113/07.02.2013 Hotărîre cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Planului naţional de acţiuni în

domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015

nr. 113  din  07.02.2013

 (în vigoare 15.02.2013) 

Monitorul Oficial nr.31-35 art.158 din 15.02.2013

* * *

În temeiul art.9, 17, 18, 19 ale Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.155-158, art.545) şi al art.3 al Hotărîrii Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.197-202, art.914), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015 (se anexează).

2. Consiliile raionale şi cele municipale, Adunarea Populară a Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, în parteneriat cu Agenţia pentru Eficienţă Energetică şi în temeiul prevederilor sus-numitului Plan, pînă la finele anului 2013, vor asigura elaborarea, coordonarea şi aprobarea programelor şi planurilor de acţiuni proprii în domeniul eficienţei energetice.

3. Monitorizarea implementării Planului naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015 se pune în sarcina Agenţiei pentru Eficienţă Energetică.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

Aprobat

prin Hotărîrea Guvernului

nr.113 din 7 februarie 2013

PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNI

în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015

TITLUL I

CONTEXTUL GENERAL AL PLANULUI NAŢIONAL

DE ACŢIUNI ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE

Capitolul 1

SUMARUL PLANULUI NAŢIONAL DE ACŢIUNI

ÎN DOMENIUL EFICIENŢEI ENERGETICE

1. Planul naţional de acţiuni în domeniul eficienţei energetice pentru anii 2013-2015 (în continuare – Plan naţional) este elaborat de către Agenţia pentru Eficienţă Energetică în colaborare cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, care acordă asistenţa necesară în limitele competenţelor funcţionale. Prezentul Plan naţional vine în implementarea art.17 al Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică şi a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011 “Cu privire la Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020”.

2. Planul naţional este elaborat în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu, angajamentele Republicii Moldova care reies din calitatea sa de membru la Tratatul Comunităţii Energetice, prevederile Legii nr.117-XVIII din 23 decembrie 2009 pentru aderarea Republicii Moldova la Tratatul de constituire a Comunităţii Energetice, precum şi ţinînd cont de recomandările Comisiei Europene cu privire la ghidul şi formularul pentru elaborarea celui de-al doilea Plan naţional.

3. Scopul prezentului Plan naţional se referă exclusiv la eficientizarea consumului de energie şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

4. Obiectivul Planului naţional este reducerea consumului de energie finală în toate sectoarele economiei naţionale cu 428 ktep, precum şi reducerea emisiilor cu 962848 tone CO₂ în perioada 2013-2015.

5. Similar statelor membre UE, care şi-au propus un obiectiv intermediar de 9% – economii de energie din consumul de energie final, cuprinzînd perioada 2008-2016, Republica Moldova şi-a stabilit obiectivul intermediar de economisire a energiei în mărime de 9%, raportat la anul de bază 2009, care va fi atins spre anul 2016.

6. În ţările UE sînt prevăzute trei etape pentru atingerea obiectivul de economisire a energiei. În Republica Moldova aceste obiective vor fi atinse în patru etape, reflectate în 5 acte normative, după cum reiese din tabelul 1.

7. Prezentul Plan de acţiuni stabileşte un set de măsuri a căror implementare va conduce la economisirea resurselor energetice în diferite sectoare ale economiei naţionale, la micşorarea importului de gaze naturale, combustibili lichizi (benzină, motorină şi gaze lichefiate), precum şi a importului de energie electrică. Sectorul public va fi considerat în continuare unul principal, demonstrînd un rol exemplar. Dată fiind situaţia specifică a Republicii Moldova, Planul naţional acordă o atenţie sporită sectorului transformărilor energetice, care trebuie să facă faţă principalelor provocări la nivel naţional şi global, cum ar fi preţurile excesive pentru energie şi resursele energetice, securitatea alimentării cu energie, creşterea competitivităţii economice şi reducerea impactului asupra mediului.

8. La elaborarea Planului naţional s-a ţinut cont de următoarele:

a) evoluţia consumurilor de resurse energetice şi energie în sectoarele economiei naţionale;

b) analiza barierelor în promovarea eficienţei energetice;

c) realizările Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010;

d) obligaţiile Republicii Moldova, care rezultă din calitatea de membru al Tratatului Comunităţii Energetice;

e) sursele de acoperire şi instrumentele financiare disponibile în ţară;

f) situaţia economică şi socială în Republica Moldova;

g) rezultatele primelor planuri naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice ale ţărilor Uniunii Europene.

9. La elaborarea prezentului Plan naţional s-a ţinut cont de concluziile şi recomandările raportului de evaluare a Planului de acţiuni pentru eficienţă energetică, prezentat în şedinţa din 15 decembrie 2010 a Parlamentului European. Raportul în cauză conţine un set de propuneri privind revizuirea Planului, inclusiv:

a) promovarea auditului şi a managementului energetic;

b) elaborarea cadrului normativ pentru încheierea acordurilor voluntare;

c) crearea condiţiilor benefice pentru dezvoltarea societăţilor de servicii energetice;

d) introducerea certificatelor de performanţă energetică a clădirilor;

e) crearea de ghişee unice pentru acordarea de consultanţă şi asistenţă tuturor consumatorilor;

f) evidenţa şi monitorizarea continuă a tuturor resurselor de energie;

g) prevederea stimulentelor financiare pentru sprijinirea claselor înalte de eficienţă energetică etc.

10. În pofida crizei economice, precum şi a lipsei de investiţii în sectoarele economiei naţionale, Programul naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 şi-a atins obiectivul strategic în domeniul eficientizării consumului energetic prin dublarea Produsului Intern Brut, cu creşterea consumului de energie şi a resurselor energetice cu 20% faţă de anul 2002. În perioada 2008-2009, din cauza crizei economico-financiare, PIB-ul a înregistrat un declin de 3,9%, iar începînd cu anul 2010, acesta a demonstrat semne de revigorare economică printr-o creştere cu 18,9%, sau 11,455 mld.lei în preţuri comparabile.

11. Principalele obiective ale Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 au fost restabilirea furnizărilor de energie electrică, prevenirea colapsului continuu al sectorului termoenergetic, creşterea consumului de gaze naturale prin substituirea consumului de cărbune etc. Recent, abordarea dezvoltării durabile a economiei naţionale a fost modificată. Prezentul Plan naţional stabileşte obiective care se referă exclusiv la eficientizarea consumului de energie şi la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Această abordare prevede implementarea managementului energetic în sectoarele economiei naţionale, punînd în evidenţă performanţa tehnologiilor şi necesitatea schimbării comportamentului consumatorului pentru creşterea eficienţei energetice. Astfel, prin prezentul Plan naţional, Republica Moldova îşi asumă angajamentul de a reduce consumul de energie finală în toate sectoarele economiei naţionale cu aproximativ 1,8 puncte procentuale (p.p.) anual în perioada 2013-2015 faţă de anul de referinţă 2009.

12. Rezultatele anticipate al prezentului Plan naţional sînt:

a) economii de energie – 428 kilotone echivalent petrol (ktep) spre anul 2015, cu reducerea emisiilor cu efect de seră cu 962848 tone CO₂;

b) economii de energie – 867 ktep spre anul 2016, cu reducerea emisiilor cu efect de seră cu 1951294 tone CO₂.

13. Planul naţional urmăreşte crearea condiţiilor de bază – elaborarea cadrului legislativ şi normativ, precum şi introducerea instrumentelor necesare pentru stimularea consumului eficient de energie în toate sectoarele economiei naţionale.

14. În tabelul 2 este prezentată evaluarea economiilor de energie pentru fiecare sector al economiei naţionale care cade sub incidenţa Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficienţa energetică, efectuată cu aplicarea metodei de abordare “Top-Down” (“de sus în jos”), prevăzută în Directiva privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice 2006/32/CE.

15. Majoritatea economiilor vor fi realizate datorită atît creării condiţiilor de dezvoltare, cît şi introducerii serviciilor energetice pe piaţă, creării fondurilor dedicate şi a liniilor de creditare suplimentare pentru aceste sectoare. Astfel, pentru realizarea prezentului Plan naţional au fost consolidate eforturi financiare interne şi externe, inclusiv:

a) linia de creditare pentru companiile mici şi mijlocii şi Linia de finanţare pentru eficienţa energetică în Moldova (MoSEEF) II, în valoare totală de 352 mil.lei (22 mil.euro);

b) linia de creditare pentru sectorul rezidenţial – Linia de creditare pentru sectorul rezidenţial (MoREEF), în valoare totală de 560 mil.lei (35 mil.euro);

c) Fondul pentru eficienţă energetică în valoare totală de 520107,6 mii lei pe durata Planului naţional, sursele provenind din suportul bugetar direct pentru sectorul energetic;

d) suportul bugetar pentru sectorul energetic acordat de către Delegaţia Uniunii Europene, în valoare aproximativă de 640 mil.lei (40 mil.euro);

e) asistenţa tehnică acordată de către Delegaţia UE pentru implementarea matricei de politici la suportul bugetar pentru sectorul energetic, în valoare totală de 35,2 mil.lei (2,2 mil.euro);

f) asistenţa tehnică din Fondul Global de Mediu pentru suportul creşterii eficienţei energetice în sectorul industrial, în valoare totală de 12,8 mil.lei (0,8 mil.euro) etc.

Capitolul 2

CONTEXTUL NAŢIONAL PENTRU EFICIENŢA ENERGETICĂ

Secţiunea 1

Situaţia economică

16. Pe parcursul anului 2011, economia Republicii Moldova a fost în continuă ascensiune. Creşterea economică a determinat, în mare parte, sporirea consumului de energie, acesta fiind generat de majorarea veniturilor populaţiei. Cele mai accentuate ritmuri de creştere s-au înregistrat în comerţul exterior şi transporturi. Investiţiile în diferite sectoare ale economiei naţionale, de asemenea, s-au majorat. Tendinţele pozitive înregistrate în economie au determinat diminuarea şomajului. Cu toate acestea, nivelul de sărăcie la nivel de ţară este încă înalt, demonstrînd în ultimul timp o tendinţă de descreştere de la 26% în 2001 la 21,9% în 2010.

17. Pe de o parte, politicile promovate au declanşat, pe lîngă necesitatea asigurării creşterii economice, schimbări în structura şi factorii de creştere a PIB-ului. Astfel, în perioada 2000-2010, PIB-ul a înregistrat o creştere medie de 5,1% anual. În unele perioade au fost înregistrate rate de creştere mai înalte: 7,1% în 2000-2004 şi 5,2% în 2005-2008.

18. Pe de altă parte, începînd cu anul 2001, intensitatea energetică se manifestă printr-o descreştere continuă, înregistrînd aproximativ 12,5% anual (conform preţurilor anului 2012). Principalul factor de influenţă îl constituie discrepanţa dintre creşterea preţurilor la resursele energetice de import şi creşterea mai lentă a veniturilor populaţiei şi ale agenţilor economici, ceea ce a determinat optimizarea consumului de energie.

Secţiunea a 2-a

Contextul strategic

19. Viziunea strategică a Guvernului pe termen mediu şi lung este îmbinarea inteligentă dintre dezvoltarea economică accelerată şi protecţia mediului înconjurător, în conformitate cu standardele europene.

20. Complexul energetic este o ramură de bază a economiei naţionale şi îndeplineşte un rol important în implementarea cu succes a programelor de dezvoltare a economiei, precum şi în menţinerea stabilităţii sociale. Astfel, complexul energetic a Republicii Moldova, conform Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020”, aprobate prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012, are ca obiectiv principal asigurarea cu energie calitativă, la preţuri rezonabile, a tuturor consumatorilor din ţară şi realizarea conceptului de dezvoltare durabilă a economiei naţionale. Obiectivul în cauză va fi atins pe baza principiului de competitivitate şi a unei pieţe energetice liberalizate.

21. Printre obiectivele strategice de dezvoltare, pe termen lung, conform Strategiei naţionale de dezvoltare “Moldova 2020” se regăsesc:

a) sporirea investiţiilor publice în infrastructura de drumuri naţionale şi locale, în scopul diminuării cheltuielilor de transport şi sporirii vitezei de acces;

b) ameliorarea climatului de afaceri prin optimizarea cadrului de reglementare şi prin aplicarea tehnologiilor informaţionale în serviciile publice destinate mediului de afaceri şi cetăţenilor;

c) diminuarea consumului de energie prin sporirea eficienţei energetice şi utilizarea surselor de energie regenerabilă etc.

22. În vederea reducerii dependenţei de importul de resurse energetice şi a impactului sectorului energetic asupra schimbărilor climatice, Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, care serveşte drept punct de pornire pentru prezentul Plan naţional, urmăreşte atingerea următoarelor obiective, raportate la anul de bază 2009:

a) eficientizarea consumului global de energie primară cu 20% pînă în anul 2020;

b) reducerea cu cel puţin 25%, pînă în anul 2020, a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu anul de bază 1990.

23. Îmbunătăţirea eficienţei energetice în diferite sectoare ale economiei va face posibilă exploatarea potenţialului economiilor de energie, într-un mod eficient din punct de vedere economic. Setul de măsuri propuse în politicile naţionale au ca scop crearea de beneficii substanţiale pentru fiecare sector al economie naţionale, inclusiv:

a) sectorul transformărilor energetice, incluzînd totalitatea activităţilor aferente: producerea energiei electrice şi a energiei termice, transportul şi distribuţia energiei electrice, termice şi a gazelor naturale, precum şi consumul final al tuturor tipurilor de resurse energetice;

b) sectorul industriei;

c) sectorul construcţiilor;

d) sectorul transportului;

e) sectorul public.

24. Documentele de politici aprobate în domeniul eficienţei energetice reflectă cadrul conceptual şi direcţiile de dezvoltare a sectorului energetic şi a componentelor sale indispensabile.

25. Principalul act ce ţine de domeniul vizat este Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011.

Secţiunea a 3-a

Consumul de energie

26. În perioada implementării Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010, consumul energetic per ansamblu a crescut cu 26,16%, ceea ce constituie 457 ktep. Cea mai mare creştere a înregistrat-o sectorul transportului – cu 21,3% faţă de anul 2001 şi cu 22,1% faţă de anul 2003. Sectorul agricol a suferit o descreştere cu aproximativ 66,7% faţă de anul 2001 şi cu 41,7% faţă de anul 2003 (vezi tabelul 3).

Secţiunea a 4-a

Cadrul instituţional pentru implementarea Planului naţional

27. În perioada 2001-2010, cadrul instituţional din domeniul energetic a suferit schimbări esenţiale. Ministerul Energeticii a fost lichidat, iar atribuţiile privind politicile energetice ale statului au trecut în subordinea Ministerului Industriei şi Infrastructurii. Ulterior, după lichidarea acestuia din urmă, direcţiile responsabile de sectorul energetic au trecut în subordinea Ministerului Economiei.

28. Agenţia Naţională pentru Conservarea Energiei, ca organ abilitat în domeniul conservării energiei, fiind la autogestiune, nu a făcut faţă provocărilor financiare şi la sfîrşitul anului 2006 a fost supusă reorganizării, conform Hotărîrii Guvernului nr.1452 din 21 decembrie 2006 “Cu privire la activitatea Agenţiei Naţionale pentru Conservarea Energiei”.

29. Deoarece eficienţa energetică nu reprezintă un sector aparte, în scopul promovării şi implementării politicilor în domeniul eficienţei energetice şi a valorificării surselor energetice regenerabile în toate sectoriale economiei naţionale, Guvernul, ca urmare a reorganizării Agenţiei Naţionale pentru Conservarea Energiei, a instituit Agenţia pentru Eficienţă Energetică. Astfel, odată cu adoptarea Legii energiei regenerabile nr.160-XVI din 12 iulie 2007, apare prima menţiune a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică, aceasta fiind însă creată abia la sfîrşitul anului 2010, prin Hotărîrea Guvernului nr.1173 din 21 decembrie 2010, în temeiul art.8 al Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică.

30. Instituţiile publice naţionale responsabile de implementarea cu succes a prezentului Plan naţional şi obţinerea rezultatelor aşteptate conform obiectivului general sînt prezentate în tabelul 4.

31. Succesul implementării prezentului Plan naţional va depinde, în mare măsură, de antrenarea autorităţilor administraţiei publice locale, care sînt încurajate să demonstreze un angajament exemplar în realizarea economiilor de energie. Alţi actori principali în acest exerciţiu sînt primăriile localităţilor din Republica Moldova care au semnat deja Convenţia Primarilor din Europa, asumîndu-şi responsabilitatea elaborării şi implementării Planurilor de acţiuni privind energia durabilă pînă în anul 2020.

Capitolul 3

REVIZUIREA OBIECTIVELOR DE ECONOMIE A ENERGIEI ŞI REALIZĂRILE

PROGRAMULUI NAŢIONAL DE CONSERVARE A ENERGIEI

PENTRU ANII 2003-2010

32. Programul naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 prevedea obiectivul strategic în domeniul eficientizării consumului de energie prin dublarea PIB-ului, cu creşterea consumului de energie şi resurse energetice cu 20% faţă de anul 2002.

33. Obiectivele specifice ale Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 au constituit:

a) sectorul energetic – 17,5 ktep anual, sau 18%;

b) sectorul industrial – 8,05 ktep anual, sau 53%;

c) sectorul agricol – 6,3 ktep anual, sau 56%;

d) sectorul construcţiilor – 3,13 ktep anual, sau 5%;

e) sectorul transporturilor – 5,52 ktep anual, sau 22%;

f) alte sectoare (public, servicii comunale, comerţ) – 3,5 ktep anual, sau 5%.

34. Cumulativ, programul urma să realizeze o economie anuală de 43,4 ktep, sau 18% din consumul anului de referinţă 2002.

35. În urma analizei balanţei energetice pentru perioada 2003-2010 s-a constatat că:

a) rata de creştere a PIB-ului a constituit:

1) în preţuri curente – 13,79% anual;

2) în preţuri comparabile – 14,38% anual;

b) rata de creştere a consumului de energie şi resurse energetice a reprezentat 0,36% anual.

36. Pînă în anul 2010, PIB-ul a crescut cu 277%, sau de aproximativ 2,8 ori, comparativ cu anul 2003, iar intensitatea energetică (tep /1000 lei moldoveneşti) a scăzut cu aproximativ 57% în 2010 faţă de anul 2003. În acelaşi timp, consumul pe durata Programului a crescut cu aproximativ 15,7%.

37. În concluzie, obiectivul strategic al Programului naţional de conservare a energiei pentru anii 2003-2010 privind dublarea PIB-ului a fost realizat în proporţie de 138,5%, iar obiectivul de creştere a consumului (prestabilit 20% în anul 2003) a fost realizat în proporţie de 127,4%.

TITLUL II

ECONOMII DE ENERGIE PRIMARĂ

38. Prezentul titlu cuprinde o descriere succintă a strategiilor şi politicilor naţionale sub aspectul obiectivelor şi tendinţelor de economisire a energiei primare. De asemenea, face referinţă la strategiile şi politicile din alte sectoare care au un impact semnificativ asupra consumului de energie primară.

Capitolul 1

OBIECTIVELE CE SE REFERĂ LA ENERGIA PRIMARĂ ŞI

EVOLUŢIA CONSUMULUI DE ENERGIE PRIMARĂ

39. Republica Moldova a adoptat multiple strategii şi politici care, direct sau indirect, influenţează performanţa sectorului energetic. La baza deciziilor politice curente ale Guvernului, orientate spre alimentarea cu energie a consumatorilor în condiţii de siguranţă, la preţuri minime şi cu respectarea cerinţelor de protecţie a mediului ambiant, stau evoluţia consumului de energie şi prognozele privind evoluţia consumului de energie şi a resurselor energetice.

40. Evoluţia producerii de energie şi importurile de combustibili au demonstrat în ultimii ani următoarele tendinţe:

a) generarea energiei electrice a crescut în anul 2010 cu cca 3% faţă de 2009 – de la 89 pînă la 91 ktep şi s-a redus cu 15,3% faţă de anul 2001. Procurările de energie electrică de asemenea indică o descreştere în anul 2011 (343,5 ktep) de cca 25% faţă de anul 2001 (274,75 ktep);

b) producerea energiei termice s-a redus în anul 2010 (287,4 ktep) cu cca 13% faţă de 2001 (329,8 ktep);

c) volumul gazelor naturale procurate în anul 2010 (960 ktep) a crescut cu cca 3% faţă de anul 2001 (934,5 ktep);

d) volumul combustibililor fosili solizi şi lichizi procuraţi în anul 2010 (1367 ktep) a crescut cu 125,2% faţă de anul 2001 (607 ktep).

41. Analiza consumului de resurse energetice şi energie este utilă pentru prognoza şi elaborarea planurilor şi a strategiilor de dezvoltare a sectorului energetic. În continuare sînt descrise cele mai relevante planuri, programe şi strategii.

Secţiunea 1

Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2012-2015

42. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.289 din 7 mai 2012, Planul trasează obiectivele generale pentru sectorul infrastructurii şi transportului, inclusiv pentru sectorul energetic:

a) asigurarea securităţii energetice şi promovarea eficienţei energetice în toate sectoarele economiei naţionale;

b) creşterea eficienţei energetice în medie cu 1,8-2% anual;

c) dezvoltarea sectorului construcţiilor şi promovarea tehnologiilor moderne în domeniu.

43. Obiectivele specifice ale Guvernului cu referinţă la sectorul energetic includ:

a) promovarea conservării energiei:

1) realizarea a 10 auditări energetice pentru clădirile publice;

2) eliberarea certificatelor de performanţă energetică în trimestrul IV al anului 2012;

3) reabilitarea a 300 de blocuri locative în trimestrul IV al anului 2014; adoptarea standardelor europene şi internaţionale în domeniul performanţei energetice a clădirilor în trimestrul II al anului 2013;

b) crearea infrastructurii necesare în domeniul performanţei energetice a clădirilor către trimestrul IV al anului 2014, inclusiv:

1) elaborarea programului electronic pentru calcularea performanţei energetice a clădirilor;

2) crearea sistemului electronic de înregistrare centralizată a certificatelor de performanţă energetică a clădirilor;

3) crearea paginii web în domeniul performanţei energetice a clădirilor pentru înregistrarea şi difuzarea informaţiilor publice;

c) implementarea a 40 de proiecte de promovare a eficienţei energetice şi de valorificare a surselor de energie regenerabilă în şcoli, grădiniţe, spitale şi alte clădiri de menire socială în trimestrul IV al anului 2012;

d) elaborarea regulamentelor privind etichetarea energetică a produselor cu impact energetic în trimestrul IV al anului 2013 şi desfăşurarea campaniei informaţionale aferente;

e) asigurarea viabilităţii şi posibilităţii de dezvoltare a sistemului termoenergetic prin restructurarea economică, instituţională şi tehnică a acestuia pînă la sfîrşitul trimestrului IV al anului 2013:

1) finalizarea studiului privind necesităţile investiţionale pe termen scurt şi lung pentru sectorul termoenergetic din mun.Chişinău;

2) elaborarea şi aprobarea proiectului de lege cu privire la energia termică;

3) modificarea Regulamentului cu privire la furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.434 din 9 aprilie 1998;

f) sporirea eficienţei energetice în toate domeniile economiei naţionale:

1) elaborarea legislaţiei secundare pentru punerea în aplicare a Legii nr.142-XVII din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică:

2) crearea bazei informaţionale în domeniul eficienţei energetice şi a surselor de energie regenerabilă;

3) dezvoltarea unui sistem de monitorizare şi evaluare a eficienţei energetice;

g) elaborarea strategiei de dezvoltare a sectorului construcţiilor;

h) susţinerea producerii materialelor de construcţie în conformitate cu standardele europene, inclusiv crearea şi dotarea tehnică a laboratoarelor de încercări pentru evaluarea conformităţii produselor de construcţii, pînă la trimestrul III al anului 2015;

i) facilitarea implementării inovaţiilor şi tehnologiilor noi în construcţii, prin reformarea sistemului de reglementare tehnică a construcţiilor şi implementarea standardelor de performanţă în construcţii:

1) elaborarea programului de reformă a sistemului de documente normative în construcţii pînă în trimestrul II al anului 2013;

2) adoptarea şi implementarea euro-codurilor pînă în trimestrul IV al anului 2014 (100% din euro-coduri adoptate);

3) adoptarea standardelor internaţionale în domeniul construcţiilor pînă în trimestrul IV al anului 2014 (aproximativ 50% din standardele relevante adoptate).

44. Reducerea intensităţii energetice şi a consumului de energie în toate sectoarele economiei naţionale constituie sarcini importante ale prezentului Plan naţional. Măsurile de bază propuse în acest scop sînt planificarea şi crearea cadrului legal: elaborarea legislaţiei secundare de punere în aplicare a Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică în trimestrul I al anului 2013.

Secţiunea a 2-a

Strategia naţională de dezvoltare “Moldova 2020”

45. Aprobată prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012, Strategia declară intenţia Guvernului de a crea pînă în anul 2020 un complex energetic competitiv şi eficient, care va asigura toţi consumatorii cu resurse energetice calitative, în mod accesibil şi fiabil.

46. Unul dintre cele şapte obiective se referă la sectorul energetic – “Energie: furnizată sigur, utilizată eficient”. Acest obiectiv se referă exclusiv la reducerea dependenţei de importurile resurselor energetice şi consolidarea securităţii energetice, asigurate prin sporirea eficienţei energetice, creşterea nivelului de utilizare a surselor de energie regenerabilă, dezvoltarea interconexiunilor de transportare a resurselor energetice şi integrarea Republicii Moldova în sistemul energetic european. Strategia pune accent pe optimizarea mix-ului energetic şi crearea noilor capacităţi de generare a energiei şi valorificarea surselor de energie regenerabile.

47. Eficienţa energetică ocupă un loc esenţial în Strategie. Aceasta, în continuare, propune diminuarea intensităţii energetice în sectorul rezidenţial, industrial, transport şi agricultură şi modernizarea sistemului energetic la nivel de producere, transport şi distribuţie. Un alt obiectiv stabilit în Strategie constituie reducerea consumului de energie în clădiri şi atingerea ponderii de 10% de clădiri renovate pînă în anul 2020.

Secţiunea a 3-a

Concepţia privind renovarea sistemului republican

de alimentare cu căldură

48. Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.189 din 20 februarie 2003, Concepţia a avut drept scop crearea opţiunilor alternative de alimentare cu căldură, cu antrenarea şi încurajarea participării sectorului privat şi sensibilizarea consumătorilor finali privind necesitatea achitării serviciilor de alimentare cu căldură.

49. Concepţia propune, de asemenea, reabilitarea termică a clădirilor prin optimizarea soluţiilor spaţial-arhitecturale şi constructive ale acestora, implementarea sistemelor de încălzire cu potenţial redus şi utilizarea surselor de căldură cu potenţial redus (pompe de căldură). Majoritatea acţiunilor prevăzute nu au avut surse financiare de acoperire şi, prin urmare, această Concepţie nu a fost realizată.

Secţiunea a 4-a

Conceptul cu privire la restructurarea corporativă, instituţională şi financiară

a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun.Chişinău

50. Aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.983 din 22 decembrie 2011, Conceptul prevede planul restructurării sectorului termoenergetic din localitatea vizată. Deşi Conceptul se limitează la o un singur teritoriu administrativ, soluţionarea problemei va afecta întregul sector energetic al Republicii Moldova, dat fiind că energia electrică produsă la SA “CET-1” şi SA “CET-2” reprezintă o cotă considerabilă din energia electrică produsă în ţară. Astfel, Conceptul se referă la principalele entităţi responsabile de alimentarea cu energie termică: SA “Termocom”, SA “CET-1” şi SA “CET-2”. În 2010, aproximativ 76% din volumul necesar de energie termică al SA “Termocom” a fost achiziţionat de la cele două centrale de cogenerare SA “CET-1” (13%) şi SA “CET-2” (63%). Restul (24%) a fost produs de către cele 19 centrale termice ale SA “Termocom”. Dată fiind lipsa investiţiilor necesare în reţele în ultimii 20 de ani, pierderile au constituit cca 22,1% în anul 2010.

51. Obiectivul de bază al Conceptului este ameliorarea fiabilităţii şi accesibilităţii financiare pe termen lung privind aprovizionarea cu energie termică şi electrică. Acesta presupune:

a) perfecţionarea cadrului legal al activităţii sectorului;

b) reforma financiară, inclusiv prin reglementarea datoriilor existente;

c) reforma corporativă şi instituţională a întreprinderilor din sector;

d) eficientizarea funcţionării întreprinderilor din punct de vedere tehnic şi tehnologic.

52. Conceptul menţionează necesitatea reabilitării termice a clădirilor, inclusiv prin înlocuirea ferestrelor, optimizarea soluţiilor spaţial-arhitecturale şi constructive ale clădirilor; modernizarea sistemelor inginereşti interne de aprovizionare cu energie termică; instalarea contoarelor de energie termică (repartizatoare ale costului) şi facturarea în baza consumului real de energie termică.

53. Realizarea măsurilor privind reabilitarea şi modernizarea reţelelor termice presupune reducerea pierderilor de la 22,1% în anul 2010 la 16,7% pînă în anul 2020.

Secţiunea a 5-a

Strategia de cheltuieli bugetare pe termen mediu şi lung

54. În anul 2012 a fost aprobată prima dată Strategia sectorială de cheltuieli în sectorul energetic, constituind un capitol separat în Cadrul bugetar pe termen mediu.

55. Volumul finanţărilor pentru complexul combustibil şi energie din bugetul public naţional a constituit 0,9% din PIB în 2005 şi doar 0,1% în 2011. Cea mai mare investiţie a statului a fost Programului naţional de gazificare, implementat în perioada 2004-2007. Dată fiind importanţa sectorului energetic pentru economia naţională, Guvernul şi-a propus elaborarea proiectului Strategiei sectoriale de cheltuieli în domeniul energetic pentru anii 2013-2015 cu următoarele subprograme (tabelul 5):

a) dezvoltarea sectorului electric;

b) dezvoltarea sectorului termoenergetic;

c) dezvoltarea sistemului naţional de aprovizionare cu gaze naturale;

d) creşterea eficienţei energetice şi valorificarea surselor regenerabile de energie;

e) consolidarea capacităţilor de elaborare şi implementare a politicilor în sectorul energetic.

56. Pentru fiecare subsector, următoarele măsuri au fost considerate prioritare:

a) sporirea eficienţei energetice şi valorificarea surselor de energie regenerabilă prin promovarea proiectelor de investiţii concrete;

b) dezvoltarea interconexiunilor de transportare a resurselor energetice şi integrarea în sistemul energetic european;

c) modernizarea sistemului energetic (producere, transport, distribuţie, consum).

57. În total, proiectul Strategiei de cheltuieli în sectorul energetic pentru anii 2013 – 2015 prevede un buget total de 1635564,8 mii lei, distribuiţi pe ani după cum urmează:

a) 2013 – 344887,6 mii lei;

b) 2014 – 626396,8 mii lei;

c) 2015 – 664280,4 mii lei.

Secţiunea a 6-a

Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020

58. Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011, stabileşte obiectivul naţional de eficientizare a consumului global de energie primară cu 20% pînă în anul 2020 şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 25% faţă de anul 1990. O atenţie sporită este acordată sectorului transformărilor energetice, ale cărui obiective specifice sînt următoarele:

a) promovarea producerii energiei electrice în regim de cogenerare, ca fiind mai eficientă decît producerea energiei electrice şi a energiei termice în mod separat. Randamentul global al centralelor electrice de termoficare noi, cu ciclu combinat, nu va fi mai mic de 80%, iar randamentul electric – 45-50%;

b) reducerea pierderilor în reţelele electrice de distribuţie de la 13% în 2011 la 7-10% în 2020, fapt care impune o reducere anuală a pierderilor de 0,52%-0,82%;

c) contorizarea consumului de gaze naturale la nivel de 100% pînă în anul 2020;

d) dezvoltarea reţelelor de distribuţie a energiei termice conform unui plan elaborat de Guvern;

e) finalizarea, pînă în anul 2016, a instalării echipamentelor de măsurare a energiei termice pentru 100% de clădiri din Republica Moldova;

f) introducerea mecanismelor de finanţare a instalaţiilor de încălzire, răcire şi preparare a apei calde menajere în baza energiei regenerabile etc.

59. Sectorul energetic este abordat în toate strategiile importante ale ţării. Principalele activităţi ce ţin de energia primară, care are impact direct asupra eficienţei energetice, constituie:

a) crearea mix-ului energetic optim;

b) creşterea ponderii energiei regenerabile în balanţa energetică;

c) diminuarea intensităţii energetice şi reducerea pierderilor în sistemul de transport al energiei electrice şi termice;

d) restructurarea şi modernizarea centralelor electrice cu termoficare;

e) reducerea pierderilor de energie în reţelele de transport şi distribuţie;

f) optimizarea capacităţilor existente de producere a energiei termice;

g) promovarea cogenerării de eficienţă înaltă etc.

60. Există un număr crescînd de factori care pot influenţa implementarea cu succes a obiectivelor trasate în strategiile enumerate mai sus, precum şi riscuri care ar putea compromite realizarea obiectivelor, cum ar fi:

a) criza economico-financiară;

b) evoluţia PIB-ului;

c) reticenţa sistemului bancar de a credita proiectele energetice;

d) insuficienţa personalului la nivel instituţional;

e) managementul necorespunzător cerinţelor pieţei;

f) puterea scăzută de cumpărare a consumatorilor;

g) lipsa mecanismelor de sprijin sau existenţa unor mecanisme nelucrative etc.

Capitolul 2

MĂSURI PENTRU ECONOMISIREA ENERGIEI PRIMARE

Secţiunea 1

Măsurile de economisire a energiei la etapa de generare a acesteia

61. Energia electrică se produce în centralele electrice cu termoficare, centralele hidroelectrice şi alte instalaţii. Atît producerea energiei electrice, cît şi a celei termice a suportat schimbări considerabile pe parcursul ultimilor ani.

62. În acelaşi timp, consumul specific de combustibil pentru generarea energiei la centralele electrice cu termoficare şi centralele termice a demonstrat o descreştere. Aceasta se datorează creşterii ponderii energiei termice produse, care a influenţat pozitiv eficienţa producerii de energie per ansamblu (vezi tabelul 6).

63. Cererea fluctuantă de energie termică a impus CET-urile să genereze energie termică în mod ineficient, fapt care a influenţat descreşterea producerii energiei electrice, avînd un impact negativ asupra securităţii alimentării cu energie a ţării.

64. Pornind de la situaţia creată, precum şi de la planurile Republicii Moldova în sectorul transformărilor energetice, prezentul Plan naţional propune următoarele măsuri specifice de îmbunătăţire a eficienţei energetice la etapa de generare, de transport, de distribuţie şi de furnizare:

a) crearea cadrului legal şi normativ, inclusiv:

1) aprobarea proiectului de lege cu privire la energia termică (2013);

2) transpunerea directivei europene privind cogenerarea;

3) elaborarea cadrului secundar privind cogenerarea;

4) actualizarea Hotărîrii Guvernului nr.189 din 20 februarie 2003 “Despre aprobarea Concepţiei privind renovarea sistemului republican de alimentare cu căldură”, elaborarea şi aprobarea planului de modernizare a centralelor termice în centrale electrice cu cogenerare;

5) introducerea schemelor de sprijin pentru producerea energiei în mod de cogenerare;

6) implementarea Hotărîrii Guvernului nr.983 din 22 decembrie 2011 “Cu privire la restructurarea corporativă, instituţională şi financiară a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică din mun.Chişinău”;

b) elaborarea unui studiu de fezabilitate privind introducerea trigenerării în cadrul întreprinderilor industriale (proiecte-pilot susţinute, inclusiv de instituţiile financiare internaţionale);

c) instalarea echipamentelor de măsurare în sectorul termoenergetic şi instalarea punctelor termice individuale la punctele de distribuţie a energiei termice;

d) elaborarea planurilor locale (raionale) proprii de eficienţă energetică;

e) perfectarea rapoartelor anuale completate în baza formularelor elaborate de Agenţie;

f) introducerea, după caz, a managementului energetic;

g) examinarea posibilităţii introducerii acordurilor voluntare.

Secţiunea a 2-a

Planuri proprii ale operatorilor de energie

65. Operatorii reţelei de transport şi operatorii de sistem pot dispune de planuri proprii investiţionale de dezvoltare.

66. Operatorilor reţelei de transport şi operatorii de sistem li se va propune indicarea măsurilor de îmbunătăţire a eficienţei energetice în planurile investiţionale sau, după caz, elaborarea unor planuri proprii de îmbunătăţire a eficienţei energetice pe termen scurt, mediu şi lung cu indicarea măsurilor, termenelor de realizare şi a surselor disponibile în acest sens.

67. La afîrşitul fiecărui an, operatorii vor prezenta un raport completat, în baza unui chestionar elaborat de Agenţie, privind măsurile întreprinse, provocările înfruntate şi soluţiile propuse. Această măsură este importantă pentru monitorizarea consumului de energie şi va servi drept bază pentru ulterioarele planificări.

68. Dată fiind introducerea managementului şi a auditului energetic, operatorilor li se va recomanda angajarea de manageri energetici şi/sau, după caz, contractarea serviciilor auditorilor energetici.

Secţiunea a 3-a

Promovarea cogenerării de eficienţă înaltă

69. Promovarea cogenerării de eficienţă înaltă constituie o măsură prioritară în agenda Guvernului. Adoptarea noii legi cu privire la energia termică şi modificarea altor acte legislative vor fi efectuate în anul 2013. Cadrul legislativ şi normativ actualizat va prevedea o nouă schemă de suport pentru energia produsă în regim de cogenerare.

Secţiunea a 4-a

Restructurarea şi modernizarea sistemelor de

alimentare centralizată cu energie termică

70. Hotărîrea Guvernului nr.189 din 20 februarie 2003 prezintă conceptul privind dezvoltarea sistemului republican de alimentare cu căldură prin instalarea mai multor mini-CET pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Ulterior autorităţile publice locale au elaborat 36 de planuri privind alimentarea cu căldură a localităţilor urbane. Teritoriul Republicii Moldova, cîndva alimentat de aproximativ 36 de sisteme centralizate, la momentul actual dispune de 12 sisteme parţial reabilitate şi două sisteme (Chişinău şi Bălţi) cu o acoperire de pînă la 80% din populaţia acestor oraşe. Totodată, pierderile de energie termică în reţele constituiau 21% în anul 2009 (vezi figura 1).

71. În scopul prezentului Plan naţional, se propune actualizarea acestui concept reieşind din politicile statului în domeniul cogenerării, precum şi valorificarea surselor de energie regenerabilă.

Secţiunea a 5-a

Măsuri de economisire a energiei electrice în distribuţie şi transport

72. Pierderile în reţeaua de distribuţie a energiei electrice s-au redus esenţial, cu aproximativ 322%, sau 3,2 ori, pentru RED Nord-Vest; 287%, sau 2,9 ori, pentru RED Nord şi 213,7%, sau 2,1 ori, pentru RED “Union Fenosa” în perioada 2001-2011. Astfel, în anul 2011, pierderile în reţeaua de distribuţie au constituit: 9,89% pentru RED Nord; 12,39% pentru RED Nord-Vest; 13,1% pentru RED Union Fenosa, faţă de 12,5% – pierderi admise la calcularea tarifului (în % faţă de energia electrică intrată în reţelele de distribuţie).

73. Pierderile de energie în sectorul transportului de energie electrică constituie cca 4,2%, faţă de 3% normate aprobate de Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică.

74. Măsurile de economisire a energiei în distribuţie şi transport includ următoarele acţiuni:

a) Ministerul Economiei va elabora un program de dezvoltare a sistemului de transport al energiei electrice conform Programului naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011;

b) operatorii reţelelor de distribuţie, în conlucrare cu Ministerul Economiei şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică, vor elabora programe de eficienţă energetică pentru reducerea pierderilor în reţelele electrice de distribuţie conform obiectivului stabilit în Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020 de 0,52-0,82% anual;

c) programele aprobate pentru operatori şi/sau rapoartele întocmite în baza modelului elaborat şi distribuit în prealabil de către Agenţie vor fi puse la dispoziţia Agenţiei pentru Eficienţă Energetică şi Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică;

d) programele vor conţine măsurile ce urmează a fi întreprinse, inclusiv costul estimativ şi sursa de acoperire, termenul de executare şi economii de energie prognozate;

e) anual, furnizorii de energie, inclusiv cei cu amănuntul, şi/sau operatorii reţelelor de distribuţie vor prezenta date statistice referitor la consumatorii finali care utilizează formularul elaborat de Agenţia pentru Eficienţă Energetică.

Secţiunea a 6-a

Alte măsuri privind economiile de energie primară

75. În Republica Moldova, ponderea majoră în sectorul transporturilor revine subsectoarelor de transport auto şi, respectiv, feroviar, primul dominînd la capitolul de transport de pasageri, iar cel de-al doilea – la transportul de mărfuri, cota-parte a transportului fluvial şi a celui aerian fiind nesemnificative în ambele cazuri.

76. Totodată, Republica Moldova importă 99% din combustibilii lichizi consumaţi. De asemenea, consumul de combustibili demonstrează tendinţe ascendente. Astfel, pe parcursul anului 2011, volumul produselor petroliere importate a constituit 625 ktep, cu 9,2% mai mult faţă de anul 2010; volumul benzinei importate în această perioadă a înregistrat o creştere cu 3,8% în anul 2010, constituind 193,0 ktep; volumul total de motorină importat a constituit 353,6 mii tone faţă de 309,1 mii tone în anul 2010, înregistrînd o creştere de 14,4%; volumul gazului lichefiat importat în anul 2011 a înregistrat o creştere de 16,9% faţă de anul precedent şi a constituit 78,1 ktep comparativ cu 66,8 ktep în 2010.

77. Producţia de motorină a constituit 3,636 mii tone din petrolul extras pe teritoriul Moldovei, cu 4,3% mai mică faţă de volumul de motorină produs în anul 2010. Cota producţiei interne pe piaţă rămîne a fi nesemnificativă – circa 1,0%.

78. Republica Moldova şi-a propus drept scop substituirea a 10% din totalul combustibililor lichizi consumaţi cu biocombustibili. Cît priveşte infrastructura transportului terestru, Hotărîrea Guvernului nr.85 din 1 februarie 2008 “Cu privire la aprobarea Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017” stabileşte scopuri şi obiective clare de dezvoltare pentru perioada menţionată şi propune măsuri de reabilitare şi modernizare a infrastructurii rutiere.

79. Astfel, principalul obiectiv este crearea unui sistem eficient care ar satisface necesitatea cetăţenilor în mobilitate şi ar facilita comerţul pe pieţele autohtone şi internaţionale. Obiectivele pe termen scurt presupun reabilitarea infrastructurii existente a transportului rutier şi feroviar şi aranjamente instituţionale care oferă un cadru stabil pentru reabilitarea şi întreţinerea continuă a infrastructurii.

80. Strategia propune următoarele acţiuni şi costuri pe termen scurt:

a) elaborarea şi realizarea Planului de reabilitare a drumurilor – investiţia totală 34032 mil.lei (2836 mil.dolari SUA) pentru 10 ani (reabilitarea reţelei drumurilor naţionale – 13 548 mil.lei (1129 mil. dolari SUA); reabilitarea reţelei drumurilor locale – 947 mil. dolari SUA; întreţinerea periodică şi de rutină a întregii reţele rutiere – 9120 mil.lei (760 mil. dolari SUA);

b) elaborarea şi realizarea Planului de reabilitare a căilor ferate pentru o perioadă de 3 ani cu acoperirea a 350 km de cale ferată, evaluat la 785 mil.lei, finanţat de la bugetul de stat;

c) crearea Fondului rutier, căruia i-au fost alocate mijloace în sumă de 1079780,0 mii lei pentru anul 2013. Fondul reprezintă un cadru stabil de finanţare a întreţinerii infrastructurii transporturilor;

d) elaborarea şi realizarea Planului de restructurare a căilor ferate. Moldova nu dispune de căi ferate electrificate şi operează locomotive Diesel, ceea ce necesită procurarea unor cantităţi considerabile de motorină.

81. Cadrul legal propus pentru finanţarea întreţinerii drumurilor va permite recuperarea a cel puţin o parte a taxelor la carburanţi achitate, contribuind astfel la finanţarea întreţinerii infrastructurii transportului terestru.

TITLUL III

ECONOMII DE ENERGIE PRIMARĂ ÎN SECTOARELE DE CONSUM FINAL

Capitolul 1

TRECEREA ÎN REVISTĂ A ŢINTELOR ŞI REALIZĂRILE OBŢINUTE

PRIVIND ECONOMIILE DE ENERGIE PRIMARĂ

82. Prezentul Plan naţional prevede reducerea consumului de energie primară în sectoarele economiei naţionale cu aproximativ 1,8 p.p. anual în perioada anilor 2013-2015, faţă de anul de referinţă 2009.

83. Potenţialele economii de energie, calculate reieşind din activităţile prevăzute în prezentul Plan naţional, sînt prezentate în tabelul 7.

84. Economiile reflectate în tabelul 7, calculate cu aplicarea metodei “Bottom-Up”, asigură o acoperire de aproximativ 12% a obiectivelor prevăzute în tabelul 2, calculate cu aplicarea metodei “Top-Down”. Această discrepanţă se datorează faptului că calculele din tabelul 7 iau în considerare doar investiţiile directe planificate.

85. Deoarece prezentul Plan naţional este axat mai mult pe crearea cadrului normativ şi instituţional care ar sprijini şi ar stimula economiile, restul economiilor vor fi realizate datorită participării active a sectorului privat, a autorităţilor publice locale şi a societăţii civile.

Capitolul 2

LISTA STRATEGIILOR CU IMPACT ASUPRA CERERII DE ENERGIE FINALĂ

86. Există mai multe strategii şi politici naţionale care au stabilit obiective ce ţin de eficientizarea consumului de energie, reflectate în tabelul 8.

Secţiunea 1

Strategia Naţională de Dezvoltare “Moldova 2020”

87. Aprobată prin Legea nr.166 din 11 iulie 2012, Strategia stabileşte obiective cantitative pe termen mediu şi lung. Astfel, se propune reducerea intensităţii energetice cu 10% pînă în anul 2020. În sectorul energiei electrice (transport şi distribuţie) pierderile se propun a fi reduse la 13% în 2015 şi la nivelul de 11% în 2020.

88. Consumul energiei în clădiri urmează a fi redus cu 10% pînă în anul 2020, totodată 10% din clădiri vor fi renovate în termen lung.

Secţiunea a 2-a

Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020

89. Similar strategiilor menţionate, respectivul program, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.833 din 10 noiembrie 2011, prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 25% faţă de anul 1990. Programul stabileşte, de asemenea, obiectivul naţional de eficientizare a consumului global de energie primară cu 20% pînă în anul 2020.

90. Programul prevede măsuri în toate sectoarele economiei naţionale, care reflectă cerinţele directivelor europene în domeniul eficienţei energetice şi a surselor de energie regenerabilă, inclusiv:

a) crearea pieţei serviciilor energetice;

b) crearea mecanismelor/instrumentelor de sprijin;

c) etichetarea produselor cu impact energetic;

d) proiectarea ecologică;

e) stabilirea cerinţelor minime de performanţă energetică pentru clădiri;

f) promovarea cogenerării etc.

Secţiunea a 3-a

Strategia de cheltuieli bugetare pe termen mediu şi lung

91. Strategia de cheltuieli bugetare pe termen mediu şi lung prevede cheltuieli în domeniu pe perioada 2013-2015 pentru sectorul electroenergetic, termoenergetic, de aprovizionare cu gaze naturale, eficienţă energetică şi valorificarea surselor de energie regenerabilă, crearea şi consolidarea capacităţilor în sectorul energetic.

92. Astfel, proiectul Strategiei de cheltuieli în sectorul energetic pentru anii 2013-2015 propune finanţarea acţiunilor în domeniul eficienţei energetice şi valorificării surselor de energie regenerabilă, după cum este prevăzut în tabelul 9.

93. Proiectul Strategiei susţine crearea capacităţilor instituţionale necesare pentru a asigura buna funcţionare a sectorului, cu alocarea surselor financiare corespunzătoare. Aceste capacităţi includ:

a) crearea şi consolidarea capacităţii instituţionale a Agenţiei pentru Eficienţă Energetică cu un efectiv de 11 unităţi, cu următorul buget: 2013 – 1765,5 mii lei; 2014 – 2304,75 mii lei; 2015 – 3004,85 mii lei;

b) crearea instrumentelor financiare – Fondul pentru eficienţă energetică pentru finanţarea proiectelor de eficienţă energetică şi de valorificare a surselor de energie regenerabilă cu un buget conform tabelului 9;

c) instruirea managerilor energetici şi crearea unui sistem de management energetic în sectorul public;

d) instruirea şi autorizarea auditorilor, evaluatorilor şi a inspectorilor energetici etc.

Capitolul 3

MĂSURI PRIVIND CREŞTEREA EFICIENŢEI ENERGETICE ÎN SECTOARELE

DE CONSUM FINAL ŞI ECONOMII DE ENERGIE PRIMARĂ

94. În continuare sînt prezentate măsurile privind creşterea eficienţei energetice în sectoarele de consum final: sectorul transformărilor energetice, construcţiilor, public, transportului etc.

95. Evaluarea economiilor pentru fiecare măsură aparte a fost efectuată ţinînd cont de recomandările privind metodele de calculare şi verificare prevăzute în Directivele 2006/32/CE şi 2012/27/UE privind eficienţa energetică.

96. Metoda de calcul al economiilor de energie pentru fiecare măsură aparte, precum şi devierile de la metodele recomandate de directivele corespunzătoare sînt descrise în tabelele ce urmează.

97. Rapoartele privind economiile de energie realizate şi implementarea acţiunilor vor fi prezentate în matricea de monitorizare a Planului naţional.

Secţiunea 1

Măsuri privind creşterea eficienţei energetice

în sectorul transformărilor energetice

98. Programe proprii de eficienţă energetică în transportul şi distribuţia energiei electrice.

99. Evidenţa consumului de gaze naturale la consumatorii finali

100. Crearea cadrului normativ şi a sistemului de monitorizare pentru sectorul termoenergetic

101. Programe proprii de eficienţă energetică în sectorul termoenergetic

Secţiunea a 2-a

Măsuri privind creşterea eficienţei energetice în sectorul industrial

102. Modernizarea şi renovarea sectorului industrial

103. Introducerea sistemului de management energetic şi a bunelor practici în sectorul industriei

104. Dezvoltarea pieţei serviciilor energetice pentru sectorul industrial

Secţiunea a 3-a

Măsuri privind creşterea eficienţei energetice în sectorul construcţiilor

105. Elaborarea cadrului legal cu privire la performanţa energetică a clădăriilor

106. Promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero

Secţiunea a 4-a

Măsuri privind creşterea eficienţei energetice în sectorul public

107. Managementul energetic la nivelul autorităţilor publice locale

108. Eficientizarea consumului de energie în sectorul public

109. Optimizarea sistemului public de iluminare stradală

Secţiunea a 5-a

Măsuri privind creşterea eficientei energetice în sectorul transporturilor

110. Promovarea eficienţei energetice în sectorul transportului terestru

Secţiunea a 6-a

Măsuri orizontale şi intersectoriale

111. Actualizarea şi adoptarea cadrului legal care să asigure implementarea Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică

112. Promovarea societăţilor de servicii energetice

113. Etichetarea produselor cu impact energetic şi crearea cadrului privind proiectarea ecologică

114. Crearea condiţiilor pentru promovarea auditului energetic

TITLUL IV

SECTORUL PUBLIC

115. Sectorul public va demonstra un rol exemplar în promovarea consumului eficient de energie, conform art.18 al Legii nr.142 din 2 iulie 2010 cu privire la eficienţa energetică.

Capitolul 1

PROGRAME ŞI PLANURI LOCALE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE

A EFICIENŢEI ENERGETICE

116. Conform legislaţiei în vigoare, consiliile raionale, municipale şi Adunarea Populară a UTA Găgăuzia au obligaţia să elaboreze, să coordoneze şi să aprobe propriile programe şi planuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

117. Programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice vor fi elaborate pentru o perioadă de 3 ani, care coincide cu termenul prezentului Plan naţional. Aceste planuri locale vor servi drept bază pentru următoarele planuri naţionale de acţiuni în domeniul eficienţei energetice.

118. Planurile locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice reprezintă o listă de acţiuni prioritare pentru un singur an, care urmează a fi reflectate în bugetul local şi/sau finanţate din alte surse identificate şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale. Programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice se vor baza pe planurile locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice şi vor determina prioritatea implementării acţiunilor, reieşind din sursele disponibile, precum şi raportul cost-eficienţă.

119. Suplimentar, conform Programului naţional pentru eficienţa energetică 2011-2020, Agenţia pentru Eficienţa Energetică, în comun cu Ministerul Economiei şi alte autorităţi publice centrale de resort, vor sprijini autorităţile administraţiei publice locale în promovarea eficienţei energetice şi valorificarea surselor regenerabile, executînd următoarele activităţi:

a) elaborarea ghidului privind eficienţa energetică, destinat autorităţilor administraţiei publice locale, conţinînd formele-standard ale programelor şi ale planurilor de acţiuni de eficienţă energetică;

b) crearea unei baze de date standard pentru monitorizarea şi eficientizarea consumurilor de energie la nivel de ţară şi raioane;

c) elaborarea manualelor şi a ghidurilor pentru autorităţile publice locale cu sprijinul partenerilor de dezvoltare;

d) organizarea instruirilor pentru autorităţile administraţiei publice locale privind elaborarea şi întocmirea programelor locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurilor locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice.

Capitolul 2

CAPACITĂŢI LOCALE PENTRU ASIGURAREA

MANAGEMENTULUI ENERGETIC

120. Conform Legii cu privire la eficienţa energetică, consiliile raionale, municipale şi Adunarea Populară a UTA Găgăuzia vor angaja cîte un manager energetic pentru monitorizarea consumului energetic în teritoriu şi elaborarea programelor locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurilor locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice.

121. Agenţia pentru Eficienţa Energetică, în comun cu Ministerul Economiei, va asigura:

a) asistenţa consiliilor autorităţilor publice locale privind elaborarea termenilor de referinţă pentru angajarea managerilor energetici;

b) instruirea managerilor energetici privind elaborarea programelor locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurilor locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice;

c) informarea managerilor energetici privind noile reguli, cadrul legislativ, standardele în vigoare;

d) ghidarea managerilor energetici privind identificarea şi accesarea surselor de acoperire financiară a măsurilor planificate;

e) consilierea managerilor energetici privind reflectarea în bugetele locale a măsurilor prioritare de eficienţă energetică etc.

122. Managerii energetici, de asemenea, vor consulta Agenţiile Teritoriale de Dezvoltare, antrenate actualmente în implementarea unui număr de proiecte cu sprijinul Agenţiei Germane pentru Cooperare Internaţională şi Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID).

Capitolul 3

ROLUL SECTORULUI PUBLIC ÎN IMPLEMENTAREA DIRECTIVEI

PRIVIND PERFORMANŢA ENERGETICĂ A CLĂDIRILOR (DPEC)

123. Implementarea Legii privind performanţa energetică a clădirilor va fi obligatorie, în primul rînd, pentru sectorul public. Astfel, Agenţia pentru Eficienţă Energetică, în comun cu ministerul de ramură şi autorităţile publice locale, va asigura:

a) introducerea şi susţinerea unor programe privind reabilitarea clădirilor proprietate publică şi de menire socială;

b) susţinerea construcţiei de clădiri pasive sau cu un consum energetic redus sau aproape de zero;

c) îmbunătăţirea sistemelor de tratare a apei şi alimentare cu apă potabilă;

d) utilizarea, după caz, a surselor regenerabile de energie pentru încălzirea obiectelor sociale etc.

Capitolul 4

MĂSURI SPECIFICE PENTRU ACHIZIŢIILE PUBLICE

124. Agenţia pentru Eficienţă Energetică, împreună cu autorităţile publice centrale şi locale, va realiza următoarele activităţi:

a) reexaminarea regulilor privind achiziţiile publice, stabilite în legislaţia naţională, obligînd prin lege autorităţile administraţiei publice locale să adopte decizii de achiziţii publice pornind de la criteriile de eficienţă energetică;

b) elaborarea şi publicarea unui ghid, care va fi utilizat de autorităţile administraţiei publice locale, pentru evaluarea contractelor de furnizare şi/sau de prestare a serviciilor publice la organizarea licitaţiilor publice şi acordarea contractelor de executare a lucrărilor publice etc.

Capitolul 5

PROGRAME PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA ILUMINATULUI STRADAL

125. O măsură prioritară pentru sectorul public, promovată în prezentul Plan naţional, este introducerea şi susţinerea unor programe privind îmbunătăţirea iluminatului stradal. În acest scop, Agenţia pentru Eficienţă Energetică va realiza următoarele acţiuni:

a) elaborarea, în comun cu alte autorităţi publice centrale de resort, a propunerilor de modificare a legislaţiei pentru interzicerea lămpilor incandescente în sectorul public;

b) acordarea asistenţei managerilor energetici în planificarea acţiunilor cu reflectarea acestora în programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurile locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice;

c) asigurarea efectuării auditării energetice, inclusiv din sursele Fondului pentru eficienţă energetică;

d) asigurarea identificării şi atragerii surselor de finanţare pentru înlocuirea corpurilor de iluminare existente cu unele econome;

e) monitorizarea rezultatelor proiectelor.

Capitolul 6

PLANURI DE ACŢIUNI PENTRU O ENERGIE DURABILĂ

126. Agenţia pentru Eficienţă Energetică va oferi sprijin şi consiliere localităţilor care au aderat la Convenţia primarilor din Europa şi celor care intenţionează să adere la această mişcare a primarilor.

127. Metodologia elaborării planurilor de acţiuni pentru o energie durabilă este similară celei adoptate de Republica Moldova pentru programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice, însă perioada acoperirii diferă. Conform Convenţiei primarilor, semnatarii vor elabora planuri de acţiuni pentru o energie durabilă pînă în 2020 faţă de programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice, care urmează a fi adoptate o dată la 3 ani.

128. Un număr mic de oraşe beneficiază de sprijinul proiectelor regionale CIUDAD (Chişinău, Ocniţa), MODEL (Drochia), “4 EastMayors” etc. Aceste oraşe vor fi invitate să facă schimb de experienţă cu noii semnatari sau localităţile care intenţionează să adere la Convenţia primarilor din UE.

TITLUL V

PIAŢA SERVICIILOR ENERGETICE

129. Dezvoltarea serviciilor energetice este un angajament care reiese din cadrul legal al Republicii Moldova, dar şi o exigenţă a pieţei. În lipsa fondurilor proprii, antrenarea terţelor părţi în implementarea măsurilor de eficienţă energetică şi, în consecinţă, dezvoltarea pieţei serviciilor energetice vor deveni obiective primordiale.

130. Agenţia pentru Eficienţă Energetică a început lucrul asupra cadrului normativ cu un prim pas – studierea pieţei serviciilor energetice şi a barierelor care urmează a fi eliminate în calea dezvoltării acestora, beneficiind de sprijinul programului SYNENERGY, finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională.

131. În perioada ulterioară – 2013-2015 – dezvoltarea pieţei serviciilor energetice va impune o serie de acţiuni prevăzute în continuare.

Capitolul 1

CADRUL LEGAL PENTRU PROMOVAREA SERVICIILOR ENERGETICE

132. Va fi necesară crearea cadrului legal şi normativ:

a) elaborarea şi adoptarea Regulamentului privind societăţile de servicii energetice;

b) modificarea cadrului legal şi normativ existent în vederea eliminării barierelor administrative şi financiare existente.

Capitolul 2

INSTRUMENTE DE SUPORT

133. Agenţia pentru Eficienţă Energetică va elabora următoarele instrumente de suport pentru potenţialii prestatori şi beneficiari de servicii energetice:

a) ghidul privind principalele caracteristici ale contractului de performanţă energetică;

b) contractul-model de performanţă energetică;

c) ghidul practic pentru implementarea unui sistem de management energetic.

Capitolul 3

STIMULENTE ECONOMICE

134. În vederea stimulării pieţei serviciilor energetice, Agenţia pentru Eficienţă Energetică va întreprinde următoarele măsuri:

a) elaborarea studiului pentru identificarea potenţialelor facilităţi fiscale şi vamale, cu efectuarea analizei cost-beneficiu;

b) propunerea modificărilor şi completărilor la cadrul normativ relevant în vederea introducerii facilităţilor fiscale şi vamale.

Capitolul 4

FORMAREA ŞI INSTRUIREA PRESTATORILOR DE SERVICII ENERGETICE

135. Pentru a garanta o piaţă funcţională de servicii energetice, Agenţia pentru Eficienţă Energetică va realiza informarea şi instruirea actorilor principali pe piaţă. Această măsură presupune formarea şi educarea prestatorilor, consultanţilor şi beneficiarilor de servicii energetice, şi anume:

a) crearea în cadrul Agenţiei a ghişeului unic de informare. Agenţia va ghida şi, după caz, va oferi actorilor pieţei asistenţă în procesul de pregătire şi întocmire a contractului de performanţă energetică;

b) elaborarea ghidului pentru sectorul public şi organizarea instruirilor pentru autorităţile administraţiei publice locale;

c) instruirea managerilor energetici, care sînt responsabili de elaborarea programelor locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurilor locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice;

d) informarea şi instruirea sectorului privat;

e) instruirea cu privire la instrumentele ce ţin de sistemele de gestionare a energiei şi optimizarea sistemelor de abur;

f) întocmirea ghidului privind contractele de performanţă energetică pentru auditorii energetici şi consultanţi;

g) publicarea, pe pagina web a Agenţia pentru Eficienţă Energetică, a listei prestatorilor de servicii energetice;

h) diseminarea de informaţii privind mecanismele financiare disponibile pentru serviciile energetice.

Capitolul 5

PROIECT-PILOT

136. Se va efectua pilotarea unui proiect, cu implementarea contractului de performanţă energetică, însumînd următoarele acţiuni:

a) identificarea proiectelor-pilot, avînd drept surse: programele locale de îmbunătăţire a eficienţei energetice şi planurile locale de acţiune în domeniul eficienţei energetice, planurile de acţiuni pentru o energie durabilă elaborate de localităţile care au aderat la Convenţia primarilor, proiectele internaţionale etc.;

b) acordarea asistenţei pentru elaborarea şi întocmirea pachetului de documente aferente contractului de performanţă energetică;

c) acordarea asistenţei pentru pregătirea cererilor de finanţare în cazul în care finanţarea este asigurată din alte surse decît cele proprii ale societăţilor de servicii energetice. Sursele de finanţare pot fi atît băncile comerciale, cît şi fondurile existente (Linia de finanţare pentru eficienţa energetică, Linia de creditare pentru sectorul rezidenţial, Fondul pentru eficienţa energetică etc.).

TITLUL VI

ASIGURAREA DISPONIBILITĂŢII DE CONSILIERE ŞI INFORMARE

137. În perioada 2013-2015 se propune organizarea unui şir de acţiuni de informare şi consiliere, corelate cu capitolul III “Măsurile de eficienţă energetică” al prezentului Plan naţional şi destinate facilitării:

a) colaborării şi comunicării dintre actorii principali, grupurile-ţintă şi partenerii strategici;

b) diseminării informaţiilor şi a datelor pe piaţă;

c) formării capacităţilor antrenate în implementarea măsurilor respective.

138. Principalele măsuri care prezintă subiectul consilierii şi informării reiese din Programul naţional pentru eficienţă energetică 2011-2020, proiectul Strategiei sectoriale de cheltuieli în domeniul energetic 2013-2015 şi matricea Suportului bugetar pentru sectorul energetic. Măsurile sînt direcţionate spre implementarea celor trei directive de bază ce ţin de eficienţa energetică, etichetarea produselor cu impact energetic şi performanţa energetică a clădirilor.

Capitolul 1

PRINCIPALII ACTORI RESPONSABILI DE CONSILIERE ŞI INFORMARE

139. Informarea şi consilierea reprezintă activităţi indispensabile ale instituţiilor publice antrenate în procesul de guvernare. Instituţiile publice responsabile de sector vor pune la dispoziţia participanţilor pieţei informaţii relevante destinate diverselor grupuri-ţintă pentru implementarea cu succes a măsurilor propuse în prezentul Plan naţional şi, în consecinţă, atingerea obiectivelor de eficienţă energetică.

140. Procesul de informare şi consiliere presupune antrenarea, pe verticală, a tuturor instituţiilor publice, reieşind din competenţele şi atribuţiile acordate prin lege.

141. Agenţia pentru Eficienţă Energetică va coordona, va monitoriza şi va acorda sprijin tuturor instituţiilor publice antrenate în procesul de comunicare şi informare.

Secţiunea 1

Actori naţionali

142. Principalii actori responsabili de informare şi consiliere la nivel naţional sînt ministerele de ramură şi instituţiile subordonate acestora, inclusiv, dar nelimitîndu-se la:

a) Ministerul Economiei – va comunica despre noile iniţiative de politici, acte normative, strategii etc. ce ţin de domeniul eficienţei energetice, obiectivele naţionale şi contextul regional;

b) Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor – va comunica despre noile iniţiative de politici şi cadrul normativ în domeniul performanţei energetice a clădirilor, despre cerinţele minime de performanţă energetică pentru clădirile noi şi cele supuse renovării capitale, materialele de construcţii şi sistemele inginereşti etc.;

c) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor – va informa despre noile iniţiative de politici, cadrul normativ în domeniul transporturilor, cerinţele de performanţă pentru transport etc.;

d) Ministerul Mediului – va comunica despre politicile şi strategiile în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, managementului deşeurilor, hidroamelioraţiei, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizării, controlului ecologic de stat, hidrometeorologiei şi monitoringului calităţii mediului etc.;

e) Academia de Ştiinţe a Moldovei – va comunica despre inovaţii şi tehnologii noi în sectorul energetic etc.;

f) Ministerul Educaţiei – va contribui la diseminarea informaţiilor din domeniul eficienţei energetice pentru corpul didactic, elevi şi studenţi, precum şi va participa la campaniile informaţionale de sensibilizare.

Secţiunea a 2-a

Actori regionali

143. Principalii actori responsabili de consiliere şi informare la nivel regional sînt:

a) agenţiile teritoriale de dezvoltare regională Centru, Sud, Nord;

b) agenţiile regionale pentru protecţia consumatorilor Centru, Sud, Nord.

144. Agenţiile regionale respective vor contribui la diseminarea informaţiilor, reflectarea măsurilor de eficienţă energetică în planurile regionale şi locale, consolidarea capacităţilor locale pentru buna gestionare a resurselor energetice.

Secţiunea a 3-a

Actori locali

145. Principalii actori responsabili de consiliere şi informare la nivel local sînt:

a) consiliile raionale, municipiile şi UTA Găgăuzia vor elabora şi vor aproba programe şi planuri locale de eficienţă energetică, vor informa primăriile orăşeneşti, săteşti şi comunale privind obiectivele de eficienţă energetică;

b) administraţiile publice locale vor informa agenţii economici şi populaţia privind oportunităţile de realizare a economiilor de energie, proiectele planificate şi în derulare, în vederea mobilizării eforturilor comunitare de economisire a energiei.

146. Autorităţile publice enumerate şi/sau instituţiile subordonate acestora vor include activităţi de consiliere şi informare în planurile lor, comunicîndu-le publicului larg, după cum urmează:

a) acţiunile pe care le promovează;

b) grupurile-ţintă;

c) termenele de executare;

d) performanţa anticipată;

e) sursele de finanţare disponibile;

f) instrumentele de sprijin disponibile;

g) contactele pentru informaţii suplimentare şi consiliere etc.

Capitolul 2

GRUPURI-ŢINTĂ

147. Grupurile-ţintă pentru consiliere şi informare sînt:

a) instituţiile publice antrenate în implementarea prezentului Plan naţional. Instituţiile ierarhic superioare vor informa instituţiile subordonate despre noile reguli, cadrul normativ, cadrul legislativ etc., precum şi despre instrumentele financiare disponibile;

b) mediul de afaceri, care reprezintă interesele diverselor sectoare economice, abordate în prezentul Plan naţional;

c) societatea civilă reprezentată de consumatorii de energie, proprietarii de locuinţe şi asociaţiile acestora etc.;

d) instituţiile de învăţămînt. O atenţie sporită va fi acordată informării corpului didactic, elevilor şi studenţilor.

Capitolul 3

INSTRUMENTELE ŞI MIJLOACELE DE CONSILIERE ŞI INFORMARE

148. Instrumentele şi mijloacele de informare şi consiliere vor varia de la grup la grup. Pentru societatea civilă, care este un grup aparte, se presupune diversificarea mijloacelor, inclusiv în funcţie de vîrsta populaţiei.

149. Astfel, informaţiile vor fi comunicate prin următoarele mijloace:

a) organizarea evenimentelor (seminare, instruiri, conferinţe, mese rotunde, concursuri etc.) privind performanţa energetică a clădirilor, produsele cu impact energetic, serviciile energetice etc.;

b) actualizarea paginilor web, a portalurilor, blogurilor şi crearea forumurilor care reprezintă un mijloc important pentru informarea tinerilor;

c) crearea produselor specifice (broşuri, manuale, prezentări, ghiduri etc.) repartizate în cadrul evenimentelor, prin posta electronică etc.;

d) lansarea spoturilor (TV, radio) tematice;

e) abordarea în media (articole, comunicate de presă, interviuri etc.).

Capitolul 4

PARTENERII STRATEGICI ÎN ACTIVITATEA

DE INFORMARE ŞI CONSILIERE

150. Parteneri strategici în informare şi consiliere sînt:

a) mediul academic;

b) prestatorii de energie şi servicii;

c) organizaţiile nonguvernamentale;

d) donatorii;

e) fondurile existente etc.

Capitolul 5

ACTIVITĂŢI DE SENSIBILIZARE ŞI INFORMARE

PLANIFICATE PENTRU PERIOADA 2013-2015