111/12.02.2014 Hotărîre pentru aprobarea Regulamentului privind inventarierea tehnică şi paşaportizarea blocurilor locative construite

Anexa nr.1

la Regulamentul privind inventarierea tehnică

şi paşaportizarea blocurilor locative construite

CONDIŢII

privind cercetarea stării tehnice a părţilor şi elementelor constructive

ale clădirii şi sistemelor tehnico-edilitare interioare

1. CERCETAREA TERENULUI DE FUNDARE ŞI FUNDAŢIILOR

1.1. Cercetarea fundaţiilor, care se efectuează concomitent cu cercetarea terenului de fundare, prevede:

cercetarea documentaţiei de proiect existente, materialelor prospecţiunilor geotehnice, hidrogeologice, altor prospecţiuni, care reflectă particularităţile terenului pe care este amplasată clădirea;

cercetarea registrelor existente ale tasărilor, înclinărilor, crăpăturilor şi deformaţiilor fundaţiilor;

determinarea tipului de fundaţie, formei şi dimensiunilor în plan, adîncimii de amplasare şi a materialului utilizat;

determinarea prezenţei şi dimensiunii defectelor şi deteriorărilor (săgeţilor, încovoierilor, tasărilor fundaţiilor continue, crăpăturilor, stratificării zidăriei, eroziunilor, deschiderilor rosturilor etc.);

determinarea caracteristicilor de rezistenţă ale materialelor fundaţiei prin metode nedistructibile (după caz);

prelevarea probelor de material de la fundaţie pentru cercetări de laborator (după caz);

prelevarea probelor de sol ale terenului de fundaţie prin gropi de sondaj sau sonde pentru determinarea caracteristicilor fizico-mecanice (după caz);

determinarea nivelului apelor subterane în perioada cercetărilor cu considerarea devierilor sezoniere.

1.2. Cercetarea fundaţiilor se efectuează prin gropi de sondaj de control.

Pentru sectoare cu structură geologică simplă, în cazul prezenţei materialelor prospecţiunilor din anii precedenţi în lipsa deformaţiilor considerabile, sînt suficiente 1-2 gropi de sondaj pentru o casă. Starea pavajelor, prezenţa şi eficienţa măsurilor de îndepărtare a apei (canalelor de evacuare a apei, drenajelor, scurgerilor din reţelele de apă etc.), se determină prin examinare vizuală.

În cazul prezenţei tasărilor şi deformaţiilor, se execută suplimentar gropi de sondaj în locurile cu cele mai mari tasări şi deteriorări.

1.3. Lăţimea tălpii fundaţiilor şi adîncimea lor se determină prin măsurări pe teren. Pe sectoarele cu cea mai mare sarcină, lăţimea tălpii fundaţiei se determină prin gropi de sondaj din ambele părţi, iar pe sectoarele mai puţin încărcate, se admite dezvoltarea simetrică a fundaţiei după dimensiunile determinate prin groapa de sondaj, dintr-o singură parte. Totodată, pentru determinarea grosimii pereţilor plini şi lăţimii fundaţiei, se admite de a sfredeli şi măsura cu ajutorul metrului mecanic, precum şi de a săpa sub fundaţie utilizînd ulterior o bară metalică în formă de "L". Cotele tălpii fundaţiei şi gropii de sondaj trebuie determinate cu ajutorul nivelei.

În cazul fundaţiei pe piloţi, în fiecare groapă de sondaj se măsoară diametrul lor, pasul, diametrul mediu şi numărul mediu de piloţi pe metru lungime de fundaţie.

1.4. Rezultatele obţinute la cercetarea fundaţiilor şi la cercetarea geotehnică sînt suficiente pentru a determina cauza de deformare a clădirii sau a elementelor ei constructive şi de a determina metode de consolidare a terenului de fundaţie, fundaţiilor şi structurilor supraterane.

1.5. Semne de deformare a terenului de fundaţie şi de defecte a fundaţiilor pot servi:

deplasarea de pe reazem a elementelor portante ale planşeelor sau ale acoperişurilor clădirii;

deschiderea sau închiderea rosturilor de deformare, care, de regulă, variază pe înălţimea clădirii;

înclinarea unor pereţi sau a clădirii în întregime;

crăpături verticale sau orizontale în pereţi;

curburi ale rîndurilor de zidărie, sectoarelor de buiandrugi, cornişe sau ale altor elemente orizontale în planul peretelui;

fisuri în buiandrugii din beton armat, blocuri şi panouri de buiandrug, de regulă, lîngă locurile de reazem;

desprinderea pereţilor interiori de la cei exteriori;

crăpături în rosturi pe perimetrul panourilor de perete sau al blocurilor mari de perete, ştirbituri pe laturile verticale de îmbinare;

ruperea sau deformarea fixărilor panourilor de perete;

crăpături în locurile de îmbinare a pereţilor şi pereţilor despărţitori între ei, cu planşeele sau cu acoperişul clădirii;

curburi, înclinări ale pereţilor despărţitori, crăpături în ei;

ştirbituri pe laturile de îmbinare a plăcilor portante ale planşeelor sau ale acoperişului clădirii;

crăpături în plăcile planşelor dintre etaje, amplasate pe etaje diferite, pe verticală;

strîmbarea sau deplasarea de pe reazem a rampelor şi podestelor caselor de scări sau a podurilor;

împănarea ascensoarelor în urma strîmbării puţurilor de ascensor;

desprinderea de la perete a straturilor de etanşare perimetrală, trotuarelor sau îmbrăcămintei drumurilor.

2. CERCETAREA PEREŢILOR

2.1. La cercetarea pereţilor interiori şi exteriori se determină:

schema constructivă, gradul de legătură al zidăriei pereţilor interiori cu cei exteriori în locurile lor de îmbinare, precum şi prezenţa legăturii pereţilor cu planşeele (se determină prin dezveliri);

sarcinile reale pe pereţi;

prezenţa, amplasarea şi starea canalelor de fum şi de ventilare în pereţi;

zonele cu goluri sau cu nişe existente în trecut şi ulterior acoperite cu tencuială sau cu placaj;

prezenţa fisurilor şi stratificărilor în zidărie, desprinderea tencuielii şi acoperirii, zonele cu umiditate ridicată ale zidăriei. În locurile deformate, care la examinarea vizuală provoacă dubii deosebite, se efectuează dezveliri;

prezenţa fisurilor în locurile de îmbinare între pereţi, pereţii despărţitori şi structurile portante ale planşeelor;

prezenţa ştirbiturilor şi fisurilor în locurile de reazem pe pereţi ai buiandrugilor, grinzilor, lonjeroanelor, riglelor;

prezenţa slăbirii fixării elementelor parapetelor, cornişelor şi a altor părţi proeminente şi detaliilor arhitecturale;

prezenţa fisurilor în buiandrugi şi în zidărie;

prezenţa umidităţii şi scurgerilor în locurile de instalare a ţevilor de evacuare a apei;

devierea pereţilor de la verticală;

ridicarea sau aşezarea (tasarea) sectoarelor separate de perete;

starea îmbinărilor panourilor exterioare (lăţimea rosturilor, deplasarea relativă a laturilor orizontale şi verticale ale panourilor de capăt în rosturi, prezenţa scurgerilor).

2.2. Rezistenţa materialelor pereţilor trebuie determinată, de regulă, prin metode nedistructive. Determinarea rezistenţei se efectuează în zonele cu deteriorări şi în locurile cu sarcini maxime.

La panourile de pereţi (monostrat şi cu multe straturi) din beton uşor cu agregate poroase, rezistenţa materialelor trebuie determinată ca rezistenţa totală a pereţilor pentru fiecare strat, totodată se determină prezenţa crăpăturilor interioare.

În cazul în care rezistenţa zidăriei este determinantă, rezultatele încercărilor prin metode nedistructive trebuie confirmate prin cercetări de laborator ale probelor.

2.3. Atenţia maximă la cercetarea pereţilor exteriori ai clădirii trebuie acordată sectoarelor de racordare a acestora la alte structuri (soclu, strat de etanşare perimetral sau trotuar, umplerea golurilor, pereţi interiori (inclusiv casele scărilor), planşee, acoperişuri (inclusiv grinzi, plăci, ferme), balcoane, logii, bovindouri, copertine etc.).

2.4. La cercetarea panourilor de perete se efectuează dezveliri de control şi evaluarea stării:

armaturii pe sectoarele de dezvoltare a crăpăturilor, prezenţa deteriorărilor stratului de protecţie;

îmbinărilor şi pieselor înglobate, care se află în condiţii nefavorabile de exploatare (în locuri de scurgeri, îngheţ, umiditate sporită, acţiune a mediului agresiv etc.);

materialelor de umplere (de monolitizare şi etanşare a rosturilor).

3. CERCETAREA PEREŢILOR DESPĂRŢITORI

3.1. Construcţia pereţilor despărţitori trebuie determinată prin examinare vizuală exterioară, batere uşoară, sfredelire şi străpungere a găurilor, precum şi prin deschiderea unor locuri.

3.2. La cercetarea pereţilor despărţitori se determină real următoarele:

condiţiile de lucru, structura, materialul şi starea peretelui despărţitor;

stabilitatea, prezenţa şi starea fixărilor peretelui despărţitor de pereţi şi planşee;

deformaţiile, defectele şi deteriorările (inclusiv de la deterioratorii lemnului).

3.3. Stabilitatea pereţilor despărţitori se determină prin calcul şi depinde de condiţiile de lucru, materialul şi starea acestora, dimensiunile elementelor de construcţie şi valorile sarcinilor.

4. CERCETAREA PLANŞEELOR

4.1. La cercetarea planşeelor o atenţie deosebită se acordă:

prezenţei fisurilor în locurile de îmbinare cu alte structuri portante;

prezenţei fisurilor şi coroziunilor, îndeosebi în elementele portante (grinzi, lonjeroane);

stării izolaţiei termice a planşeului podului şi a grinzilor proeminente.

4.2. Cercetarea planşeelor poate fi efectuată prin metode de dezvelire. Dezvelirea se efectuează în cele mai nefavorabile zone (în locurile bazei grinzilor în pereţii exteriori, în zonele sarcinilor şi deteriorării maxime, în grupurile sanitare etc.).

4.3. La cercetarea planşeelor se determină:

schema constructivă, materialele utilizate, sarcinile reale;

dimensiunile geometrice şi secţiunile structurilor, inclusiv adîncimea reazemului grinzilor planşeului;

prezenţa în planşeele din beton armat a armaturii dezvelite şi starea ei;

prezenţa deteriorărilor grinzilor din lemn şi a altor elemente, produse de mucegai, insecte deterioratoare de lemn;

prezenţa înclinărilor, săgeţilor, inclusiv a celor supranormative, dimensiunile lor, urme de umiditate şi scurgeri pe tavane;

prezenţa instabilităţii;

prezenţa, amplasarea, lungimea, lăţimea deschiderii fisurilor pe tavane, defectelor şi deteriorărilor;

rezistenţa materialelor (după caz).

5. CERCETAREA ACOPERIŞURILOR

5.1. La cercetarea acoperişurilor se determină:

dimensiunile principale, structura şi materialul acoperişului;

gradul de înclinare a pantei acoperişului, materialul învelitorii;

starea structurilor portante şi a nodurilor, gradul de afectare de coroziune, mucegai, deterioratori de lemn, umiditatea termoizolantului;

integritatea învelitorii, starea straturilor de protecţie a învelitorii;

corectitudinea şi starea racordului învelitorii la sistemele de evacuare a apei, la elementele de construcţii şi echipamente (puţurile ascensoarelor, ziduri antifoc, parapete, ţevi de fum şi de ventilare, suporturi pentru reţelele de radiodifuziune prin fir şi pilonii pentru antenele colective de televiziune, ţevi de tiraj şi alte elemente, care trec prin acoperiş);

prezenţa ventilării încăperii podului;

prezenţa şi calitatea izolaţiei hidrofuge a elementelor acoperişului (cosoroabelor, lonjeroanelor, căpriorilor) în locurile lor de reazem sau de racordare la pereţii din zidărie.

5.2. Cercetarea acoperişurilor se deosebeşte esenţial, în funcţie de soluţiile lor constructive, materialele utilizate (poduri – la toate clădirile de construcţie veche, preponderent din elemente constructive de lemn, uneori cu etaj mansardă, poduri cu trecere, semitrecere şi fără trecere, fără pod (plate) – ventilabile şi neventilabile din elemente prefabricate din beton armat – la clădirile din blocuri sau panouri mari).

5.3. La cercetarea elementelor portante ale acoperişurilor din lemn trebuie atrasă o atenţie deosebită la:

deteriorarea îmbinărilor, inclusiv a celor metalice, ale elementelor portante din lemn sau din alte materiale;

deteriorarea hidroizolaţiei între cosoroabă şi structurile din lemn sau beton;

săgeata supranormativă a căpriorilor, grinzilor, lonjeroanelor;

deteriorarea lemnului de către mucegai, insecte deterioratoare de lemn;

prezenţa curburii sistemelor de căpriori cu ieşirea lor din plan vertical, atîrnarea centurilor inferioare ale fermelor, încovoierea longitudinală a elementelor de legătură etc.

5.4. La cercetarea structurilor portante ale acoperişurilor din beton armat trebuie atrasă atenţie la:

deteriorarea stratului protector de beton şi coroziunea armaturii dezvelite;

fisuri, ştirbituri ale colţurilor, afectări de coroziune a pieselor înglobate şi a îmbinărilor;

scurgeri cu rugină, salinizări, starea de îmbinare a rosturilor între panouri;

starea fixării elementelor de cornişă pe pereţi sau pe planşee (efectuarea dezvelirilor arbitrare).

5.5. Starea tehnică a acoperişurilor cu pod se determină prin examinare exterioară şi din pod "la lumină". În cazuri aparte, neetanşeităţile (scurgerile) la acoperişuri pot fi determinate prin prezenţa putregaiului, petelor de umiditate sau a zăpezii pe structurile portante şi pe izolaţie termică a planşeului podului.

5.6. La cercetarea acoperişurilor fără pod, locurile de scurgere pot fi identificate prin prezenţa petelor de umiditate şi de culoare mai închisă pe suprafaţa tavanelor etajelor superioare, precum şi prin prezenţa deteriorărilor la învelitoarea acoperişului, neetanşeităţilor la îmbinări, la joncţiuni etc.

6. CERCETAREA TREPTELOR (SCĂRILOR)

6.1. La cercetarea scărilor se determină:

particularităţile constructive şi materialele utilizate;

starea sectoarelor de îmbinare a elementelor, pozării elementelor portante în pereţi, fixării barierelor de protecţie a scărilor;

deformaţiile (săgeţile) structurilor portante;

fisurile şi alte deteriorări ale podestelor scărilor, grinzilor, vangurilor, rampelor, treptelor;

umiditatea elementelor din lemn.

6.2. Toate rampele şi podestele scărilor se supun examinării la partea superioară şi cea inferioară. Pentru stabilirea cauzelor de deformare şi deteriorare a scărilor se efectuează dezveliri (după caz):

la scările din elemente prefabricate din beton armat şi piatră – în locurile de pozare în pereţi a grinzilor podestelor scării, reazemelor rampelor scării;

la scările din beton armat pe vanguri metalice şi la scările din lemn – în locurile de pozare în pereţi a elementelor de sprijin ale vangurilor, podestelor scării şi în nodurile îmbinărilor.

6.3. La cercetarea scărilor de piatră sau beton armat fără vanguri (în consolă) se verifică adîncimea, starea şi rezistenţa pozării scărilor în zidăria pereţilor.

6.4. La cercetarea balcoanelor, logiilor, bovindourilor, copertinelor etc., se determină:

schema de calcul şi materialul structurilor portante;

dimensiunile principale ale elementelor părţilor proeminente (lungimea, lăţimea şi grosimea plăcilor, lungimea şi secţiunea grinzilor consolă, suspensiilor, contrafişelor);

starea mortarului în zidăria cornişelor netencuite, prezenţa şi lăţimea deschiderii fisurilor în cornişele tencuite;

starea îngrădirilor metalice şi a învelitorilor, copertinelor din tablă zincată, prezenţa înclinării părţii superioare a plăcilor de balcon (minim 2%);

starea izolării hidrofuge a balcoanelor şi acoperirii copertinelor.

6.5. Dezvelirile se efectuează (după caz) la balcoane cu deteriorări considerabile, iar în lipsa deteriorărilor – minimum la două balcoane pe fiecare faţadă a clădirii (inclusiv jumătate – la etajul superior). Locurile de dezvelire se determină pornind de la schema de calcul a lucrului construcţiei.

6.6. La dezvelire se determină secţiunile elementelor portante, adîncimea şi starea pozării lor în pereţi, precum şi rezistenţa reală a materialului structurilor portante (după caz).

7. CERCETAREA SISTEMELOR DE ÎNCĂLZIRE

7.1. Cercetarea sistemelor de încălzire se efectuează în timpul funcţionării sistemului.

7.2. Alegerea numărului de apartamente, altor încăperi şi locuri pentru cercetare depinde de perioada de exploatare fără reparaţii (din momentul construcţiei, reconstrucţiei sau reparaţiei capitale), de particularităţile schemei adoptate de încălzire, înălţimea şi complexitatea configuraţiei clădirii. În mod obligatoriu se efectuează cercetarea apartamentelor (încăperilor) la primul etaj, ultimul şi cel mijlociu. Jumătate din numărul apartamentelor alese trebuie să fie la capetele laterale ale clădirii.

7.3. În cazul în care sistemul de încălzire al clădirii se află în exploatare mai mult de 10 ani, trebuie efectuată cercetarea detaliată a sistemului pentru identificarea următoarelor defecte şi deteriorări:

prezenţa şi calitatea izolaţiei termice a ţevilor în încăperile reci;

prezenţa coroziunii ţevilor şi aparatelor de încălzire;

prezenţa pe ţevi a brăţarelor, cîrpiturilor şi a altor urme de reparaţii;

prezenţa scurgerilor sau jeturilor în pereţii sau filetele de îmbinare a ţevilor;

prezenţa îngustării secţiunilor libere în coloane, ramificări şi aparate de încălzire (după caz);

prezenţa şi gradul de umplere a secţiunii libere a ţevilor ca rezultat al depunerilor de calcinare şi coroziune;

prezenţa depunerilor de murdărie şi gunoi în sistem (baraje compacte de gunoi trebuie depistate la hotarul de cădere bruscă a temperaturii ţevii);

dereglarea funcţionării sau ieşirea din funcţiune a uscătoarelor de ştergare;

prezenţa scurgerilor în îmbinările cu nipluri ale aparatelor de încălzire din fontă;

prezenţa dopurilor de aer (în cazul înclinărilor incorecte ale ţevilor sistemelor de distribuire sau ţevilor de ramificare spre aparate);

starea armaturii de închidere şi reglare, aparatelor de contorizare şi reglare.

conectarea coloanelor, sistemelor şi agregatelor de încălzire la reţelele tur-retur din subsol.

7.4. La cercetarea clădirilor din panouri mari, cu sisteme de încălzire cu panouri, neetanşeitatea ţevilor ascunse, identificată prin umezirea panourilor pereţilor şi pereţilor despărţitori, poate să apară în locurile de îmbinare prin sudare a coloanelor (la distanţa de 15-20 cm de la tavan), precum şi în locurile de joncţiune a ţevilor de unire a aparatelor de încălzire cu coloanele. Pentru determinarea locurilor de scurgeri în panourile pereţilor trebuie străbătute redane înguste pe coloane – începînd de la partea inferioară a umezirii, pe ţevile de ramificare – începînd de la partea centrală.

7.5. Numărul coloanelor, de pe care se prelevă probe, trebuie să fie de minimum trei. La cercetarea sistemului cu coloane monolitizate probele pentru cercetare trebuie să fie prelevate în locurile lor de joncţiune cu magistrală din subsol.

7.6. Numărul ţevilor de ramificare de la coloane în secţii diferite şi spre aparate de încălzire diferite, de la care se prelevă probe, trebuie să fie minimum trei.

7.7. La prelevarea şi transportarea probelor trebuie asigurată integritatea completă a depunerilor de coroziune şi calcinare în ţevi.

7.8. Mărimea de îngustare a secţiunii libere a ţevilor, din cauza depunerilor de coroziune şi calcinare, de maximum 30% se consideră admisibilă.

7.9. Mărimea de îngustare a secţiunii libere a convectoarelor (cu condiţia reducerii admisibile a schimbului de căldură în aparatele de încălzire) de maximum 19% se consideră admisibilă.

8. CERCETAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE ŞI SCURGERE INTERNĂ

8.1. Cercetarea sistemelor de canalizare şi scurgere internă trebuie efectuată în regimul de funcţionare a sistemelor.

8.2. La cercetarea sistemelor de canalizare şi scurgere internă trebuie stabilite:

materialul ţevilor şi diametrele lor;

numărul deversoarelor de canalizare şi scurgeri de apă;

tipul scurgerilor de apă (închis – canalizare pluvială sau canalizare comună, deschis – jgheab lîngă clădire);

starea izolaţiei termice a ţevilor, care trec prin încăperi neîncălzite;

prezenţa scurgerilor;

fisurile şi alte deteriorări ale conductelor;

prezenţa pe ţevi a cîrpiturilor şi brăţărilor, urmelor de reparaţii;

starea îmbinărilor de ţevi.

Anexa nr.2

la Regulamentul privind inventarierea tehnică

şi paşaportizarea blocurilor locative construite

CARTEA TEHNICĂ A CLĂDIRII

(machetă)

Destinaţia

Destinaţia

Destinaţia

Starea tehnică a elementelor constructive

Starea tehnică a sistemelor de reţele tehnico-edilitare

Starea tehnică a reţelelor de comunicaţii electronice din clădiri*

* Notă: Informaţia identificată va fi prezentată de către administratorul blocului locativ către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, în scopul stabilirii unui inventar pe sectorul reglementat.

Starea tehnică a clădirii

100

În cazul uzurii fizice

13.

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________________

Data examinării _________________________

Executant

_________________________

(funcţia, numele, prenumele)

_________________________

"___" _____________ 20_____.

Administrator

_______________________

(funcţia, numele, prenumele)

 ________________________

"___" ____________ 20 _____.

NOTE:

1. Semnăturile conducătorilor se autentifică prin ştampila organizaţiei "Executantului" şi "Administratorului" clădirii.

2. Fişa tehnică a clădirii se păstrează pe parcursul întregii perioade de exploatare (pînă la demolare).

3. Modificările în fişa tehnică, referitoare la starea tehnică a elementelor constructive şi alimentare edilitară, pot fi incluse numai după executarea următoarei examinări.

4. Celelalte modificări le poate include "Administratorul" clădirii.