– transpune Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 157 din 30 aprilie 2004, CELEX: 32004L0048;

– transpune parţial Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecţia indicaţiilor geografice pentru produsele artizanale şi industriale şi de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 şi (UE) 2019/1753 (text cu relevanţă pentru SEE), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 27 octombrie 2023, CELEX: 32023R2411;

– transpune parţial Regulamentul (UE) 2024/1143 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 aprilie 2024 privind indicaţiile geografice pentru vin, băuturi spirtoase şi produse agricole, precum şi privind specialităţile tradiţionale garantate şi menţiunile facultative de calitate pentru produsele agricole, de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1308/2013, (UE) 2019/787 şi (UE) 2019/1753 şi de abrogare a Regulamentului (UE) nr.1151/2012, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L din 23 aprilie 2024, CELEX: 32024R1143.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Domeniul de reglementare şi cadrul juridic

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic privind înregistrarea, protecţia juridică şi utilizarea:

1) denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice pentru:

a) vin;

b) produse agricole, inclusiv produse alimentare;

2) indicaţiilor geografice pentru:

a) băuturi spirtoase;

b) produse artizanale şi industriale;

3) specialităţilor tradiţionale garantate pentru produse agricole destinate consumului uman, inclusiv produse alimentare;

4) menţiunilor facultative de calitate pentru produse agricole, inclusiv produse alimentare.

(2) Raporturile juridice care iau naştere în procesul înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării denumirilor de origine, indicaţiilor geografice, specialităţilor tradiţionale garantate şi menţiunilor facultative de calitate sunt reglementate de Codul civil nr.1107/2002, Codul vamal nr.95/2021, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege şi de alte acte normative.

(3) În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.

(4) În sensul prezentei legi, termenul "indicaţii geografice" include şi denumirile de origine pentru vin, denumirile de origine pentru produsele agricole, inclusiv produsele alimentare.

(5) Înregistrarea indicaţiilor geografice nu aduce atingere obligaţiei producătorilor de a respecta alte norme, în special cele referitoare la introducerea produselor pe piaţă, la normele sanitare şi fitosanitare, la normele privind concurenţa şi informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

(6) Modul de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de înregistrare a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate, inclusiv privind caietul de sarcini şi documentul unic, de modificare a caietului de sarcini, de depunere şi examinare a observaţiilor şi opoziţiilor, condiţiile privind solicitantul/grupul de producători, conţinutul certificatului de conformitate se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice şi specialităţilor tradiţionale garantate, aprobat de Guvern (în continuare – Regulament).

Articolul 2. Prevederi generale privind protecţia juridică

Protecţia juridică a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării acestora la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală în modul stabilit de prezenta lege sau în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Articolul 3. Noţiuni

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:

1. Aranjamentul de la Lisabona – Aranjamentul de la Lisabona din 31 octombrie 1958 privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea internaţională a acestora, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.1328/2000;

2. Actul de la Geneva – Actul de la Geneva al Aranjamentului de la Lisabona privind denumirile de origine şi indicaţiile geografice, adoptat de Conferinţa diplomatică din 20 mai 2015 şi ratificat de Republica Moldova prin Legea nr.127/2024;

3. Biroul Internaţional – Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale;

4. caiet de sarcini – document anexat la cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate, ce conţine condiţiile pe care trebuie să le respecte un produs cu indicaţie geografică protejată sau o specialitate tradiţională garantată;

5. cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională;

6. declaraţie pe propria răspundere – document prin care producătorii declară pe răspunderea lor că produsul artizanal sau industrial este conform cu caietul de sarcini aferent şi că, pentru stabilirea corespunzătoare a conformităţii, au fost efectuate toate controalele şi verificările necesare, astfel încât să se demonstreze autorităţilor competente că indicaţia geografică este utilizată în mod legal;

7. denumire de origine – denumire care identifică un produs originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepţionale, ţară, ale cărui calitate sau caracteristici se datorează exclusiv sau în mod esenţial mediului geografic, cuprinzând factorii naturali şi umani, care a conferit produsului respectiv reputaţia sa, şi ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în aria geografică delimitată;

8. etapă de producţie – etapă a producţiei, inclusiv de materie primă, a confecţionării, prelucrării, obţinerii, extracţiei, tăierii, pregătirii sau a maturării, până în momentul în care produsul este gata să fie introdus pe piaţă;

9. grup de producători – orice asociaţie, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuită în principal din producători ai aceluiaşi produs;

10. indicaţie geografică – denumire care identifică un produs originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau ţară, care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite în mod esenţial acestei origini geografice, iar cel puţin una dintre etapele sale de producţie se desfăşoară în aria geografică delimitată;

11. înregistrare internaţională – înregistrare înscrisă în Registrul internaţional;

12. organism delegat – persoană juridică distinctă căreia autorităţile competente i-au delegat anumite atribuţii oficiale de control şi care certifică conformitatea cu caietul de sarcini a produselor desemnate prin indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;

13. operator – persoană fizică sau juridică care desfăşoară activităţi supuse uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în caietul de sarcini;

14. producător – operator implicat în una sau mai multe etape de producţie;

15. produse artizanale şi industriale – produse fabricate:

a) fie integral manual, fie cu ajutorul unor unelte manuale ori digitale sau prin mijloace mecanice, în cazul în care contribuţia manuală este o componentă importantă a produsului finit; sau

b) într-un mod standardizat, inclusiv ca producţie de serie sau prin folosirea de utilaje;

16. produse agricole – produse alimentare şi produse pescăreşti şi din acvacultură prevăzute la cap. 1–23 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014, cu excepţia vinului şi a băuturilor spirtoase;

17. Registrul internaţional – totalitatea informaţiilor documentate, ţinute de Biroul Internaţional, privind înregistrările internaţionale ale denumirilor de origine şi ale indicaţiilor geografice, indiferent de suportul pe care aceste date sunt păstrate;

18. Regulamentul comun – Regulamentul comun al Aranjamentului de la Lisabona şi al Actului de la Geneva;

19. tradiţional – se referă la o utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă care permite transmiterea între generaţii; pentru înregistrarea specialităţilor tradiţionale garantate, această perioadă este de minimum 30 de ani, iar o astfel de utilizare poate include schimbări impuse de evoluţia practicilor legate de igienă, siguranţă şi a altor practici relevante.

Articolul 4. Oficiul naţional

(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare – AGEPI) este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate responsabilă pe teritoriul Republicii Moldova pentru înregistrarea indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate în condiţiile prezentei legi.

(2) AGEPI:

a) participă la elaborarea politicii statului în domeniul indicaţiilor geografice şi al specialităţilor tradiţionale garantate şi la asigurarea implementării acesteia;

b) elaborează şi aprobă instrucţiuni, formulare-tip, ordine, perfectează documente şi materiale necesare aplicării prezentei legi;

c) recepţionează şi examinează cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice, a specialităţilor tradiţionale garantate, înregistrează indicaţiile geografice protejate, specialităţile tradiţionale garantate şi publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală (în continuare – BOPI);

d) ţine Registrul naţional al indicaţiilor geografice, Registrul naţional al denumirilor de origine şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, în conformitate cu legislaţia privind registrele;

e) este autoritatea competentă a Republicii Moldova în cadrul Uniunii Speciale a Ţărilor Membre la Aranjamentul de la Lisabona şi a Părţilor Contractante ale Actului de la Geneva;

f) exercită şi alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale şi întreţine cu acestea relaţii de cooperare în domeniu.

(4) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, AGEPI solicită şi prelucrează date cu caracter personal în conformitate cu legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal.

Capitolul II

INDICAŢII GEOGRAFICE

Secţiunea 1

Cerinţe generale

Articolul 5. Cerinţe aplicabile denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice

(1) Poate fi protejată în calitate de denumire de origine o denumire care identifică un produs:

a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau, în cazuri excepţionale, dintr-o anumită ţară;

b) a cărui calitate sau ale cărui caracteristici se datorează exclusiv sau în mod esenţial unui anumit mediu geografic, cu factorii săi naturali şi umani inerenţi; şi

c) ale cărui etape de producţie se desfăşoară, toate, în aria geografică delimitată.

(2) Prin derogare de la alin.(1), unele denumiri care identifică produse agricole sunt protejate în calitate de denumiri de origine chiar dacă materiile prime pentru produsele în cauză provin dintr-o arie geografică mai mare decât aria geografică delimitată sau diferită de aceasta, cu condiţia ca:

a) aria de producţie a materiilor prime să fie delimitată;

b) să existe condiţii speciale pentru producţia materiilor prime;

c) să existe măsuri de control care să asigure că sunt îndeplinite condiţiile menţionate la lit.b); şi

d) denumirile de origine respective să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în ţara de origine înainte de 1 mai 2004.

(3) În sensul alin.(2), sunt considerate materii prime doar animalele vii, carnea şi laptele.

(4) Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică o denumire care identifică un produs:

a) originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită ţară;

b) a cărui calitate, reputaţie sau altă caracteristică specifică se datorează în principal originii sale geografice; şi

c) în cazul căruia cel puţin una dintre etapele de producţie se desfăşoară în aria geografică delimitată.

(5) Pentru produsul "vin" poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică o denumire, inclusiv una utilizată în mod tradiţional, care identifică un produs ce îndeplineşte următoarele condiţii:

a) reputaţia, calitatea sau alte caracteristici specifice pot fi atribuite originii sale geografice;

b) produsul este originar dintr-un anumit loc, dintr-o anumită regiune sau dintr-o anumită ţară;

c) strugurii utilizaţi la producţia acestuia sunt originari în proporţie de cel puţin 85% numai din aria geografică respectivă;

d) produsul este produs în aria geografică respectivă;

e) produsul este obţinut din soiuri de viţă-de-vie aparţinând speciei Vitis vinifera sau unei încrucişări între specia Vitis vinifera şi alte specii din genul Vitis.

(6) Nu se acordă protecţie indicaţiilor geografice dacă produsele desemnate de acestea contravin ordinii publice.

Articolul 6. Clasificarea produselor

(1) Clasificarea produselor pentru care se solicită înregistrarea indicaţiei geografice se realizează în conformitate cu Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr.172/2014.

(2) Clasificarea produselor se utilizează doar pentru înregistrarea indicaţiilor geografice, în scopuri statistice şi de păstrare a evidenţelor, în special pentru Serviciul Vamal. Clasificarea nu se utilizează pentru stabilirea produselor comparabile în scopul protecţiei împotriva utilizării comerciale directe şi indirecte, menţionate la art.28 alin.(1) lit.a).

Articolul 7. Sustenabilitatea

(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate conveni asupra unor practici sustenabile care să fie respectate în cadrul procesului de producţie a produsului desemnat printr-o indicaţie geografică sau atunci când se desfăşoară alte activităţi care fac obiectul uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în caietul de sarcini. Aceste practici vizează aplicarea unor standarde mai ridicate privind sustenabilitatea de mediu, socială, economică sau bunăstarea animalelor decât cele prevăzute de legislaţia naţională.

(2) În sensul alin.(1), prin practică sustenabilă se înţelege o practică care contribuie la realizarea unuia sau mai multor obiective de mediu, sociale sau economice, precum:

a) atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea, utilizarea durabilă şi protejarea peisajelor, a apei şi a solului, tranziţia către o economie circulară, inclusiv reducerea risipei alimentare, prevenirea şi controlul poluării, protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor;

b) producţia de produse agricole prin metode care reduc utilizarea pesticidelor şi gestionează riscurile aferente acesteia sau care reduc pericolul rezistenţei la antimicrobiene în producţia agricolă;

c) asigurarea bunăstării animalelor;

d) asigurarea unui venit echitabil pentru producători, diversificarea activităţilor, promovarea producţiei agricole locale, valorificarea structurii rurale şi dezvoltarea rurală;

e) menţinerea locurilor de muncă în agricultură prin atragerea şi susţinerea tinerilor producători şi a noilor producători de produse care beneficiază de o indicaţie geografică;

f) îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de siguranţă în activităţile agricole şi de prelucrare.

(3) În cazul în care grupul de producători sau grupul de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, decide că practicile sustenabile menţionate la alin.(1) sunt obligatorii pentru toţi producătorii produsului în cauză, practicile respective se includ în caietul de sarcini în conformitate cu procedura de înregistrare sau de modificare.

Articolul 8. Raportul privind sustenabilitatea

(1) Un grup de producători sau un grup de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, poate să elaboreze şi să actualizeze periodic un raport privind sustenabilitatea în baza unor informaţii care pot fi verificate.

(2) Raportul privind sustenabilitatea conţine:

a) descrierea practicilor sustenabile puse în aplicare în procesul de producţie a produsului desemnat printr-o indicaţie geografică;

b) descrierea modului în care metoda de obţinere a produsului afectează sustenabilitatea în ceea ce priveşte angajamentele de mediu, sociale, economice sau de bunăstare a animalelor;

c) informaţii necesare pentru înţelegerea modului în care sustenabilitatea afectează dezvoltarea, performanţa şi poziţionarea produsului.

(3) AGEPI publică raportul privind sustenabilitatea în BOPI în termen de două luni de la data primirii acestuia.

Secţiunea a 2-a

Depunerea, publicarea şi examinarea cererii

de înregistrare a indicaţiei geografice

Articolul 9. Solicitantul

(1) Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice se depune de către un grup de producători considerat solicitant.

(2) O autoritate competentă, alta decât AGEPI şi decât autoritatea competentă responsabilă de efectuarea controlului prevăzut de prezenta lege, poate fi considerată solicitant în ceea ce priveşte indicaţiile geografice pentru băuturi spirtoase, produse artizanale şi industriale dacă producătorii acestor produse nu au posibilitatea să formeze un grup din cauza numărului lor, a situării lor geografice sau a unor caracteristici organizaţionale.

(3) Prin derogare de la alin.(1), un producător individual este considerat solicitant în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) producătorul respectiv este singurul producător care doreşte să depună o cerere de înregistrare a unei indicaţii geografice;

b) aria geografică nu este definită pe baza hotarelor proprietăţii, dar pe baza legăturii indicate la art.11 alin.(1) pct.6);

c) aria geografică în cauză posedă caracteristici care diferă substanţial de cele ale ariilor învecinate sau caracteristicile produsului sunt diferite de cele ale produselor produse în ariile învecinate, sau, în ceea ce priveşte indicaţiile geografice ale unei băuturi spirtoase, băutura spirtoasă are o calitate specifică, o reputaţie ori o altă caracteristică care poate fi în mod clar atribuită originii sale geografice.

(4) Autorităţile administraţiei publice centrale sau autorităţile administraţiei publice locale pot acorda asistenţă la pregătirea cererii de înregistrare a indicaţiei geografice şi a documentelor aferente, după caz.

(5) În cazul unei indicaţii geografice care desemnează o arie geografică transfrontalieră, mai mulţi solicitanţi din statele vizate pot depune o cerere comună de înregistrare a unei indicaţii geografice. Cererea comună se depune în toate statele în cauză.

Articolul 10. Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice

(1) Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice se depune utilizându-se un formular-tip aprobat de AGEPI şi conţine cel puţin:

a) numele şi adresa solicitantului;

b) denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de indicaţie geografică;

c) denumirea produsului pentru care se solicită înregistrarea indicaţiei geografice;

d) traducerea, transliterarea indicaţiei geografice, după caz.

(2) La cererea menţionată la alin.(1) se anexează:

a) caietul de sarcini, elaborat în conformitate cu art.11 şi coordonat cu autoritatea competentă;

b) documentul unic, elaborat în conformitate cu art.12;

c) informaţii care explică eventualele limitări propuse privind utilizarea sau protecţia indicaţiei geografice, precum şi eventualele măsuri tranzitorii propuse de grupul de producători solicitant, dacă este cazul;

d) alte informaţii prevăzute în Regulament sau, după caz, considerate relevante de către solicitant.

(3) Solicitantul prezintă, odată cu cererea de înregistrare sau în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia, dovada achitării taxei de depunere şi examinare a cererii, în cuantumul stabilit.

(4) În cazul în care cererea de înregistrare se depune prin reprezentant, la ea se anexează procura de reprezentare.

Articolul 11. Caietul de sarcini al indicaţiei geografice

(1) Caietul de sarcini al unei indicaţii geografice conţine cel puţin:

1) denumirea care urmează să fie înregistrată în calitate de indicaţie geografică; aceasta poate fi o denumire geografică a locului de producţie sau o denumire utilizată în schimburile comerciale ori în limbajul uzual pentru descrierea sau referirea la produsul specific din aria geografică delimitată;

2) tipul de produs şi descrierea produsului care include, dacă este cazul, informaţia privind materiile prime, soiurile de plante şi rasele de animale vizate, inclusiv denumirea comercială a speciei şi denumirea sa ştiinţifică, precum şi caracteristicile fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice principale ale produsului;

3) precizarea ariei geografice delimitate în raport cu legătura menţionată la pct.6) şi, dacă este cazul, detalii privind respectarea cerinţelor menţionate la art.5 alin.(2);

4) dovada că produsul este originar din aria geografică delimitată, în sensul art.5 alin.(1) sau (4), după caz;

5) descrierea metodei de producţie şi, după caz, a metodelor locale autentice şi invariabile, precum şi informaţii privind ambalarea, în cazul în care solicitantul stabileşte acest lucru şi oferă o justificare suficientă specifică produsului cu privire la motivul pentru care ambalarea trebuie efectuată în aria geografică delimitată, pentru păstrarea calităţii, garantarea originii sau asigurarea controlului;

6) elementele care justifică:

a) în ceea ce priveşte o denumire de origine, legătura dintre calitatea sau caracteristicile produsului şi mediul geografic cu factorii săi naturali şi umani inerenţi, menţionat la art.5 alin.(1) lit.b). Detaliile privind factorii umani din mediul geografic respectiv se pot limita, după caz, la o descriere a gestionării solului şi a peisajului sau la o descriere a practicilor de cultivare sau a oricărei alte contribuţii umane relevante pentru menţinerea factorilor naturali ai mediului geografic menţionaţi în dispoziţia respectivă;

b) în ceea ce priveşte o indicaţie geografică, legătura dintre o anumită calitate, reputaţia sau o altă caracteristică a produsului şi originea geografică menţionată la art.5 alin.(4) lit.b).

(2) Caietul de sarcini include, de asemenea, după caz:

a) practici sustenabile, astfel cum sunt prevăzute la art.7;

b) orice normă specifică de etichetare a produsului;

c) pentru produsele artizanale şi industriale, informaţia privind orice etapă individuală de producţie efectuată de unul sau mai mulţi producători dintr-un alt stat decât Republica Moldova şi orice dispoziţii specifice pentru verificarea conformităţii în acest sens;

d) orice alte cerinţe stabilite de grupul de producători, care trebuie să fie obiective, nediscriminatorii şi compatibile cu legislaţia naţională.

Articolul 12. Documentul unic

Documentul unic rezumă caietul de sarcini şi conţine:

a) elementele principale ale caietului de sarcini, şi anume denumirea care urmează să fie înregistrată ca indicaţie geografică, tipul de produs, descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, normele specifice privind ambalarea şi etichetarea;

b) o descriere succintă a delimitării ariei geografice;

c) o descriere a legăturii produsului cu aria geografică delimitată, menţionată la art.5 alin.(4), pentru produsele artizanale şi industriale, sau cu mediul geografic ori cu originea geografică delimitată, menţionate la art.11 alin.(1) pct.6), pentru celelalte produse. În cazul în care este necesar, se indică şi elementele specifice din descrierea produsului sau ale metodei de producţie care justifică legătura.

Articolul 13. Data de depozit a cererii de înregistrare a indicaţiei geografice

Data de depozit a cererii de înregistrare a unei indicaţii geografice se consideră data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare, cu respectarea prevederilor art.10 alin.(1)–(3).

Articolul 14. Procedura de examinare a cererii

(1) AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art.10 este justificată şi dacă indicaţia geografică îndeplineşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege.

(2) Procedura prevăzută la alin.(1) include examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii şi examinarea de fond.

(3) Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să solicite de la solicitant unele completări sau precizări referitoare la materialele cererii, fără de care examinarea nu poate fi efectuată.

(4) Materialele solicitate în conformitate cu alin.(3) se prezintă în termen de două luni de la data primirii notificării.

(5) În decursul termenului prevăzut la alin.(4), solicitantul poate depune o cerere de prelungire a acestuia. Cererea de prelungire a termenului este însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Condiţiile prelungirii termenului se stabilesc în Regulament.

(6) Prin derogare de la alin.(5), nu se admite prelungirea termenului acordat în temeiul art.15 alin.(2) lit.b).

Articolul 15. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii

(1) În termen de o lună de la data recepţionării cererii, AGEPI verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art.13, pentru atribuirea unei date de depozit.

(2) În urma verificării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI:

a) atribuie dată de depozit în sensul art.13, dacă se constată că cererea întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;

b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi îi acordă pentru înlăturarea acestora un termen de două luni de la data recepţionării cererii, dacă se constată că cererea nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.

(3) În urma notificării specificate la alin.(2) lit.b), AGEPI:

a) atribuie dată de depozit la data la care au fost înlăturate toate iregularităţile, dacă solicitantul le înlătură în termenul prevăzut;

b) consideră cererea ca fiind nedepusă şi notifică în acest sens solicitantul, dacă acesta nu înlătură în termenul prevăzut iregularităţile constatate.

(4) AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită dată de depozit în Registrul naţional al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice.

(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI verifică dacă:

a) solicitantul corespunde condiţiilor prevăzute la art.9 şi în Regulament;

b) caietul de sarcini corespunde prevederilor art.11 şi ale Regulamentului;

c) cererea de înregistrare şi documentul unic corespund cu prevederile prezentei legi şi ale Regulamentului;

d) taxele pentru acţiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile şi în termenele stabilite.

(6) În urma verificării efectuate conform alin.(5), AGEPI:

a) acceptă cererea în vederea publicării, dacă se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5);

b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi solicită înlăturarea acestora în termen de două luni de la data notificării, dacă se constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5).

(7) Dacă, în urma notificării conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu înlătură iregularităţile constatate sau nu depune o cerere de prelungire a termenului prevăzut, cererea se consideră retrasă, fapt care se notifică solicitantului în decurs de 30 de zile de la data expirării termenului respectiv.

Articolul 16. Publicarea cererii

În cazul în care cererea este acceptată pentru publicare, datele privind cererea de înregistrare a indicaţiei geografice se publică în BOPI în cel mult 3 luni de la data de depozit. Elementele cererii care se publică sunt stabilite în Regulament.

Secţiunea a 3-a

Înregistrarea indicaţiei geografice

Articolul 17. Observaţia

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, o autoritate competentă sau orice persoană care are un interes legitim poate depune la AGEPI o observaţie.

(2) Observaţia conţine informaţii suplimentare privind cererea de înregistrare, inclusiv orice inexactitate sau posibilă încălcare a dispoziţiilor legale, altele decât cele din domeniul proprietăţii intelectuale. Observaţia nu conferă niciun drept autorităţii competente sau persoanei menţionate la alin.(1), nu se bazează pe motivele de opoziţie şi nu atrage declanşarea unei proceduri de opoziţie. Autoritatea competentă sau persoana care a depus observaţia nu este parte la procedură.

(3) Observaţia se depune în scris la AGEPI şi nu este supusă plăţii niciunei taxe.

Articolul 18. Opoziţia împotriva înregistrării indicaţiei geografice

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să depună o opoziţie împotriva înregistrării unei indicaţii geografice.

(2) Opoziţia conţine expres declaraţia de opoziţie împotriva înregistrării unei indicaţii geografice, în caz contrar, se consideră nulă.

(3) Solicitantul şi opozantul sunt consideraţi părţi la procedura de opoziţie.

(4) Opoziţia motivată se depune în scris la AGEPI, însoţită de dovada achitării taxei stabilite. În cazul în care taxa nu este achitată în termenul stabilit, se consideră că opoziţia nu a fost depusă. Persoana care a formulat opoziţia poate, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, să prezinte dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.

(5) Opoziţia este admisibilă spre examinare numai dacă este recepţionată de AGEPI în termenul prevăzut la alin.(1), cu condiţia achitării taxei stabilite.

Articolul 19. Motivele opoziţiei

(1) O opoziţie depusă în conformitate cu art.18 este admisibilă numai dacă opozantul demonstrează că:

a) indicaţia geografică propusă nu este conformă cu definiţia indicaţiei geografice sau cu cerinţele menţionate în prezenta lege, în Legea viei şi vinului nr.57/2006 sau în Legea nr.1100/2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, după caz;

b) înregistrarea indicaţiei geografice propuse ar fi împiedicată de una sau mai multe dintre circumstanţele menţionate la art.31 şi 32, la art.33 alin.(1) şi la art.34 alin.(1); sau

c) înregistrarea indicaţiei geografice propuse ar periclita existenţa unei denumiri total sau parţial identice ori a unei mărci sau existenţa unor produse care s-au aflat legal pe piaţă timp de cel puţin 5 ani anteriori datei publicării informaţiilor prevăzute la art.16.

(2) Admisibilitatea unei opoziţii se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 20. Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor

(1) Opoziţiile şi observaţiile formulate împotriva înregistrării indicaţiilor geografice se examinează de către Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, instituită prin ordin al directorului AGEPI. Componenţa nominală a Comisiei se aprobă pentru fiecare caz în parte, ca urmare a desemnării de către autoritatea competentă a reprezentanţilor delegaţi.

(2) Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor este alcătuită din 5 membri, dintre care cel puţin doi sunt reprezentanţi ai autorităţii competente care a coordonat caietul de sarcini. Secretariatul Comisiei se asigură de către AGEPI.

(3) Activitatea membrilor Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor nu este remunerată.

(4) Suportul tehnic, material şi spaţiul pentru desfăşurarea şedinţelor Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor se asigură de către AGEPI.

Articolul 21. Examinarea opoziţiilor şi observaţiilor

(1) În cazul în care opoziţiile sau observaţiile respectă cerinţele de depunere prevăzute la art.17 şi 18, AGEPI, în termen de 15 zile de la data recepţionării acestora, solicită autorităţii competente desemnarea membrilor Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor.

(2) Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, în termen de 5 luni de la data publicării cererii conform art.16:

a) comunică solicitantului observaţia şi o ia în considerare atunci când formulează recomandările cu privire la cererea de înregistrare, cu excepţia cazului în care observaţia este neclară sau vădit eronată;

b) invită opozantul şi solicitantul să desfăşoare consultări pentru o durată rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea unei soluţionări amiabile. În orice moment al acestei perioade, Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor poate, la cererea comună a opozantului şi a solicitantului, să prelungească termenul respectiv cu cel mult 3 luni. Pentru consultările dintre solicitant şi opozant, Comisia propune mijloace de soluţionare alternativă a litigiilor în cadrul Comisiei de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale, care activează în modul stabilit de Guvern.

(3) Opozantul şi solicitantul încep consultările corespunzătoare fără întârzieri nejustificate. Aceştia îşi pun reciproc la dispoziţie informaţii relevante pentru evaluarea conformităţii cererii de înregistrare cu prezenta lege, cu Legea viei şi vinului nr.57/2006 sau cu Legea nr.1100/2000 cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice, după caz.

(4) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menţionate la alin.(3), solicitantul notifică Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, prin intermediul AGEPI, cu privire la rezultatul consultărilor. Opozantul poate, de asemenea, prezenta Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor poziţia sa.

(5) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat o opoziţie trebuie să facă dovada că, pe parcursul a 5 ani anteriori datei publicării cererii conform art.16, marca anterioară care stă la baza opoziţiei a fost utilizată efectiv în Republica Moldova pentru produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată sau că au existat motive întemeiate pentru neutilizarea acesteia, cu condiţia ca, la data respectivă, marca să fie înregistrată de cel puţin 5 ani. În absenţa unor astfel de dovezi, opoziţia se respinge.

(6) În baza argumentelor şi materialelor furnizate, Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor înaintează către AGEPI recomandări în vederea adoptării unei decizii.

(7) Dacă, în urma încheierii consultărilor menţionate la alin.(3) sau în urma depunerii unei observaţii, datele publicate în conformitate cu art.16 au fost modificate, examinarea cererii de înregistrare în forma ei modificată se repetă.

(8) Dacă cererea de înregistrare a fost modificată în mod substanţial şi sunt îndeplinite condiţiile de înregistrare, Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor recomandă AGEPI publicarea repetată a cererii de înregistrare în conformitate cu art.16.

Articolul 22. Examinarea de fond

(1) În cadrul examinării de fond, AGEPI verifică dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art.5 şi la art.31–34, ţinând cont de recomandările din avizul Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor emis cu referire la observaţiile şi opoziţiile depuse în conformitate cu art.17 şi 18, dacă este cazul.

(2) În funcţie de constatările examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare a indicaţiei geografice sau respinge cererea de înregistrare.

(3) Decizia motivată se comunică părţilor în termen de o lună de la data adoptării.

Articolul 23. Înregistrarea indicaţiei geografice

(1) În cazul în care în urma examinării cererii conform art.21 şi 22 se constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea indicaţiei geografice, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nicio opoziţie împotriva înregistrării ori opoziţiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea indicaţiei geografice în registrele naţionale menţionate la art.15 alin.(4), cu condiţia achitării taxei în cuantumul şi în termenul stabilite.

(2) În cazul în care denumirea solicitată pentru înregistrare ca indicaţie geografică conţine unul sau mai mulţi termeni generici, iar includerea acestora în denumire este de natură să inducă în eroare în ceea ce priveşte întinderea protecţiei sale, AGEPI solicită, ca o condiţie prealabilă înregistrării, ca solicitantul să îşi declare acordul de a nu revendica niciun drept asupra acestor elemente. Declaraţia se publică împreună cu cererea de înregistrare a denumirii respective sau, după caz, împreună cu datele privind înregistrarea acesteia.

(3) Datele referitoare la înregistrarea indicaţiei geografice se publică în BOPI.

Articolul 24. Respingerea cererii

(1) AGEPI ia decizia de respingere a cererii de înregistrare în cazul în care, în urma examinării efectuate în conformitate cu art.22, se constată că denumirea pentru care se solicită înregistrarea nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.5 şi la art.31–34 pentru a fi înregistrată ca indicaţie geografică.

(2) În cazul în care o cerere este respinsă pe motiv că denumirea pentru care se solicită înregistrarea indicaţiei geografice este generică, AGEPI publică informaţia respectivă în BOPI.

(3) Decizia de respingere se adoptă doar după ce solicitantului i se oferă posibilitatea de a-şi retrage sau de a-şi modifica cererea ori de a-şi expune punctul de vedere referitor la motivele de refuz.

Articolul 25. Perioada de tranziţie pentru utilizarea indicaţiilor geografice

(1) La recomandarea Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, AGEPI poate decide, la momentul înregistrării indicaţiei geografice, să acorde o perioadă de tranziţie de cel mult 5 ani, astfel încât produsele a căror denumire constă dintr-un nume care contravine art.28 alin.(1) sau conţine un astfel de nume să poată utiliza în continuare denumirea cu care au fost comercializate, cu condiţia să se demonstreze, printr-o opoziţie admisibilă, în temeiul art.18, la cererea de înregistrare a indicaţiei geografice a cărei protecţie este încălcată, că:

a) înregistrarea indicaţiei geografice ar periclita existenţa unei denumiri identice sau similare utilizate în schimburile comerciale în scopul desemnării produselor; sau

b) aceste produse au fost comercializate legal cu denumirea respectivă în scopul desemnării produselor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de cel puţin 5 ani anterioară datei publicării cererii de înregistrare prevăzute la art.16.

(2) La recomandarea Comisiei de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziţie de maximum 15 ani sau poate decide prelungirea perioadei de tranziţie acordate în temeiul alin.(1) până la o durată cumulativă de 15 ani, cu condiţia să se demonstreze, în plus, că:

a) denumirea menţionată la alin.(1) a fost folosită în mod legal, constant şi echitabil timp de cel puţin 25 de ani anteriori datei depunerii la AGEPI a cererii de înregistrare a indicaţiei geografice respective;

b) scopul utilizării denumirii menţionate la alin.(1) nu a fost, în niciun moment, cel de a profita de pe urma reputaţiei denumirii înregistrate ca indicaţie geografică; şi

c) consumatorul nu a fost şi nici nu ar fi putut fi indus în eroare în privinţa adevăratei origini geografice a produselor.

(3) Deciziile de acordare sau de prelungire a unei perioade de tranziţie, conform alin.(1) şi (2), se publică în Registrul naţional al denumirilor de origine sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice, după caz.

(4) În timpul perioadei de tranziţie, atunci când se utilizează o denumire menţionată la alin.(1), ţara de origine se indică pe etichetă în mod clar şi vizibil şi, după caz, în descrierea produsului atunci când produsul este comercializat pe un site de vânzări online.

(5) În ceea ce priveşte cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi modificările majore ale caietului de sarcini, pentru a depăşi dificultăţile temporare şi a garanta că toţi operatorii unui produs desemnat printr-o indicaţie geografică din aria în cauză respectă caietul de sarcini aferent, AGEPI poate acorda o perioadă de tranziţie pentru asigurarea conformităţii de până la 10 ani, cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la AGEPI, cu condiţia ca operatorii în cauză să fi comercializat în mod legal produsul respectiv prin utilizarea continuă a denumirii respective pe o perioadă de cel puţin 5 ani anterioară datei depunerii cererii şi să se fi referit la acest fapt în procedura de opoziţie menţionată la art.18.

(6) Alin.(5) se aplică mutatis mutandis unei indicaţii geografice care se referă la o arie geografică situată într-o altă ţară decât Republica Moldova, cu excepţia procedurii de opoziţie.

Secţiunea a 4-a

Modificarea caietului de sarcini.

Anularea înregistrării

Articolul 26. Modificarea caietului de sarcini

(1) Un grup de producători ai unui produs a cărui denumire este o indicaţie geografică înregistrată poate depune o cerere de modificare a caietului de sarcini. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acesta este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.

(2) Pentru produsele artizanale sau industriale, o cerere de modificare a caietului de sarcini al unei indicaţii geografice poate fi depusă şi de un producător care utilizează indicaţia geografică în conformitate cu art.40 alin.(1).

(3) Cererea de modificare se depune însoţită de:

a) modificarea coordonată cu autoritatea competentă desemnată în conformitate cu prezenta lege, în cazul în care aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova;

b) dovada efectuării modificărilor respective în ţara de origine, în cazul în care aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova.

(4) Modificările caietului de sarcini se clasifică în două categorii:

a) modificări majore, care impun o procedură de opoziţie; şi

b) modificări minore, care nu impun o procedură de opoziţie.

(5) O modificare se consideră majoră dacă implică o modificare a documentului unic şi:

1) include o modificare:

a) în cazul produselor agricole – a denumirii sau a utilizării denumirii;

b) în cazul vinului – a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicaţia geografică;

c) în cazul băuturilor spirtoase – a denumirii ori a oricărei părţi a denumirii sau a utilizării denumirii ori a categoriei de produs sau produse desemnate prin indicaţia geografică ori a denumirii legale; sau

d) în cazul produselor artizanale – a denumirii protejate ca indicaţie geografică sau a utilizării denumirii respective;

2) riscă să compromită legătura dintre aria geografică şi produs, astfel cum este menţionat în documentul unic;

3) implică restricţii suplimentare în legătură cu comercializarea produsului; sau

4) se referă la caracteristicile esenţiale ale produsului.

(6) Opoziţiile depuse împotriva înregistrării modificărilor caietului de sarcini se supun mutatis mutandis procedurilor de examinare menţionate la art.14–25.

(7) În cazul în care, în urma adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autorităţile administraţiei publice, este necesară introducerea anumitor modificări temporare în caietul de sarcini, cererea de modificare se depune însoţită de documente justificative, iar informaţiile referitoare la înregistrarea acestora se publică fără a fi supuse unei proceduri de opoziţie.

(8) Cererea de modificare prevăzută la alin.(1) sau (7), după caz, se depune la AGEPI.

(9) Dacă în urma examinării cererii de modificare se constată că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de prezenta lege şi de Regulament şi dacă nu a fost depusă nicio opoziţie împotriva înregistrării modificării sau opoziţiile depuse au fost respinse, AGEPI înscrie modificările efectuate şi justificarea acestora în registrul naţional relevant şi publică aceste informaţii în BOPI.

Articolul 27. Anularea înregistrării indicaţiei geografice

(1) Anularea înregistrării unei indicaţii geografice se solicită în instanţa de judecată sau la AGEPI:

a) dacă înregistrarea a fost efectuată contrar prevederilor art.31–34;

b) dacă, în urma controalelor efectuate în conformitate cu art.69 şi 70, la iniţiativa autorităţii competente, se constată că nu mai poate fi asigurată respectarea condiţiilor din caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o indicaţie geografică protejată;

c) dacă niciun produs nu a fost introdus pe piaţă cu indicaţia geografică respectivă cel puţin în ultimii 7 ani consecutivi, iar în cazul produselor artizanale şi industriale – în ultimii 5 ani consecutivi; sau

d) la cererea producătorilor produsului comercializat sub denumirea înregistrată. În cazul în care există un grup de producători recunoscut, acest grup este singurul care are dreptul să depună o astfel de cerere.

(2) O autoritate competentă sau o persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate solicita anularea înregistrării în temeiul motivelor prevăzute la alin.(1) lit.a)–c).

(3) În conformitate cu alin.(2), pot solicita anularea înregistrării sindicatele şi asociaţiile pentru protecţia drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor care activează de cel puţin 6 luni, cu privire la drepturile pe care le protejează.

(4) În cazul în care anularea se solicită la AGEPI, se depune o cerere de anulare care conţine informaţii clare privind indicaţia geografică protejată, temeiurile şi probele pe care se întemeiază, aceasta fiind examinată de către o comisie pentru anulări, care activează în cadrul AGEPI. Modul de depunere şi examinare a cererii de anulare, componenţa şi modul de funcţionare a comisiei, precum şi normele privind procedura de anulare se aprobă de către Guvern.

(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), AGEPI poate iniţia, din proprie iniţiativă, o procedură de anulare a înregistrării unei indicaţii geografice în baza motivelor prevăzute la alin.(1) lit.b) şi c).

(6) În cadrul realizării procedurii de anulare a înregistrării unei indicaţii geografice se respectă aceleaşi principii şi reguli generale aplicabile pentru depunerea şi publicarea cererii de înregistrare, depunerea şi examinarea opoziţiei, înregistrarea indicaţiei geografice.

(7) Opoziţia la anulare se examinează de către Comisia de examinare a opoziţiilor şi observaţiilor, prevăzută la art.20, şi este admisă doar dacă persoana care o depune demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană fizică sau juridică interesată.

(8) Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicaţii geografice, în cazurile menţionate la alin.(2) şi (5), AGEPI aduce la cunoştinţa solicitantului pe numele căruia este înregistrată indicaţia geografică intenţia de anulare a înregistrării. Înainte de a decide anularea înregistrării unei indicaţii geografice dintr-un alt stat, AGEPI consultă autorităţile competente din acel stat.

(9) Datele privind anularea înregistrării se înscriu în Registrul naţional al denumirilor de origine sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice, după caz.

(10) Este interzisă, timp de un an de la data anulării înregistrării unei indicaţii geografice, înregistrarea acestei denumiri în calitate de alt obiect de proprietate intelectuală, în special ca marcă, cu excepţia cazului în care un astfel de obiect de proprietate intelectuală a existat sau o astfel de marcă a fost înregistrată înainte de înregistrarea indicaţiei geografice.

(11) Prezentul articol nu se aplică indicaţiilor geografice protejate pe teritoriul Republicii Moldova în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Secţiunea a 5-a

Protecţia juridică. Conflictele cu alte drepturi

Articolul 28. Protecţia indicaţiilor geografice

(1) Indicaţiile geografice înregistrate sunt protejate împotriva:

a) oricărei utilizări comerciale directe sau indirecte a indicaţiei geografice în legătură cu produse care nu fac obiectul înregistrării, în cazul în care produsele respective sunt comparabile cu cele înregistrate cu denumirea respectivă sau în cazul în care, prin utilizarea indicaţiei geografice respective în legătură cu orice produs sau serviciu, se exploatează, se slăbeşte, se diluează sau se prejudiciază reputaţia denumirii protejate, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

b) oricărei utilizări abuzive, imitaţii sau evocări, chiar dacă adevărata origine a produselor sau a serviciilor este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă, transcrisă sau transliterată ori este însoţită de o expresie precum "stil", "tip", "metodă", "produs(ă) ca la/în", "imitaţie", "gust", "parfum", "similar" sau altele asemenea, inclusiv atunci când produsele respective sunt folosite ca ingrediente;

c) oricărei indicaţii false sau înşelătoare privind provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialele publicitare, în documentele sau în informaţiile furnizate pe interfeţe online referitoare la produsul în cauză, precum şi împotriva oricărei ambalări a produsului într-un recipient de natură să creeze o impresie eronată cu privire la originea sa;

d) oricăror alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata origine a produsului.

(2) În sensul alin.(1) lit.b), se consideră că evocarea unei indicaţii geografice intervine, în special, atunci când o legătură suficient de directă şi de clară cu produsul vizat de indicaţia geografică înregistrată se creează în mintea consumatorului mediu, informat şi suficient de atent.

(3) Protecţia indicaţiilor geografice se aplică, de asemenea, oricărei utilizări a unui nume de domeniu contrare prevederilor alin.(1).

(4) Protecţia menţionată la alin.(1) se aplică, de asemenea:

a) mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Republicii Moldova fără să fie puse în liberă circulaţie pe acest teritoriu;

b) mărfurilor vândute prin vânzarea la distanţă, de exemplu prin comerţul electronic;

c) mărfurilor destinate exportului către alte state.

(5) Grupurile de producători şi operatori care au dreptul să utilizeze o indicaţie geografică, precum şi autorităţile competente pentru o astfel de indicaţie geografică au dreptul să depună o cerere la Serviciul Vamal pentru a împiedica toate părţile terţe să introducă în Republica Moldova, în cadrul schimburilor comerciale, mărfuri care nu sunt puse în liberă circulaţie în Republica Moldova în cazul în care aceste mărfuri, inclusiv ambalajele, sunt originare din alte state şi încalcă prevederile alin.(1).

(6) Indicaţiile geografice înregistrate în temeiul prezentei legi nu devin generice în Republica Moldova.

(7) Dacă o indicaţie geografică este o denumire compusă care conţine un termen considerat generic, utilizarea acelui termen nu constituie, ca regulă generală, o acţiune menţionată la alin.(1) lit.a) şi b).

Articolul 29. Utilizarea în denumirea unui produs prelucrat a indicaţiilor geografice care desemnează un produs folosit ca ingredient

(1) Fără a aduce atingere art.28 şi art.41 alin.(12), precum şi art.6 şi 15 din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicaţia geografică care desemnează un produs folosit ca ingredient într-un produs prelucrat poate fi utilizată în denumirea produsului prelucrat respectiv sau pe eticheta acestuia ori în materialele publicitare aferente în cazul în care:

a) produsul prelucrat nu conţine niciun alt produs comparabil cu ingredientul desemnat prin indicaţia geografică;

b) ingredientul desemnat prin indicaţia geografică este folosit în cantităţi suficiente pentru a i se conferi produsului prelucrat respectiv o caracteristică esenţială;

c) procentajul ingredientului desemnat prin indicaţia geografică în produsul prelucrat este indicat pe etichetă.

(2) Producătorii produsului alimentar preambalat, astfel cum este definit la art.2 din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, care conţine ca ingredient un produs desemnat printr-o indicaţie geografică, transmit în prealabil o notificare scrisă grupului de producători recunoscut, dacă există un astfel de grup, în cazul în care intenţionează să utilizeze acea indicaţie geografică în denumirea produsului alimentar preambalat şi în materialele publicitare aferente. Notificarea trebuie să cuprindă informaţii care demonstrează că au fost respectate condiţiile enumerate la alin.(1).

(3) Grupul de producători recunoscut confirmă în scris, în termen de 4 luni, primirea notificării. Producătorul produsului alimentar preambalat poate începe să utilizeze indicaţia geografică în denumirea acestuia după primirea confirmării respective sau după expirarea termenului menţionat, în funcţie de evenimentul care survine primul.

(4) Fără a aduce atingere alin.(1), grupul de producători recunoscut şi producătorul de produse alimentare preambalate pot încheia un acord cu privire la aspectele tehnice şi vizuale specifice ale modului în care indicaţia geografică a ingredientului este prezentată în denumirea produsului alimentar preambalat pe etichetă, în altă parte decât în lista ingredientelor sau în materialele publicitare.

(5) Prevederile prezentului articol se aplică vinului, produselor agricole şi alimentare şi nu se aplică băuturilor spirtoase.

Articolul 30. Piese sau componente ale produselor fabricate

(1) Prevederile art.28 nu aduc atingere utilizării de către producători a unei indicaţii geografice protejate pentru produsele artizanale şi industriale, în conformitate cu art.40, destinate indicării faptului că un produs fabricat conţine sau încorporează, ca piesă sau componentă, un produs desemnat prin indicaţia geografică respectivă, cu condiţia ca utilizarea în cauză să fie conformă cu practici comerciale loiale şi să nu exploateze, să nu slăbească, să nu dilueze sau să nu prejudicieze reputaţia indicaţiei geografice.

(2) O indicaţie geografică care desemnează o piesă sau o componentă a unui produs fabricat nu se utilizează în descrierea comercială a produsului respectiv, cu excepţia cazului în care solicitantul pe numele căruia a fost înregistrată indicaţia geografică şi-a dat consimţământul pentru o astfel de utilizare.

Articolul 31. Termeni generici

(1) Termenii generici nu se înregistrează în calitate de indicaţii geografice.

(2) Termenul generic reprezintă:

a) denumirea unui produs, care, deşi legată de locul, regiunea sau ţara în care era realizat sau comercializat iniţial produsul, a devenit denumirea comună a produsului în Republica Moldova;

b) un termen comun în Republica Moldova care descrie tipul de produs sau atributele produsului; sau

c) un termen care nu se referă la un produs anume.

(3) Pentru a se stabili dacă un termen a devenit sau nu generic se ţine cont de toţi factorii relevanţi, în special de:

a) situaţia existentă în zonele de consum;

b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, prevederile legislaţiei din ţara de origine a denumirii corespunzătoare.

Articolul 32. Indicaţii geografice omonime

(1) O indicaţie geografică pentru care s-a depus o cerere după ce o indicaţie geografică omonimă sau parţial omonimă a făcut obiectul unei cereri ori este protejată în Republica Moldova se înregistrează doar dacă există o distincţie suficientă în practică între condiţiile de utilizare locală şi de lungă durată şi prezentarea celor două indicaţii omonime sau parţial omonime, ţinându-se cont de necesitatea de a se asigura un tratament echitabil al producătorilor implicaţi, precum şi de faptul că consumatorii nu sunt induşi în eroare cu privire la identitatea sau originea geografică reală a produselor.

(2) O indicaţie geografică omonimă sau parţial omonimă care creează consumatorilor impresia eronată că produsele provin de pe un alt teritoriu nu se înregistrează, chiar dacă denumirea este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau locul de origine efectiv al produselor în cauză.

(3) În sensul prezentului articol, o indicaţie geografică omonimă sau parţial omonimă pentru care s-a depus o cerere sau care este protejată în Republica Moldova se referă la:

a) o indicaţie geografică înscrisă în Registrul naţional al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice;

b) o indicaţie geografică pentru care s-a depus cerere, cu condiţia să fie înscrisă ulterior în Registrul naţional al denumirilor de origine sau, după caz, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice;

c) o indicaţie geografică protejată în Republica Moldova în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona, cu Actul de la Geneva; şi

d) indicaţiile geografice şi termenii echivalenţi protejaţi în temeiul unui acord internaţional încheiat între Republica Moldova şi una sau mai multe ţări.

Articolul 33. Legătura dintre indicaţiile geografice şi mărci

(1) O denumire nu se înregistrează ca indicaţie geografică în cazul în care, având în vedere reputaţia şi renumele mărcii, precum şi durata utilizării acesteia, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului.

(2) O cerere de înregistrare a unei mărci a cărei utilizare ar încălca art.28 se respinge dacă cererea de înregistrare a mărcii este depusă după data depunerii cererii de înregistrare a indicaţiei geografice.

(3) Se permite utilizarea atât a indicaţiei geografice, odată ce a fost înregistrată, cât şi a mărcii relevante, care poate fi inclusiv reînnoită, în cazul în care o marcă a cărei utilizare încalcă art.28, dar care a făcut obiectul unei cereri de înregistrare, a fost înregistrată, a fost utilizată cu bună-credinţă pe teritoriul Republicii Moldova înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicaţiei geografice, cu condiţia să nu existe motive de nulitate a mărcii respective sau de decădere din drepturi a titularului acesteia în temeiul Legii nr.25/2024 privind mărcile.

(4) Fără a aduce atingere Legii nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, mărcile de certificare şi mărcile colective înregistrate în temeiul Legii nr.25/2024 privind mărcile pot fi utilizate pe etichete împreună cu indicaţia geografică.

Articolul 34. Soiuri de plante şi rase de animale

(1) O denumire nu poate fi înregistrată în calitate de indicaţie geografică în cazul în care intră în conflict cu o denumire a unui soi de plante sau a unei rase de animale şi este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului desemnat prin indicaţia geografică sau să provoace confuzie între produsele desemnate prin indicaţia geografică şi soiul de plante sau rasa de animale în cauză.

(2) Condiţiile menţionate la alin.(1) se evaluează în raport cu utilizarea efectivă a denumirilor aflate în conflict, inclusiv utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale în afara ariei sale de origine şi utilizarea denumirii unui soi de plante.

(3) Prezenta lege nu împiedică introducerea pe piaţă a unui produs care nu este conform cu caietul de sarcini al unei indicaţii geografice înregistrate, a cărui etichetare include denumirea sau o parte din denumirea indicaţiei geografice respective care conţine sau cuprinde denumirea soiului de plante sau a rasei de animale, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) produsul în cauză cuprinde sau este derivat din soiul de plante sau rasa de animale indicată;

b) consumatorii nu sunt induşi în eroare;

c) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale constituie o concurenţă loială;

d) utilizarea denumirii soiului de plante sau a rasei de animale nu exploatează reputaţia indicaţiei geografice înregistrate; şi

e) producţia şi comercializarea produsului în cauză s-au răspândit în afara ariei sale de origine înainte de data depunerii cererii de înregistrare a indicaţiei geografice.

Articolul 35. Norme speciale privind aprovizionarea cu hrană pentru animale şi cu materii prime

(1) În cazul unui produs de origine animală a cărui denumire este înregistrată ca denumire de origine, hrana pentru animale trebuie să provină în întregime din aria geografică delimitată.

(2) În măsura în care nu este posibilă aprovizionarea în întregime cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, se poate adăuga hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate, cu condiţia să nu fie afectate calitatea sau caracteristicile produsului datorate în principal mediului geografic. Cantitatea de hrană pentru animale provenită din afara ariei geografice delimitate nu trebuie să depăşească 50% din substanţa uscată pe an.

(3) Printr-o modificare temporară dintre cele prevăzute la art.26 alin.(7), se poate stabili o derogare de la alin.(2) până la restabilirea posibilităţii de aprovizionare cu hrană pentru animale din aria geografică delimitată, cu condiţia ca legătura menţionată la art.11 alin.(1) pct.6) să nu fie anulată în întregime.

(4) Orice restricţie privind originea materiilor prime prevăzută în caietul de sarcini al unui produs, a cărui denumire este înregistrată ca indicaţie geografică, se justifică în ceea ce priveşte legătura menţionată la art.11 alin.(1) pct.6) lit.b).

Secţiunea a 6-a

Grupurile de producători. Dreptul de utilizare. Simboluri

Articolul 36. Grupurile de producători ai produselor desemnate cu indicaţii geografice

(1) Grupurile de producători funcţionează în mod transparent, deschis şi nediscriminatoriu, astfel încât să permită tuturor producătorilor produsului desemnat printr-o indicaţie geografică să li se alăture în orice moment.

(2) Grupul de producători solicitant, cel târziu la data înregistrării indicaţiei geografice în cauză, trebuie să corespundă următoarelor criterii:

a) îndeplineşte atribuţii, inclusiv cel puţin o atribuţie prevăzută la alin.(5);

b) este înfiinţat în mod voluntar, la iniţiativa producătorilor, şi este alcătuit din aceştia; şi

c) este organizat în mod democratic şi se află sub controlul şi verificarea membrilor săi.

(3) Operatorii, reprezentanţii activităţilor economice legate de una dintre etapele lanţului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o indicaţie geografică pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce priveşte produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.

(4) Grupul de producători se asigură că producătorii din cadrul grupului respectă caietul de sarcini aferent şi simbolul Republicii Moldova atunci când utilizează pe piaţă indicaţia geografică protejată.

(5) Un grup de producători îndeplineşte, în special, următoarele atribuţii:

1) elaborarea caietului de sarcini, solicitarea înregistrării, modificării caietului de sarcini şi anulării înregistrării; dezvoltarea activităţilor, inclusiv sprijinirea membrilor săi în ceea ce priveşte propriile lor sisteme de control pentru verificarea şi asigurarea conformităţii cu caietul de sarcini;

2) întreprinderea măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea protecţiei indicaţiei geografice şi a drepturilor de proprietate intelectuală care sunt direct legate de aceasta, inclusiv a acţiunilor în instanţa de judecată, precum şi depunerea cererilor de intervenţie la Serviciul Vamal şi prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici de comercializare care prejudiciază sau riscă să prejudicieze reputaţia sau valoarea indicaţiei geografice în cauză;

3) reprezentarea membrilor săi în cadrul reţelelor de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală şi în relaţia cu autorităţile de combatere a contrafacerii;

4) instituirea şi realizarea controalelor interne care asigură conformitatea cu caietul de sarcini a produsului desemnat printr-o indicaţie geografică la toate etapele de producţie, inclusiv înainte de introducerea acestuia pe piaţă;

5) convenirea asupra unor practici sustenabile, prevăzute la art.7, indiferent dacă sunt incluse în caietul de sarcini sau constituie o iniţiativă separată, incluzând modalităţi de verificare a respectării practicilor respective şi de asigurare a publicităţii adecvate cu privire la acestea;

6) luarea de măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei indicaţiei geografice în ceea ce priveşte sustenabilitatea de mediu, socială şi economică, inclusiv:

a) dezvoltarea, organizarea şi desfăşurarea de campanii colective de marketing şi de publicitate;

b) activităţi de diseminare a informaţiilor şi activităţi de promovare destinate să le comunice consumatorilor atributele produsului desemnat printr-o indicaţie geografică, inclusiv dezvoltarea serviciilor de turism în aria geografică relevantă;

c) efectuarea unor analize ale performanţei economice, sociale sau de mediu, ale sustenabilităţii producţiei, ale caracteristicilor tehnice ale produsului, ale profilului nutriţional şi ale profilului organoleptic în ceea ce priveşte produsul desemnat prin indicaţia geografică;

d) diseminarea de informaţii privind indicaţia geografică, simbolul aferent al Republicii Moldova şi abrevierea "DOP" sau "IGP"; şi

e) activităţi de consiliere, de formare şi de diseminare a informaţiilor referitoare la orientările privind bunele practici pentru producătorii actuali şi viitori, inclusiv în ceea ce priveşte practicile sustenabile, în special cele prevăzute la art.7, progresul ştiinţific şi tehnic, digitalizarea, integrarea perspectivei de gen şi egalitatea de gen, precum şi sensibilizarea consumatorilor;

7) combaterea încălcărilor şi a cazurilor de suspectare a utilizării frauduloase pe piaţă a unor produse desemnate prin indicaţii geografice care nu sunt conforme cu caietul de sarcini, prin monitorizarea şi verificarea utilizării indicaţiei geografice pe întreaga piaţă internă şi pe pieţele altor state în care sunt protejate indicaţiile geografice, inclusiv pe interfeţe online, şi, dacă este necesar, informarea autorităţilor de aplicare a legii prin intermediul unor sisteme confidenţiale, în cazul în care acestea sunt disponibile;

8) adoptarea unor măsuri de creştere a valorii produselor şi, dacă este necesar, întreprinderea unor demersuri pentru prevenirea sau contracararea oricăror măsuri sau practici comerciale care prejudiciază sau riscă să prejudicieze imaginea şi valoarea produselor lor, inclusiv practici de comercializare şi preţuri care le devalorizează;

9) desfăşurarea unor activităţi menite să asigure conformitatea produsului desemnat prin indicaţia geografică cu caietul de sarcini aferent;

10) luarea oricăror alte măsuri pentru asigurarea protecţiei juridice a indicaţiei geografice, inclusiv, după caz, prin notificarea autorităţilor competente, în conformitate cu art.70 alin.(6) şi art.72.

(6) În cazul în care nu există niciun grup de producători pentru un produs desemnat printr-o indicaţie geografică, autorităţile competente menţionate la art.67 alin.(1) pot îndeplini atribuţiile menţionate la alin.(5) pct.2), 6) şi 7).

(7) Autorităţile publice pot acorda asistenţă producătorilor în ceea ce priveşte crearea şi funcţionarea grupurilor de producători.

(8) Informaţia privind grupurile de producători pentru produsele desemnate prin indicaţii geografice se înscrie în Registrul naţional al denumirilor de origine sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice, după caz.

Articolul 37. Grupurile de producători recunoscute

(1) Grupurile de producători ai căror membri produc un produs cu indicaţie geografică sau grupurile de producători care produc anumite categorii de produse cu indicaţii geografice pot depune o cerere la autoritatea competentă menţionată la art.67 alin.(1) pentru a fi desemnaţi în calitate de grup de producători recunoscut.

(2) Autorităţile menţionate la art.9 alin.(2) şi producătorii menţionaţi la art.9 alin.(3) pot fi consideraţi grupuri de producători recunoscute.

(3) Autoritatea competentă desemnează grupul de producători recunoscut dacă acesta corespunde următoarelor criterii:

1) are o anumită formă juridică de organizare;

2) îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) are o pondere minimă de peste 50% dintre producătorii produsului în rândul membrilor; sau

b) are o pondere minimă a membrilor în rândul producătorilor produsului şi o pondere minimă de peste 50% din volumul sau valoarea producţiei comercializabile; şi

3) deţine un statut scris care conţine norme privind admiterea şi încetarea calităţii de membru, cotizaţiile de membru şi încălcarea obligaţiilor care decurg din calitatea de membru.

(4) Autoritatea competentă menţionată la art.67 alin.(1) transmite AGEPI, în termen de 10 zile lucrătoare, informaţia privind desemnarea grupului de producători recunoscut pentru a fi înscris în Registrul naţional al denumirilor de origine sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice, după caz.

(5) În cazul în care un grup de producători nu mai corespunde criteriilor menţionate la alin.(3), autoritatea competentă suspendă sau revocă recunoaşterea şi informează în acest sens AGEPI.

(6) Un grup de producători recunoscut în temeiul prezentei legi este singurul grup care are dreptul:

a) să îndeplinească sarcinile menţionate la art.36 în numele tuturor producătorilor care produc produsul desemnat prin indicaţia geografică în cauză, fără a aduce atingere dreptului producătorilor individuali de a acţiona pentru a-şi apăra interesele;

b) să primească o notificare din partea unui producător de produse alimentare preambalate cu privire la utilizarea indicaţiei geografice a unui ingredient în denumirea unui produs alimentar preambalat, conform art.29 alin.(2);

c) să solicite norme cu caracter obligatoriu pentru regularizarea ofertei de produse desemnate printr-o indicaţie geografică, inclusiv pentru o perioadă de până la 6 ani;

d) să stabilească cu operatorii din aval clauze standard de repartizare a valorii, inclusiv în ceea ce priveşte câştigurile şi pierderile de pe piaţă, pentru a determina modul în care urmează să fie repartizate între ei informaţiile privind orice evoluţie a preţurilor relevante de pe piaţă pentru produsele în cauză sau de pe alte pieţe ale produselor de bază;

e) să convină asupra unor practici sustenabile în conformitate cu art.7;

f) să solicite aprobarea unei modificări în conformitate cu art.26 alin.(1);

g) să depună o cerere de anulare a înregistrării în conformitate cu art.27 alin.(1) lit.d).

(7) Grupul de producători recunoscut este singurul grup de producători care are dreptul să îndeplinească atribuţiile:

a) menţionate la art.36 alin.(5) pct.1) şi 5), în cazul în care efectul îndeplinirii acestor sarcini se răsfrânge asupra tuturor producătorilor produsului desemnat prin indicaţia geografică în cauză;

b) menţionate la art.36 alin.(5) pct.2), 6) şi 7), în cazul în care sarcinile respective sunt îndeplinite la nivel internaţional, naţional sau regional, fără a aduce atingere posibilităţii ca producătorii produsului desemnat prin indicaţia geografică în cauză să efectueze sarcinile respective la nivel local.

(8) În cazul în care o indicaţie geografică desemnează o arie geografică transfrontalieră, autorităţile statelor în cauză cooperează pentru desemnarea unui singur grup de producători recunoscut. Dacă statele nu ajung la un acord sau dacă unul dintre statele vizate nu aplică sistemul de recunoaştere a grupurilor de producători, atunci niciun grup de producători nu este recunoscut pentru indicaţia geografică respectivă.

Articolul 38. Asociaţiile grupurilor de producători

Grupurile de producători interesate pot înfiinţa, din proprie iniţiativă, o asociaţie a grupurilor de producători, care poate îndeplini, în special, următoarele atribuţii:

a) participarea la organisme consultative;

b) efectuarea schimbului de informaţii cu autorităţile publice pe teme legate de politica din domeniul indicaţiilor geografice;

c) formularea recomandărilor pentru îmbunătăţirea procesului de elaborare a politicilor în domeniul indicaţiilor geografice, în special în ceea ce priveşte sustenabilitatea, combaterea fraudelor şi a contrafacerii, crearea de valoare pentru operatori, normele în materie de concurenţă şi dezvoltarea rurală;

d) promovarea şi difuzarea în rândul producătorilor a bunelor practici referitoare la politicile în domeniul indicaţiilor geografice, precum şi a informaţiilor privind produsele cu indicaţii geografice.

Articolul 39. Protecţia indicaţiilor geografice în nume de domeniu

Drepturile asupra indicaţiilor geografice înregistrate pot fi invocate în procedurile de soluţionare alternativă a litigiilor referitoare la numele de domeniu.

Articolul 40. Dreptul de utilizare

(1) O indicaţie geografică înregistrată poate fi utilizată de orice producător al unui produs sau de orice operator care comercializează un produs care este conform cu caietul de sarcini aferent.

(2) Operatorii sunt incluşi în procedura de verificare a conformităţii cu caietul de sarcini prevăzută la art.69.

(3) În situaţia în care o indicaţie geografică constă din numele proprietăţii unui producător individual solicitant sau conţine numele respectiv, acest lucru nu împiedică alţi operatori să utilizeze indicaţia geografică înregistrată, cu condiţia ca aceasta să fie utilizată pentru desemnarea unui produs care este conform cu caietul de sarcini.

(4) Producătorii se asigură că produsele lor sunt conforme cu caietul de sarcini aferent.

Articolul 41. Simboluri, indicaţii şi abrevieri

(1) Simbolurile, indicaţiile şi abrevierile care se referă la indicaţii geografice se utilizează doar în legătură cu produse fabricate în conformitate cu caietul de sarcini aferent. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scopuri de informare şi educaţionale, cu condiţia ca această utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.

(2) Simbolurile aprobate prin Legea nr.101/2014 pentru aprobarea simbolurilor naţionale asociate indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate se utilizează pentru promovarea indicaţiilor geografice.

(3) În cazul produselor originare din Republica Moldova comercializate cu o indicaţie geografică, simbolul naţional asociat acestei indicaţii geografice se plasează pe etichete şi în materialele publicitare.

(4) În ceea ce priveşte eticheta, indicaţia geografică se plasează în acelaşi câmp vizual cu cel al simbolului asociat acesteia.

(5) Prin derogare de la alin.(3), pentru băuturile spirtoase simbolurile naţionale asociate indicaţiilor geografice protejate pot fi omise.

(6) În cazul în care produsele agricole sunt desemnate printr-o indicaţie geografică, numele producătorului sau numele operatorului se plasează pe etichete în acelaşi câmp vizual cu cel al indicaţiei geografice. În acest caz, prin numele operatorului se înţelege numele operatorului responsabil de etapa de producţie în care este obţinut produsul vizat de indicaţia geografică sau al operatorului responsabil de efectuarea prelucrării substanţiale a produsului respectiv.

(7) În cazul băuturilor spirtoase desemnate printr-o indicaţie geografică, o indicaţie a numelui producătorului se plasează pe etichete în acelaşi câmp vizual cu cel al indicaţiei geografice.

(8) În cazul în care ambalajele sau recipientele au cea mai mare faţă cu o suprafaţă astfel cum este descrisă la art.14 alin.(2) din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare, indicarea numelui producătorului sau al operatorului este opţională.

(9) Produsele agricole şi băuturile spirtoase care sunt comercializate cu o indicaţie geografică şi care au fost etichetate înainte de 14 mai 2026 pot fi introduse în continuare pe piaţă fără respectarea obligaţiei de a indica numele producătorului sau al operatorului în acelaşi câmp vizual cu cel al indicaţiei geografice până la epuizarea stocurilor existente.

(10) Dacă produsele agricole sunt desemnate printr-o denumire de origine sau indicaţie geografică, indicaţia "denumire de origine protejată" sau "indicaţie geografică protejată" poate fi plasată pe eticheta produselor agricole şi în materialele publicitare aferente. Pentru băuturile spirtoase desemnate printr-o indicaţie geografică, pe etichetă şi în materialele publicitare aferente se indică "indicaţie geografică".

(11) Abrevierile "DOP" sau "IGP", corespunzând indicaţiilor "denumire de origine protejată" sau "indicaţie geografică protejată", pot fi plasate pe eticheta produselor agricole desemnate prin indicaţii geografice şi în materialele publicitare aferente.

(12) Indicaţiile şi abrevierile pot fi utilizate pe etichetele şi în materialele publicitare aferente produselor prelucrate atunci când indicaţia geografică se referă la un ingredient al acestora. În acest caz, indicaţia sau abrevierea se plasează lângă denumirea ingredientului identificat clar ca ingredient. Simbolul naţional se plasează separat, pentru a nu fi asociat cu denumirea produsului alimentar în sensul art.15 din Legea nr.279/2017 privind informarea consumatorului cu privire la produsele alimentare.

(13) Simbolul, indicaţia şi abrevierea pot fi utilizate pe etichete şi în materialele publicitare sau de comunicare pentru produsele fabricate în cazul în care indicaţia geografică se referă la o piesă sau la o componentă a acestora. În acest caz, indicaţia, abrevierea sau simbolul se plasează lângă denumirea piesei sau a componentei identificate clar ca piesă sau componentă. Simbolul, indicaţia sau abrevierea nu trebuie plasate într-un mod care i-ar putea sugera consumatorului că este denumirea produsului fabricat în ansamblul său, şi nu denumirea unei piese sau componente a produsului respectiv care este protejat printr-o indicaţie geografică.

(14) Simbolurile naţionale care indică denumirea de origine protejată sau indicaţia geografică protejată, indicaţiile "denumire de origine protejată" şi "indicaţie geografică protejată", precum şi abrevierile "DOP" sau "IGP", după caz, pot fi plasate pe etichetă numai după publicarea datelor privind înregistrarea indicaţiei geografice respective.

(15) Pe etichetă pot fi plasate, de asemenea, următoarele:

a) reprezentări ale ariei geografice menţionate în caietul de sarcini;

b) texte, grafice sau simboluri care se referă la regiunea în care se află respectiva arie geografică, cu condiţia ca aceste referiri să nu fie de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la adevărata identitate sau origine a produsului.

(16) Simbolurile asociate cu indicaţii geografice înscrise în Registrul naţional al denumirilor de origine sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice care desemnează produse originare din alte state pot fi plasate pe eticheta produsului şi în materialele publicitare aferente în conformitate cu alin.(3) şi (4).

Secţiunea a 7-a

Înregistrarea internaţională a indicaţiilor geografice

Articolul 42. Regimul aplicabil înregistrărilor internaţionale ale indicaţiilor geografice

Prevederile prezentei legi, cu excepţia celor referitoare la procedurile privind opoziţiile şi observaţiile, se aplică mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale ale indicaţiilor geografice, conform Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, dacă aceste acte nu prevăd altfel.

Articolul 43. Cererea internaţională

(1) Cererea internaţională pentru o indicaţie geografică înregistrată având ca ţară de origine Republica Moldova se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

(2) Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care au dreptul să utilizeze indicaţia geografică respectivă sau de reprezentantul acestora.

(3) Cererea internaţională se perfectează în conformitate cu prevederile Regulamentului comun.

Articolul 44. Efectele înregistrării internaţionale a unei indicaţii geografice având ca ţară de origine Republica Moldova

(1) Înregistrarea internaţională a unei indicaţii geografice având ca ţară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internaţional, asigură fără reînnoire, pe toată durata de protecţie a indicaţiei respective în Republica Moldova, protecţia acesteia în ţările membre ale Aranjamentului de la Lisabona sau Actului de la Geneva, după caz, care nu au făcut declaraţii de refuz la acordarea protecţiei sau care le-au retras ulterior.

(2) Protecţia internaţională a indicaţiei geografice menţionate la alin.(1) încetează în cazul în care indicaţia geografică respectivă decade din protecţie pe teritoriul Republicii Moldova, fapt care se notifică Biroului Internaţional de către AGEPI.

Articolul 45. Taxele aferente cererii internaţionale

(1) La depunerea cererii internaţionale se achită următoarele taxe:

a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;

b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea indicaţiei geografice, inclusiv taxele individuale, după caz, conform art.7 al Actului de la Geneva.

(2) Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate Biroului Internaţional prin intermediul AGEPI.

(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă, cu excepţia cazului de neachitare a unei taxe individuale care are drept efect, în conformitate cu Regulamentul comun, renunţarea la protecţie pentru partea contractantă care solicită taxă individuală.

Articolul 46. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

(1) În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examinează şi verifică documentele cererii internaţionale sub aspectul respectării prevederilor art.43 alin.(3) şi al corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în registrele naţionale corespunzătoare.

(2) Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului comun, AGEPI semnează cererea şi expediază un exemplar al acesteia Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.

(3) Data înregistrării internaţionale se consideră data la care cererea, conţinând toate elementele prevăzute în Regulamentul comun, este recepţionată de Biroul Internaţional.

(4) Dacă în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin.(1) se depistează erori sau inexactităţi, AGEPI le notifică solicitantului şi îi solicită să le înlăture.

Articolul 47. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional

(1) Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional se publică în BOPI şi face obiectul unei proceduri de opoziţie şi al examinării de fond.

(2) În cazul în care înregistrarea internaţională supusă examinării potrivit alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege sau în cazul în care a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declaraţie de refuz, pe care o notifică Biroului Internaţional.

(3) Termenul prevăzut pentru comunicarea declaraţiei de refuz nu poate depăşi un an de la data recepţionării de către AGEPI a notificării Biroului Internaţional privind înregistrarea internaţională în cauză.

(4) Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declaraţiei de refuz menţionate la alin.(2), se desfăşoară direct între AGEPI şi solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.

(5) AGEPI, conform procedurilor prevăzute, informează Biroul Internaţional în ceea ce priveşte retragerea totală sau parţială a declaraţiilor de refuz şi a tuturor hotărârilor definitive ale instanţelor de judecată cu privire la revocarea protecţiei sau la anularea înregistrărilor internaţionale.

(6) Dacă în urma examinării conform alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional în conformitate cu Aranjamentul de la Lisabona se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi până la data notificării, terţilor li se acordă un termen de cel mult doi ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin.(3).

(7) Dacă în urma examinării conform alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional în conformitate cu Actul de la Geneva se constată că indicaţia geografică corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi până la data notificării, terţilor li se acordă un termen de 15 ani pentru a sista utilizarea denumirii respective, iar AGEPI comunică acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la data expirării termenului prevăzut la alin.(3).

Articolul 48. Procedura de opoziţie

(1) În termen de 3 luni de la data publicării cererii în BOPI, orice persoană care are un interes legitim are dreptul să formuleze o opoziţie împotriva înregistrării indicaţiei geografice.

(2) Opoziţia argumentată se depune în scris la AGEPI, însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziţia nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.

(3) Sunt admisibile spre examinare doar opoziţiile depuse la AGEPI în termenul prevăzut la alin.(1).

(4) Opoziţia formulată împotriva înregistrării indicaţiei geografice este admisibilă numai dacă:

a) demonstrează că nu sunt respectate condiţiile menţionate la art.5 alin.(1) sau (4), după caz;

b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare este contrară prevederilor prezentei legi;

c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate periclitează existenţa unei denumiri total sau parţial omonime ori a unei mărci de produse sau servicii, ori existenţa produselor care s-au aflat legal pe piaţă cel puţin 5 ani anteriori publicării cererii prevăzute la art.16; sau

d) prezintă dovezi că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art.31.

Articolul 49. Procedura de examinare a opoziţiilor

(1) Dacă opoziţia este admisibilă, AGEPI:

a) o notifică, prin intermediul Biroului Internaţional, solicitantului care, în termen de două luni de la data notificării, poate să îşi exprime punctul de vedere;

b) invită opozantul şi solicitantul să desfăşoare consultări pe o perioadă rezonabilă, care nu poate fi mai mare de 3 luni, în vederea obţinerii unei soluţionări amiabile. În orice moment al acestei perioade, AGEPI poate, la cererea comună a opozantului şi a solicitantului, să prelungească perioada respectivă cu maximum 3 luni.

(2) În termen de o lună de la data încheierii consultărilor menţionate la alin.(1) lit.b), solicitantul notifică AGEPI cu privire la rezultatul consultărilor, inclusiv la toate informaţiile partajate, dacă s-a ajuns la un acord cu unul dintre opozanţi sau cu toţi opozanţii şi cu privire la eventualele modificări subsecvente ale cererii de înregistrare. Opozantul poate comunica AGEPI poziţia sa la încheierea consultărilor.

(3) AGEPI examinează admisibilitatea opoziţiei şi argumentele părţilor. Criteriile menţionate la art.48 alin.(4) lit.b)–d) se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală – în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.

(4) La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia prezintă dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art.16, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistrată şi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia ca la această dată marca să fi fost înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge.

(5) Dacă în urma examinării opoziţia este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare. În caz contrar, respinge opoziţia, fapt care se comunică părţilor.

Articolul 50. Efectele înregistrării internaţionale

(1) Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional, începând cu data înregistrării internaţionale, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care cererea de înregistrare a indicaţiei geografice corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.

(2) Dacă AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nicio declaraţie de refuz în conformitate cu art.47 alin.(2) sau dacă declaraţia de refuz a fost ulterior retrasă total sau parţial, protecţia, în Republica Moldova, a indicaţiei geografice corespunzătoare înregistrării internaţionale în cauză, începând cu data menţionată la alin.(1), este aceeaşi ca şi în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.

(3) Dacă declaraţia de refuz specificată la art.47 alin.(2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că, în Republica Moldova, înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2).

(4) O indicaţie geografică care corespunde prevederilor alin.(2) nu poate fi considerată ca devenită generică atâta timp cât ea este protejată în ţara de origine.

Capitolul III

SPECIALITĂŢI TRADIŢIONALE GARANTATE

ŞI MENŢIUNI FACULTATIVE DE CALITATE

Articolul 51. Domeniul de aplicare

(1) Prezentul capitol se aplică produselor agricole destinate consumului uman menţionate în Lista produselor agricole şi alimentare, aprobată de Guvern, precum şi următoarelor produse agricole şi alimentare:

a) mâncăruri preparate;

b) bere;

c) ciocolată şi produse derivate;

d) pâine;

e) produse de patiserie şi prăjituri;

f) produse de cofetărie;

g) biscuiţi şi alte produse de panificaţie;

h) băuturi obţinute din extracte din plante;

i) paste făinoase;

j) sare;

k) ape carbogazoase;

l) plută.

(2) Prezentul capitol nu se aplică băuturilor spirtoase sau produselor viticole, cu excepţia oţetului de vin.

(3) Prevederile din prezenta lege privind înregistrarea, modificarea caietului de sarcini, anularea înregistrării indicaţiilor geografice se aplică mutatis mutandis şi specialităţilor tradiţionale garantate, cu excepţia cazurilor în care acest capitol prevede altfel.

Secţiunea 1

Specialităţi tradiţionale garantate

Articolul 52. Criterii de eligibilitate

(1) O denumire este eligibilă pentru înregistrare ca specialitate tradiţională garantată dacă descrie un produs care:

a) rezultă în urma unui mod de producţie sau de prelucrare ori a unei compoziţii care corespunde practicii tradiţionale pentru produsul respectiv; sau

b) este produs din materii prime ori din ingrediente utilizate în mod tradiţional.

(2) Pentru a putea fi înregistrată ca specialitate tradiţională garantată, o denumire trebuie:

a) să fi fost utilizată în mod tradiţional cu referire la produs; sau

b) să identifice caracterul tradiţional al produsului.

(3) Dacă în procedura de opoziţie se demonstrează că denumirea este utilizată în diferite regiuni ale Republicii Moldova şi/sau ale altui stat pentru a diferenţia produse comparabile sau produse care poartă o denumire identică sau similară, decizia privind înregistrarea poate prevedea ca denumirea specialităţii tradiţionale garantate să fie însoţită de menţiunea "fabricat potrivit tradiţiei din", după care să urmeze imediat numele statului sau al unei regiuni a acestuia.

(4) O denumire nu se înregistrează dacă se referă numai la menţiuni cu caracter general utilizate pentru un set de produse sau la menţiuni din anumite acte legislative naţionale.

Articolul 53. Grupurile de producători ai specialităţilor tradiţionale garantate

(1) Un grup de producători este o asociaţie, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuită din producători ai aceluiaşi produs sau ai aceloraşi produse. Acesta este instituit la iniţiativa producătorilor, îşi desfăşoară activitatea în mod transparent şi nediscriminatoriu. Grupul de producători este organizat în mod democratic şi este controlat şi verificat de membrii săi.

(2) Operatorii, reprezentanţii activităţilor economice legate de una dintre etapele lanţului de aprovizionare cu produsele desemnate printr-o specialitate tradiţională garantată pot fi membri ai unui grup de producători dacă au un interes specific în ceea ce priveşte produsele vizate de grupul de producători. Membrii respectivi nu controlează grupul de producători.

(3) Un grup de producători poate îndeplini, în special, următoarele atribuţii:

a) elaborarea caietului de sarcini, solicitarea modificării acestuia şi a anulării înregistrării, gestionarea controalelor proprii ale membrilor săi;

b) luarea unor măsuri pentru îmbunătăţirea performanţei specialităţilor tradiţionale garantate;

c) desfăşurarea de activităţi de informare şi promovare care să vizeze comunicarea către consumatori a atributelor ce conferă valoare adăugată produsului;

d) luarea de măsuri pentru creşterea valorii produselor şi, dacă este necesar, întreprinderea de demersuri pentru prevenirea sau contracararea oricăror acţiuni care ar prejudicia imaginea produselor respective.

Articolul 54. Cererea de înregistrare a specialităţii tradiţionale garantate

(1) Cererea de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate se depune doar de către un grup de producători solicitant. Un grup de producători solicitant este o asociaţie, indiferent de forma juridică de organizare, alcătuit din producători ai aceluiaşi produs a cărui denumire este propusă pentru înregistrare sau alcătuit dintr-un producător individual, în cazul în care persoana în cauză este singurul producător care doreşte să depună o cerere. Mai multe grupuri de producători solicitante din ţări diferite pot depune o cerere de înregistrare comună.

(2) Cererea de înregistrare a unei denumiri ca specialitate tradiţională garantată se depune utilizându-se un formular-tip aprobat de AGEPI şi trebuie să conţină:

a) numele şi adresa grupului de producători solicitant;

b) denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de specialitate tradiţională garantată;

c) denumirea produsului care constituie specialitate tradiţională garantată;

d) traducerea, transliterarea denumirii specialităţii tradiţionale garantate, după caz.

(3) La cererea de înregistrare se anexează:

a) caietul de sarcini;

b) dovada de achitare a taxei;

c) procura, dacă cererea de înregistrare se depune prin reprezentant.

Articolul 55. Caietul de sarcini al specialităţii tradiţionale garantate

Caietul de sarcini al unei specialităţi tradiţionale garantate trebuie să conţină cel puţin:

a) denumirea produsului propusă pentru înregistrare, în versiunile lingvistice corespunzătoare;

b) descrierea produsului, inclusiv principalele sale caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice;

c) descrierea metodei de producţie care trebuie aplicată de producători, inclusiv, dacă este cazul, a naturii şi a caracteristicilor materiilor prime sau ingredientelor folosite, cuprinzând, dacă este relevant, denumirea comercială a speciei implicate şi denumirea sa ştiinţifică, precum şi metoda prin care este preparat produsul;

d) elementele esenţiale care stabilesc caracterul tradiţional al produsului;

e) cerinţele de etichetare, dacă este cazul.

Articolul 56. Data de depozit a cererii de înregistrare a specialităţii tradiţionale garantate

Data de depozit a cererii de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate se consideră data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea de înregistrare cu respectarea prevederilor art.54.

Articolul 57. Motive de opoziţie

(1) O opoziţie depusă în conformitate cu prevederile prezentei legi este admisibilă doar dacă opozantul demonstrează că:

a) specialitatea tradiţională garantată depusă pentru înregistrare nu respectă dispoziţiile prezentei legi; sau

b) înregistrarea denumirii ar periclita existenţa unei denumiri complet sau parţial identice.

(2) Admisibilitatea unei opoziţii se evaluează în raport cu teritoriul Republicii Moldova.

Articolul 58. Perioade de tranziţie pentru utilizarea specialităţilor tradiţionale garantate

Pentru produsele a căror denumire constă dintr-un nume care contravine art.61 sau conţine un astfel de nume, AGEPI poate acorda, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o perioadă de tranziţie de până la 5 ani pentru a permite utilizarea în continuare de către produsele respective a denumirii cu care au fost comercializate, cu condiţia să se demonstreze, printr-o opoziţie admisibilă la cererea de înregistrare a specialităţii tradiţionale garantate a cărei protecţie este încălcată, că denumirea respectivă a fost utilizată legal pe piaţa internă pentru o perioadă de minimum 5 ani anterioară datei publicării caietului de sarcini.

Articolul 59. Modificarea caietului de sarcini

Caietul de sarcini poate fi modificat în baza unei cereri motivate depuse de către grupul de producători ai produsului care constituie specialitate tradiţională garantată.

Articolul 60. Anularea înregistrării specialităţii ` tradiţionale garantate

(1) Anularea înregistrării unei specialităţi tradiţionale garantate se solicită în instanţa de judecată sau la AGEPI de către o persoană fizică sau juridică cu un interes legitim în următoarele cazuri:

a) conformitatea cu caietul de sarcini nu mai poate fi asigurată;

b) niciun produs acoperit de specialitatea tradiţională garantată nu a mai fost introdus pe piaţă pe parcursul unei perioade anterioare de cel puţin 7 ani consecutivi.

(2) Fără a aduce atingere alin.(1), anularea înregistrării poate fi efectuată la cererea producătorilor produsului comercializat cu denumirea înregistrată.

(3) AGEPI poate iniţia, din proprie iniţiativă, o procedură de anulare a înregistrării unei specialităţi tradiţionale garantate pe baza motivelor prevăzute la alin.(1).

(4) Opoziţiile sunt admisibile numai dacă demonstrează utilizarea comercială continuă a denumirii înregistrate de către o persoană fizică sau juridică interesată.

Articolul 61. Restricţii privind utilizarea specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate

(1) Specialităţile tradiţionale garantate înregistrate sunt protejate împotriva oricărei utilizări abuzive, imitaţii sau evocări, chiar dacă denumirea protejată este tradusă, inclusiv în ceea ce priveşte produsele utilizate ca ingrediente, sau împotriva oricărei alte practici de natură să inducă în eroare consumatorul.

(2) Denumirile utilizate pentru produse agricole şi alimentare la nivel naţional nu trebuie să fie susceptibile de a fi confundate cu specialităţi tradiţionale garantate înregistrate.

(3) Protecţia menţionată la alin.(1) se aplică inclusiv în privinţa produselor vândute prin vânzare la distanţă, precum comerţul electronic.

Articolul 62. Excepţii pentru anumite utilizări

Dispoziţiile prezentei secţiuni nu aduc atingere:

a) utilizării termenilor care sunt generici în Republica Moldova, chiar dacă termenul generic face parte dintr-o denumire protejată ca specialitate tradiţională garantată;

b) introducerii pe piaţă a produselor a căror etichetă conţine sau cuprinde denumirea unui soi de plante sau a unei rase de animale utilizate cu bună-credinţă;

c) aplicării normelor legale care reglementează proprietatea intelectuală şi, în special, a normelor privind indicaţiile geografice şi mărcile, precum şi a drepturilor acordate în temeiul normelor respective.

Articolul 63. Simboluri, indicaţii şi abrevieri

(1) Pentru produsele desemnate ca specialitate tradiţională garantată se utilizează simbolul corespunzător aprobat prin Legea nr.101/2014 pentru aprobarea simbolurilor naţionale asociate indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate.

(2) Indicaţia "specialitate tradiţională garantată" şi abrevierea acesteia – "STG" – pot fi utilizate, inclusiv pe etichetă, doar în legătură cu produsele fabricate în conformitate cu caietul de sarcini corespunzător. Acestea pot fi utilizate, de asemenea, în scop informativ şi educativ, cu condiţia ca o astfel de utilizare să nu inducă în eroare consumatorul.

Articolul 64. Participarea la sistemul specialităţilor tradiţionale garantate

(1) O denumire înregistrată ca specialitate tradiţională garantată poate fi utilizată de orice operator care comercializează un produs conform cu caietul de sarcini aferent.

(2) Operatorii sunt incluşi în procedura de verificare a conformităţii cu caietul de sarcini potrivit prevederilor art.68 şi 69.

Secţiunea a 2-a

Menţiuni facultative de calitate

Articolul 65. Domeniul de reglementare. Criterii de eligibilitate şi restricţii privind utilizarea

(1) Dispoziţiile privind menţiunile facultative de calitate nu aduc atingere aplicării normelor care reglementează proprietatea intelectuală, în special a celor referitoare la indicaţiile geografice, la mărci, precum şi a drepturilor conferite în temeiul acestor norme.

(2) Menţiunile facultative de calitate trebuie să corespundă următoarelor criterii:

a) să se refere la o caracteristică a uneia sau mai multor categorii de produse sau la un atribut agricol sau de prelucrare care se aplică în anumite zone;

b) utilizarea acestora să adauge valoare produsului în raport cu produsele de tip similar; şi

c) să aibă o dimensiune naţională.

(3) Menţiunile facultative de calitate care descriu calităţile tehnice ale produselor în scopul punerii în aplicare a standardelor de comercializare obligatorii şi care nu sunt destinate informării consumatorilor cu privire la aceste calităţi ale produselor nu intră în domeniul de aplicare al prezentei secţiuni.

(4) Menţiunile facultative de calitate exclud menţiunile rezervate facultative care sprijină şi completează standardele de comercializare specifice stabilite pe bază sectorială sau pe categorii de produse.

(5) O menţiune facultativă de calitate poate fi utilizată numai pentru a descrie produse care îndeplinesc condiţiile de utilizare corespunzătoare.

(6) Controalele privind utilizarea menţiunilor facultative de calitate se efectuează pe baza unei analize a riscurilor, pentru a se asigura respectarea cerinţelor din lege, iar în caz de încălcări se aplică sancţiuni administrative corespunzătoare.

(7) Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare ţine Registrul menţiunilor facultative de calitate în conformitate cu legislaţia privind registrele.

Articolul 66. Produs montan

Menţiunea "produs montan" este o menţiune facultativă de calitate şi se utilizează exclusiv pentru descrierea produselor destinate consumului uman care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) materiile prime şi furajele pentru animalele de fermă provin în principal din zone montane;

b) în cazul produselor prelucrate, prelucrarea se efectuează şi în zonele montane.

Capitolul IV

CONTROLUL

Articolul 67. Autorităţile competente

(1) Guvernul desemnează autorităţile competente responsabile de:

a) aprobarea regulilor de elaborare şi de coordonare a caietelor de sarcini;

b) elaborarea regulilor privind desemnarea grupului de producători recunoscut;

c) elaborarea regulilor de organizare a procedurilor de verificare a conformităţii produselor cu caietele de sarcini;

d) coordonarea caietelor de sarcini;

e) recunoaşterea organismelor de evaluare a conformităţii acreditate;

f) aprobarea condiţiilor privind delegarea unor sarcini de control.

(2) Guvernul desemnează autorităţile competente responsabile de controlul prevăzut de prezenta lege.

(3) Principiile şi regulile generale privind organizarea producerii şi a comercializării produselor cu indicaţii geografice protejate şi a specialităţilor tradiţionale garantate, precum şi regulile de organizare a procedurilor de verificare a conformităţii produselor cu caietul de sarcini, elaborate de autorităţile competente desemnate în temeiul alin.(1), se aprobă de către Guvern.

Articolul 68. Dispoziţii generale privind controlul

(1) Orice operator care respectă dispoziţiile prezentei legi are dreptul să beneficieze de un sistem de control.

(2) În sensul prezentei legi, controlul constă în:

a) verificarea conformităţii unui produs cu caietul de sarcini corespunzător;

b) supravegherea utilizării denumirilor înregistrate conform prezentei legi pentru desemnarea produselor introduse pe piaţă, indiferent dacă acestea se află la etapa depozitării, tranzitului, distribuţiei sau a oferirii spre vânzare, inclusiv în comerţul electronic şi/sau pe interfeţele online.

(3) Controlul instituit prin prezenta lege nu exclude controlul de stat efectuat în conformitate cu Legea nr.131/2012 privind controlul de stat.

(4) AGEPI publică şi actualizează periodic denumirile şi adresele autorităţilor competente desemnate conform art.67 alin.(2), ale organismelor de evaluare a conformităţii, ale organismelor delegate şi ale persoanelor fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control în condiţiile prevăzute la art.74, pentru fiecare indicaţie geografică şi specialitate tradiţională garantată.

Articolul 69. Verificarea conformităţii produselor cu caietul de sarcini

(1) Verificarea conformităţii produselor cu denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi a specialităţilor tradiţionale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova cu caietul de sarcini corespunzător, înainte de introducerea produselor pe piaţă, se efectuează de către:

a) una sau mai multe autorităţi competente desemnate conform art.67 alin.(2); sau

b) unul sau mai multe organisme de evaluare a conformităţii, organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini oficiale de verificare a conformităţii produsului cu caietul de sarcini corespunzător.

(2) Organismele menţionate la alin.(1) lit.b) respectă şi sunt acreditate în conformitate cu oricare dintre următoarele standarde relevante pentru sarcinile delegate:

a) Standardul SM EN ISO/CEI 17065 "Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organisme care certifică produse, procese şi servicii"; sau

b) Standardul SM EN ISO/CEI 17020 "Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru funcţionarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecţii".

(3) Fiecare operator care doreşte să participe la orice activitate care face obiectul caietului de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicaţie geografică sau al unei specialităţi tradiţionale garantate notifică acest lucru autorităţilor competente menţionate la art.67 alin.(2), organismelor de evaluare a conformităţii acreditate şi recunoscute, organismelor delegate sau, după caz, persoanelor fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control.

(4) Autorităţile competente desemnate conform art.67 alin.(2), organismele de evaluare a conformităţii acreditate, organismele delegate sau, după caz, persoanele fizice menţionate la alin.(3) transmit către AGEPI, în termen de 10 zile lucrătoare, informaţii privind operatorii care desfăşoară activităţi supuse uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicaţie geografică sau al unei specialităţi tradiţionale garantate.

(5) AGEPI, în baza informaţiilor menţionate la alin.(4), ţine şi actualizează lista operatorilor care desfăşoară activităţi supuse uneia sau mai multor obligaţii prevăzute în caietul de sarcini al unui produs desemnat printr-o indicaţie geografică sau al unei specialităţi tradiţionale garantate. Informaţia se publică în BOPI şi se înscrie în Registrul naţional al denumirilor de origine, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice şi în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, după caz.

(6) În cazul în care o activitate care face obiectul caietului de sarcini este desfăşurată de unul sau mai mulţi operatori într-o altă ţară decât ţara de origine a indicaţiei geografice, dispoziţiile privind verificarea conformităţii operatorilor respectivi se stabilesc în caietul de sarcini al produsului.

(7) În cazul în care se aplică prevederile art.9 alin.(2), verificarea conformităţii cu caietul de sarcini se efectuează de către o altă autoritate decât cea considerată solicitant în temeiul art.9 alin.(2).

(8) Verificarea conformităţii produselor cu indicaţii geografice protejate a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova şi a specialităţilor tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova cu caietul de sarcini corespunzător se efectuează de către autoritatea desemnată de ţara de origine sau de către unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.

(9) Costurile aferente verificării conformităţii cu caietul de sarcini corespunzător se suportă de către producătorii ale căror activităţi fac obiectul controlului respectiv.

Articolul 70. Verificarea conformităţii indicaţiilor geografice care desemnează produse artizanale şi industriale

(1) Pentru un produs artizanal sau industrial desemnat printr-o indicaţie geografică, verificarea conformităţii cu caietul de sarcini corespunzător se efectuează prin intermediul unei declaraţii pe propria răspundere. Aceasta se întocmeşte pe formularul-tip aprobat de autoritatea competentă menţionată la art.67 alin.(2).

(2) Înainte de introducerea produsului pe piaţă, producătorii depun la autoritatea competentă desemnată conform art.67 alin.(2) o declaraţie pe propria răspundere privind conformitatea produsului cu caietul de sarcini.

(3) După introducerea produsului pe piaţă, producătorii prezintă, o dată la 3 ani, o declaraţie pe propria răspundere privind conformitatea continuă a produsului cu caietul de sarcini. În cazul în care caietul de sarcini este modificat într-un mod care afectează produsul în cauză, producătorul actualizează declaraţia pe propria răspundere în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a modificărilor.

(4) Autoritatea competentă responsabilă de verificarea conformităţii verifică cel puţin dacă informaţiile furnizate în declaraţia pe propria răspundere sunt complete şi coerente. În cazul în care autoritatea competentă consideră că informaţiile furnizate în declaraţia pe propria răspundere sunt complete şi coerente şi nu are rezerve cu privire la conformitate, autoritatea competentă eliberează un certificat de autorizare a utilizării indicaţiei geografice pentru produsul în cauză sau reînnoieşte certificatul existent.

(5) În cazul unor erori sau inconsecvenţe evidente în declaraţia pe propria răspundere, producătorului i se oferă posibilitatea de a o corecta sau completa.

(6) În scopul verificării conformităţii produsului care face obiectul unei declaraţii pe propria răspundere, controalele, care pot avea loc înainte şi după introducerea pe piaţă a produsului, se efectuează pe baza unei analize a riscurilor şi, dacă sunt disponibile, pe baza notificărilor din partea producătorilor interesaţi de produse desemnate prin indicaţia geografică, de către:

a) autoritatea competentă desemnată conform art.67 alin.(2); sau

b) unul ori mai multe organisme de evaluare a conformităţii, organisme delegate sau persoane fizice cărora le-au fost delegate sarcini de verificare a conformităţii produsului cu caietul de sarcini corespunzător, în conformitate cu art.74.

(7) În caz de neconformitate, autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru remedierea situaţiei.

(8) Verificarea efectuată pe baza declaraţiei pe propria răspundere nu îi împiedică pe producători să solicite organismelor de evaluare a conformităţii, menţionate la art.69 alin.(1), să verifice conformitatea produsului cu caietul de sarcini corespunzător.

Articolul 71. Stabilirea conformităţii cu caietul de sarcini

(1) Operatorul al cărui produs, în urma verificării conformităţii menţionate la art.69 şi 70, este considerat conform cu caietul de sarcini corespunzător are dreptul:

a) să primească, la cerere, inclusiv prin mijloace electronice, un certificat de conformitate, care să ateste conformitatea produselor sale cu caietul de sarcini; sau

b) să fie inclus, la cerere, în lista operatorilor prevăzută la art.69 alin.(5), după caz. Extrasul privind înscrierea în această listă se pune online la dispoziţia fiecărui operator autorizat.

(2) Informaţiile privind stabilirea conformităţii şi includerea operatorilor pe listă se pun, la cerere, la dispoziţia autorităţilor responsabile de aplicarea legii, a Serviciului Vamal sau a altor autorităţi implicate în verificarea utilizării indicaţiilor geografice şi a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate pentru produsele introduse pe piaţă. Operatorul, în cadrul activităţii sale, poate face publice aceste informaţii sau le poate furniza oricărei persoane care le solicită.

(3) Informaţiile menţionate la alin.(1) se actualizează periodic pe baza unei evaluări a riscurilor.

(4) Operatorul căruia nu i s-a mai acordat certificatul de conformitate sau care a fost eliminat de pe listă nu are dreptul să utilizeze în continuare datele privind această conformitate.

Articolul 72. Supravegherea utilizării pe piaţă a indicaţiilor geografice şi a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate

(1) Autoritatea competentă, desemnată conform art.67 alin.(2), responsabilă de verificarea şi supravegherea utilizării indicaţiei geografice şi a denumirii specialităţii tradiţionale garantate, după introducerea pe piaţă a produselor respective, acţionează, periodic şi cu o frecvenţă adecvată, pe baza analizei riscurilor şi a notificărilor primite, inclusiv de la grupurile de producători, pentru a asigura conformitatea cu caietul de sarcini sau, dacă este cazul, şi cu documentul unic sau cu un document echivalent al documentului unic pentru indicaţia geografică şi specialitatea tradiţională garantată în cauză, inclusiv în prezentările online şi în cadrul etichetării.

(2) Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a preveni sau a sista utilizarea care contravine art.28–30 sau, după caz, art.61–63 a denumirilor pe produse sau servicii, inclusiv prin intermediul interfeţelor online, care sunt produse, furnizate sau comercializate pe teritoriul Republicii Moldova ori sunt destinate exportului.

(3) AGEPI facilitează schimbul de informaţii între autorităţile desemnate pentru a asigura respectarea normelor în mod eficient.

Articolul 73. Obligaţiile furnizorilor pe piaţa online

(1) Orice informaţie legată de publicitatea pentru produse, de promovarea şi vânzarea acestora care este accesibilă persoanelor stabilite în Republica Moldova şi care contravine protecţiei indicaţiilor geografice prevăzute la art.28–30 şi restricţiilor privind utilizarea specialităţilor tradiţionale garantate prevăzute la art.61 se consideră conţinut ilegal.

(2) Orice persoană fizică sau entitate poate notifica furnizorilor de servicii de găzduire prezenţa unui anumit conţinut care încalcă prevederile art.28–30 şi ale art.61.

(3) Notificarea menţionată la alin.(2) trebuie să conţină următoarele elemente:

a) indicarea temeiului juridic;

b) o expunere de motive care să explice de ce informaţiile constituie conţinut ilegal, cu trimitere la una sau mai multe dispoziţii specifice;

c) informaţii de identificare a autorităţii competente;

d) informaţii clare care să permită furnizorului de servicii intermediare să identifice şi să localizeze conţinutul ilegal în cauză, cum ar fi unul sau mai multe URL-uri şi, dacă este necesar, informaţii suplimentare;

e) informaţii privind căile de atac aflate la dispoziţia furnizorului de servicii intermediare şi a destinatarului serviciului;

f) informaţii cu privire la autoritatea căreia urmează să i se transmită informaţiile privind acţiunile întreprinse ca urmare a notificării.

Articolul 74. Delegarea anumitor sarcini de control

(1) Autorităţile competente desemnate conform art.67 alin.(2) pot delega anumite sarcini de control unuia sau mai multor organisme delegate ori unor persoane fizice.

(2) Autoritatea competentă se asigură că organismul delegat căruia sau persoana fizică căreia îi deleagă anumite sarcini de control deţine competenţele necesare pentru îndeplinirea efectivă a acestor sarcini.

(3) Delegarea anumitor sarcini de control se efectuează în scris şi trebuie să respecte următoarele condiţii:

1) delegarea să conţină o descriere exactă a sarcinilor de control delegate şi a condiţiilor în care respectivele sarcini pot fi îndeplinite;

2) în cazul în care sarcinile de control sunt delegate către organisme delegate, acestea trebuie:

a) să dispună de cunoştinţele de specialitate, echipamentele, infrastructura şi resursele necesare pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor de control delegate;

b) să dispună de un număr suficient de angajaţi cu calificări şi experienţă corespunzătoare;

c) să acţioneze în mod transparent, să fie imparţiale şi să nu se afle în niciun conflict de interese şi, în special, să nu existe riscul ca imparţialitatea conduitei lor profesionale să fie afectată, în mod direct sau indirect, în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor de control delegate;

3) în cazul în care sarcinile de control se deleagă unor persoane fizice, acestea trebuie:

a) să dispună de cunoştinţele de specialitate, echipamentele, infrastructura şi resursele necesare pentru a îndeplini eficient sarcinile de control delegate;

b) să dispună de calificarea şi experienţa corespunzătoare;

c) să acţioneze în mod transparent, să fie imparţiale şi să nu se afle în niciun conflict de interese în ceea ce priveşte îndeplinirea sarcinilor de control delegate;

4) să existe mecanisme prin care să se asigure o coordonare eficientă şi eficace între autorităţile competente care deleagă anumite sarcini de control şi organismele delegate sau persoanele fizice.

Articolul 75. Obligaţiile organismelor delegate şi ale persoanelor fizice

Organismele delegate sau persoanele fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control în condiţiile stabilite la art.74:

a) notifică autorităţile competente care au delegat anumite sarcini de control, în mod regulat şi la solicitarea acestora, cu privire la rezultatele controalelor şi ale activităţilor conexe pe care le îndeplinesc;

b) informează imediat autorităţile competente care au delegat anumite sarcini de control în cazurile în care rezultatele controalelor indică un caz de neconformitate sau probabilitatea unui caz de neconformitate, dacă în acordurile specifice dintre respectivele autorităţi competente şi organismul delegat sau persoana fizică nu este prevăzut altfel;

c) cooperează şi oferă asistenţă autorităţilor competente care au delegat anumite sarcini de control şi le acordă acces la sediile lor şi la documentaţia legată de sarcinile de control delegate.

Articolul 76. Obligaţiile autorităţilor competente care au delegat anumite sarcini de control

(1) Autorităţile competente care au delegat anumite sarcini de control unor organisme delegate sau unor persoane fizice în condiţiile stabilite la art.74:

1) organizează, în orice moment şi în caz de necesitate, audituri sau inspecţii ale organismului delegat sau persoanei fizice cărora le-au fost delegate anumite sarcini de control;

2) revocă integral sau parţial delegarea, fără întârziere, în cazul în care:

a) există dovezi că organismul delegat sau persoana fizică nu reuşeşte să îndeplinească în mod corespunzător sarcinile de control delegate;

b) organismul delegat sau persoana fizică nu reuşeşte să ia măsuri corespunzătoare şi în timp util în vederea înlăturării iregularităţilor constatate; sau

c) a fost compromisă independenţa sau imparţialitatea organismului delegat sau a persoanei fizice.

(2) Autorităţile competente care au delegat anumite sarcini de control pot revoca delegarea şi din alte motive decât cele menţionate la alin.(1) pct.2), cu condiţia ca acestea să fie specificate în normele privind condiţiile de delegare a anumitor sarcini de control aprobate de autorităţile competente desemnate în conformitate cu art.67 alin.(1).

Capitolul V

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR

Articolul 77. Încălcarea drepturilor

(1) Încălcarea drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege atrage răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(2) Măsurile, procedurile şi mijloacele de reparare stabilite în prezentul capitol au scopul de a asigura respectarea drepturilor şi a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege. Acestea se aplică în mod corect şi echitabil, nu trebuie să fie complicate în mod inutil sau costisitoare şi trebuie să presupună termene rezonabile, astfel încât să nu atragă întârzieri nejustificate.

(3) Aplicarea măsurilor, a procedurilor şi a mijloacelor de reparare trebuie să fie eficientă, proporţională şi disuasivă, să evite crearea unor obstacole în calea comerţului legal şi să ofere protecţie împotriva folosirii lor abuzive.

(4) Dispoziţiile procedurale prevăzute de prezenta lege se completează cu cele de drept comun.

Articolul 78. Acţiunea privind încălcarea drepturilor

(1) Orice persoană fizică sau juridică şi orice autorităţi interesate care au pretenţii faţă de utilizarea unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate au dreptul să iniţieze o acţiune în instanţa de judecată în modul stabilit de lege.

(2) Au dreptul să iniţieze o acţiune privind încălcarea drepturilor acordate prin prezenta lege:

a) producătorii de produse/operatorii care au dreptul să utilizeze indicaţia geografică sau producătorii de produse tradiţionale;

b) alte persoane fizice sau juridice ori entităţi care au dreptul de a reprezenta producătorii menţionaţi la lit.a), precum şi organizaţiile create în acest scop, cu condiţia ca acestea din urmă să activeze de cel puţin 6 luni.

(3) Persoana ale cărei drepturi sunt încălcate poate să ceară instanţei de judecată apărarea drepturilor în termenul general de prescripţie extinctivă.

Articolul 79. Măsuri de asigurare a probelor

(1) Până la înaintarea unei acţiuni, precum şi în cadrul unei acţiuni privind încălcarea drepturilor, la cererea reclamantului care, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale, prezintă probe accesibile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor privind încălcarea drepturilor sale sau privind iminenţa unei astfel de încălcări, instanţa de judecată competentă poate să dispună măsuri provizorii pentru asigurarea probelor.

(2) Măsurile de asigurare a probelor pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, ori sechestrul mărfurilor în litigiu şi, după caz, al materialelor şi al instrumentelor utilizate la producerea şi/sau distribuirea mărfurilor în litigiu, precum şi al documentelor referitoare la acestea.

(3) Măsurile prevăzute la alin.(1) pot fi dispuse sub rezerva depunerii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente, având menirea să asigure, în conformitate cu alin.(8), compensarea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului.

(4) Aplicarea măsurilor de asigurare a probelor se dispune de către instanţa de judecată sau de către o altă autoritate competentă în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă nr.225/2003.

(5) Măsurile prevăzute la alin.(1) se iau, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească se aduce imediat la cunoştinţa părţii afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.

(6) La cererea părţilor afectate are loc o revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, pentru a se decide, într-un termen rezonabil de la data notificării măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, anulate sau confirmate.

(7) Măsurile de asigurare a probelor se anulează la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu înaintează o acţiune în instanţa de judecată în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii privind asigurarea probelor.

(8) În cazul în care măsurile prevăzute la alin.(1) sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act ori a oricărei omisiuni a reclamantului sau dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a drepturilor protejate de prezenta lege, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să-i achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.

Articolul 80. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) La solicitarea unei părţi care prezintă dovezi suficiente şi rezonabile că pretenţiile sale sunt întemeiate, precum şi informaţii potrivit cărora anumite probe se află în gestiunea părţii adverse, instanţa de judecată poate dispune prezentarea acestora de către cealaltă parte, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.

(2) În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa de judecată poate dispune, la solicitarea unei părţi, prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii adverse, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale.

(3) În cazul în care o parte la proces refuză, fără un motiv justificat, accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea acestora, fapt ce împiedică soluţionarea conflictului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plângerilor sau a pretenţiilor prezentate de partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia asigurării posibilităţii de audiere a părţilor cu privire la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.

Articolul 81. Dreptul la informare

(1) În cadrul unei acţiuni referitoare la încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege şi ca răspuns la o cerere justificată şi rezonabilă a reclamantului, instanţa de judecată competentă poate dispune ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuire a produselor sau a serviciilor care încalcă un drept prevăzut de prezenta lege să fie furnizate de persoana care a încălcat drepturile sau de orice altă persoană în privinţa căreia s-a constatat că:

a) deţine la scară comercială produse care încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;

b) utilizează la scară comercială servicii care încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;

c) furnizează la scară comercială produse sau servicii utilizate în activităţi prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege;

d) a fost indicată de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c) ca fiind implicată în acţiuni de producere, fabricare sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) trebuie să cuprindă, după caz:

a) denumirea şi adresa producătorilor, distribuitorilor, furnizorilor, deţinătorilor anteriori ai produselor sau ale prestatorilor de servicii, precum şi ale vânzătorilor angro şi cu amănuntul;

b) cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi preţul produselor sau serviciilor respective.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care:

a) acordă persoanelor menţionate la art.78 alin.(2) lit.a) dreptul de a obţine informaţii mai detaliate;

b) reglementează utilizarea în cauze civile sau penale a informaţiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol;

c) reglementează răspunderea pentru abuzul de dreptul la informare;

d) permit refuzul de a furniza informaţii care ar constrânge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască participarea sa nemijlocită sau a rudelor sale apropiate la încălcarea dreptului ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată; sau

e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.

Articolul 82. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă s-a constatat încălcarea sau iminenţa încălcării drepturilor prevăzute de prezenta lege, instanţa de judecată poate, la cererea reclamantului, să instituie măsuri de asigurare împotriva pârâtului şi/sau intermediarilor, şi anume:

a) să pronunţe o încheiere cu titlu provizoriu cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă a unui drept prevăzut de prezenta lege, de a interzice continuarea pretinselor încălcări ale dreptului vizat, sub rezerva aplicării unor sancţiuni pecuniare, sau de a admite continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea reclamantului;

b) să dispună sechestrarea sau confiscarea produselor despre care se presupune că încalcă un drept prevăzut de prezenta lege, în scop de prevenire a introducerii sau răspândirii acestora în circuitul comercial.

(2) În cazul unei încălcări comise la scară comercială, instanţa de judecată competentă poate dispune, dacă partea vătămată demonstrează existenţa unor circumstanţe susceptibile să compromită compensarea prejudiciilor, asigurarea acţiunii prin sechestrarea bunurilor mobile şi imobile ale persoanei despre care se presupune că a încălcat drepturile, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acesteia. În acest scop, instanţa de judecată competentă poate cere prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale ori accesul la informaţia relevantă.

(3) În legătură cu măsurile menţionate la alin.(1) şi (2), instanţa de judecată are dreptul să solicite reclamantului să prezinte orice dovadă disponibilă în mod rezonabil, pentru a se convinge că acesta este persoana care are dreptul să utilizeze indicaţia geografică sau producătorul de produse tradiţionale şi că dreptul acestuia a fost încălcat sau că o astfel de încălcare este iminentă.

(4) Măsurile menţionate la alin.(1) şi (2) se iau, dacă este cazul, fără audierea pârâtului, în special dacă orice întârziere poate cauza o daună ireparabilă reclamantului sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească se aduce imediat la cunoştinţa părţii afectate, cel târziu îndată după executarea măsurilor.

(5) O revizuire, inclusiv dreptul de a fi audiat, are loc la cererea pârâtului, pentru a se decide, în termen rezonabil, după notificarea măsurilor, dacă acestea trebuie modificate, revocate sau confirmate.

(6) Măsurile de asigurare se anulează, la cererea pârâtului, care îşi păstrează dreptul de a cere despăgubiri, sau încetează să producă efecte dacă reclamantul nu intentează o acţiune pe fond în termen de 20 de zile lucrătoare de la data pronunţării încheierii privind asigurarea probelor.

(7) Instanţa de judecată poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) şi (2) cu condiţia ca reclamantul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă, având menirea să asigure, în conformitate cu dispoziţiile alin.(8), repararea eventualelor prejudicii cauzate pârâtului.

(8) În cazul în care măsurile de asigurare sunt anulate sau încetează din cauza oricărui act sau a oricărei omisiuni a reclamantului ori dacă, ulterior, se constată inexistenţa încălcării sau a iminenţei de încălcare a unui drept prevăzut de prezenta lege, instanţa de judecată poate obliga reclamantul, la cererea pârâtului, să achite acestuia o despăgubire corespunzătoare prejudiciului cauzat.

Articolul 83. Măsuri corective

(1) Fără a scuti reclamantul de plata oricăror despăgubiri datorate, ca urmare a încălcării, persoanelor menţionate la art.78 alin.(2) şi fără compensare de orice gen, instanţa de judecată poate dispune, la cererea acestuia, să fie întreprinse măsuri corespunzătoare cu privire la produsele considerate ca provenind din încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege şi, după caz, cu privire la materialele şi echipamentul care au servit la crearea sau confecţionarea acelor produse. Asemenea măsuri prevăd:

a) retragerea provizorie din circuitul comercial;

b) retragerea definitivă din circuitul comercial; sau

c) distrugerea.

(2) Măsurile specificate la alin.(1) se realizează din contul pârâtului, cu excepţia cazului în care există motive temeinice care justifică contrariul.

(3) La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa de judecată se conduce de principiul proporţionalităţii, luând în considerare gravitatea încălcării, măsurile de corecţie dispuse, precum şi interesele persoanelor terţe.

Articolul 84. Asigurarea executării hotărârii judecătoreşti

(1) Dacă prin hotărâre judecătorească se constată o încălcare a unui drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa de judecată poate pronunţa o încheiere prin care pârâtul sau intermediarul să fie somat să înceteze orice acţiune ce constituie o încălcare a drepturilor menţionate. În acest scop, instanţa de judecată poate cere depunerea de către pârât a unei cauţiuni sau garanţii echivalente corespunzătoare. Persoanele menţionate la art.78 alin.(2) pot cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor ale căror servicii sunt utilizate de un terţ pentru încălcarea drepturilor asupra unei indicaţii geografice protejate sau a unei specialităţi tradiţionale garantate.

(2) Nerespectarea încheierii menţionate la alin.(1) atrage, după caz, aplicarea unei sancţiuni pecuniare repetate pentru asigurarea executării acesteia.

Articolul 85. Măsuri alternative

În cazuri corespunzătoare şi la cererea persoanei pasibile de aplicarea măsurilor prevăzute la art.83 şi 84, instanţa de judecată poate dispune plata unei despăgubiri pecuniare în locul aplicării acestor măsuri, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) persoana a acţionat fără intenţie sau din imprudenţă;

b) executarea măsurilor ce ar trebui stabilite ar cauza pentru persoana respectivă un prejudiciu disproporţionat în raport cu fapta săvârşită;

c) plata unei despăgubiri este, în mod rezonabil, satisfăcătoare.

Articolul 86. Despăgubirile

(1) La cererea părţii prejudiciate, instanţa de judecată competentă dispune persoanei care a încălcat un drept prevăzut de prezenta lege şi care a acţionat cu bună ştiinţă sau având motive suficiente să cunoască acest fapt plata către reclamant a unei despăgubiri corespunzătoare prejudiciului real suferit de acesta prin încălcarea dreptului său.

(2) La stabilirea despăgubirii menţionate la alin.(1), instanţa de judecată competentă:

a) ia în considerare toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative suportate de partea prejudiciată, în special venitul ratat, orice beneficiu obţinut fără justă cauză de persoana care a încălcat drepturile şi, dacă este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat persoanelor menţionate la art.78 alin.(2) prin încălcarea drepturilor lor; sau

b) ca alternativă la lit.a), poate hotărî, dacă este cazul, să stabilească o valoare forfetară pentru despăgubiri pe baza unor elemente, cum ar fi, cel puţin, valoarea redevenţelor sau a încasărilor care ar fi fost datorate în cazul în care persoana care a încălcat drepturile ar fi cerut autorizaţia de utilizare a dreptului respectiv prevăzut de prezenta lege.

(3) În cazul în care persoana a încălcat drepturile fără a avea cunoştinţă de această încălcare sau fără a avea motive rezonabile să o cunoască, instanţa de judecată poate dispune recuperarea beneficiilor obţinute sau plata unor despăgubiri care pot fi prestabilite.

Articolul 87. Publicarea hotărârilor judecătoreşti

(1) În cadrul acţiunilor privind încălcarea dreptului ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa de judecată poate dispune, la cererea reclamantului şi din contul persoanei care a săvârşit încălcarea, măsuri corespunzătoare pentru difuzarea informaţiilor cu privire la hotărârea de judecată, inclusiv afişarea şi publicarea integrală sau parţială a acesteia.

(2) Instanţa de judecată competentă poate dispune şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

Capitolul VI

PREVEDERI COMUNE

Secţiunea 1

Contestarea

Articolul 88. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate

(1) Orice decizie privind cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice sau a specialităţilor tradiţionale garantate poate fi contestată de către părţi în termen de două luni de la data notificării acesteia. Contestaţia are efect suspensiv.

(2) Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.

(3) Contestaţia, formulată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Comisia de contestaţii emite decizii şi încheieri conform competenţei.

Articolul 89. Examinarea contestaţiei

(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să îşi prezinte observaţiile referitoare la comunicările prezentate de celelalte părţi.

(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii emite una dintre următoarele decizii:

a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate;

b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate;

c) orice altă decizie, conform competenţei.

(3) Decizia Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării şi se publică în BOPI.

(4) Decizia Comisiei de contestaţii se comunică părţilor în termen de două luni de la data pronunţării şi poate fi contestată la Judecătoria Chişinău specializată în materie de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data notificării deciziei integrale.

Secţiunea a 2-a

Informarea publicului

Articolul 90. Registrele

(1) AGEPI ţine, în format electronic, Registrul naţional al indicaţiilor geografice, Registrul naţional al denumirilor de origine şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, în care se înscriu datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi este stipulată în Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registrele naţionale prevăzute de prezenta lege se publică în BOPI.

(2) Registrele menţionate la alin.(1) sunt publice.

(3) AGEPI poate elibera, la cerere, extrase din registrele naţionale menţionate la alin.(1) cu condiţia achitării taxei stabilite.

(4) Toate datele menţionate la alin.(1) sunt considerate de interes public şi pot fi accesate de oricare terţ. Înregistrările în registre se păstrează pentru o perioadă nedeterminată.

Articolul 91. BOPI

AGEPI publică săptămânal, în format electronic, pe pagina sa web oficială, BOPI, care conţine:

a) informaţii privind obiectele de proprietate industrială, inclusiv privind indicaţiile geografice protejate, specialităţile tradiţionale garantate, precum şi alte informaţii cu privire la acestea a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative din domeniu;

b) comunicări şi informaţii de ordin general provenind de la directorul AGEPI;

c) alte informaţii referitoare la prevederile prezentei legi şi la aplicarea acesteia.

Secţiunea a 3-a

Prevederi generale de procedură

Articolul 92. Limba de procedură

(1) În toate procedurile din cadrul AGEPI referitoare la cererea de înregistrare, la indicaţia geografică înregistrată şi la specialitatea tradiţională garantată înregistrată se utilizează limba română.

(2) Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice sau, după caz, a specialităţii tradiţionale garantate, precum şi orice solicitare privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege se depun în limba română. Documentele prevăzute în prezentul alineat perfectate într-o altă limbă se consideră ca fiind nedepuse.

(3) Prin derogare de la alin.(2), în cazul în care documentele prezentate în toate procedurile din cadrul AGEPI stabilite de prezenta lege sunt perfectate în orice altă limbă, traducerea acestora în limba română se prezintă în termen de două luni de la data depunerii documentului iniţial.

Articolul 93. Depunerea solicitărilor şi materialelor la AGEPI

(1) Orice solicitare/orice materiale privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege poate fi/pot fi:

a) depusă/depuse în scris la AGEPI sau expediată/expediate prin poştă;

b) transmisă/transmise în formă electronică, cu respectarea cerinţelor legale stabilite pentru documentul electronic;

c) depusă/depuse online, prin intermediul serviciului e-AGEPI.

(2) Orice solicitare privind realizarea unei proceduri stabilite de prezenta lege, pentru a cărei realizare este prevăzută achitarea unei taxe, se consideră depusă după achitarea taxei respective.

Articolul 94. Notificarea

Orice notificare expediată de AGEPI în cadrul unei proceduri prelungeşte termenul de examinare pentru o perioadă egală cu termenul scurs de la data expedierii notificării până la data recepţionării răspunsului.

Articolul 95. Reprezentarea în faţa AGEPI

(1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit în acest scop.

(2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova sunt reprezentate în faţa AGEPI de către un mandatar autorizat în proprietatea intelectuală, care acţionează, în baza unei împuterniciri, în orice procedură stabilită de prezenta lege.

(3) Mandatarii autorizaţi în proprietatea intelectuală activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.

Articolul 96. Taxele

(1) Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a indicaţiei geografice şi a specialităţii tradiţionale garantate, înaintarea opoziţiei, a contestaţiei, înregistrarea indicaţiei geografice şi a specialităţii tradiţionale garantate, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate se supun taxelor, care se achită în contul AGEPI.

(2) Acţiunile pentru care se percep taxe, precum şi cuantumul acestora se stabilesc de către Guvern.

(3) Taxele se achită de către solicitant sau de către oricare persoană fizică sau juridică împuternicită. Documentele de plată trebuie să conţină datele necesare pentru identificarea cererii depuse sau, după caz, a indicaţiei geografice ori a specialităţii tradiţionale garantate la care se referă, precum şi a procedurii solicitate. În caz contrar, taxa se consideră neachitată, se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI şi, la solicitare, poate fi restituită acestuia.

(4) Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, dacă procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.

(5) Taxa plătită într-un cuantum mai mic decât cel stabilit se ia în considerare la achitarea diferenţei, iar procedura începe la data achitării integrale a taxei.

(6) Taxele pentru o acţiune de procedură achitate după expirarea termenului acordat se restituie în rezerva plătitorului la AGEPI şi, la solicitare, se restituie acestuia, iar procedura respectivă nu se efectuează.

(7) Taxa de înregistrare a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate care nu a fost achitată în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în termen de 6 luni de la data expirării termenului respectiv, cu aplicarea unei majorări de 50%.

(8) Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.

Articolul 97. Competenţa în soluţionarea litigiilor

(1) Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de către Comisia de contestaţii a AGEPI, Judecătoria Chişinău sau de către un arbitraj specializat.

(2) Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.

(3) Judecătoria Chişinău specializată în materie de contencios administrativ soluţionează litigiile privind examinarea acţiunilor depuse împotriva deciziilor Comisiei de contestaţii a AGEPI.

(4) Judecătoria Chişinău specializată în materie de drept civil soluţionează litigiile privind:

a) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate;

b) anularea înregistrării unei indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;

c) revocarea deciziei de înregistrare a unei indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate;

d) măsurile de asigurare a probelor până la intentarea acţiunii;

e) măsurile preventive şi provizorii prevăzute de prezenta lege.

(5) Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atât în relaţiile contractuale, cât şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind:

a) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin înregistrarea indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate;

b) alte litigii ce nu ţin de activitatea autorităţilor publice.

Capitolul VII

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 98. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea legii

(1) Prezenta lege intră în vigoare la 2 aprilie 2027.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.66/2008 privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.134–137, art.527), cu modificările ulterioare, se abrogă.

(3) Cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi specialităţilor tradiţionale garantate ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat până la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege.

(4) Indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate înregistrate la AGEPI până la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu indicaţiile geografice şi specialităţile tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege.

(5) Fără a se aduce atingere prevederilor alin.(4), grupurile de producători care au înregistrat la AGEPI până la data intrării în vigoare a prezentei legi indicaţii geografice şi specialităţi tradiţionale garantate vor întreprinde, într-un termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, toate măsurile complementare necesare în vederea ajustării, conform prezentei legi, a caietului de sarcini şi, după caz, a documentului unic.

(6) Litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare vor fi soluţionate în conformitate cu prevederile legii în vigoare la data apariţiei raportului juridic litigios.

Articolul 99. Organizarea executării legii

Guvernul, până la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege şi va asigura elaborarea actelor normative necesare pentru punerea în aplicare a acesteia.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI	Igor GROSU
Nr.107. Chişinău, 11 iunie 2026.