1085/14.12.2017 Hotărîre pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind măsurile

de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară)

nr. 1085  din  14.12.2017

 (în vigoare 22.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 441-450 art. 1217 din 22.12.2017

* * *

În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.306/2018 privind siguranţa alimentelor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.59-65, art.120), cu modificările ulterioare, şi art.29 din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.125-129, art.396), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul

[Clauza de adoptare modificată prin Hot.Guv. nr.13 din 27.01.2021, în vigoare 19.03.2021]

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (pseudopesta aviară) (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.1085 din 14 decembrie 2017

NORMA SANITAR-VETERINARĂ

privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle

(pseudopesta aviară)

Norma sanitar-veterinară privind măsurile de combatere a bolii de Newcastle (în continuare – Normă) transpune prevederile Directivei 92/66/CEE a Consiliului Comunităţilor Europene din 14 iulie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a maladiei de Newcastle (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, nr. L 260, pag. 1 din 05.09.1992), cu modificările ulterioare.

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

1. Prezenta Normă stabileşte măsurile de combatere care se aplică în cazul apariţiei unui focar de pseudopestă aviară:

1) în exploataţiile de păsări;

2) la porumbeii călători şi alte păsări crescute în captivitate.

Prezenta Normă nu se aplică în cazul depistării bolii de Newcastle la păsările sălbatice care trăiesc în libertate.

2. În sensul prezentei Norme se aplică următoarele noţiuni:

boala de Newcastle – infecţie provocată de toate tulpinile aviare ale paramixovirusului 1, avînd, la puii de o zi, un indice de patogenitate intracerebrală (ICPI) mai mare de 0,7;

pasăre infectată – orice pasăre:

1) la care s-a confirmat oficial prezenţa bolii de Newcastle în urma unui examen efectuat de laboratorul naţional de referinţă; sau

2) la care s-au constatat, în cazul unui al doilea focar sau al unui focar ulterior, simptome clinice sau leziuni post-mortem tipice bolii de Newcastle;

pasăre suspectată de infectare – orice pasăre care prezintă simptome clinice sau leziuni post-mortem ce permit suspectarea prezenţei bolii de Newcastle;

pasăre suspectată de contaminare – orice pasăre care ar fi putut intra în contact direct sau indirect cu virusul bolii de Newcastle;

apă cu grăsimi – resturi provenind din bucătării, restaurante sau, dacă este cazul, din sectoarele industriale în care este prelucrată carnea;

porumbel călător – orice porumbel care este transportat sau destinat transportului de la porumbar pentru a fi lăsat să zboare liber spre porumbar sau spre o altă destinaţie;

porumbar – orice instalaţie utilizată în vederea deţinerii sau creşterii de porumbei călători;

proprietar – orice persoană fizică sau juridică care are în proprietate păsări domestice sau alte păsări întreţinute în captivitate sau care are sarcina de a se ocupa de întreţinerea acestora, indiferent dacă face acest lucru cu titlu oneros sau nu;

măsuri de biosecuritate – ansamblu de metode şi mijloace care trebuie asigurate pentru protecţia efectivelor de păsări, în scopul apărării sănătăţii animalelor;

confirmare – declarare a prezenţei bolii de Newcastle, bazate pe rezultate de laborator sau, în cazul unei epidemii, confirmare a bolii în baza rezultatelor clinice şi/sau epidemiologice de către autoritatea sanitar-veterinară competentă.

Capitolul II

SUPRAVEGHEREA, NOTIFICĂRILE ŞI ANCHETELE EPIDEMIOLOGICE

Secţiunea 1

Notificarea bolii de Newcastle

3. Apariţia sau suspiciunea apariţiei bolii de Newcastle trebuie notificată obligatoriu şi imediat în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare pentru anunţarea, declararea, notificarea internă şi internaţională, stabilite de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţie), potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

4. În cazul în care o exploataţie conţine păsări suspectate de infectare sau contaminare cu virusul bolii de Newcastle, Agenţia trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial aplică imediat mijloacele oficiale de investigaţie pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii respective.

5. Imediat după notificarea suspiciunii de infecţie, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei:

1) pun exploataţia sub supraveghere oficială;

2) iniţiază:

a) un recensămînt oficial al tuturor categoriilor de păsări din exploataţie, precizîndu-se pentru fiecare dintre acestea numărul păsărilor moarte, al celor care prezintă semne clinice şi al celor care nu prezintă astfel de semne. Recensămîntul trebuie actualizat, pentru a se ţine seama de numărul de păsări ieşite din ou şi moarte în timpul perioadei de suspiciune; datele acestui recensămînt trebuie actualizate şi prezentate la cerere, putînd fi verificate la fiecare inspecţie;

b) menţinerea obligatorie în carantină profilactică a păsărilor ce urmează să fie introduse în exploataţie;

c) interzicerea mişcărilor de păsări din exploataţie sau înspre exploataţie;

d) construirea şi amenajarea la intrarea în exploataţia avicolă a unui filtru sanitar-veterinar, dimensionat în raport cu numărul personalului, în care să se efectueze schimbarea obligatorie a hainelor şi a încălţămintei de stradă cu echipament de protecţie antiepizootică;

e) restricţionarea intrării/ieşirii persoanelor care nu activează direct în procesul de producţie, precum şi a animalelor şi transportului provenite din sau destinate exploataţiei, cu excepţia organelor de control, care vor respecta condiţiile obligatorii de filtru sanitar;

f) interzicerea circulaţiei cărnii sau a carcaselor păsărilor de curte, a furajelor, a materialelor, a deşeurilor, a dejecţiilor, a aşternuturilor de paie, a bălegarului sau a oricărui alt element care ar putea transmite virusul bolii de Newcastle;

g) interzicerea scoaterii ouălor din exploataţie, cu excepţia ouălor care sînt trimise direct către o unitate pentru producerea şi/sau prelucrarea produselor din ouă autorizată în acest scop de către Agenţie, conform prevederilor capitolului IV din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;

h) aplicarea periodică a măsurilor de dezinfecţie, deratizare şi dezinsecţie;

i) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile prestabilite în pct.11 din prezenta Normă.

6. Pînă la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale prevăzute la pct.5 subpct.2), cu excepţia lit.i), proprietarul sau deţinătorul unei exploataţii de păsări suspecte de boală trebuie:

1) să ia toate măsurile necesare de protecţie a păsărilor pînă la declararea suspiciunii de infecţie;

2) să contribuie la realizarea prevederilor specificate în pct.5 din prezenta Normă.

7. În cazul în care locaţia, situarea geografică sau contactele cu exploataţia suspectă de boală prezintă risc pentru o posibilă contaminare a animalelor din alte exploataţii, Agenţia poate impune aplicarea măsurilor menţionate la pct.5 din prezenta Normă şi acestor exploataţii.

8. Agenţia suspendă oficial măsurile prevăzute de prezentul capitol în cazul în care este exclusă suspecţia prezenţei bolii de Newcastle.

9. Vaccinarea împotriva bolii de Newcastle se face doar în conformitate cu dispoziţiile capitolului V din prezenta Normă.

Secţiunea a 2-a

Măsurile care urmează a fi puse în aplicare în caz de confirmare a bolii de Newcastle

10. În cazul confirmării prezenţei bolii de Newcastle:

1) Agenţia, pe lîngă măsurile prevăzute la pct.5 subpct. 2) din prezenta Normă, dispune:

a) sacrificarea imediată a tuturor păsărilor din exploataţie. Păsările moarte sau sacrificate, precum şi toate ouăle trebuie distruse. Aceste operaţiuni trebuie efectuate astfel încît să se reducă la minimum riscurile de propagare a bolii;

b) distrugerea sau tratamentul tuturor materiilor sau deşeurilor, cum ar fi furajele, aşternuturile de paie sau bălegarul, susceptibile de contaminare. Acest tratament, efectuat în conformitate cu indicaţiile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent, confirmată ulterior prin teste de laborator;

c) depistarea şi distrugerea cărnii de la păsările provenite din exploataţie şi sacrificate pe parcursul perioadei de incubaţie a bolii;

d) depistarea şi distrugerea ouălor destinate incubaţiei ouate în perioada de incubaţie şi scoase din exploataţie; plasarea sub supraveghere oficială a păsărilor deja obţinute din aceste ouă; depistarea, în măsura posibilului, şi distrugerea ouălor de masă ouate în perioada de incubaţie şi scoase din exploataţie, cu excepţia celor care au fost în prealabil corect dezinfectate;

e) după executarea operaţiunilor prevăzute la lit.a) şi b) din prezentul subpunct, curăţarea şi dezinfectarea clădirilor folosite pentru adăpostirea păsărilor, precum şi a împrejurimilor acestora, a vehiculelor de transport şi a oricărui material care ar putea fi contaminat, care se realizează sub supravegherea medicului veterinar oficial şi conform instrucţiunilor emise de acesta. Procedura de curăţare şi dezinfectare a unei exploataţii este stabilită în capitolul IV din prezenta Normă;

f) după executarea operaţiunilor prevăzute la lit.e) din prezentul subpunct, respectarea unui filtru sanitar de cel puţin douăzeci şi una de zile înainte de reintroducerea păsărilor în exploataţie;

g) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile pct.11 din prezenta Normă;

2) în cazul în care o tulpină a virusului bolii de Newcastle avînd un ICPI (indice de patogenitate intracerebrală) mai mare de 0,7 şi mai mic de 1,2 a fost izolată într-un stol de păsări care nu prezintă niciun semn clinic al bolii de Newcastle şi dacă laboratorul de referinţă al Uniunii Europene (LR-UE), aşa cum prevede pct.41 din prezenta Normă, a demonstrat că izolatul acestui virus provine de la un vaccin activ atenuat împotriva bolii de Newcastle, Agenţia poate acorda derogări de la cerinţele stabilite la subpct. 1) lit.a)-f) din prezentul punct, cu condiţia ca exploataţia respectivă să fie plasată sub supraveghere sanitar-veterinară oficială timp de treizeci de zile şi, în mod special:

a) să se aplice dispoziţiile din pct.5 subpct. 2) lit.a), b), e), f), g) şi h);

b) nicio pasăre să nu fie scoasă din exploataţie decît pentru a fi dusă direct la un abator, indicat în acest scop de medicul veterinar oficial.

Administraţia abatorului trebuie informată în legătură cu intenţia de a i se trimite păsări pentru sacrificare, încă de la sosire acestea trebuind să fie ţinute şi sacrificate separat de celelalte păsări;

3) carnea proaspătă provenită de la păsările menţionate în prezentul punct trebuie să poarte o marcă de sănătate potrivit pct.42 al Reglementării tehnice "Carne – materie primă. Producerea, importul şi comercializarea", aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.696 din 4 august 2010.

11. Ancheta epidemiologică vizează următoarele aspecte:

1) durata perioadei în care este posibil ca virusul bolii de Newcastle să fi fost prezentă în exploataţie sau în porumbar;

2) posibilele origini ale bolii de Newcastle în exploataţie sau în porumbar şi identificarea altor exploataţii şi porumbare în care se găsesc păsări de curte, porumbei sau alte păsări ţinute în captivitate care ar fi putut fi infectate sau contaminate de la aceeaşi sursă;

3) circulaţia persoanelor, a păsărilor de curte, a porumbeilor şi a altor păsări întreţinute în captivitate sau a animalelor, vehiculelor, ouălor, cărnii şi carcaselor, precum şi a oricăror materii care ar fi putut transporta virusul bolii de Newcastle din sau în direcţia exploataţiilor sau a porumbarelor respective.

12. Celula de criză coordonează toate măsurile necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle în cel mai scurt timp şi în vederea efectuării anchetei epidemiologice, conform Planului de contingenţă (necesitate) pentru boala de Newcastle, elaborat, actualizat în funcţie de particularităţile focarului, aprobat prin ordin al directorului general al Agenţiei şi pus în aplicare de subdiviziunea teritorială pentru siguranţa alimentelor.

13. În cazul în care există motive întemeiate de a se suspecta că păsările dintr-o exploataţie ar fi putut fi contaminate ca urmare a mişcării persoanelor, animalelor, vehiculelor sau în orice alt mod, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei sînt împuternicite, conform Legii nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, să pună exploataţia sub supraveghere sanitar-veterinară.

Scopul controlului oficial este depistarea imediată a prezenţei virusului bolii de Newcastle, efectuarea recensămîntului şi supravegherii mişcărilor de păsări, precum şi eventuala realizare a acţiunii prevăzute în prezentul punct.

Restricţiile privind mişcările prevăzute în prezentul punct se impun timp de douăzeci şi una de zile, începînd cu ultima zi a potenţialei contaminări; totuşi aceste restricţii trebuie aplicate pentru o perioadă de cel puţin şapte zile.

În cazul în care medicul veterinar oficial are motive să considere că porumbeii călători sau orice porumbar au fost contaminaţi cu virusul bolii de Newcastle, acesta ia toate măsurile necesare astfel încît porumbarul să facă obiectul unor restricţii care să includă interzicerea mişcării porumbeilor călători în afara porumbarului timp de douăzeci şi una de zile.

În cazul în care o exploataţie a fost pusă sub control oficial, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei interzic scoaterea păsărilor din exploataţie, cu excepţia cazurilor în care acestea sînt transportate direct către un abator, în scopul sacrificării de urgenţă, indicat de medicul veterinar oficial, asigurîndu-se că mijlocul de transport corespunde Normei sanitar-veterinare privind protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul transportului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.793 din 22 octombrie 2012, dar nu înainte ca acestea să fie supuse unei examinări clinice de către medicul veterinar oficial, pentru a exclude prezenţa bolii de Newcastle în exploataţie.

14. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei, imediat ce apare un focar de boală de Newcastle, trebuie să stabilească:

1) o zonă de protecţie, cu o rază de cel puţin 3 km în jurul exploataţiei;

2) o zonă de supraveghere, cu o rază de cel puţin 10 km în jurul exploataţiei, incluzînd zona de protecţie.

Delimitarea zonei de protecţie de zona de supraveghere are loc ţinînd cont de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epizootici care au legătură cu boala de Newcastle, precum şi de structurile de control.

Secţiunea a 3-a

Măsurile aplicabile exploataţiilor situate în zona de protecţie

15. În zona de protecţie se aplică următoarele măsuri:

1) este realizată şi actualizată o evidenţă a tuturor exploataţiilor care deţin păsări în interiorul zonei;

2) toate exploataţiile care deţin păsări sînt supuse în mod regulat unei inspecţii veterinare executate astfel încît să se evite răspîndirea virusului care ar putea fi prezent în exploataţii şi care să vizeze, în special, documentele relevante şi măsurile aplicate pentru a împiedica introducerea sau eliberarea virusului, care pot comporta o examinare clinică sau prelevarea de eşantioane;

3) menţinerea tuturor păsărilor în spaţiile de adăpostire sau în orice alt loc care permite izolarea acestora;

4) punerea în aplicare a metodelor de dezinfectare la intrările şi ieşirile din exploataţie;

5) controlarea mişcării persoanelor care manipulează păsările, carcasele de păsări şi ouăle, precum şi controlarea vehiculelor care transportă păsări, carcase de păsări şi ouă în interiorul zonei; transportul păsărilor este în general interzis, cu excepţia cazului tranzitului pe magistrale rutiere sau feroviare;

6) interzicerea scoaterii păsărilor şi ouălor destinate incubaţiei din exploataţia în care se află, cu excepţia cazului în care subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei permit transportarea:

a) păsărilor din exploataţie, direct şi sub supraveghere sanitar-veterinară oficială, în vederea sacrificării din necesitate, numai către un abator situat în această zonă sau, în cazul în care în zona respectivă nu este abator, către un abator indicat în acest scop de medicul veterinar oficial, situat în zona de supraveghere. Carnea acestor păsări trebuie marcată cu o marcă specială de sănătate, care nu poate fi confundată nici cu marca de sănătate, nici cu marca de identificare, potrivit prevederilor Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, din Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010;

b) ouălor destinate incubaţiei spre un incubator desemnat. În acest caz ouăle de incubaţie şi ambalajul acestora urmează să fie supuse procedurii de dezinfecţie înaintea expedierii şi să se asigure trasabilitatea acestor ouă;

7) interzicerea ridicării sau aruncării aşternuturilor uzate şi a excrementelor de pasăre;

8) interzicerea organizării de tîrguri, pieţe, expoziţii sau alte forme de aglomerări de păsări de curte sau de alte păsări.

16. Medicul veterinar oficial trebuie să se convingă că mijloacele de transport şi echipamentul utilizate pentru transportare sînt curăţate şi dezinfectate fără întîrziere înainte şi după utilizare.

17. Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, anulează restricţiile din zona de protecţie nu mai devreme de douăzeci şi una de zile de la efectuarea operaţiunilor preliminare de curăţare şi dezinfectare în exploataţia infectată.

Secţiunea a 4-a

Măsurile aplicabile exploataţiilor situate în zona de supraveghere

18. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei trebuie să asigure aplicarea în zonele de supraveghere a următoarelor măsuri:

1) efectuarea unui recensămînt al tuturor exploataţiilor comerciale de păsări;

2) supravegherea mişcărilor de păsări şi a circulaţiei ouălor destinate incubaţiei în interiorul zonei;

3) interzicerea mişcărilor de păsări în afara zonei în primele cincisprezece zile, cu excepţia transportării direct spre un abator situat în afara zonei de supraveghere, indicat în acest scop de medicul veterinar oficial. Carnea acestor păsări trebuie marcată cu marca specială de sănătate în corespundere cu prevederile Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine, animală Hotărîrii Guvernului nr.435 din 28 mai 2010;

4) interzicerea circulaţiei ouălor destinate incubaţiei în afara zonei de supraveghere, cu excepţia transportării spre incubatoare desemnate. Ouăle şi ambalajele acestora urmează a fi dezinfectate înainte de plecare;

5) interzicerea transportării aşternuturilor uzate şi a excrementelor de pasăre în afara zonei;

6) interzicerea organizării de tîrguri, pieţe, expoziţii sau alte forme de aglomerări de păsări de curte sau de alte păsări.

19. Fără a aduce atingere cazurilor prevăzute în pct.18 subpct. 1) şi 2), se interzice mişcarea păsărilor, cu excepţia tranzitului pe magistrale rutiere sau feroviare.

20. Agenţia, prin intermediul subdiviziunilor sale teritoriale, anulează restricţiile din zona de supraveghere nu mai devreme de treizeci de zile de la executarea operaţiunilor preliminare de curăţare şi dezinfectare în exploataţia infectată.

Secţiunea a 5-a

Măsurile de biosecuritate

21. În cazul în care o zonă de protecţie şi de supraveghere sau alte zone de restricţie se extind pe teritoriul ţărilor vecine, Agenţia colaborează cu autorităţile competente ale acestor ţări în scopul delimitării zonelor de protecţie şi de supraveghere şi al lichidării focarului de infecţie.

22. Atunci cînd ancheta epidemiologică specificată în pct.11 din prezenta Normă confirmă faptul că focarul se datorează unei infecţii care nu se extinde, Agenţia, în baza unei evaluări a riscului, prin derogare de la prevederile prevăzute în pct.14 din prezenta Normă, poate reduce dimensiunea şi durata de aplicare a măsurilor în zona de protecţie şi de supraveghere.

23. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că următoarele măsuri sînt aplicate în zonele de protecţie şi de supraveghere:

1) toate persoanele din zonele de protecţie şi de supraveghere supuse restricţiilor în cauză sînt informate despre aceste restricţii. Informarea se poate face sub formă de afişe, prin intermediul mass-mediei sau prin orice alte mijloace;

2) sînt puse în aplicare mecanisme ce permit urmărirea circulaţiei ouălor, a păsărilor de curte şi a altor păsări ţinute în captivitate;

3) se interzice utilizarea, în alimentaţia păsărilor, a apei cu grăsimi provenite de la mijloacele de transport internaţionale, cum ar fi navele, vehiculele terestre şi aeronavele; această apă cu grăsimi trebuie colectată şi distrusă sub control oficial;

4) utilizarea, în alimentaţia păsărilor, a apei cu grăsimi, alta decît cea menţionată la subpct. 3) din prezentul punct, sau a resturilor de păsări are loc nu înainte decît după tratarea acesteia la cald în instalaţii, conform instrucţiunilor medicului veterinar oficial, astfel încît să fie evitat orice risc de răspîndire a virusului bolii de Newcastle.

24. Proprietarul sau deţinătorul păsărilor de curte şi/sau al porumbeilor călători şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate, la rîndul său, trebuie să prezinte subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei informaţiile relevante cu privire la circulaţia păsărilor şi a ouălor către sau de la exploataţia sa, precum şi informaţiile privind competiţiile sau expoziţiile la care au participat porumbeii călători.

25. Măsurile de biosecuritate orientate spre prevenirea răspîndirii bolii de Newcastle trebuie să fie respectate de orice persoană care intră sau care părăseşte exploataţia.

Capitolul III

MĂSURILE PREVENTIVE

Secţiunea 1

Funcţiile şi atribuţiile laboratorului naţional de referinţă

26. Examenele de laborator pentru depistarea bolii de Newcastle sînt efectuate de către laboratoarele acreditate. În calitate de laborator naţional de referinţă pentru depistarea bolii de Newcastle este desemnat Instituţia Publică Centrul Republican de Diagnostică Veterinară (în continuare – Centrul Republican de Diagnostică Veterinară), care asigură că testările de laborator pentru detectarea bolii de Newcastle în Republica Moldova se realizează în conformitate cu prevederile manualului de diagnostic.

27. Centrul Republican de Diagnostică Veterinară:

1) răspunde de coordonarea standardelor şi a metodelor de diagnosticare, de utilizarea reactivilor şi de testarea vaccinurilor;

2) încheie contracte de colaborare cu laboratoarele internaţionale de referinţă sau cu alte laboratoare internaţionale, participînd periodic la testări comparative.

28. Laboratorul naţional de referinţă urmează să dispună de:

1) echipamentul necesar;

2) experţi competenţi să efectueze examenele de laborator;

3) suşe inactivate de referinţă ale tuturor serotipurilor virusului bolii de Newcastle;

4) seruri imune împotriva virusurilor.

Secţiunea a 2-a

Examenele de laborator

29. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei trebuie să se asigure că, după confirmarea bolii de Newcastle într-o exploataţie de păsări, sînt efectuate testele de laborator pentru a se confirma sau a se exclude infecţia cu virusul bolii de Newcastle. Nu se scoate nicio pasăre din exploataţie decît pînă la obţinerea rezultatelor acestor teste.

30. Procedurile de izolare şi de caracterizare a virusului bolii de Newcastle urmează a fi considerate linii directoare şi cerinţe minime de aplicat pentru diagnosticarea bolii.

Virusul care provoacă boala de Newcastle este virusul prototip Paramyxoviridae.

În prezent există nouă grupe de paramixovirusuri aviare care pot fi distinse serologic, denumite PMV-1, PMV-2, …, PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de Newcastle sînt clasificate în grupul PMV-1. În cadrul tehnicilor de diagnosticare care permit confirmarea bolii de Newcastle, precum şi pentru diagnosticul diferenţiat, se aplică noţiunea "boala de Newcastle", utilizată în pct.2 din prezenta Normă.

Secţiunea a 3-a

Prelevarea şi prelucrarea probelor

31. Pentru confirmarea sau infirmarea bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial este obligat să transmită spre examinare:

1) tampoane cloacale (sau fecale) şi tampoane traheale de la păsările bolnave;

2) fecale sau conţinut de organe (intestin, encefal, trahee, plămîni, ficat, splină ş.a.) vizibil afectate, provenite de la carcase proaspete de păsări.

32. Organele şi ţesuturile menţionate în pct.31 pot fi comasate, dar este obligatoriu ca materiile fecale să fie prelucrate separat. Tampoanele trebuie introduse într-o cantitate de mediu antibiotic suficientă pentru a asigura imersia totală. Probele de organe şi excrementele trebuie omogenizate (cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril) într-un mediu antibiotic pînă la obţinerea unor suspensii de 10-20 % p/v în mediu. Se lasă în repaus suspensiile timp de aproximativ două ore la temperatura camerei (sau o perioadă mai lungă la 4°C), apoi se clarifică prin centrifugare (de exemplu 800 pînă la 1 000 g timp de zece minute).

33. Pentru eşantioanele de excremente sînt necesare concentraţii ridicate de antibiotice. Amestecul următor este tipic: 10 000 unităţi/ml de penicilină, 10 mg/ml de streptomicină, 0,25 mg/ml de gentamicină şi 5 000 unităţi/ml de micostatin într-o soluţie tampon de fosfat salin (STP). Cantităţile pot fi de cinci ori mai mici pentru ţesuturile şi tampoanele traheale. Pentru controlarea prezenţei Chlamydia se permite adăugarea a 50 mg/ml de oxitetraciclină. La realizarea mediului, pH-ul trebuie verificat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru a se obţine un pH neutru cuprins între 7,0 şi 7,4.

Secţiunea a 4-a

Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină

34. Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină constă în inocularea a cîte 0,1 şi 0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană în cel puţin patru ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal este ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar dacă acest lucru nu este posibil, se admite utilizarea ouălor provenite de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra bolii de Newcastle.

35. Ouăle inoculate se păstrează la 37°C şi se efectuează zilnic mirajul. În mod progresiv, ouăle care conţin embrioni morţi sau pe punctul de a muri, precum şi toate ouăle rămase după şase zile de inoculare trebuie refrigerate la o temperatură de 4°C, iar din lichidul alantoidian/amniotic se verifică hemaglutininele.

36. În absenţa hemaglutinării se repetă această procedură, utilizîndu-se ca inoculum lichidul alantoidian/amniotic nediluat. Ulterior:

1) dacă există hemaglutinare, prezenţa bacteriilor trebuie exclusă prin cultură;

2) dacă există bacterii, se admite trecerea lichidului printr-un filtru cu membrana de 450 nm, adăugarea unui supliment de antibiotice şi inocularea ouălor embrionate conform procedurii menţionate în pct.34 şi 35 din prezenta Normă.

Secţiunea a 5-a

Diagnosticul diferenţial

37. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei sînt împuternicite să asigure prelevarea probelor cu intenţia ca orice virusuri hemaglutinante să fie prezentate laboratorului naţional de referinţă în vederea identificării complete, a caracterizării şi efectuării testelor de patogenitate.

38. Lichidele hemaglutinante trebuie utilizate într-un test de hemaglutinare în conformitate cu descrierea din secţiunile 7 şi 8 din prezentul capitol. O inhibare pozitivă, adică 2⁴ sau mai mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de virus al bolii de Newcastle avînd un titru de cel puţin 2⁹ poate servi la identificarea preliminară, care permite punerea în aplicare a măsurilor interimare de control.

39. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar este responsabil să stabilească diagnosticul diferenţial complet al oricărui agent hemaglutinant. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se facă din nou prin inhibare, cu ajutorul unor teste de inhibare a hemaglutinării cu antiseruri monospecifice de pui. Trebuie efectuate teste de verificare a indicelui de patogenitate intracerebral, în conformitate cu procedura descrisă în secţiunea a 8-a din prezentul capitol, pe toţi izolaţii pozitivi. Indicii de patogenitate de peste 0,7 indică prezenţa virusului şi impun aplicarea tuturor măsurilor de control.

40. Centrul Republican de Diagnostică Veterinară este obligat să prezinte toţi agenţii de hemaglutinare laboratorului comunitar de referinţă.

41. Laboratorul comunitar de referinţă pentru boala de Newcastle este:

Central Veterinary Laboratory;

New Haw, Weybridge, Surrey KT 15 3NB Regatul Unit.

Secţiunea a 6-a

Teste rapide de detectare a virusului şi a

anticorpilor bolii de Newcastle

42. Pentru detectarea virusului bolii de Newcastle la păsările vaccinate sînt utilizate testele cu anticorpi fluorescenţi pe secţiuni longitudinale ale traheii şi testele cu anticorpi cu peroxidază pe encefal.

43. Pentru detectarea de anticorpi la păsările nevaccinate, Centrul Republican de Diagnostică Veterinară practică testul de inhibare a hemaglutinării. Ca alternativă se poate folosi şi metoda imunoenzimatică (ELISA) pentru detectarea anticorpilor antivirus.

44. Eşantioanele de sînge trebuie prelevate de la toate păsările pentru efectivele formate din mai puţin de 20 de păsări şi de la 20 de păsări în cazul efectivelor mai numeroase (există astfel o probabilitate de 99 % de a depista măcar un ser pozitiv dacă cel puţin 25 % dintre păsările din efectiv sînt pozitive, indiferent de numărul total al păsărilor din efectiv). În vederea efectuării testului, sîngele se lasă să se coaguleze şi se extrage serul.

45. Capacitatea eşantioanelor individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de Newcastle trebuie verificată prin testele standard de inhibare a hemaglutinării descrise în secţiunea a 7-a din prezentul capitol.

46. Pentru a utiliza patru sau opt unităţi hemaglutinante pentru testul de inhibare a hemaglutinării, părerile sînt împărţite. Antigenul utilizat va afecta nivelul la care se consideră că un ser este pozitiv:

1) cu patru unităţi hemaglutinante se consideră pozitiv orice ser al cărui titru este mai mare sau egal cu 2⁴;

2) cu opt unităţi hemaglutinante orice ser al cărui titru este mai mare sau egal cu 2³.

Secţiunea a 7-a

Reacţia de hemaglutinare (HA)

47. Pentru realizarea reacţiei de hemaglutinare se întrebuinţează următorii reactivi:

1) tampon fosfat salin (0,05 M), cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4;

2) se recoltează hematii în amestec provenind de la cel puţin trei pui de găină liberi de germeni specifici patogeni (dacă nu există, se recoltează sînge de la păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului bolii de Newcastle) care se introduc într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spală celulele de trei ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru celălalt test se recomandă o suspensie de 1 % (valoarea hematocritului) în tampon fosfat salin;

3) se recomandă suşa Ulster 2C a virusului bolii de Newcastle ca antigen standard.

48. Testul constă în:

1) se distribuie 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci de plastic (se utilizează forme în V);

2) se toarnă 0,025 ml de suspensie de virus (adică lichid alantoidian) în primul godeu;

3) se foloseşte un microdiluator sau se realizează diluţii binare de la 1:2 la 1:4096 din godeu în godeu;

4) se adaugă 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu;

5) se adaugă 0,025 ml hematii la 1 % în fiecare godeu;

6) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus la 4 °C;

7) se citesc plăcile după 30-40 de minute, cînd se încheie sedimentarea martorilor. Se citesc înclinînd placa pentru a observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă. Godeurile în care nu se produce hemaglutinare ar trebui să se scurgă în acelaşi ritm cu celulele martori fără virus;

8) titrul hemaglutinant corespunde celei mai mari diluţii care duce la aglutinarea hematiilor. Se poate considera că această diluţie conţine o unitate hemaglutinantă. O metodă mai precisă de determinare a titlului hemaglutinant constă în realizarea testelor HA pe virusuri provenind dintr-o gamă completă de diluţie iniţială de tip 1:3, 1:4, 1:5, 1:6 etc. Această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinării, fiind descrisă în secţiunea a 8-a din prezentul capitol.

Secţiunea a 8-a

Reacţia de inhibare a hemaglutinării – test (HI)

49. Pentru realizarea reacţiei de inhibare a hemaglutinării – test (HI) se folosesc reactivi identici, potrivit descrierilor specificate în pct.47 din prezentul capitol. Acestea fiind constituiţi din:

1) tampon fosfat salin;

2) lichid alantoidian conţinînd virusul, diluat în tampon fosfat salin, şi patru

sau opt unităţi hemaglutinante la 0,025 ml;

3) hematii de pui la 1 %;

4) ser martor negativ de pui;

5) ser martor pozitiv.

50. Testul constă în:

1) se distribuie 0,025 ml de tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci de plastic (se utilizează forme în V);

2) se toarnă 0,025 ml de ser în primul godeu;

3) se foloseşte un microdiluator pentru realizarea unor diluţii de ser duble în fiecare godeu;

4) se adaugă 0,025 ml de lichid alantoidian diluat conţinînd patru sau opt unităţi hemaglutinante;

5) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus placa la 4 °C timp de cel puţin 60 de minute sau la temperatura camerei timp de cel puţin 30 de minute;

6) se adaugă 0,025 ml hematii la 1 % în fiecare godeu;

7) se amestecă agitînd uşor şi se lasă în repaus la 4 °C;

8) se citeşte după 30-40 de minute, cînd se încheie sedimentarea hematiilor martor. Se interpretează înclinînd placa pentru a observa prezenţa sau absenţa unui flux de hematii în formă de lacrimă, care se scurg în acelaşi ritm cu godeurile care conţin numai hematii (0,025 ml) şi tampon fosfat salin (0,05 ml);

9) titrul HI corespunde celei mai ridicate diluţii de antiser care duce la o inhibare completă a celor patru sau opt unităţi de virus (titrarea HA pentru confirmarea prezenţei numărului necesar de unităţi hemaglutinante trebuie inclus pentru fiecare test HI);

10) validitatea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 23 pentru patru unităţi hemaglutinante sau de 22 pentru opt unităţi hemaglutinante cu ser martor negativ şi a unui titru de diluţie imediat superior sau inferior titrului cunoscut pentru serul martor pozitiv.

Secţiunea a 9-a

Indice de patogenitate intracerebrală (IPIC)

51. Stabilirea indicelui de patogenitate intracerebrală menţionat în pct.10 subpct. 2) din prezenta Normă are loc în felul următor:

1) se diluează în proporţie de 1:10 lichid alantoidian infecţios proaspăt recoltat (titrul HA trebuie să fie mai mare de 24) în lichid fiziologic steril (se interzice folosirea antibioticelor;

2) se injectează intracerebral cu 0,05 ml de virus diluat zece pui de o zi (adică avînd peste 24 de ore şi sub 40 de ore de la eclozare); aceşti pui trebuie să fie eclozaţi din ouă provenite dintr-un efectiv liber de germeni specifici patogeni;

3) se examinează subiecţii la intervale de 24 de ore timp de opt zile;

4) se atribuie subiecţilor, la fiecare examinare, cîte un coeficient (0: normal, 1: bolnav, 3: mort);

52. Se calculează indicele conform exemplului expus în tabelul următor:

Secţiunea a 10-a

Evaluarea capacităţii de formare a plajelor

53. Pentru evaluarea capacităţii de formare a plajelor:

1) este preferabil să se folosească o gamă de diluţie de virus pentru a se obţine un număr optim de plaje pe placă. Diluţiile decimale de pînă la 10–7 în tampon fosfat salin ar trebui să fie suficiente;

2) culturile monostrat vecine cu celulele embrionare de pui sau o linie celulară (de exemplu Madin-Darby bovine kidney) se prepară în ceşti Petri cu diametrul de 5 cm;

3) se adaugă 0,2 ml din fiecare diluţie de virus în fiecare dintre cele două ceşti Petri şi se lasă în repaus timp de 30 de minute în vederea absorbţiei virusului;

4) după ce au fost spălate de trei ori în tampon fosfat salin, celulele infectate sînt acoperite cu un mediu selectiv care conţine agar-agar de 1% p/v şi, eventual, 0,01 mg/ml tripsină. Este important să nu se adauge niciun fel de ser în mediul de imersie;

5) după o incubaţie de 72 de ore la 37°C, plajele ar trebui să fie suficient de mari. Pentru o mai bună observare, se îndepărtează stratul de agar-agar şi se colorează monostratul cu ajutorul cristalului violet (0,5 % p/v) în 25 % v/v etanol.

54. Toate virusurile trebuie să prezinte plaje clare dacă sînt incubate într-un mediu care conţine tripsină. Dacă mediile de acoperire nu conţin tripsină, vor forma plaje doar virusurile virulente pentru pui.

Capitolul IV

PROCEDURA DE CURĂŢARE ŞI DE DEZINFECTARE

A UNEI EXPLOATAŢII INFECTATE

55. Subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei urmează să se asigure că:

1) în cazul curăţării şi dezinfecţiei preliminare:

a) după ce carcasele de păsări au fost ridicate în vederea distrugerii, zonele în care au fost adăpostite păsările şi orice parte de clădire, ţarc etc. contaminate în timpul sacrificării sau inspecţiei post-mortem urmează a fi stropite cu un dezinfectant, aplicat sub supraveghere veterinară oficială, conform instrucţiunilor aprobate de către Agenţie, astfel încît să se elimine orice risc de răspîndire sau de supravieţuire a agentului etiologic;

b) resturile de ţesuturi, organe sau de ouă care ar fi putut contamina clădirile, ţarcurile, instrumentele etc. urmează a fi recuperate cu atenţie şi distruse împreună cu carcasele;

c) dezinfectantul aplicat trebuie să rămînă pe suprafaţa tratată cel puţin 24 de ore;

2) în cazul curăţării şi dezinfecţiei finale:

a) grăsimea şi murdăria urmează a fi îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent degresant, apoi spălate cu apă;

b) după spălarea cu apă, descrisă la lit.a) din prezentul subpunct, se aplică din nou dezinfectant;

c) după şapte zile, incintele urmează a fi tratate cu un agent degresant, limpezite cu apă rece, stropite cu dezinfectant şi limpezite din nou cu apă;

d) aşternuturile uzate şi excrementele urmează a fi tratate printr-o metodă care poate distruge virusul. În cadrul acestei metode trebuie inclusă cel puţin una dintre următoarele proceduri:

- incinerarea sau tratarea cu aburi la o temperatură de 70°C;

- îngroparea la o adîncime care să nu permită accesul paraziţilor şi al păsărilor sălbatice;

- depozitarea şi umezirea (dacă este necesar pentru facilitarea fermentaţiei), acoperirea pentru a se menţine căldura astfel încît să se atingă o temperatură de 20°C şi să rămînă acoperite timp de 42 de zile, astfel încît să fie împiedicat accesul paraziţilor şi al păsărilor sălbatice.

56. Dezinfectantele şi insecticidele folosite şi concentraţiile acestora trebuie înregistrate de către Agenţie în conformitate cu art.37¹ din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.

Capitolul V

VACCINAREA ÎMPOTRIVA BOLII DE NEWCASTLE

57. În cazul unui risc deosebit pentru sănătatea animalelor, Agenţia dispune efectuarea vaccinării de necesitate sau a vaccinărilor profilactice contra bolii de Newcastle, potrivit prevederilor art.22 alin.(10) din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, care trebuie înregistrate de către Agenţie în conformitate cu art.37¹ din legea menţionată.

58. Măsurile ce se aplică în pct.57 din prezenta Normă vizează:

1) speciile de păsări desemnate pentru vaccinare care trebuie vaccinate în cel mai scurt timp;

2) orice pasăre dintr-o specie desemnată, ieşită din ou sau adusă într-o exploataţie din zona de vaccinare.

59. Pe întreaga durată a derulării operaţiunilor de vaccinare specificate în pct.57 din prezenta Normă, păsările din speciile desemnate aflate în exploataţiile situate în zona de vaccinare trebuie să rămînă aici, cu excepţia:

1) puilor de o zi transportaţi către o exploataţie situată în interiorul zonei de vaccinare unde trebuie vaccinaţi;

2) păsărilor transportate direct către un abator desemnat situat în zona de vaccinare în vederea sacrificării imediate. Dacă abatorul se află în afara zonei de vaccinare, transporturile de păsări este permis numai după ce subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei au efectuat o inspecţie a exploataţiei.

60. În cazul în care operaţiunile de vaccinare prevăzute în pct.58 subpct. 1) din prezenta Normă s-au încheiat, subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei dispun ieşirea din exploataţiile din zona de vaccinare:

1) pentru puii de o zi destinaţi producţiei de carne, transportaţi către o exploataţie unde trebuie vaccinaţi; exploataţia respectivă urmează să fie plasată sub supraveghere oficială pînă la sacrificarea puilor;

2) pentru păsările vaccinate de peste douăzeci şi una de zile şi destinate sacrificării imediate;

3) pentru ouăle destinate incubaţiei provenite de la păsări reproducătoare vaccinate cu cel puţin trei săptămîni înainte şi care au fost în prealabil dezinfectate împreună cu ambalajele lor.

61. Măsurile prevăzute în pct.58 subpct. 2) şi pct.60 urmează a fi menţinute timp de trei luni după finalizarea operaţiunilor de vaccinare. Aceste restricţii pot fi extinse în funcţie de evoluţia situaţiei epizootice.

62. Agenţia poate acorda derogări de la măsurile prevăzute la pct.58 din prezenta Normă, în baza realizării unei analize de risc şi ţinînd cont de precauţiile ce trebuie luate, pentru anumite efective de păsări cu valoare ştiinţifică deosebită, cu condiţia ca aceste derogări să nu afecteze lupta împotriva bolii.

63. Agenţia, în cadrul măsurilor strategice, stabileşte scheme de vaccinări pe fluxul tehnologic la efectivele de găini, curci, fazani şi porumbei cu vaccinuri vii (preparate din tulpini lentogene şi mezogene) şi vaccinuri inactivate.

64. În baza prevederilor Statutului Oficiului Internaţional de Epizootii, Republica Moldova, ca ţară membră, pune la dispoziţie altor ţări membre, prin intermediul Oficiului Internaţional de Epizootii, informaţia necesară privind utilizarea vaccinării de necesitate sau a vaccinărilor profilactice pentru a reduce pe cît posibil riscul răspîndirii bolii de Newcastle şi acordă sprijin în combaterea acestor boli la nivel mondial.

65. Agenţia, potrivit prevederilor pct.64 din prezenta Normă, urmează să comunice informaţia privind:

1) caracteristicile şi compoziţia fiecărui vaccin utilizat;

2) modalităţile de controlare a distribuirii, depozitării şi utilizării vaccinurilor;

3) speciile şi categoriile de păsări care pot sau trebuie să fie vaccinate;

4) zonele în care se poate sau trebuie să se facă vaccinarea;

5) motivele pentru care s-a efectuat vaccinarea.

66. În baza anchetei epidemiologice sau a oricărui alt indiciu, Agenţia va elabora un program de vaccinare pentru porumbeii călători, pe care îl va pune în aplicare, astfel încît organizatorii de concursuri şi expoziţii să admită pentru a se înscrie în competiţii sau expoziţii doar porumbeii călători care au fost vaccinaţi împotriva bolii de Newcastle.

Capitolul VI

RESTRICŢIILE PRIVIND MIŞCAREA PORUMBEILOR CĂLĂTORI

SAU SPECIILOR DE PĂSĂRI ŢINUTE ÎN CAPTIVITATE

67. După confirmarea a cel puţin un focar de boală de Newcastle, suplimentar la măsurile prevăzute în pct.10 subpct. 1) lit.a), b), e) şi f) din prezenta Normă, Agenţia dispune:

1) interzicerea mişcării porumbeilor sau a păsărilor ţinute în captivitate în afara porumbarului sau exploataţiei timp de cel puţin 60 de zile de la dispariţia semnelor clinice ale bolii;

2) distrugerea sau tratarea oricărei materii sau a oricărui deşeu care ar putea fi contaminat. Tratarea trebuie să garanteze distrugerea oricărui virus al bolii de Newcastle prezent şi a oricăror deşeuri acumulate în timpul perioadei de 60 de zile;

3) iniţierea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile pct.11 din prezenta Normă.

68. În cazul confirmării apariţiei unui focar de boală de Newcastle sau a unui caz primar de boală, Agenţia notifică acest lucru Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală (în continuare – OIE) şi altor organisme internaţionale competente şi le furnizează informaţii şi rapoarte privind:

1) locul porumbarului/exploataţiei;

2) numele şi adresa (adresele) proprietarului (proprietarilor);

3) data suspiciunii;

4) motivul suspiciunii;

5) numărul de porumbei/păsări ţinute în captivitate deţinute în momentul suspiciunii bolii;

6) data confirmării şi metoda de confirmare utilizată;

7) semnele clinice observate în momentul confirmării;

8) statutul privind vaccinarea în momentul declarării suspiciunii de infecţie;

9) instituirea restricţionării circulaţiei;

10) anularea restricţionării circulaţiei;

11) numărul de efective de păsări aflate la o distanţă de 1 km de porumbar sau de exploataţia menţionată în subpct. 1) din prezentul punct.

Capitolul VII

PLANUL DE CONTINGENŢĂ

69. În conformitate cu art.29 alin.(3) din Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, Agenţia elaborează şi aprobă un plan de contingenţă de combatere a bolii de Newcastle, specificînd măsurile naţionale care urmează să fie implementate în eventualitatea existenţei unui focar de boală.

Acest plan trebuie să permită accesul la facilităţi, echipament, personal şi la toate celelalte materiale necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală.

70. Criteriile minime ce urmează să fie aplicate pentru elaborarea planurilor de contingenţă prevăd:

1) stabilirea unui centru naţional de combatere a bolii, care să coordoneze toate măsurile de combatere a bolii în Republica Moldova;

2) elaborarea unei liste cu centrele locale de combatere a bolii, cu amenajări pentru a coordona măsurile de combatere a bolii la nivel local;

3) disponibilizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în măsurile de combatere a bolii, la calificarea şi responsabilităţile lui;

4) capabilizarea fiecărui centru local de combatere a bolii de a contacta rapid persoanele sau organizaţiile care sînt implicate direct sau indirect într-un focar de boală;

5) disponibilizarea echipamentului şi materialelor pentru efectuarea măsurilor de combatere a bolii;

6) disponibilizarea instrucţiunilor detaliate cu privire la acţiunile ce trebuie întreprinse cînd există suspiciunea ori confirmarea infecţiei sau a contaminării, inclusiv la mijloacele de ecarisare a cadavrelor;

7) stabilirea programelor de instruire pentru a menţine şi a dezvolta abilităţile în domeniu şi procedurile administrative;

8) amenajarea laboratoarelor de diagnostic pentru examinarea post-mortem, asigurarea capacităţii necesare pentru serologie, histologie etc. şi menţinerea tehnicilor de diagnosticare rapidă a bolii. Trebuie luate măsuri pentru transportarea rapidă a probelor la laborator;

9) oferirea detaliilor privind cantitatea de vaccin utilizat împotriva bolii, estimate a fi solicitate în eventualitatea recurgerii la vaccinarea de urgenţă;

10) elaborarea prevederilor pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă.