlinirea vîrstei de 14 ani.

În comparaţie cu media europeană (şi a majorităţii statelor din Europa), al cărei indicator de prevalenţă se plasează între 7-8%, aceste date sînt extrem de înalte.

14. Fumatului şi expunerii la fumul de tutun le revine un rol crucial în diminuarea numărului de populaţie, ceea ce reprezintă una dintre principalele provocări ale sănătăţii publice şi securităţii demografice a Republicii Moldova. Bolile netransmisibile reprezintă cauza a circa 87% din mortalitatea generală, iar cancerul – circa 11%. Bolile cardiovasculare sînt cauza principală a mortalităţii în Republica Moldova, provocînd circa 60% din mortalitatea generală şi sînt de 2,3 ori mai răspîndite decît media pe ţările europene din grupul A. Două treimi (41%) din mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare se datorează bolii ischemice a cordului, iar cealaltă treime (16,3%) este atribuită bolilor cerebrovasculare.

15. Situaţia în domeniu din Republica Moldova necesită elaborarea şi aplicarea în continuare a măsurilor concrete privind reducerea fumatului, expunerii la fumul de tutun şi a consumului produselor conexe prin politici eficiente şi crearea infrastructurii pentru realizarea lor.

III. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PROGRAMULUI

16. Scopul Programului constă în ameliorarea stării de sănătate a populaţiei prin reducerea consumului de tutun şi de produse conexe, precum şi prin asigurarea punerii în aplicare a Convenţiei-cadru la care Republica Moldova a aderat în anul 2009, a protocoalelor la Convenţia dată şi a legislaţiei Uniunii Europene în domeniul controlului tutunului.

17. Implementarea prezentului Program pînă în anul 2021 prevede realizarea următoarelor obiective:

1) alinierea, pînă în anul 2019, a legislaţiei naţionale în domeniul controlului asupra tutunului şi produselor conexe la recomandările Convenţiei-cadru a OMS şi dispoziţiile legislaţiei Uniunii Europene (100%);

2) instituirea, pînă în anul 2019, a unui sistem naţional de supraveghere şi monitorizare a tendinţelor morbidităţii şi mortalităţii legate de consumul articolelor din tutun, precum şi a producerii, promovării, comercializării, a politicilor de preţuri şi de taxare a articolelor din tutun şi a sancţiunilor privind încălcarea legislaţiei din domeniu;

3) informarea şi educarea, pînă în anul 2021, a populaţiei în privinţa diferitor aspecte de sănătate, sociale şi economice privind consumul de tutun, cu creşterea ponderii populaţiei generale care posedă cunoştinţe pînă la 75%, a copiilor şi tinerilor pînă la 95% (comparativ cu anul 2016);

4) reducerea morbidităţii şi mortalităţii cauzate de fumat şi de expunerea la fumul de ţigară pentru toate grupurile de populaţie, prin menţinerea respectării interdicţiilor privind fumatul în locurile publice şi realizarea locurilor de muncă libere de fumat (pînă la 100%);

5) identificarea precoce şi includerea, pînă în anul 2021, în programe de consiliere pînă la 80% din populaţia fumătoare, precum şi de tratament a persoanelor dependente de tutun care au apelat la ajutor;

6) implementarea, începînd cu 1 ianuarie 2018, a cerinţelor privind etichetarea, prezentarea avertismentelor de sănătate, a altor informaţii ce trebuie să apară pe pachetul unitar şi pe ambalajul exterior, cu introducerea pictogramelor de avertizare pe ambalajele articolelor din tutun, cu creşterea dimensiunii existente a avertismentelor în conformitate cu art.15, 16, 17 şi 20 din Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, în conformitate cu recomandările CCCT şi cu legislaţia Uniunii Europene, cu interdicţia aplicării referitoare la înscrierea pe etichetă a informaţiilor care induc populaţia în eroare;

7) asigurarea respectării interdicţiilor privind accesul persoanelor pînă la 18 ani la produsele din tutun şi produsele conexe;

8) dezvoltarea mecanismelor durabile de finanţare pentru intervenţiile de promovare a sănătăţii şi dezvoltarea serviciilor de renunţare la fumat;

9) reducerea, pînă în anul 2021, a costurilor pentru economie prin asigurarea evidenţei şi interzicerea importului ilicit al produselor din tutun şi produselor conexe;

10) colaborarea cu organismele internaţionale.

IV. ACŢIUNILE CE URMEAZĂ A FI ÎNTREPRINSE

18. Pînă în anul 2021 vor fi depuse eforturi pentru realizarea obiectivelor specifice de asigurare a dezvoltării capacităţilor necesare ale tuturor actorilor implicaţi în activităţile de control al tutunului, prevăzînd următoarele acţiuni pe termen mediu:

1) adoptarea şi punerea în aplicare a noii legislaţii de control al tutunului pentru a asigura:

a) protejarea populaţiei de fumul de tutun;

b) punerea în aplicare a interdicţiilor privind publicitatea, promovarea şi sponsorizarea producerii produselor din tutun – armonizarea legislaţiei naţionale de control al tutunului, prin punerea în aplicare a unei interdicţii comprehensive pentru toate tipurile de publicitate, promovare şi distribuire în mod gratuit a produselor de tutun, de reducere promoţională a preţurilor la produsele de tutun, de plasare a reclamelor la posturile TV, în Internet, precum şi de sponsorizare de către industria naţională şi internaţională a tutunului, în conformitate cu recomandările CCCT. De asemenea, se vor pune în aplicare penalităţi mai aspre pentru nerespectarea legislaţiei în domeniul controlului tutunului, se vor aplica măsuri pentru sporirea credibilităţii şi eficacităţii autorităţilor de inspecţie, precum şi fortificarea rolului Consiliului Coordonator al Audiovizualului;

c) ambalarea şi etichetarea produselor din tutun – punerea în aplicare a obligaţiilor CCCT privind la mărirea dimensiunilor existente ale avertismentelor cu cel puţin 50-75% şi aplicarea pictogramelor pe ambalaje;

2) impozitarea produselor din tutun – prezentarea de propuneri Ministerului Finanţelor privind impozitarea produselor ce conţin tutun, pentru a fi examinate în cadrul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu ca parte componentă a Cadrului bugetar pe termen mediu;

3) educaţia, comunicarea, formarea şi sensibilizarea opiniei publice – elaborarea şi implementarea campaniilor de sensibilizare a grupurilor-ţintă, elaborarea materialelor educaţionale şi a ghidurilor pentru educarea şi instruirea cadrelor medicale şi a altor actori implicaţi în implementarea activităţilor de prevenire a fumatului, în tratamentul dependenţei de tutun şi realizarea legislaţiei care ar impune oferirea, în mod gratuit, a timpului de emisie radio şi TV pentru prezentarea tuturor pericolelor cauzate de consumul de tutun şi importanţa controlului asupra tutunului;

4) renunţarea la consumul de tutun – perfecţionarea sistemului de acordare a asistenţei în renunţarea la consumul de tutun şi în tratamentul dependenţei de tutun, menţinerea unei linii fierbinţi gratuite de renunţare la fumat pentru populaţie, cu datele de contact publicate pe ambalajele de ţigări;

5) reducerea tuturor formelor de comerţ ilicit cu produse de tutun ca urmare a revizuirii legislaţiei relevante, în conformitate cu acordurile bilaterale cu ţările vecine, precum şi cu rezultatele scontate ale Protocolului CCCT privind comerţul ilicit;

6) monitorizarea consumului de tutun şi de produse conexe, cum ar fi ţigările electronice, produsele de narghilea, produsele din plante şi punerea în aplicare a politicilor publice de prevenire a fumatului –folosirea datelor bazate pe dovezi pentru planificarea şi punerea în aplicare a acţiunilor în domeniul sănătăţii publice orientate spre îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei.

V. ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

19. Prezentul Program urmează a fi implementat în două etape şi se axează pe perfecţionarea şi armonizarea cadrului legal existent în domeniul controlului tutunului în perioada 2017-2018 (I etapă), în conformitate cu Directivele Uniunii Europene privind controlul tutunului şi cu recomandările şi protocoalele CCCT, precum şi dezvoltarea capacităţilor tuturor partenerilor implicaţi în activităţile de control al tutunului. Concomitent, în perioada 2019-2021 se va axa pe implementarea politicilor publice şi a acţiunilor prevăzute de Legea nr.278-XVI din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului, în scopul reducerii consumului de tutun printre toate grupurile de populaţie, reducerii morbidităţii şi mortalităţii cauzate de fumat, ameliorării accesului la serviciile de renunţare şi creării liniilor fierbinţi de întrerupere a fumatului, reducerii expunerii la fumul de tutun şi impunerii mediului fără fumat pentru a proteja şi a ameliora sănătatea populaţiei.

20. Termenele de realizare a măsurilor prevăzute în cadrul celor două etape sînt stipulate în Planul de acţiuni pentru reglementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021, conform anexei nr.2 la hotărîre.

VI. RESPONSABILII PENTRU IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

21. Responsabilitatea privind coordonarea generală pentru implementarea acestui program revine Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale. Autorităţile responsabile de implementarea prezentului Program sînt: Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Economiei şi Infrastructurii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării, Ministerul Afacerilor Interne, Compania Naţională de Asigurări în Medicină, Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Autorităţile responsabile pentru fiecare acţiune în parte sînt specificate în Planul de acţiuni.

22. În procesul de implementare a prezentului Program, autorităţile responsabile vor colabora cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, organizaţiile neguvernamentale, mass-media, precum şi cu partenerii internaţionali de dezvoltare.

VII. ESTIMAREA GENERALĂ A COSTURILOR PENTRU FINANŢAREA

REALIZĂRII ACŢIUNILOR PRIVIND IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

23. Instrumentele şi sursele de finanţare a acţiunilor de implementare a prezentului Program sînt divizate în două categorii: interne şi externe. Sursele interne de finanţare sînt reprezentate, în principal, de alocările pentru acest domeniu prevăzute în bugetul de stat pe anul respectiv şi din fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Finanţarea externă se constituie din asistenţa tehnică, inclusiv granturi, acordată de organismele financiare internaţionale şi de donatori.

24. Evaluarea suportului financiar pentru realizarea acţiunilor incluse în Plan se va face anual, cu înaintarea propunerilor precizate în proiectul anual al bugetului public naţional pentru sănătate, respectînd limitele cadrului de cheltuieli în vigoare.

25. Costul estimativ al prezentului Program este detaliat pentru fiecare an în funcţie de sursa de finanţare, în conformitate cu activităţile Programului, şi este specificat în anexa la prezentul Program.

26. Mijloacele financiare necesare pentru realizarea prezentului Program sînt specificate în bugetul Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021, în conformitate cu anexa la prezentul Program.

VIII. REZULTATELE SCONTATE

27. Implementarea prezentului Program va contribui, pe termen lung, la reducerea morbidităţii şi mortalităţii cauzate de tutun, la reducerea consumului de tutun în rîndurile populaţiei şi la valorificarea optimă a serviciilor de renunţare la fumat, precum şi la informarea în vederea prevenirii riscurilor şi înlăturării afecţiunilor determinate de consumul de tutun şi de expunerea la fum.

28. Rezultatele scontate pînă în anul 2021 sînt:

1) mortalitate prin cancer (orofaringeal, esofagului, plămînilor, laringeal, pancreatic) redusă;

2) mortalitate prematură prin boli cardiovasculare (boli ischemice ale inimii, atac cerebral) redusă;

3) morbiditate redusă prin maladii pulmonare (astm bronşic, boală pulmonară cronică obstructivă);

4) incidenţă a malformaţiilor (defecte vizuale) redusă;

5) număr de copii cu greutate mică la naştere redus;

6) număr de incendii şi leziuni traumatice legate de consecinţele consumului de tutun redus;

7) sistem funcţional de stat pentru monitorizarea consumului de tutun şi a tendinţelor privind bolile legate de tutun stabilit;

8) riscuri ale fumatului şi expunerii la fumul de tutun cunoscute de către 95% din populaţie;

9) medii fără fumat la locurile de muncă asigurate (100%);

10) expunere la fumul de tutun a angajaţilor la locul de muncă (exclusă 100%);

11) legislaţie naţională referitoare la controlul tutunului armonizată cu legislaţia UE şi cu recomandările CCCT;

12) fumatul printre adulţi şi copii, pînă în anul 2021, redus cu 5 puncte procentuale comparativ cu anul 2015;

13) consecinţe ale fumatului pentru sănătate şi economie cunoscute de către 90% din populaţie;

14) servicii de consultare şi asistenţă oferite persoanelor fumătoare de către centrele medicilor de familie şi centrele de sănătate;

15) şcoli şi instituţii medicale declarate drept medii fără fumat (100%) şi expunerea la fumul de tutun a elevilor în mediul educaţional exclus (100%);

16) pachetele de ţigări plasate pe piaţă (100%) au pe ambele părţi imprimate avertismente combinate şi mesaje de sănătate, inclusiv pictograme, conform cu legislaţia în vigoare;

17) 3 campanii mass-media pentru promovarea mediului fără fumat, prevenirea fumatului şi renunţarea la fumat organizate, inclusiv din contul publicităţii sociale gratuite;

18) linii fierbinţi pentru informarea populaţiei despre pericolele consumului produselor din tutun şi produselor conexe funcţionale, precum şi consilierea de renunţare la fumat şi tratamentul dependenţei de tutun menţinute;

19) rol al Consiliului Coordonator al Audiovizualului în monitorizarea şi evaluarea mass-mediei referitor la interdicţia comprehensivă a tuturor tipurilor de publicitate, promovare şi sponsorizare de către industria tutunului consolidat;

20) cunoştinţe şi practici de accesare a donaţiilor internaţionale şi de creare a parteneriatelor aplicate;

21) propuneri ale Ministerului Finanţelor privind impozitarea produselor ce conţin tutun prezentate pentru a fi examinate în cadrul elaborării Obiectivelor politicii fiscale şi vamale pe termen mediu ca parte componentă a Cadrului bugetar pe termen mediu.

IX. INDICATORI

29. Pentru evaluarea gradului de atingere a rezultatelor, se vor utiliza următorii indicatori:

1) numărul de acţiuni de informare a populaţiei despre riscurile fumatului şi ale expunerii la fumul de tutun pentru sănătate;

2) prevalenţa fumatului la adulţi şi adolescenţi, dezagregată după grupe de vîrstă, gen, locul de reşedinţă şi zona geografică;

3) rata mortalităţii cauzate de consumul de tutun;

4) numărul de acte normative în domeniul controlului tutunului armonizate cu legislaţia Uniunii Europene şi cu recomandările CCCT;

5) numărul de acţiuni de informare şi sensibilizare a populaţiei referitor la măsurile de control al tutunului;

6) ponderea instituţiilor unde sînt implementate politici interne de interzicere a fumatului în încăperile închise şi semiînchise;

7) ponderea angajaţilor expuşi la fumul de tutun la locurile de muncă;

8) numărul de cercetări ştiinţifice efectuate, inclusiv al studiilor de prevalenţă;

9) numărul de rapoarte de monitorizare realizate de instituţia responsabilă de coordonarea implementării Programului;

10) numărul de instituţii medicale care oferă servicii de consiliere şi renunţare la fumat.

30. Rezultatele scontate în urma implementării prezentului Program vor fi corelate cu indicatorii-ţintă naţionali privind reducerea prevalenţei factorilor de risc şi cu Obiectivele de Dezvoltare Durabilă care se referă la reducerea poverii bolilor netransmisibile.

X. PROCEDURILE DE MONITORIZARE,

EVALUARE ŞI RAPORTARE

31. Coordonarea procesului de implementare a prezentului Program va fi realizată de Consiliul Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului, iar monitorizarea şi evaluarea rezultatelor implementării vor fi efectuate anual de către Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

32. Ministerele şi autorităţile administrative centrale vor informa anual, pînă la data de 28 februarie, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale despre executarea prezentului Program.

33. Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale va prezenta anual, pînă la 1 aprilie, Guvernului rapoarte generalizate de monitorizare pe anul precedent, care, pe lîngă activităţile întreprinse şi rezultatele obţinute, vor conţine informaţii despre resursele consumate pentru implementarea acţiunilor prevăzute de prezentul Program naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021.

34. Pentru a asigura coordonarea acţiunilor tuturor participanţilor la realizarea prezentului Program, inclusiv atragerea, coordonarea, monitorizarea şi disbursarea finanţelor oferite de organizaţiile internaţionale ca răspuns la necesităţile ţării în implementarea CCCT şi a legislaţiei Uniunii Europene, rapoartele de monitorizare şi de evaluare vor fi examinate în şedinţele Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului.

Anexă

la Programul naţional privind controlul

tutunului pentru anii 2017-2021

BUGETUL

Programului naţional privind controlul

tutunului pentru anii 2017-2021

                                                                                                                            (mii lei)

Anexa nr.2

la Hotărîrea Guvernului

nr.1015 din 23 noiembrie 2017

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Programului naţional privind

controlul tutunului pentru anii 2017-2021

Anexa nr.3

la Hotărîrea Guvernului nr.1015/2017

COMPONENŢA

Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului

[Anexa nr.3 în redacţia Hot.Guv. nr.485 din 18.10.2019, în vigoare 25.11.2019]

[Anexa nr.3 în redacţia Hot.Guv. nr.858 din 05.09.2018, în vigoare 07.09.2018]

Anexa nr.4

la Hotărîrea Guvernului

nr.1015 din 23 noiembrie 2017

REGULAMENTUL

Consiliului Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului

I. DISPOZIŢII GENERALE

1. Consiliul Naţional Coordonator în domeniul Controlului Tutunului (în continuare – Consiliu) este creat în calitate de organ consultativ, fără statut de persoană juridică, pentru coordonarea tuturor proceselor necesare organizării eficiente a acţiunilor în domeniul controlului tutunului şi combaterea efectelor negative ale consumului de tutun asupra sănătăţii.

2. Misiunea Consiliului este de a eficientiza comunicarea şi colaborarea intersectorială în fortificarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului, în conformitate cu prevederile Convenţiei-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii privind controlul tutunului (în continuare – CCCT) şi cu legislaţia Uniunii Europene, precum şi de a stabili un mecanism de implementare eficientă a activităţilor în domeniul controlului tutunului.

3. Consiliul îşi desfăşoară activitatea în baza legislaţiei în vigoare şi a prezentului Regulament.

II. ATRIBUŢIILE DE BAZĂ ALE CONSILIULUI

4. Consiliul exercită următoarele atribuţii:

1) coordonează implementarea Programului naţional privind controlul tutunului pentru anii 2017-2021;

2) asigură participarea părţilor interesate în procesul de elaborare, monitorizare şi implementare a activităţilor de control al tutunului în Republica Moldova şi contribuie la stabilirea legăturilor durabile între toţi factorii-cheie de decizie implicaţi în elaborarea, promovarea şi implementarea legislaţiei şi a politicilor publice în domeniul controlului tutunului;

3) promovează parteneriatul intersectorial între instituţiile de stat, internaţionale şi neguvernamentale pentru un mai bun control al tutunului şi asigură dialogul reciproc eficient între organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale din Moldova şi de peste hotare;

4) coordonează procesul de elaborare şi de ajustare a legislaţiei în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia Uniunii Europene, precum şi procesul de implementare a legislaţiei şi a documentelor de politici în domeniu;

5) facilitează colaborarea intersectorială pentru elaborarea politicilor publice destinate supravegherii şi controlului asupra consumului de tutun, prevenirii morbidităţii şi mortalităţii legate de consumul de tutun, coordonînd punerea în aplicare ale acestora.

III. ATRIBUŢIILE CONDUCERII ŞI MEMBRILOR CONSILIULUI

5. Preşedintele Consiliului exercită următoarele atribuţii:

1) convoacă şedinţele Consiliului;

2) conduce activitatea Consiliului;

3) semnează deciziile Consiliului şi exercită controlul executării acestora;

4) exercită şi alte funcţii în conformitate cu prezentul Regulament.

6. Secretarul Consiliului asigură:

1) pregătirea materialelor pentru şedinţele Consiliului;

2) difuzarea deciziilor Consiliului membrilor acestuia, ministerelor, altor autorităţi administrative centrale şi instituţii interesate;

3) generalizarea rezultatelor privind executarea deciziilor adoptate şi informarea preşedintelui Consiliului despre aceasta;

4) elaborarea planurilor de activitate a Consiliului în baza propunerilor preşedintelui (vicepreşedintelui), membrilor Consiliului şi ale autorităţilor publice, precum şi prezentarea lor spre examinare la şedinţele Consiliului;

5) altă activitate a Consiliului sub aspect organizatoric, analitic şi informativ.

7. Membrii Consiliului sînt obligaţi:

1) să-şi exercite atribuţiile în conformitate cu prezentul Regulament;

2) să participe la şedinţele Consiliului;

3) să informeze conducerea instituţiilor pe care le reprezintă despre deciziile adoptate în cadrul şedinţelor.

IV. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII CONSILIULUI

8. Consiliul îşi desfăşoară activitatea în şedinţe plenare, organizate cel puţin o dată în semestru.

9. Şedinţele Consiliului sînt deliberative dacă la ele participă majoritatea membrilor acestuia.

10. La şedinţele Consiliului pot participa ca invitaţi şi alte persoane, reprezentanţi ai autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, întreprinderilor, mass-mediei, organizaţiilor neguvernamentale, organizaţiilor internaţionale şi ai altor beneficiari de informaţie, fără drept de vot.

11. Lucrările tehnice de secretariat se asigură de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.

12. Pentru realizarea misiunii sale, Consiliul instituie grupuri tehnice de lucru pe diferite domenii specifice, care întrunesc specialişti în domeniul controlului asupra tutunului din sectorul de stat, neguvernamental, precum şi parteneri pentru dezvoltare.

13. Sarcinile grupurilor tehnice de lucru constau în:

1) oferirea suportului tehnic în procesul ajustării cadrului legal în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia Uniunii Europene;

2) realizarea activităţilor de pledoarie pentru fortificarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului, în conformitate cu prevederile CCCT şi cu legislaţia Uniunii Europene;

3) asigurarea transparenţei activităţii Consiliului prin oferirea informaţiilor şi elaborarea materialelor pentru mass-media;

4) monitorizarea şi evaluarea situaţiei din domeniul controlului tutunului şi a implementării legislaţiei şi a documentelor de politici, identificarea problemelor de sănătate a populaiei şi participarea la elaborarea politicilor publice în domeniul controlului tutunului.

V. ŞEDINŢELE CONSILIULUI

14. Şedinţele Consiliului sînt organizate la iniţiativa preşedintelui sau a secretariatului Consiliului ori la solicitarea a 1/3 din membrii acestuia, cu informarea secretariatului cu o lună înainte despre această intenţie.

15. Ordinea de zi a şedinţelor Consiliului se întocmeşte de către secretar, la propunerea preşedintelui, şi se prezintă membrilor Consiliului pentru completări şi modificări cu cel puţin 14 zile înainte de convocarea şedinţei, după care se prezintă spre aprobare preşedintelui Consiliului cu cel puţin 7 zile înainte de convocarea şedinţei.

16. Ordinea de zi definitivată se aduce la cunoştinţa membrilor Consiliului şi, după caz, a persoanelor invitate cu cel puţin 5 zile înainte de convocarea şedinţei.

17. Şedinţele sînt prezidate de preşedintele Consiliului, iar în cazul absenţei acestuia – de vicepreşedinte.

18. Procesul-verbal al şedinţei Consiliului se întocmeşte de către secretarul acestuia în termen de cel mult 2 zile de la data desfăşurării şedinţei şi se semnează de către preşedintele şi secretarul Consiliului.

VI. DECIZIILE CONSILIULUI

19. În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul adoptă decizii în problemele ce ţin de competenţa sa.

20. Deciziile Consiliului se adoptă cu votul majorităţii membrilor Consiliului prezenţi la şedinţă. Membrii Consiliului sînt parteneri egali, cu drepturi depline de participare şi implicare în procesul de luare a deciziilor şi au dreptul de a-şi delega votul reprezentanţilor autorizaţi de ei.

21. Deciziile Consiliului sînt semnate de către preşedintele acestuia.

22. Deciziile Consiliului au caracter consultativ pentru toate autorităţile publice participante la implementarea Programului naţional privind controlul tutunului, la ajustarea cadrului legal în domeniul controlului tutunului la prevederile CCCT şi la legislaţia Uniunii Europene, precum şi la stabilirea unui mecanism de implementare eficientă a activităţilor în domeniul controlului tutunului.