Hotărâre nr. 114 din 07.03.2023

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Â R E

cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" şi

a Programului de implementare a acesteia pentru anii 2023-2025

nr. 114  din  07.03.2023

 (în vigoare 20.04.2023) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.134-137 art. 289 din 20.04.2023

* * *

În temeiul art.5 lit.a) şi al art.6 lit.h) din Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.252, art.412), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă:

1) Strategia de dezvoltare "Educaţia 2030", conform anexei nr.1;

2) Programul de implementare a Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" pentru anii 2023-2025, conform anexei nr.2.

2. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va prezenta Guvernului:

1) raportul de evaluare intermediară privind implementarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" la sfârşitul semestrului I al anului 2026;

2) raportul de evaluare finală privind implementarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" la sfârşitul semestrului I al anului 2031.

3. Raportul de monitorizare a implementării Programului menţionat va fi parte a raportului anual de activitate a Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi va fi făcut public pe pagina oficială a acestuia până la 31 martie a fiecărui an.

4. Finanţarea acţiunilor prevăzute în prezenta hotărâre se va efectua din contul şi în limitele alocaţiilor aprobate în aceste scopuri în bugetele autorităţilor publice implicate, precum şi din alte surse, conform actelor normative.

5. Controlul asupra executării prezentei hotărâri se pune în sarcina Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

6. Prezenta hotărâre intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr.114/2023

STRATEGIA DE DEZVOLTARE

"EDUCAŢIA 2030"

I. INTRODUCERE

Strategia de dezvoltare "Educaţia 2030" (în continuare – SD "Educaţia 2030") trasează politicile Guvernului în domeniul educaţiei, descrie conţinutul şi mecanismul de realizare a acesteia şi determină impactul asupra sistemului de educaţie, a societăţii şi a statului, pentru a optimiza formarea intelectuală, culturală şi profesională a cetăţenilor.

În Republica Moldova, educaţia reprezintă o prioritate naţională, fiind factorul de bază în promovarea valorilor democratice, a asigurării drepturilor omului, a cetăţeanului, în dezvoltarea capitalului uman, în formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, în valorificarea aspiraţiilor de integrare europeană, cu rol primordial în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere.

Republica Moldova promovează o politică educaţională racordată la politicile educaţionale europene şi internaţionale, relevantă pentru soluţionarea problemelor şi nevoilor actuale ale sistemului educaţional şi ale beneficiarilor acestuia. Documentele de dezvoltare strategică a sistemului de învăţământ demonstrează preocuparea Guvernului pentru schimbarea accentelor în educaţie, în favoarea calităţii şi sustenabilităţii, dar şi pentru dezvoltarea competenţelor-cheie de învăţare pe parcursul întregii vieţi.

SD "Educaţia 2030" este elaborată în conformitate cu următoarele documente: Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030"; Obiectivele Dezvoltării Durabile ale ONU; Acordul de asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte; Competenţele-cheie pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi (Bruxelles, 2018), Declaraţia de la Incheon (2015); Carta Consiliului Europei cu privire la Educaţia pentru Cetăţenie Democratică şi Educaţia pentru Drepturile Omului.

Totodată, obiectivele trasate în SD "Educaţia 2030" îşi găsesc exprimare în faptul că la elaborarea ei s-a ţinut cont de un şir de contradicţii, precum şi de unii factori interni şi externi care împiedică dezvoltarea educaţiei.

Contradicţii la nivel social, politic, economic, valoric şi educaţional:

aşteptările societăţii şi calitatea educaţiei;

cadrul prioritar al educaţiei, necesităţile economice ale educaţiei şi oportunităţile/posibilităţile financiare ale statului;

opţiunile statului şi nevoile cetăţenilor privind dezvoltarea educaţiei la un nivel competitiv internaţional.

Factorii interni:

1) Valorificarea prevederilor analitice şi strategice fundamentate în Raportul "Evaluarea cuprinzătoare a sectorului educaţional din Republica Moldova (2019)" şi în Raportul de evaluare intermediară a Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 "Educaţia 2020". Accentul este pus pe identificarea, prioritizarea şi analiza problemelor din perspectiva factorilor care le-au generat, inclusiv pe analiza disparităţilor privind accesul la educaţie de calitate între mediul rural şi cel urban, al grupurilor vulnerabile ale populaţiei şi al celor din diverse etnii. Este de menţionat că scopul Raportului "Evaluarea cuprinzătoare a sectorului educaţional din Republica Moldova (2019)" şi al Raportului de evaluare intermediară a Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 "Educaţia 2020" a fost de a analiza starea actuală a educaţiei şi de a identifica problemele principale.

2) Necesitatea racordării politicilor educaţionale la politicile statului, reflectate în: Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030"; Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului, în Planul de pregătire şi răspuns la infecţia cu coronavirus de tip nou (COVID-19) – Republica Moldova; Strategia de transformare digitală pentru anii 2023-2030 şi în alte documente de politici publice conexe pentru atingerea obiectivelor strategice de dezvoltare a educaţiei (Strategia Naţională de Sănătate 2030; Strategia de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027; Programul pentru susţinerea populaţiei de etnie romă pentru anii 2022-2025).

3) Necorespunderea nivelului de calitate al sistemului de învăţământ cu aşteptările societăţii şi cu unele standarde naţionale şi internaţionale.

4) Necesitatea fundamentării şi elaborării unor demersuri conceptuale, metodologice, manageriale şi praxiologice de dezvoltare a sistemului de educaţie pe termen mediu şi lung;

5) Necesitatea dezvoltării unui sistem de educaţie care să preîntâmpine şocurile sociale, demografice, economice, ecologice şi pandemice, prin dezvoltarea competenţelor individuale ale oamenilor de a intui şi a face faţă acestor şocuri, atât la nivelul învăţământului formal, cât şi al celui nonformal.

Factorii externi:

1) Necesitatea racordării politicilor naţionale educaţionale la documente şi acorduri internaţionale la care este parte şi Republica Moldova; la documente elaborate de ONU, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi de alte organisme internaţionale. În primul rând, racordarea acestora la Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU, ale Acordul de asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ale Parteneriatului Global pentru Educaţie, ale strategiilor de elaborare a Planului Educaţional, ale documentelor UNESCO privind cei 15 indicatori pentru sprijinirea educaţiei şi a viitorului educaţiei: a învăţa să devii.

2) Necesitatea transferului şi extinderii în sistemul de educaţie din Republica Moldova a experienţelor, inovaţiilor şi bunelor practici internaţionale.

Scopul SD "Educaţia 2030": determinarea direcţiilor strategice de acţiuni necesare pentru soluţionarea problemelor identificate sistematic şi pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare în domeniul educaţiei, precum şi previziunea schimbărilor ce vor interveni datorită implementării Strategiei.

Cadrul conceptual, metodologic, teleologic, axiologic şi praxiologic de dezvoltare a educaţiei pe termen mediu şi pe termen lung este demersul principal de politici educaţionale în baza căruia se vor elabora strategiile raionale/municipale şi instituţionale de dezvoltare a educaţiei.

Strategia se bazează pe rezultatele analizei situaţiei în domeniu şi descrie situaţia la care se doreşte să se ajungă; propune direcţiile de acţiune necesare pentru atingerea fiecărui obiectiv în parte; proiectează impactul pe termen lung – schimbările ce vor interveni datorită implementării Strategiei şi impactul principalelor acţiuni propuse cu indicatori de măsurare a gradului de atingere a rezultatelor planificate, de costuri pentru buget, de riscuri ale implementării, fiind înaintate şi proceduri de monitorizare, evaluare şi raportare.

Dat fiind faptul că educaţia este atât un scop în sine, cât şi un mijloc ce contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare socioeconomică a ţării, Strategia valorifică pilonii şi obiectivele de dezvoltare durabilă prevăzute în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" şi le transpune în axe valorice şi viziuni strategice asupra dezvoltării educaţiei pe termen mediu şi pe termen lung.

SD "Educaţia 2030" va fi implementată pe parcursul anilor 2023-2030 în două etape: (termen mediu, termen lung), în baza documentelor de politici educaţionale, documentelor reglatorii/normative, inclusiv prin modificarea unor prevederi legislative. Astfel, SD "Educaţia 2030" va fi însoţită de Programul de implementare a acesteia pentru anii 2023-2025. Totodată, SD "Educaţia 2030" şi Programul respectiv vor servi drept bază pentru panificarea strategică şi operaţională a dezvoltării educaţiei la nivel central şi local.

La elaborarea SD "Educaţia 2030" au fost implicaţi actorii relevanţi: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Economiei, ministerele care au în subordine instituţii de învăţământ, organele locale de specialitate în domeniul învăţământului; organizaţiile neguvernamentale (ONG) de profil ş.a. Grupurile ţintă ale SD "Educaţia 2030" sunt copii de vârstă preşcolară, elevii din învăţământul general, studenţii, cadrele didactice din sistem de la toate nivelurile, cercetătorii, părinţii, comunităţile locale, angajatorii, alţi actori, atât din domeniul educaţiei, cât şi din domeniile aferente care au tangenţă cu educaţia.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Secţiunea 1

Contextul general

Situaţia economică dificilă, cu impact negativ asupra dezvoltării sistemului de educaţie

Deşi în ultimele două decenii economia Republicii Moldova a evoluat: din 2010 până în 2019 rata de creştere medie anuală a Produsului Intern Brut (PIB) a fost de cca 4,5%; PIB-ul per capita la paritatea puterii de cumpărare, în preţuri constante, a crescut de la 2813 dolari SUA în anul 2000 la cca 6725 de dolari SUA în 2019, însă comparativ cu ţările din Europa Centrală şi de Est a rămas la cel mai scăzut nivel.

În acest context, rolul sectorului Educaţiei ca factor determinant al dezvoltării socioeconomice durabile a ţării va creşte, ceea ce presupune necesitatea abordării sistemice a politicilor educaţionale.

Probleme demografice majore şi impactul acestora asupra dezvoltării sistemului de învăţământ

În ultimii ani sporul natural al populaţiei din Republica Moldova este negativ, în special în mediul rural. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), în anul 2014 numărul populaţiei cu reşedinţă obişnuită constituia 2,869 milioane de locuitori, iar la moment actual este de 2,640 milioane. Declinul demografic are drept cauze scăderea natalităţii, nivelul ridicat al mortalităţii, emigraţia masivă a populaţiei.

Fenomenul migraţiei şi al exodului de creiere (brain drain). Republica Moldova este poziţionată printre primele 10 state din regiunea europeană şi din Asia Centrală după ponderea numărului de emigranţi din populaţia totală de pe glob

În ultimii ani migraţia externă a avut o dinamică evidentă, înregistrând la sfârşitul anului 2014 – 271,611 mii, iar la sfârşitul anului 2016 – 300,916 mii de cetăţeni. Conform estimărilor oficiale ale BNS, în anul 2021 cca 352 mii de persoane cu vârsta de peste 15 ani se aflau la muncă în străinătate. Totodată, conform estimărilor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, în anul 2019, numărul migranţilor moldoveni atingea 1 milion de persoane (SND "Moldova Europeană 2030").

În acelaşi timp, potrivit programelor Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), până în 2035 populaţia ţării ar putea să scadă la două milioane, dintre care fiecare a treia persoană ar avea peste 60 de ani.

Migraţia, însoţită şi de schimbările în rata fertilităţii şi în componenţa familiei, a dus la scăderea considerabilă a populaţiei şcolare, la dispariţia unor şcoli mici, devenită regulă, la educaţia elevilor în familii incomplete, la fenomenul de abandon şcolar şi, în consecinţă, la un nivel scăzut de calitate a educaţiei.

Agravarea stării de sănătate a populaţiei, influenţată inclusiv de pandemia COVID-19 şi urmările generate de aceasta

Pandemia COVID-19 a agravat considerabil starea de sănătate a populaţiei, inclusiv starea de sănătate psihologică. Deşi în ultimii 20 de ani starea de sănătate a populaţiei Republicii Moldova a înregistrat anumite îmbunătăţiri, a crescut speranţa de viaţă sub aspect comparativ 1996-2021: de la 63 la 66,8 ani bărbaţi şi de la 69 la 75,1 ani femei (SND "Moldova Europeană 2030"), totuşi la acest capitol Republica Moldova se plasează sub standardele regionale.

Spectrul problemelor de sănătate cu care se confruntă adolescenţii şi tinerii este foarte divers. Astfel de fenomene ca fumatul şi consumul excesiv de băuturi alcoolice, rata înaltă de infectare cu HIV în rândurile tinerilor şi sarcina în rândul adolescentelor, sănătatea psihoemoţională precară, bolile, starea epidemiologică generată de infecţia cu coronavirus de tip nou (COVID-19) afectează puternic funcţionalitatea sistemului de învăţământ şi perspectivele dezvoltării acestuia.

Diminuarea rolului familiei în educaţia copiilor

Familia şi instituţia de învăţământ sunt factorii determinanţi ai educaţiei copiilor. Conform datelor recente, peste o treime dintre adolescenţi au cel puţin un părinte care lucrează în străinătate şi aproximativ 10% dintre adolescenţi au ambii părinţi plecaţi la muncă peste hotare. În acest context, atenţia statului faţă de familie ca factor primordial în educaţia copiilor trebuie să fie una dintre perspectivele prioritare ale politicilor sociale. Sistemul educaţional trebuie să ofere tuturor copiilor aceleaşi oportunităţi de învăţare şi dezvoltare indiferent de mediul familial şi socioeconomic din care provin.

Schimbările climatice care afectează dezvoltarea ţării

Deoarece economia şi, în primul rând, sectorul agricol sunt extrem de vulnerabile la schimbările climatice: secetă, ploi abundente, grindină, insuficienţa apei potabile etc., apare necesitatea stringentă de educaţie pentru rezilienţă.

Secţiunea a 2-a

Contextul internaţional

Sistemele de educaţie contemporane se află sub o presiune din ce în ce mai mare, generată de "provocările globale". În pofida oportunităţii persoanei de a obţine cunoştinţe şi de a se afirma la scară socială, dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiilor sunt compromise de polarizarea economică care duce la polarizarea socială.

Procesele globale şi impactul acestora asupra dezvoltării educaţiei

1) Fenomenul globalizării reclamă ralierea la particularităţile de funcţionare a sistemelor educaţionale din lume şi din regiune, precum şi implementarea noilor tendinţe şi abordări în procesul educaţional. Caracterul inevitabil al globalizării impune un ritm şi un efort cărora Republica Moldova, pe alocuri, nu le poate face faţă în acest moment.

2) Impactul celei de-a patra revoluţii industriale solicită Republicii Moldova implementarea noilor tehnologii în sistemele de producţie, fapt ce influenţează în mod direct şi asupra conţinutului educaţiei.

3) Digitalizarea impune contexte de învăţare virtuală ce influenţează nemijlocit calitatea capitalului uman.

4) O mare provocare constă în trecerea de la educaţia pentru sustenabilitate la educaţia pentru dezvoltare sustenabilă, care constă în formarea unor comportamente ce facilitează un nou mod de viaţă.

5) Provocările demografice generează schimbări profunde în abordarea educaţiei ca sistem şi proces, precum: accentuarea importanţei învăţării pe parcursul vieţii, asigurarea condiţiilor de acces la o educaţie de calitate pentru toţi.

6) Provocările războiului din Ucraina implică revizuirea cadrului valoric, accentul fiind pus pe educaţie pentru pace, democraţie, libertăţile omului şi a popoarelor.

Politicile internaţionale în domeniul educaţiei

Dezvoltarea educaţiei este una dintre ţintele prioritare spre care sunt direcţionate politicile elaborate de cele mai importante organizaţii internaţionale (ONU şi UNESCO, OECD şi Banca Mondială, Uniunea Europeană etc.).

Educaţia de calitate este unul dintre obiectivele mondiale ale dezvoltării durabile (Orizont 2030), adoptate la cea de-a 70-a Sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (septembrie 2015)¹: "Asigurarea unei educaţii incluzive, echitabile şi de calitate, precum şi promovarea, pentru toţi, a oportunităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii". Importanţa acestei iniţiative este maximă, întrucât reprezintă consensul celor 193 de state membre. Această iniţiativă urmăreşte 17 obiective generale (Sustainable development Goals – SDGs), dintre care unul, cu numărul 4, se referă la educaţia de calitate.

______________________

¹ https://en.unesco.org/sdgs

Ţintele şi abordările strategice stabilite la nivelul ONU (şi al organizaţiilor parte din acest sistem – UNICEF, UNDP etc.) sunt susţinute de evaluările internaţionale şi de studiile diagnostice realizare de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), IEA² şi de Banca Mondială.

______________________

² IEA "International Association for the Evaluation of Educational Achievement" – Asociaţia Internaţională pentru Evaluarea Rezultatelor Educaţionale – administrează două evaluări – TIMSS şi PIRLS.

Totodată, Uniunea Europeană a elaborat politici de sprijin pentru ca ţările membre să atingă obiectivele comune în domeniul educaţiei şi formării profesionale.

În concordanţă cu Acordul de asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, prezentul document strategic operaţionalizează obiectivele strategice de convergenţă, asumate prin Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030". Aşa cum se arată în acest document³, "dispunând de acest acord, Republica Moldova trebuie să asigure implementarea acestuia, inclusiv cu suportul pe care îl poate oferi Uniunea Europeană, şi să ia în considerare bunele practici din ţările membre UE, corelate cu experienţa proprie".

______________________

³ Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", p. 26.

Secţiunea a 3-a

Contextul sectorial

În ultimele decenii în sistemul de învăţământ s-au produs mai multe schimbări de diferit grad de complexitate şi de influenţă asupra acestuia:

1) a fost pus în aplicare Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014, care a deschis noi perspective şi a creat noi oportunităţi de dezvoltare a educaţiei pe termen lung;

2) sistemul de învăţământ superior a aderat la Procesul Bologna (2005), ceea ce a facilitat alinierea la standardele europene şi recunoaşterea studiilor superioare peste hotare;

3) a demarat implementarea Cadrului Naţional al Calificărilor, aprobat în anul 2017, corelat cu Cadrul European al Calificărilor (2008);

4) a fost promovat conceptul incluziunii la toate nivelurile sistemului de învăţământ, asigurând premisele realizării acestuia în plan normativ, metodologic şi uman;

5) a fost asigurată dezvoltarea coerentă şi unitară a Curriculumului Naţional prin elaborarea Cadrului de referinţă al Curriculumului Naţional, Cadrului de referinţă al educaţiei timpurii, Cadrului de referinţă al Curriculumului pentru învăţământul profesional tehnic, Cadrului de referinţă al Curriculumului universitar şi a Cadrului de referinţă al educaţiei şi învăţământului extraşcolar;

6) în sistemul de învăţământ general funcţionează a doua generaţie de curricula axate pe competenţe, inclusiv pe competenţe pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, pe educaţia centrată pe elev, pe cele mai actuale abordări educaţionale;

7) în învăţământul profesional tehnic au fost implementate modalităţi moderne de realizare a studiilor, inclusiv axarea pe instruirea modulară şi pe învăţământul dual;

8) funcţionează un sistem diversificat de formare profesională continuă a cadrelor didactice prin crearea de noi centre în acest sens, inclusiv prin implicarea instituţiilor de învăţământ superior cu profil pedagogic etc.

Pe parcursul acestor ani, în sistemul de învăţământ s-au realizat şi se realizează şi în etapa actuală mai multe proiecte pe diferite dimensiuni ale sistemului de învăţământ (dezvoltarea infrastructurii, dezvoltarea învăţământului profesional tehnic dual, dezvoltarea învăţământului incluziv, asigurarea egalităţii de gen în educaţie etc.), finanţate de Banca Mondială, Uniunea Europeană, UNICEF, UNESCO, Parteneriatul Global pentru Educaţie (PGE), Guvernul României, Agenţia Austriacă de Cooperare (ADA), Agenţia Elveţiană de Cooperare şi Dezvoltare (SDC), Ministerul Federal pentru Cooperare şi Dezvoltare din Germania, UNFPA şi de alte structuri internaţionale. SD "Educaţiei 2030" va asigura continuitatea, coerenţa şi convergenţa în realizarea acestor proiecte.

Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în parteneriat cu Consiliul Europei, a elaborat o serie de politici şi instrumente în vederea consolidării rolului educaţiei în dezvoltarea unei culturi a democraţiei şi a drepturilor omului, precum Cadrul de referinţă al competenţelor pentru Cultură, Democraţie, recunoscând pregătirea pentru cetăţenia democratică drept unul dintre obiectivele principale ale sistemului de învăţământ.

Totodată, în sistemul de învăţământ persistă şi un şir de probleme cu diferit grad de complexitate, generate de mai mulţi factori interni şi externi.

Învăţământul şi piaţa muncii

Analiza rapoartelor de evaluare a sectorului Educaţiei cu privire la angajare şi structura şomajului denotă faptul că sistemul de învăţământ nu este racordat optimal la cerinţele pieţei muncii sub aspect calitativ (nu oferă calificări relevante) şi cantitativ (nu acoperă deficitul de forţă de muncă calificată).

Situaţie şi argument. Deşi întregul sistem de învăţământ profesional tehnic şi superior este orientat spre formarea resurselor umane pentru toate sectoarele economiei naţionale, studiile realizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale demonstrează perpetuarea deficitului de specialişti.

În baza datelor BNS pentru perioada 2016-2021, constatăm o diminuare a numărului de absolvenţi ai specialităţilor cu profil pedagogic, care se angajează în sistemul educaţional, excepţie făcând anul 2021, când identificăm o dinamică pozitivă de 7 la sută.

În Republica Moldova, 26,1 la sută dintre tineri cu vârsta între 15 şi 24 de ani sunt în afara sistemului de educaţie, formare şi ocupaţie profesională (tinerii NEET)⁴. Acest procentaj este de două ori mai mare decât media UE⁵.

______________________

⁴ Biroul Naţional de Statistică "Tinerii în Republica Moldova în anul 2020". https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&id=6729&idc=168

⁵ Media UE: 12,9% pentru vârstele de 15-29 de ani şi de 10,5 la sută în rândul tinerilor de 15-24 de ani.â

Un alt aspect al problemei ţine de formarea culturii antreprenoriale a societăţii noastre, în primul rând a generaţiei tinere. Deşi în ultimii ani se promovează pe larg la scară naţională educaţia antreprenorială şi economică prin elaborarea şi implementarea curricula în învăţământul general şi profesional tehnic, dar şi în cadrul diferitor cursuri de formare continuă organizate de diferite instituţii şi ONG-uri de profil, această problemă rămâne una actuală.

Din perspectivă de gen, piaţa muncii are următoarea configuraţie: în structura totală a populaţiei cu vârsta între 25 şi 64 de ani nivelul de instruire al femeilor constituie în medie 55,5%, iar al bărbaţilor – 60,4%. În acelaşi timp, constatăm că gradul de implicare în programe de educaţie permanentă atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor este foarte redus (1,4% – bărbaţi şi 0,3% – femei, în anul 2020). Rata de ocupare în rândul femeilor este mai mică decât cea a bărbaţilor.

Factori cauzali. Demografia; lipsa unui sistem modern de marketing educaţional şi a mecanismelor de ajustare a ofertei educaţionale la necesitatea pieţei muncii; nivelul scăzut de educaţie antreprenorială şi economică a societăţii, în general, şi a tinerei generaţii, în special; inerţia pieţei muncii şi a sistemului de învăţământ de a crea structuri comune: parcuri tehnologice, laboratoare ştiinţifice, întreprinderi cu funcţii duble (de producere şi de formare profesională etc.); nivelul scăzut de investiţii dinspre agenţii economici în sistemul de pregătire a resurselor umane şi nivelul scăzut de protecţie legală în acest sens; perpetuarea unui proces defectuos de ghidare în carieră; acţiuni limitate în ce priveşte pregătirea tinerilor pentru viaţă, dezvoltarea rezilienţei la provocările psihoemoţionale şi dezvoltarea abilităţilor de adaptare continuă la nevoile pieţei muncii; investiţii limitate în crearea unui mediu sigur şi prietenos în şcoli, dar şi în timpul practicii profesionale şi mai târziu la locul de muncă; majoritatea calificărilor oferite de furnizorii de servicii educaţionale nu au la bază standarde de calificare elaborate pe domenii şi niveluri de formare profesională.

Consecinţe şi riscuri. Nerezolvarea problemei privind interconexiunea sistemului de învăţământ şi a pieţei muncii va duce la disfuncţionalitatea pieţei muncii şi la scăderea calităţii formării profesionale iniţiale şi continue a specialiştilor pentru economia naţională; sistemul de învăţământ nu va asigura nici în continuare, în deplină măsură, dezvoltarea durabilă a societăţii; se va menţine segregarea profesională de gen şi diferenţele salariale între femei şi bărbaţi.

Finanţarea sistemului de învăţământ

Investiţiile în educaţie nu asigură competitivitatea economiei naţionale.

Situaţie şi argument. În perioada 2016-2020, ponderea cheltuielilor publice pentru învăţământ în PIB a crescut de la 5,3% la 6,1%, cu o scădere până la 5,5% în 2021. În acelaşi timp, ponderea cheltuielilor publice aferente învăţământului în totalul cheltuielilor bugetului public naţional a cunoscut pentru aceeaşi perioadă evoluţii fluctuante: după o creştere de la 17,7% înregistrată în 2016 la 18,4% în 2019, valoarea acestui indicator sub impactul pandemiei COVID-19 s-a redus în 2020 până la 17,2%, coborându-se până la 16,6% în 2021. Creşterea ponderii cheltuielilor publice pentru învăţământ în PIB, comparativ cu descreşterea ponderii acestora în totalul cheltuielilor bugetului public naţional, se explică prin reducerea mult mai accentuată a PIB-ului, comparativ cu diminuarea cheltuielilor bugetului public naţional pe acelaşi interval temporal.

Deşi în mărime absolută cheltuielile publice aferente învăţământului au crescut constant (de la 8,558 mil. lei în 2016 până la 13,398 mil. lei în 2021), totuşi investiţiile realizate în ultimii ani nu au reuşit să acopere necesităţile unui sector care îşi propune să pregătească forţă de muncă competitivă pentru o economie globală.

În structura cheltuielilor publice pentru învăţământ, în 2020 ponderea cea mai mare a fost deţinută de învăţământul secundar: 5917 mil. lei sau 49%, urmat de educaţia timpurie şi învăţământul primar: 3590 mil. lei sau 30%, învăţământul profesional tehnic: 1052 mil. lei sau 9%, învăţământul superior: 1073 mil. lei sau 8% (conform informaţiei Ministerului Finanţelor şi Biroului Naţional de Statistică).

Factori cauzali. Una dintre provocările sensibile cu impact financiar puternic este utilizarea ineficientă a capacităţilor de proiect ale instituţiilor de învăţământ ca urmare a diminuării contingentului de elevi/studenţi. În consecinţă, creşterea constantă a finanţării de la stat, însoţită de scăderea numărului de elevi/studenţi, determină, frecvent, ridicarea exagerată a cheltuielilor unitare, fără o ameliorare corespunzătoare a calităţii procesului educaţional.

Consecinţe şi riscuri. Investiţiile în educaţie, care nu asigură un nivel înalt de calitate şi funcţionalitate a sistemului de învăţământ, nu vor asigura nici dezvoltarea durabilă a economiei şi nici a societăţii în general, fiind una dintre principalele vulnerabilităţi. Fără o salarizare adecvată atractivitatea ocupaţiei de profesor va rămâne redusă, indiferent de calitatea formării profesionale.

Capitalul uman şi intelectual

Funcţionalitatea şi performanţa sistemului de învăţământ sunt afectate de un dezechilibru cantitativ, calitativ, de gen, de vârstă, de mediu (rural, urban) în domeniul capitalului uman (didactic şi managerial) la toate nivelurile, anume: nivelul scăzut de motivaţie şi satisfacţie profesională a angajaţilor din sistem, fluxul redus al intrărilor în sistem ale specialiştilor tineri, în special în mediul rural, fluxul sporit al ieşirilor/abandonului profesional în primii ani de activitate, insuficienţa de profesori şi manageri calificaţi, inclusiv în mediul rural, ponderea semnificativă a cadrelor didactice cu vârsta sub şi peste 60 de ani, dezechilibrul de gen în structura personalului didactic.

Situaţie şi argument. Numărul cadrelor didactice din sistemul naţional de educaţie s-a redus cu peste 20% în doar 10 ani. Dezechilibrul dintre câştigul salarial mediu lunar în învăţământ, comparativ cu câştigul salarial mediu pe economie, acutizează problema atractivităţii scăzute a profesiei de cadru didactic; or, mărimea salariului cadrelor didactice nu asigură tinerilor un statut social adecvat tipului de activitate şi complexităţii acesteia. Depopularea localităţilor rurale (în special din rândul populaţiei tinere) ca urmare a locurilor de muncă limitate, a infrastructurii proaste şi a lipsei perspectivelor (cel puţin, pe termen mediu) pentru un standard de viaţă decent determină insuficienţa cadrelor didactice şi manageriale calificate în mediul rural, în special a celor tinere.

Eforturile de sincronizare a reţelei şcolare au condus la îmbunătăţirea unor indicatori de eficienţă internă a sistemului, în special, ai celor ce vizează raportul elevi–cadru didactic, care s-a mărit în ultimii 10 ani, în special în învăţământul primar din zonele urbane, rămânând însă în stagnare continuă în cele rurale. Sistemul de învăţământ naţional demonstrează în continuare dezechilibru de gen la toate nivelurile, ponderea femeilor în sistem din totalul de cadre didactice, constituind în medie cca 70 la sută.

Factori cauzali. Reducerea semnificativă a numărului de copii/elevi/ studenţi, provocările pieţei muncii, condiţiile sociale, economice, psihologice, emigrarea masivă a populaţiei, inclusiv a cadrelor didactice, pierderea atractivităţii profesiei de cadru didactic, sistemul învechit de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, lipsa coerenţei şi colaborării între structurile manageriale pe verticală şi orizontală sunt principalii factori ce determină schimbările semnificative din punct de vedere cantitativ şi calitativ ale resurselor umane din sistemul educaţional în ultimii 10 ani. În esenţă, sistemul de educaţie nu reuşeşte să asigure realizarea cu succes a politicii de resurse umane, inclusiv formarea (iniţială şi continuă) de calitate, selecţia corectă, pe baza valorii şi recompensa adecvată, pe măsura performanţei.

Consecinţe şi riscuri. Nivelul de competenţă, motivaţia şi prestaţia cadrelor didactice, care influenţează direct performanţa sistemului educaţional, respectiv, recrutarea, formarea profesională de calitate, motivarea, dezvoltarea continuă a performanţelor cadrelor didactice reprezintă strategia-cheie pentru promovarea educaţiei de calitate. În context, dacă problema resurselor umane nu va fi soluţionată prin acţiuni sistemice, cu caracter intersectorial, care să cuprindă toate procesele (recrutare, selecţie, integrare, motivare, formare iniţială şi continuă, evaluare, salarizare), toate categoriile de personal, de la toate nivelurile sistemului (educaţie timpurie, învăţământ general, profesional tehnic, superior, formarea continuă), sistemul educaţional poate intra într-o criză profundă.

Sistemul de învăţământ se confruntă în ultimele decenii cu multiple probleme, printre care: scăderea bruscă a numărului de elevi şi studenţi; diminuarea accesului la educaţie de calitate; rezultate joase la testări naţionale şi internaţionale; nivel ridicat de abandon şcolar, în special în rândul elevilor/studenţilor din familii vulnerabile, aceştia manifestând un comportament deviant şi un nivel scăzut de motivare pentru învăţare.

Situaţie şi argument. Acest ansamblu de probleme este dedus din studiul "Evaluarea cuprinzătoare a sectorului educaţional din Republica Moldova" şi din analiza diferitor rapoarte, studii având la bază elevul ca subiect al educaţiei.

1) Acces şi cuprindere

Ca urmare a declinului demografic cauzat de sporul negativ al populaţiei şi de exodul populaţiei peste hotare, a scăzut şi scade în continuare numărul elevilor şi al studenţilor, cu excepţia celor încadraţi în sistemul de educaţie timpurie. Conform datelor BNS, valorile numerice ale populaţiei şcolare sunt următoarele:

În anul de studii 2021-2022, în învăţământul superior sunt cuprinşi 59,7 mii de studenţi, în uşoară creştere comparativ cu anul de studii precedent (cu 1,2%). Ponderea studenţilor la forma de învăţământ cu frecvenţă era superioară (62,6%) celei cu frecvenţă redusă (37,4%). În instituţiile de învăţământ superior publice sunt înscrişi 50,2 mii de studenţi, cu 1,4% mai mult comparativ cu anul de studii 2020-2021, reprezentând 84,1% din totalul studenţilor. Peste jumătate din studenţii instituţiilor publice urmează studiile în bază de contract (56,6%).

2) Rezultatele testării naţionale şi internaţionale

În ansamblu, din analiza rezultatelor evaluărilor naţionale, mai exact – a notelor luate de elevi, se poate concluziona că nivelul de formare şi dezvoltare a competenţelor absolvenţilor tuturor nivelurilor de învăţământ este în continuă creştere. Mai mult ca atât, în cazul evaluărilor interne (învăţământul primar) şi al celor semi-externe (învăţământul gimnazial) media notelor respective este foarte înaltă, iar rata de promovare se apropie de 99%. În cazul evaluărilor externe (examenul de bacalaureat), care se consideră ca fiind cele mai obiective, cu rezultate comparabile la nivel naţional, rata de promovare în licee a crescut cu cca 23 de puncte procentuale, de la 71,39% în anul 2014 la 93,98% în anul 2021. Astfel, pe parcursul anilor 2014-2021, în cazul candidaţilor din licee, media notelor la examenul de bacalaureat a crescut de la 6,57 la 7,19. Deşi această creştere s-a manifestat atât în mediul urban, cât şi în cel rural, notele candidaţilor din liceele urbane sunt mai mari decât cele ale candidaţilor din liceele rurale cu cca 0,4 puncte de notare.

Evaluările internaţionale. Republica Moldova a participat la mai multe evaluări internaţionale, inclusiv la evaluările TIMSS (Tendinţe în studiul internaţional al matematicii şi ştiinţelor) 1990, 2003 şi 2007 şi PIRLS (Progresul în studiul internaţional al alfabetizării la citire/lectură) 2001 şi 2006. Din anul 2009 ţara noastră participă la PISA (Programul pentru Evaluarea Internaţională a Elevilor). De atunci ea a participat la evaluările din anii 2009+, 2015 şi 2018. Rezultatele evaluărilor PISA, studiu realizat pentru anii 2009-2018, relevă progrese semnificative, în special în domeniile citire/lectură şi matematică (+36 de puncte şi, respectiv, +24 de puncte), pe când în domeniul ştiinţe creşterea a fost mai moderată (+15 puncte).

În pofida acestor progrese, este alarmant faptul că ponderea elevilor care nu ating nivelul minim de competenţe rămâne a fi semnificativă, oscilând în intervalul 40-50%. Analiza rezultatelor testelor PISA şi a celor realizate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, dezagregate pe sexe, indică faptul că este afectată calitatea învăţării de absenţa abordării nevoilor de învăţare specifice în funcţie de gen. Fetele depăşesc performanţa băieţilor în majoritatea domeniilor, deoarece ele îşi folosesc timpul liber mai mult pentru activităţi ce duc la învăţare şi succes academic, spre deosebire de băieţi.

3) Absenteismul şi abandonul

În conformitate cu Raportul de evaluare a Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 "Educaţia 2020", Planul de acţiuni pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar şi a absenteismului în învăţământul general, elaborat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) în 2015, a facilitat monitorizarea fenomenului. Datele administrative colectate de MEC diferă de datele statistice prezentate de BNS pe dimensiunea abandon şcolar. Urmează a fi identificate diferenţele în metodologia de colectare şi calculare a datelor în aceste instituţii pentru a defini problemele cu care se confruntă sistemul educaţiei şi pentru a le lichida. În acelaşi timp, nu sunt raportate expres acţiuni de prevenire şi diminuare a abandonului şcolar, ci preponderent de colectare şi monitorizare a datelor. Principalul neajuns rezidă în lipsa unui document de politici şi de acţiuni concrete de intervenţie.

4) Grupuri vulnerabile de copii, elevi şi tineri

Printre cele mai vulnerabile grupuri de copii, elevi şi tineri din sistemul socioeducaţional continuă să se regăsească cei din familiile sărace, din familiile cu un venit foarte redus al părinţilor, cei părăsiţi de părinţi, persoanele cu dizabilităţi, copiii din mediul rural, inclusiv din familiile de romi. În PISA 2018, performanţa elevilor cu nivel înalt al statutului social, economic şi cultural a crescut, în timp ce a elevilor nevoiaşi a înregistrat un regres la matematică şi ştiinţe, faţă de ediţiile anterioare. Sistemul educaţional din Republica Moldova este marcat de un nivel mai înalt de inechitate decât sistemele educaţionale din ţările membre OCDE, cu excepţia Bulgariei şi României.

Comparativ cu ţările membre OCDE şi alte ţări din regiune, în Republica Moldova se atestă mai mulţi elevi din medii defavorizate şi mult mai puţini elevi din medii favorizate, diferenţa dintre starea de bine a elevilor dezavantajaţi şi a celor avantajaţi fiind una dintre cele mai semnificative. Acestea sunt argumente în plus în favoarea necesităţii unei politici dedicate grupurilor de elevi defavorizaţi. Se atestă un decalaj dintre criteriile de identificare a copiilor din medii defavorizate în domeniul social şi în cel educaţional. Criteriile stabilite de Legea nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi sunt mai înguste decât criteriile folosite de Sistemul informaţional de management în educaţie şi copiii care cad sub incidenţa legii respective sunt de trei ori mai puţini la număr decât elevii în situaţie de risc, conform Sistemului informaţional de management educaţional (SIME).

5) Adaptarea psihosocială şi educaţională

Procesul de adaptare psihosocială a copiilor în instituţiile de învăţământ este unul continuu. Mediul educaţional, abordările metodologice cu privire la socializare, adaptare psihosocială şi educaţională a copiilor sunt în permanentă schimbare, fiind determinate de contexte psihosociale reale, de particularităţile psihologice şi comportamentale ale copiilor.

Rezultatele studiilor privind adaptarea psihosocială a copiilor şi tinerilor, ratele de tranziţie spre maturitate denotă că eficienţa internă în sistem este destul de înaltă în ce priveşte nivelul de absolvire fără abandon şcolar şi/sau repetenţi.

Cu toate acestea, există grupuri vulnerabile care prezintă un risc mai înalt privind adaptarea psihosocială şi educaţională până la educaţia secundară, în special a copiilor cu dizabilităţi, a copiilor în situaţie de risc sau dificultate, a copiilor care provin din familii vulnerabile.

Barierele pentru copiii cu dizabilităţi includ lipsa informaţiilor şi a infrastructurii specifice nevoilor (de ex., drumurile şi trotuarele care nu sunt accesibile pentru persoanele în scaune cu rotile şi unităţile de transport care nu sunt adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilităţi). Barierele adiţionale în sistem sunt absenţa cadrelor didactice pregătite să lucreze cu copiii cu nevoi educaţionale speciale, numărul redus de materiale didactice adaptate, rezistenţa la schimbare manifestată de unii manageri şcolari, profesori şi părinţi, precum şi adaptarea psihosocială a acestora.⁶

______________________

⁶ Hotărârea Guvernului nr.944/2014 cu privire la aprobarea Strategiei de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 "Educaţia 2020".

Copiii ai căror părinţi au emigrat în străinătate se confruntă cu multiple provocări specifice în ceea ce priveşte participarea la educaţie, printre care abandonul şcolar şi absenteismul. Alte riscuri legate de şcoală includ diminuarea performanţelor academice şi lipsa motivaţiei. Numărul acestor copii este în creştere, astfel, în anul 2014, numărul emigranţilor "autorizaţi" era de 104 mii de persoane,⁷ acesta crescând la 114 mii la sfârşitul anului 2021. Însă emigrarea autorizată constituie doar un segment foarte mic al fenomenului, provocarea majoră cu care se confruntă Republica Moldova este migraţia externă în scop de muncă.

______________________

⁷ Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Organizaţia Internaţională pentru Migraţie. "Profilul migraţional extins al Republicii Moldova 2014-2021", http://bma.gov.md/sites/default/files/ media/ra_pme_2014-2018_0.pdf.

La alte grupuri de copii discriminaţi se referă cei ai căror părinţi sunt infectaţi cu HIV; fetele şi băieţii discriminaţi în funcţie de sex; copiii intimidaţi; copiii victime ale abuzului; copiii care provin din familii sărace, vulnerabile, marcate de comportament deviant şi/sau delincvent.

6) Sănătatea copiilor, elevilor, tinerilor şi deprinderile de viaţă

Coordonarea eforturilor diferitor sectoare în rezolvarea problemelor de sănătate ale adolescenţilor şi tinerilor este adeseori fragmentară, insuficientă, cu unele abordări care diferă în diverse sectoare. În şcoli sunt subdezvoltate serviciile de sănătate şi mecanismele de informare durabilă a acestora de către medicii de familie, serviciile de sănătate prietenoase tinerilor şi alte servicii. Este de menţionat faptul că sistemul de educaţie nu face parte din principalele surse de comunicare despre sănătate. În acest sens, pe primul loc se află lucrătorii medicali (57,1%), TV (40%) şi internetul (36,1%).⁸

______________________

⁸ Strategia naţională de sănătate 2030.

Starea de sănătate fizică şi psihoemoţională, precum şi performanţele şcolare şi randamentul didactic al copiilor, elevilor şi profesorilor s-a înrăutăţit pe parcursul anului 2020 din cauza crizei pandemice COVID-19. Aproximativ 20% dintre tineri au raportat o agravare a bunăstării psihoemoţionale în timpul pandemiei COVID-19 şi aproximativ 13% din totalul tinerilor care au recurs anterior la acţiuni de autovătămare au avut astfel de încercări, mai ales în timpul izolării.⁹ Totodată, au scăzut esenţial performanţele copiilor şi tinerilor în activităţile de educaţie fizică. O parte dintre orele de educaţie fizică s-au realizat online.

______________________

⁹ UNFPA şi Centrul de parteneriat pentru dezvoltare. (2020, august). Analiză: Impactul COVID-19 asupra bunăstării mentale a tinerilor din Republica Moldova, https://moldova.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/covid_19_impactul_wellbeing_0.pdf

Elevii din Republica Moldova raportează că sunt expuşi mult mai frecvent decât cei din majoritatea ţărilor din regiune hărţuielilor şcolare (bullyingului) – 16% au fost hărţuiţi la şcoală cel puţin de două ori în ultimele două luni ale anului 2018, comparativ cu 11% în 2014. Bunăstarea mintală generală se reduce odată cu creşterea copiilor, în special fetele fiind expuse riscului de înregistrare a unor rezultate slabe privind bunăstarea mintală, comparativ cu băieţii. În toate cele 45 de ţări incluse în raportul OMS, unul dintre patru adolescenţi declară că se simte nervos, iritat sau că are dificultăţi de adormire cel puţin o dată pe săptămână.

Educaţia obligatorie pentru sănătate, care include şi educaţia sexuală, s-a dovedit a fi eficientă în prevenirea comportamentelor riscante şi a violenţei bazate pe gen în rândul tinerilor, în prevenirea infecţiilor cu transmitere sexuală, a sarcinilor în rândul adolescenţilor, a abuzului şi a hărţuirii sexuale.¹⁰

______________________

¹⁰ Trei decenii de cercetare: cazul educaţiei sexuale cuprinzătoare – Science Direct 2021, Journal of Adolescent Health, 2021, vol. 68, nr.1, p. 13-27.

Educaţia sexuală aplicată sporadic a generat consecinţe precum: sarcina timpurie, incidenţa mare a HIV/ SIDA şi a altor boli sexual transmisibile – toate din cauza perceperii eronate a normelor şi perspectivelor de gen. Potrivit studiului de evaluare a comportamentelor de sănătate ale copiilor de vârstă şcolară (HBSC), efectuat în Republica Moldova în 2021, 13,3% dintre adolescenţii cu vârsta de 15 ani şi 34,7% dintre cei de 17 ani sunt activi sexual şi doar 62% dintre ei folosesc prezervativul.¹¹

______________________

¹¹ HBSC study 2018,

     http://www.hbsc.org/membership/countries/moldova.html, https://www.facebook.com/OMSMoldova/videos/944169379698934;

Factori cauzali. Lipsa educaţiei complexe obligatorii pentru sănătate, insuficienţa implementării pe scară largă a modelului de şcoală promotoare de sănătate, care să asigure crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor şi tinerilor şi să contribuie la dezvoltarea rezilienţei, persistenţa în sistem a unui potenţial nevalorificat de implementare a educaţiei pentru sănătate şi a educaţiei fizice a copiilor, elevilor, tinerilor.

Consecinţe şi riscuri. Tergiversarea problemelor de acces şi de facilitare, de socializare şi adaptare psihosocială şi educaţională a persoanelor din diferite medii sociale, vulnerabile, inclusiv a copiilor refugiaţilor, copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, cu dizabilităţi sau cu comportament deviant, va condiţiona nerespectarea drepturilor fundamentale ale copiilor şi accesul limitat la educaţie. Sistemul de învăţământ nu-şi va consolida capacitatea de sprijin pentru generaţia tânără în procesul de tranziţie sigură şi sănătoasă spre maturitate, fapt ce va avea repercusiuni asupra rezultatelor şcolare, confirmate prin testările naţionale şi internaţionale, fiind un impediment al bunăstării copiilor, adolescenţilor şi tinerilor şi al dezvoltării durabile a societăţii.

Sistemul de învăţământ se confruntă cu problema eficienţei educaţiei incluzive şi, în primul rând, a copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES).

Situaţie şi argument. Odată cu Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, aprobată prin Legea nr.169/2010, au fost elaborate şi ajustate o serie de acte normative, documente de politici ce au promovat educaţia incluzivă în Republica Moldova prin dezvoltarea de servicii şi integrarea copiilor cu CES în instituţiile de educaţie şi învăţământ. În acest sens se menţionează Programul de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011-2020, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.523/2011, Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014.

Bugetul raional alocat educaţiei incluzive, care nu se calculează în baza necesităţilor individuale ale elevilor cu CES, constituie 2% din bugetul total pentru educaţie. Acesta, în mare parte, se consumă pentru plata salariilor cadrelor didactice de sprijin şi într-o mai mică măsură (cel puţin în ultimii ani) pentru dotarea centrelor de resurse din şcoli, dezvoltarea serviciilor de asistenţă logopedică, asistenţă psihologică etc.

Factori cauzali. Accesibilitate redusă la mediul fizic al unui serviciu; buget insuficient; servicii de educaţie incluzivă calculate în baza numărului de copii cu CES, neconforme cu necesităţile individuale ale acestora; formulă inechitabilă de finanţare între raioane; insuficienţa serviciilor psihologice, psihopedagogice, logopedice în instituţii; metodologii neadaptate la specificul educaţiei copiilor cu dizabilităţi intelectuale şi senzoriale, cu tulburări din spectrul autist, cu dificultăţi de învăţare, tulburări de comportament; cooperare intersectorială neconsolidată; asigurare ineficientă a tranziţiei către învăţământul profesional şi către piaţa muncii.

Consecinţe şi riscuri. Segregarea copiilor cu CES sau realizarea neadecvată a educaţiei la domiciliu ori în cadrul învăţământului special; valorificarea ineficientă şi risipa de resurse umane şi financiare în sectoarele medicale, sociale şi educaţionale; identificarea tardivă a încălcării dreptului copiilor cu CES la servicii de abilitare şi incluziune; ineficienţa pregătirii cadrelor didactice pe arii specifice de dezabilitate (tulburări de limbaj, de comportament, reţineri în dezvoltare şi autism, dizabilităţi severe neuropsihice, locomotorii, deficienţe de auz şi văz).

Sistemul de învăţământ se confruntă cu problema asigurării echilibrului de gen şi a şanselor egale.

Situaţie şi argument. În Republica Moldova nu există impedimente în ceea ce priveşte accesul la învăţământ pentru niciuna dintre categoriile de sex. Deşi rata de părăsire timpurie a sistemului educaţional de către băieţi s-a dovedit a fi mai mare în anii 2019-2020, comparativ cu perioada anilor 2009-2010 aceasta a fost într-o uşoară descreştere. În acelaşi timp, nivelul de alfabetizare nu prezintă diferenţe semnificative între fete şi băieţi, iar datele privind indicele parităţii de gen pe nivelurile educaţionale relevă preponderent valori în favoarea fetelor, în special în învăţământul terţiar.

Alte probleme conexe cu domeniul educaţional sunt: disparităţi salariale semnificative, segregarea ocupaţională cu salarii mai mici; distribuirea inegală a muncii şi a responsabilităţilor familiale; număr insuficient de locuri la creşe şi grădiniţe, ceea ce face dificilă pentru părinţi reconcilierea vieţii profesionale cu cea de familie. Fetele predomină în învăţământul profesional tehnic postsecundar, iar băieţii – în cel profesional tehnic secundar. De asemenea, prezintă interes distribuirea acestora pe domenii: fetele se regăsesc preponderent în meserii din sfera serviciilor şi îngrijirii, iar băieţii – în domeniile tehnice. Fetele optează mai mult pentru învăţământul superior.

Învăţământul superior, comparativ cu cel profesional tehnic, înregistrează un nivel şi mai mare de participare a populaţiei feminine (59% din totalul studenţilor în anul de studii 2019-2020). Totodată, la studii superioare de master (inclusiv studiile integrate) ponderea studentelor reprezintă aproape două treimi din totalul studenţilor înscrişi la acest nivel (64%), iar la studii superioare de licenţă – 57%.

Factori cauzali. Includerea dimensiunii de gen în documentele normative nu a fost realizată consecvent, fiind deseori redusă la abordarea tradiţională a modelelor de rol, fapt ce duce la perpetuarea stereotipurilor de gen; număr limitat de programe de formare iniţială şi continuă obligatorie a profesorilor în contextul drepturilor omului şi/ sau a unor module tematice privind dimensiunea de gen. În anumite grupuri vulnerabile, preponderent în mediul rural, predomină ideea abandonării şcolii (în special, de către băieţi) după treapta gimnazială şi încadrarea timpurie în câmpul muncii sau urmând să însoţească părinţii la munci peste hotare. Materiale didactice insuficiente privind problematica de gen pentru activităţile educaţionale formale şi nonformale; lipsa cercetărilor de moment şi longitudinale prin prisma dimensiunii de gen în domeniul educaţiei. Educaţia în familie şi în cadrul instituţiilor de învăţământ este, de asemenea, stereotipizată, încurajându-se anumite modele de comportament: la fete – sârguinţa, ascultarea, submisivitatea, dezvoltarea sexuală precoce etc., iar la băieţi – agilitatea, spiritul antreprenorial, dominarea, concurenţa etc., ceea ce influenţează performanţa academică a acestora şi integrarea în mediul şcolar/universitar, precum şi atitudinile cadrelor didactice.

Consecinţe şi riscuri. Segregarea ocupaţională şi, implicit, disparităţile de gen în salarizare şi venituri; vulnerabilizarea femeilor din punct de vedere economic/profesional (de ex., venituri mai mici), social (stereotipuri şi roluri sociale prescrise), familial (lipsa creşelor şi accesul limitat la grădiniţe au legătură directă cu imposibilitatea concilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie) şi psihologic (dependenţa economică, riscul de a fi supuse abuzului).

Sistemul de învăţământ se confruntă cu probleme în sfera educaţiei interculturale şi multilingve.

Situaţie şi argument. Republica Moldova continuă, pe parcursul istoriei, să rămână exemplul unei ţări extrem de diversificate – dacă nu chiar fragmentate – sub aspect etnopolitic. Această diversitate impune anumite constrângeri obiective în politicile educaţionale, în special în ceea ce priveşte elementele identitare, dezvoltarea personală, socializarea etc. Or, pe lângă faptul că se identifică în mod diferit sub aspect etnic şi cultural, etniile sunt separate şi prin aceea că manifestă preferinţe geopolitice diferite sau chiar opuse. Regiunea din stânga Nistrului, a cărei populaţie este compusă în proporţii aproape egale din ucraineni, ruşi şi moldoveni, este un caz extrem. În 1990 ea s-a autodeclarat independentă, adoptând un curs de aliniere la şi de integrare cu Federaţia Rusă. Sub amprenta acestei politici, sistemul educaţional al regiunii a evoluat în totală izolare de restul ţării, perpetuând multe elemente specifice sistemului educaţional sovietic, inclusiv cele legate de uniformizarea doctrinară, educaţia politică şi pregătirea militară.

În afară de regiunea transnistreană, pe teritoriul Republicii Moldova există şi alte regiuni care sunt locuite compact de reprezentanţii unei anumite etnii, cum ar fi bulgarii şi găgăuzii în sud sau romii şi ucrainenii în nord. Melanjul dintre identitatea etnică şi cea regională adaugă un element în plus de complexitate peisajului etno-politic moldovenesc. La nivel regional sau local adeseori sunt adoptate decizii/politici care contravin vectorului autorităţilor centrale. Deşi în ultimele decenii Guvernul şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării au lansat politici de ameliorare a relaţiilor interetnice şi de promovare a multilingvismului şi interculturalităţii, problema respectivă rămâne şi în continuare una prioritară. Alături de această problemă rămân actuale problemele de educaţie pentru democraţie, pace, toleranţă etc.

Factori cauzali. Politica educaţională nu a reuşit să imprime o coeziune mai înaltă societăţii moldoveneşti. Limba română – limba oficială a Republicii Moldova – este învăţată în multe cazuri mai puţin eficient în comunităţile locale şi regionale locuite compact de reprezentanţii grupurilor etnice, în care limba maternă şi limba de comunicare este alta decât cea oficială, deşi elevii, indiferent de etnie, au posibilitatea de a studia limba română ca o disciplină distinctă asigurată cu produse curriculare. Elementele esenţiale ale educaţiei – inclusiv legate de identitate, cum ar fi limba şi istoria, precum şi de cetăţenia activă, drepturile omului şi toleranţa – sunt în continuare văzute în mod diferit de diverse etnii.

Consecinţe şi riscuri. Atitudini, relaţii şi comportamente sociale afectate în comunităţile locale şi în societate în ansamblu; starea de bine a cetăţenilor marcată de tensiuni şi conflicte; polarizarea societăţii generată de divizarea cetăţenilor după criterii etnice, lingvistice, sociale; periclitarea funcţionării democratice a societăţii.

Societate, comunitate, familie şi educaţie

Sistemul de învăţământ se confruntă cu responsabilitatea redusă a societăţii, implicarea ineficientă a comunităţii în educaţie, insuficienţa serviciilor sociale pentru grupurile dezavantajate, dar şi cu problema corupţiei.

Situaţie şi argument. Deşi Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 şi Strategia de dezvoltare a educaţiei pentru anii 2014-2020 "Educaţia 2020" prevăd responsabilizarea societăţii şi familiei privind asigurarea unei educaţii de calitate prin diversificarea formelor de implicare, prin participarea la procesul decizional şi la rezolvarea problemelor şcolii, Republica Moldova continuă să se confrunte cu problema responsabilităţii sociale în educaţie.

În sistemul educaţional sunt încurajate dialogul social şi parteneriatul instituţiilor de învăţământ cu organizaţiile din domeniile cercetării şi inovării, cu sindicatele, cu mediul de afaceri, cu societatea civilă şi cu mass-media, realizate în condiţiile legislaţiei, însă acestea rămân insuficient valorificate.

Problema corupţiei şi a educaţiei anticorupţie continuă să fie prioritară pentru sistemul de învăţământ din Republica Moldova, deşi în datele Centrului Naţional Anticorupţie instituţiile educaţionale nu apar în topul fraudelor academice şi al indicatorilor de integritate. Pe parcursul implementării Strategiei naţionale anticorupţie pe anii 2011-2016 s-au realizat unele progrese în ceea ce priveşte reducerea fraudei academice şi consolidarea eticii în sectorul educaţiei, inclusiv prin monitorizarea mai strictă a examenului de bacalaureat, prin aprobarea şi implementarea Codului educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014, urmată de a Codului de etică al cadrului didactic, şi prin înfiinţarea consiliilor de etică în şcoli. Totuşi, în sistemul de învăţământ se mai întâlnesc cazuri de favoritism, încălcare a integrităţii, politici nocive de reglementare a conduitei profesionale şi politici privind anunţarea posturilor vacante şi cazuri de ocupare a funcţiilor de personal, de angajare în schimbul luării de mită.

Factori cauzali. Managementul integrităţii promovat insuficient; mecanisme ineficiente de responsabilizare a societăţii privind calitatea educaţiei, dar şi de implicare a acesteia în procese de luare a deciziilor; nivel scăzut de asigurare socială a grupurilor dezavantajate în educaţie; transparenţă redusă a procedurilor de angajare, distribuire a orelor, de salarizare bazată pe performanţă şi a altor practici de management al resurselor umane în sistemul de învăţământ; sensibilizare minimă privind integritatea în instituţiile de învăţământ la nivel naţional; ignorarea declaraţiei de integritate la angajarea managerilor, a profesorilor, a persoanelor cu funcţii-cheie în educaţie; cadru legal precar privind colectarea suplimentară a fondurilor oferite de către părinţi.

Consecinţe şi riscuri. Statut subminat al educaţiei în societate, nivel scăzut de credibilitate; reforme declarate cu funcţionalitate scăzută; management financiar ineficient; cultura integrităţii în instituţiile educaţionale compromisă; comunitate puţin implicată; consecinţe nefaste asupra calităţii educaţiei şi dezvoltării economice a ţării.

Sistemul de învăţământ se confruntă cu problema educaţiei în şi pentru familie, a cooperării şcolii cu familia în educaţia copiilor.

Situaţie şi argument. Deşi reunificarea familiilor printre migranţi pare a fi o tendinţă în creştere, se estimează că aproximativ 100 de mii de copii şi tineri sunt lăsaţi fără supravegherea părinţilor. Genul părintelui care a emigrat influenţează în mod semnificativ măsura în care copilul se va adapta şi, respectiv, va participa la procesul educaţional.

Strategia intersectorială de dezvoltare a abilităţilor şi competenţelor parentale pentru anii 2016-2020, implementată cu sprijinul societăţii civile şi al partenerilor de dezvoltare, a impulsionat educaţia părinţilor, în general, dar nu s‑a reuşit soluţionarea multiplelor probleme.

Factori cauzali. Nivel redus de participare a părinţilor la administrarea instituţiilor de învăţământ, rezumată la: discutarea în cadrul adunărilor părinteşti a problemelor ce ţin de drepturile şi obligaţiunile elevilor şi ale părinţilor, de îmbunătăţirea condiţiilor fizice din şcoală, de susţinerea financiară a şcolii, a elevilor aflaţi în situaţie de risc şi a celor capabili de performanţe; şcoli reticente faţă de implicarea părinţilor şi a comunităţii în angajarea, evaluarea, promovarea şi stimularea cadrelor didactice şi a celor manageriale, în alegerea disciplinelor opţionale şi a tematicii cercurilor şcolare, în combaterea fenomenului plăţilor informale, în lupta cu corupţia în învăţământ; părinţi puţin interesaţi pentru participare în activităţi concrete din viaţa şcolii; administraţii publice locale care neglijează problemele instituţiilor de învăţământ.

Consecinţe şi riscuri. Nivel de cooperare a şcolii cu familia în continuă descreştere; diminuarea rolului familiei ca factor educaţional de bază; riscuri majore de neasigurare a unui impact pozitiv, de durată, al educaţiei asupra dezvoltării personalităţii copilului/tânărului; pericol de agravare a stării generale de sănătate morală, psihoemoţională a societăţii; compromiterea orientărilor valorice pentru generaţia în creştere.

Curriculumul şi calitatea educaţiei

Sistemul de învăţământ se confruntă cu un ansamblu de probleme privind funcţionalitatea curriculumului la toate nivelurile: valorificarea procesuală irelevantă, monitorizarea continuă şi realizarea conexiunii inverse.

Situaţie şi argument. Politicile educaţionale la nivel de sistem se axează pe cele mai actuale abordări, concepte şi tendinţe de dezvoltare curriculară: asigurarea unităţii psihocentrismului şi sociocentrismului, centrarea pe cel ce învaţă, proiectarea finalităţilor formulate în termeni de competenţe, învăţarea activă şi interactivă, dezvoltarea gândirii critice etc.

Analiza comparativă a curricula educaţionale din Republica Moldova şi din ţările Uniunii Europene ne permite să constatăm că nu există diferenţe semnificative între planurile de învăţământ pentru educaţia timpurie, învăţământul primar şi gimnazial din Republica Moldova şi cele din ţările respective, privind conţinutul şi durata activităţilor de învăţare, ceea ce nu putem constata privitor la programele de studii liceale.¹²

______________________

¹² Studiu realizat cu susţinerea financiară a UNICEF Moldova în cadrul Proiectului "Review of the Conceptual framework for a new curriculum for primary and lower secondary education in the Republic of Moldova", ianuarie 2018-septembrie 2018.

Totuşi, persistă probleme generale transversale privind curriculumul la nivel de sistem educaţional, precum şi unele probleme specifice privitor la conexiunea funcţională dintre diverse subsisteme (niveluri şi cicluri ale sistemului de învăţământ).

Printre problemele generale sunt de menţionat: prioritatea conţinuturilor în procesul de predare-învăţare-evaluare; dominarea componentei teoretice asupra celei praxiologice; excesul abordării disciplinare în defavoarea celei transdisciplinare, interdisciplinare; lipsa experienţei la unii conceptori de curricula de a valorifica noţiunile moderne privind dezvoltarea curriculară, inclusiv de a asigura conexiuni intra- şi interdisciplinare; valorificarea insuficientă a competenţelor pentru secolul XXI a competenţelor-cheie a Consiliului Europei şi a competenţelor-cheie de dezvoltare durabilă.

Se constată problemă abordările curriculumului din perspectivă procesuală: nivel ineficient al proiectării didactice, aplicare sporadică a tehnologiilor didactice active/interactive/productive; contexte de învăţare puţin racordate la nevoile celor ce învaţă.

Evaluarea obiectivă (iniţială, formativă şi sumativă) a rezultatelor învăţării, în general, şi a gradului de manifestare a competenţelor, prin prisma relevanţei acestora pentru viaţă, rămâne o problemă sensibilă a sistemului, fapt demonstrat de rezultatele evaluărilor naţionale şi internaţionale.

Factori cauzali. Lipsa unui mecanism/organ de management al curriculumului la nivel naţional; lipsa unui cadru de formare/dezvoltare profesională a conceptorilor de curricula; nivel redus de pregătire profesională a unor cadre didactice şi de implicare responsabilă a acestora privind: implementarea curriculumului, aplicarea noilor tehnologii educaţionale, inclusiv a celor digitale în procesul de instruire, realizarea procesului de evaluare şi elaborarea instrumentelor de evaluare, crearea contextelor de învăţare şi diversificarea formelor de instruire; valorificare redusă a schimbului de experienţă între cadrele didactice şi neglijarea procesului de mentorat.

Consecinţe şi riscuri. Perpetuarea unui management ineficient al curriculumului care nu corelează toate procesele (diagnosticarea, pronosticarea, conceptualizarea, proiectarea, implementarea, monitorizarea, comunicarea etc.); compromiterea inovaţiilor curriculare şi a rolului acestora în asigurarea unei educaţii de calitate.

Sistemul de învăţământ se confruntă cu problema aplicării ineficiente a TIC în educaţie şi a asigurării procesului de învăţământ cu softuri educaţionale.

Situaţie şi argument. Dotarea cu mijloace TIC. Din cauza accesului deficitar la internet, a mijloacelor financiare insuficiente, alocate pentru informatizarea sectorului educaţiei şi utilizarea uneori improprie a acestora, disponibilitatea mijloacelor TIC în instituţiile de învăţământ rămâne a fi redusă, fapt ce creează dificultăţi pentru implementarea instruirii asistate de calculator şi a managementului educaţional informatizat, inclusiv în cazul în care, raportat la o medie statistică, un calculator revine la 9 elevi.

Se atestă lipsa unui management funcţional în procesul de digitalizare a educaţiei: procurarea de echipamente digitale, fără ca acestea să includă softuri corespunzătoare, inclusiv cele de sistem; utilizarea softurilor nelicenţiate; practică redusă de abonare la softurile de sistem, la cele de aplicaţii generale, precum şi la softurile educaţionale elaborate de companii şi edituri specializate.

Competenţele digitale ale cadrelor didactice. Pe parcursul ultimilor ani s‑au întreprins mai multe acţiuni având drept scop "alfabetizarea digitală" a cadrelor didactice şi a elevilor/studenţilor, fapt ce permite utilizarea echipamentelor, programelor de calculator, reţelelor de calculatoare, infrastructurii de comunicaţii digitale etc.

Rămâne o problemă gradul de valorificare a abilităţilor digitale în procesul de predare-învăţare-evaluare, dar şi capacitatea insuficientă de a utiliza efectiv ultimele generaţii de softuri educaţionale interactive multimedia. Sondajele relevă că cca 79% dintre cadrele didactice consideră că utilizarea mijloacelor oferite de tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor contribuie într-o măsură mare şi medie la creşterea nivelului de dezvoltare a competenţelor elevilor şi că cca 70% dintre aceştia evidenţiază importanţa TIC pentru îmbunătăţirea rezultatelor învăţării. În acelaşi timp, cca 40% dintre pedagogi manifestă o atitudine rezervată faţă de impactul tehnologiilor informaţionale, ceea ce semnalează restanţe semnificative în digitalizarea educaţiei.

Factori cauzali: Lipsa prioritizării informatizării/digitalizării educaţiei în documentele de politici; insuficienţa mecanismelor de implementare a standardelor de informatizare a educaţiei; inexistenţa unor mecanisme de evaluare şi certificare a competenţelor digitale ale angajaţilor din sistemul de învăţământ; lipsa unei viziuni sistemice asupra echipamentelor şi produselor program utilizate în instituţiile de învăţământ de toate nivelurile; axarea eforturilor de formare iniţială şi continuă a angajaţilor din sectorul educaţiei pe "alfabetizarea digitală" (activitate specifică deceniilor precedente) şi, mai puţin, pe "pedagogia digitală".

Consecinţe şi riscuri. Obstacole în implementarea pedagogiilor moderne bazate pe învăţarea constructivistă; aglomerarea sectorului Educaţiei cu soluţii fragmentate TIC, fapt ce va împiedica implementarea unor suporturi digitale unitare, destinate instruirii asistate de calculator şi managementului educaţional informaţional; ineficienţa învăţării şi a managementului educaţional, persistenţa şi chiar apariţia de noi probleme; utilizarea ineficientă a resurselor materiale şi financiare destinate informatizării sectorului Educaţiei; capacitatea scăzută a sectorului Educaţiei de a reveni la normalitate după eventualele crize pandemice şi/sau de altă natură; impedimente în extinderea educaţiei pe parcursul întregii vieţi, în special în dezvoltarea învăţământului la distanţă, expunerea tot mai mare a copiilor la riscurile existente în mediul online, dar şi la proliferarea unor comportamente iresponsabile în acest mediu (cyber-bullying).

Sistemul (subsistemul) educaţiei nonformale nu asigură, în mare parte, necesităţile şi opţiunile elevilor, tinerilor şi ale adulţilor.

Situaţie şi argument. Problema privind eficienţa educaţiei nonformale în Republica Moldova trebuie privită din două perspective: educaţia nonformală a elevilor, realizată prin învăţământul extraşcolar (art. 36, cap. VII din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014); educaţia nonformală a tinerilor şi a adulţilor realizată prin formarea profesională şi generală continuă (formarea culturii generale/ dezvoltarea personală).

1) Analizând datele statistice şi datele din Raportul "Evaluarea cuprinzătoare a sectorului educaţional din Republica Moldova" (2019) constatăm următoarele:

- în ultimii zece ani s-a înregistrat o uşoară creştere a numărului de elevi implicaţi în activităţi de educaţie nonformală. Totodată, procentajul acestora, în raport cu numărul total de copii/elevi, rămâne a fi mic – cca 20-30%;

- în aceeaşi perioadă a crescut nesemnificativ numărul centrelor de creaţie – de la 46 în anul 2010 până la 49 în 2021; totodată a crescut şi numărul şcolilor de muzică, arte şi arte plastice – de la 112 în 2010 la 118 în 2021, astfel fiind create condiţii de sporire a numărului de copii încadraţi;

- reţeaua naţională a centrelor de tineret creată de Ministerul Educaţiei şi Cercetăriui în 2017, cu sprijinul partenerilor de dezvoltare, activează în 22 de raioane şi municipalităţi (în mai mult de 40 de comunităţi). Pe lângă sprijinul acordat tinerilor în implicarea civică şi participarea la procesul decizional la nivel local, oferă o serie de programe/servicii prin aplicarea metodelor de educaţie nonformală în desfăşurarea unor astfel de activităţi;

- problema cadrelor didactice rămâne a fi acută pentru educaţia şi învăţământul extraşcolar, care nu este suficient de atractiv, fapt ce impune angajarea specialiştilor fără studii psihopedagogice. De menţionat că în Republica Moldova nu există un sistem funcţional de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice pentru educaţia şi învăţământul extraşcolar.

Managementul educaţiei şi învăţământului extraşcolar este ineficient, în mare parte, din mai multe considerente: apartenenţa instituţiilor de educaţie şi învăţământ extraşcolar la diferiţi fondatori, lipsa unui concept clar de gestionare a acestui subsistem etc.

Factori cauzali. Lipsa unor politici clare în domeniul educaţiei extraşcolare relevante şi coerente educaţiei formale a elevilor; inexistenţa unui concept modern de management al educaţiei nonformale; nivel insuficient de interacţiune a diferitor sectoare care au în subordine instituţii de educaţie nonformală; nivel scăzut de profesionalizare a cadrelor didactice din sistemul respectiv.

Consecinţe şi riscuri. Sistem de educaţie nonformală neconsolidat şi puţin receptiv la nevoile, interesele şi opţiunile unui număr mare de elevi; periclitarea procesului de dezvoltare a personalităţii elevilor şi a calităţii sistemului de educaţie în general.

2) În ultimele decenii, tot mai frecvent se evidenţiază rolul formării profesionale continue, având ca motiv schimbările rapide în toate domeniile de activitate. În acest sens, putem constata existenţa unor sisteme bine organizate de formare profesională continuă în diverse domenii: educaţie, sănătate, administrare publică etc. Însă problema calităţii acestor formări rămâne a fi una actuală (a se vedea "Raportul de evaluare cuprinzătoare a sectorului educaţional din Republica Moldova", 2019): număr insuficient de formatori în domeniul educaţiei nonformale a adulţilor; dezvoltarea dezechilibrată a reţelei de instituţii prestatoare de servicii de formare continuă, necorespunzătoare, în mare parte, necesităţilor domeniilor respective; nivel scăzut de valorificare/implementare a inovaţiilor în cadrul cursurilor de formare; sistem puţin receptiv la nevoile individuale şi instituţionale ale beneficiarilor; accesibilitate redusă la servicii de educaţie nonformală a adulţilor; lipsa serviciilor de marketing în domeniu şi a unui cadru conceptual şi metodologic; nivel scăzut de motivare a beneficiarilor pentru formarea continuă.

Factori cauzali. Cadrul normativ şi conceptual insuficient de clar; finanţare slabă a sistemului şi prost direcţionată; monitorizare precară a datelor statistice comparative privind educaţia profesională şi generală a adulţilor, care devine un impediment în stabilirea strategiilor de dezvoltare a acestui sistem; cercetări puţine axate pe această problematică.

Consecinţe şi riscuri. Scăderea accesului şi motivării adulţilor pentru formarea continuă profesională şi generală, cu repercusiuni asupra calităţii şi a performanţelor în diferite domenii; disfuncţionalitatea sistemului de educaţie nonformală a adulţilor.

Sistemul de învăţământ şi cercetarea ştiinţifică

Cercetarea ştiinţifică la nivel universitar se confruntă cu probleme legate de sistemul binar de cercetare şi educaţie, de management ineficient al domeniilor cercetării şi inovării, de nivelul scăzut de corelare a învăţământului superior cu cercetarea şi piaţa muncii, de lipsa de motivare a tinerilor pentru activitatea de cercetare şi cariera universitară, infrastructura cercetării fiind depăşită şi slab ajustată la standardele internaţionale.

Situaţie şi argument. Finanţarea activităţilor de cercetare şi inovare în Republica Moldova per capita însumează aproximativ 6,6 euro, fiind de 80 de ori mai redusă decât media europeană. Sumele alocate pentru activităţile de cercetare ştiinţifică constituie cca 0,23% din PIB, ceea ce este foarte puţin, comparativ cu ţările europene.

Majoritatea persoanelor cu funcţii ştiinţifico-didactice din universităţi sunt supraîncărcate cu sarcini didactice şi nu au timp suficient pentru cercetare de performanţă. Cercetarea ştiinţifică în baza normei ştiinţifico-didactice este deseori formală. Din cauza slabelor performanţe în cercetare, universităţile din Republica Moldova nu sunt prezente sau ocupă locuri modeste în clasamentele internaţionale.

Cariera de cercetare nu se află în topul preferinţelor tinerilor. Deşi în anul 2021 numărul doctoranzilor a constituit 1680 de persoane, cu o uşoară creştere în comparaţie cu anii 2019 şi 2018, oricum numărul acestora este mai mic decât în anul 2019, iar numărul absolvenţilor de doctorat fiind în continuă descreştere. De menţionat că numărul cercetătorilor, raportat la un milion de locuitori, este de 4,5 ori mai mic în Republica Moldova decât media europeană.

Cercetarea şi inovarea au rol esenţial în generarea unei creşteri economice inteligente şi durabile şi în crearea locurilor de muncă. Un aspect vulnerabil pentru Republica Moldova îl constituie conexiunea slabă dintre comunitatea ştiinţifică şi mediul de afaceri, fapt ce împiedică implementarea rezultatelor cercetării, aplicarea noilor tehnologii de către mediul de afaceri, stimularea dezvoltării economice şi crearea locurilor de muncă.

Republica Moldova are o infrastructură de cercetare învechită, neajustată la standardele internaţionale; o economie în criză de mai mulţi ani; potenţial uman, economic redus, ceea ce nu favorizează existenţa unui sistem de cercetări ştiinţifice, comparabil cu cel din ţările economic dezvoltate. Respectiv, sistemul de cercetare nu dispune de oportunităţi de a acoperi în egală măsură toate domeniile de dezvoltare a societăţii.

Factori cauzali. Valorificarea insuficientă a reperelor conceptuale ale cercetării şi inovării, axată pe oportunităţi umane, manageriale, financiare, infrastructurale de realizare a sistemului binar de cercetare şi educaţie şi pe o paradigmă modernă; finanţarea insuficientă a sistemului de cercetare şi inovare; scăderea prestigiului celor ce activează în domeniu; nivel scăzut de conexiune dintre învăţământul superior, cercetare şi piaţa muncii; lipsa unui sistem informaţional de management e-Cercetare; evaluarea calităţii cercetărilor doar în baza publicaţiilor în reviste cu flux internaţional, fără a ţine cont şi de impactul real al acestora asupra economiei şi dezvoltării resurselor pentru piaţa muncii.

Consecinţe şi riscuri. Diminuarea prestigiului cercetătorului; reducerea rolului activităţii ştiinţifice în sistemul de învăţământ; diminuarea impactului rezultatelor ştiinţifice asupra formării profesionale; ritmul încetinit al dezvoltării socioeconomice a ţării.

Reţeaua instituţiilor de învăţământ, infrastructura şi cultura calităţii

Funcţionalitatea şi performanţa sistemului de învăţământ sunt afectate de dezechilibrul dintre numărul în descreştere al copiilor/elevilor/ studenţilor şi reţeaua supradimensionată a instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile, dar şi de infrastructura învechită a acestora.

Situaţie şi argument. Conform datelor furnizate de BNS, în anul de studii 2021-2022 reţeaua instituţiilor educaţionale include: 1485 de instituţii de educaţie timpurie pentru 134,2 mii de copii; 1231 de şcoli, gimnazii, licee pentru 336,7 mii de copii/elevi; 42 de şcoli profesionale pentru 13,9 mii de elevi; 36 de colegii pentru 19,4 mii de elevi; 13 centre de excelenţă pentru 12,7 mii de elevi; 24 de instituţii de învăţământ superior pentru 59,7 mii de studenţi.

Optimizarea reţelei de instituţii de învăţământ este un proces continuu, condiţionat de tendinţa de eficientizare a cheltuielilor în educaţie, astfel încât banii să nu fie utilizaţi doar pentru întreţinere şi salarii, ci şi pentru dezvoltarea strategică a instituţiilor, lucru care în ultimii ani devine tot mai dificil de realizat.

Factori cauzali. Scăderea ratei fertilităţii şi problemele demografice, emigrarea externă masivă şi depopularea spaţiului rural, scăderea populaţiei de vârstă şcolară, atât ca număr absolut, cât şi ca pondere în populaţia totală, cu păstrarea acestei tendinţe în viitorul previzibil, lipsa atractivităţii şi a competitivităţii instituţiilor de învăţământ superior în comparaţie cu facilităţile atractive oferite de universităţile de peste hotare.

Consecinţe şi riscuri. sistem de învăţământ depopulat şi ineficient (multe instituţii şi puţini elevi/studenţi şi cadre didactice); cheltuieli nejustificate ale bugetului public; periclitarea calităţii educaţiei; infrastructură inadaptată la tendinţa de scădere a populaţiei şcolare la toate treptele; mecanism ineficient de finanţare a universităţilor per student; lipsa de concurenţă în învăţământul superior şi performanţa scăzută a acestuia.

Sistemul de învăţământ se confruntă cu un nivel scăzut de cultură a calităţii, nefiind centrată pe un sistem de valori recunoscut şi asumat pe termen lung.

Situaţie şi argument. Incoerenţa dintre sistemul de indicatori de performanţă, fixaţi în documentele de politică educaţională, şi procesele manageriale din cadrul sistemului; inconsecvenţa şi incoerenţa dintre prevederile documentelor de dezvoltare strategică a sistemului şi cele de dezvoltare locală, instituţională; lipsa mecanismului de realizare a feedback-ului privind calitatea educaţiei per sistem educaţional, per nivel al sistemului educaţional, per instituţie de învăţământ şi evaluare a impactului/rezultatelor implementării politicilor educaţionale; lipsa unor structuri naţionale care ar oferi factorilor de decizie din cadrul autorităţilor publice locale/instituţiilor de formare profesională iniţială şi continuă servicii de expertiză/ asistenţă metodologică/consultanţă, inclusiv servicii de formare a cadrelor de conducere de la toate nivelurile sistemului, în vederea implementării adecvate, efective a reformelor – toate determină un impact scăzut al strategiilor de dezvoltare a educaţiei.

Metodologia de evaluare externă a calităţii, care plasează accentul, în linii generale, pe elementele de intrare şi de proces, pe indicatori ce se referă la prezenţa documentaţiei şi a resurselor (indicatorii de input) şi mai puţin pe indicatori ce ţin de cultura calităţii, pe indicatori de ieşire (indicatori de output), indicatori de rezultat (indicatori de outcome), precum şi pe indicatori de impact, determină eficienţa scăzută a sistemului actual de management al calităţii în educaţie.

Factori cauzali. Persistenţa modelului de management de tip birocratic înrădăcinat în cultura instituţiilor de învăţământ; sistemul de valori al cadrelor didactice şi manageriale incongruent cu sistemul de valori promovat în documentele de politică educaţională; incoerenţa repartizării funcţiilor, competenţelor manageriale pe verticală şi pe orizontală.

Consecinţe şi riscuri. Cadrul strategic lipsit de centrare autentică pe valori recunoscute şi asumate pe termen lung, fără acţiuni sistemice de promovare a unor politici ferme de asigurare a calităţii, care să cuprindă nu doar aspecte tangibile, tehnice, ci şi elemente ale culturii calităţii; menţinerea în continuare a mecanismului administrativ centrat pe principii birocratice; ignorarea necesităţii de dezvoltare/schimbare a sistemului de valori organizaţionale, a sistemului de valori ale actorilor educaţionali (cadre didactice şi manageriale, elevi, părinţi, factori decizionali din sistem), cu accent pe schimbarea de mentalitate, pe responsabilitatea individuală a acestora conştientizată şi asumată.

Infrastructura instituţiilor de învăţământ nu corespunde necesităţilor copiilor/elevilor/studenţilor (fetelor, băieţilor, persoanelor cu nevoi speciale) şi nu oferă un mediu educaţional sigur, nonviolent şi incluziv.

Situaţie şi argument. Numărul mare de instituţii de învăţământ de toate nivelurile, liceele cu o singură clasă, infrastructura depăşită, departe de valorile şcolii prietenoase elevului, afectează calitatea studiilor. Capacităţile instituţionale sunt diminuate de lipsa condiţiilor de învăţare: laboratoare echipate cu utilaj modern, clase de computere. Instituţiile de învăţământ profesional tehnic şi superior nu reuşesc să asigure baza tehnico-materială în concordanţă cu evoluţia tehnologiilor în diverse domenii ale economiei, fapt ce influenţează actualitatea programelor, calitatea mediului şi capacităţile instituţionale de asigurare a procesului educaţional.

Factori cauzali. Caracterul vag al politicii promovate în domeniul dezvoltării capacităţilor instituţionale din sistemul de învăţământ, în raport cu cerinţele moderne şi nevoile celor ce învaţă; insuficienţa resurselor financiare pentru asigurarea funcţionalităţii unui număr excesiv de instituţii, inclusiv utilizarea ineficientă a acestora; progresul nesemnificativ privind modernizarea condiţiilor tehnico-materiale din instituţiile de învăţământ.

Consecinţe şi riscuri. Persistenţa problemelor de infrastructură; diminuarea siguranţei mediului de învăţare; calitatea educaţiei compromisă, cu repercusiuni asupra sănătăţii fizice şi psihice a generaţiilor în creştere.

Secţiunea a 4-a

Inventarul problemelor/provocărilor

Analiza problematizată a situaţiei din sector bazată pe evidenţe/date de cercetare a scos în evidenţă o serie de provocări în privinţa dezvoltării sistemului de educaţie, formare şi cercetare ştiinţifică din Republica Moldova:

1) Programele de studii nu satisfac pe deplin cerinţele pieţei muncii, calificările acordate de instituţiile de învăţământ sunt slab ancorate în contextul economic al Republicii Moldova şi al tendinţelor inovative din cadrul domeniilor de formare profesională la nivel internaţional.

2) Declinul accentuat al populaţiei şcolare, însoţit de amplificarea problemelor privind accesul la educaţie, în primul rând, a copiilor, elevilor, studenţilor din mediile vulnerabile; tendinţa modestă în evoluţia indicatorilor de participare şcolară (la testări naţionale şi internaţionale), promovarea incluziunii şi integrării socioemoţionale a celor ce învaţă, promovarea egalităţii de gen, educaţiei pentru sustenabilitate, democraţie, interculturalitate, multilingvism, pentru pace şi cetăţenie activă.

3) Schimbările climatice, pandemia COVID-19, războiul din Ucraina, crizele economice, energetice, demografice creează blocaje în dezvoltarea sistemului de educaţie şi generează necesitatea unei noi viziuni asupra educaţiei şi, în primul rând, cu referire la formarea competenţelor de rezilienţă la copii, elevi, tineri şi adulţi.

4) Deficit general de cadre didactice şi manageriale calificate, bine pregătite şi motivate (cu precădere, în rândul tinerilor absolvenţi de studii cu profil pedagogic) şi diminuarea motivaţiei pentru cariera în domeniul educaţiei.

5) Promovarea insuficientă din perspectiva asigurării calităţii educaţiei a politicilor sociale şi comunitare în educaţie, mai ales în privinţa serviciilor sociale pentru grupuri dezavantajate, precum şi a celor educaţi în şi prin familie şi a cooperării dintre şcoală, autorităţi şi familie.

6) Progrese modeste ale sistemului educaţional în asigurarea unui mediu favorabil de învăţare pentru toţi cei ce învaţă la nivel de curriculum, la nivel de proces, la nivel de evaluare a rezultatelor învăţării, la nivel de condiţii psihosociale şi organizaţionale.

7) Progresul lent de promovare a noilor medii, resurse deschise şi tehnologii în educaţie, inclusiv aplicarea ineficientă a TIC în educaţie şi asigurarea modestă a acesteia cu softuri educaţionale moderne.

8) Insuficienţa, ineficienţa şi slaba calitate a învăţării şi educaţiei adulţilor, racordarea redusă a educaţiei nonformale şi informale cu educaţia formală.

9) Rezultate slabe ale politicilor privind cercetarea ştiinţifică în cadrul universitar (corelarea insuficientă a activităţilor de instruire cu activităţile de cercetare, nivelul scăzut de corelare a învăţământului superior cu cercetarea şi piaţa muncii etc.).

10) Management educaţional mai puţin eficient la nivel de sistem şi subsistem privind: proiectarea strategică, comunicarea organizaţională, gestionarea reţelei instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile, luarea deciziilor, dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi de sistem.

11) Finanţarea învăţământului per copil, elev, student cu mult mai joasă decât media europeană şi-a pus amprenta: numărul de elevi, studenţi în instituţiile de învăţământ a devenit unul scăzut. Totodată, a desincronizat mai evident raportul finanţării diferitor niveluri ale sistemului de învăţământ, precum şi raportul dintre nivelul de salarizare a educatorilor, cadrelor didactice din educaţia timpurie, din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, din învăţământul profesional tehnic şi din învăţământul superior.

III. VIZIUNE STRATEGICĂ ASUPRA DEZVOLTĂRII

EDUCAŢIEI PE TERMEN MEDIU ŞI PE TERMEN LUNG

Factorii determinanţi, direcţiile strategice şi axele valorice

Formarea şi formularea unei viziuni strategice asupra dezvoltării educaţiei pe termen mediu şi lung sunt determinate de următorii factori:

1) Racordarea la prevederile SND "Moldova Europeană 2030":

centrarea pe calitatea vieţii;

centrarea pe oameni şi pe drepturile fundamentale ale acestora;

educaţia relevantă şi calitativă;

guvernarea transparentă şi eficientă;

incluziunea socioeconomică;

responsabilitatea faţă de viitoarele generaţii;

sănătatea şi siguranţa publică.

2) Racordarea la politicile internaţionale în domeniul educaţiei:

implementarea culturii calităţii şi educaţiei pe parcursul întregii vieţi;

Implementarea educaţiei pentru dezvoltare durabilă – instrument-cheie pentru realizarea obiectivelor dezvoltării durabile;

valorificarea competenţelor-cheie privind învăţarea pe parcursul întregii vieţi (Recomandarea Consiliului UE, 2018/C189/01), a competenţelor-cheie ale secolului XXI, a competenţelor-cheie pentru dezvoltare sustenabilă, precum şi a cadrului de competenţe promovate de UNESCO;

asigurarea faptului că şcolile oferă educaţie şi programe relevante, promovarea STEAM, a culturii excelenţei;

educarea în spiritul echităţii sociale, inclusiv de gen.

Starea actuală a sectorului Educaţie:

experienţele şi tradiţiile învăţământului naţional;

cadrul problemelor generale şi specifice;

potenţialul şi oportunităţile sistemului de educaţie de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă, de a realiza eficient funcţiile sale;

perspectivele şi oportunităţile dezvoltării socioeconomice ale ţării.

În conformitate cu SND "Moldova Europeană 2030", SD "Educaţia 2030" oferă oportunităţi tuturor oamenilor de a-şi dezvolta de la vârstă fragedă, pe tot parcursul vieţii, deprinderi, cunoştinţe, abilităţi şi competenţe necesare pentru a‑şi valorifica cât mai bine potenţialul atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Educaţia de calitate, de la o vârstă timpurie, este asociată cu un şir de beneficii noneconomice, precum îmbunătăţirea stării de sănătate, implicarea civică şi socială, un climat de securitate şi de confort social mai bun, protecţia mediului, intoleranţa faţă de corupţie, ceea ce implicit are şi o contribuţie majoră în creşterea productivităţii economiei naţionale. Calitatea procesului educaţional şi competenţele care sunt dezvoltate de către şcoală, nu doar calificările şi certificatele, vor face oamenii să fie mai pregătiţi în viaţa lor profesională şi în cea privată, mai rezilienţi şi mai adaptabili la schimbările din jur. După părăsirea sistemului educaţiei formale, oamenii vor avea posibilitatea de învăţare pe tot parcursul vieţii, corelând învăţarea şi competenţele dobândite în instituţiile de învăţământ formal cu dezvoltarea competenţelor în contexte nonformale şi informale, în special la locul de muncă. Astfel, reformarea sistemului educaţional va fi vital pentru accelerarea implementării celorlalte obiective pe termen lung.

Aşadar, viziunea strategică asupra dezvoltării educaţiei se axează pe obiectivele de dezvoltare ale SND "Moldova Europeană 2030":

Creşterea veniturilor din surse durabile şi atenuarea inegalităţilor. Sistemul de educaţie determină dezvoltarea economică a ţării şi, respectiv, creşterea veniturilor populaţiei prin:

formarea resurselor umane cu grad cât mai înalt de calificare pentru economia naţională;

educaţia antreprenorială şi economică a tinerei generaţii, dar şi a întregii societăţi;

producerea şi promovarea de inovaţii, tehnologii pentru economia naţională, inclusiv pentru sistemul de educaţie.

Îmbunătăţirea condiţiilor de trai. Sistemul de educaţie, pe de o parte, va avea acces la internet şi servicii electronice, la apeducte şi sisteme sanitare sigure, la transport şi condiţii favorabile de funcţionare, pe de altă parte, prin educarea şi formarea resurselor umane, va contribui esenţial la realizarea acestui obiectiv.

Garantarea educaţiei relevante şi de calitate pentru toţi pe întreg parcursul vieţii. Sistemul de educaţie se va axa pe:

dezvoltarea holistică a copiilor în educaţia timpurie pentru învăţarea şi bunăstarea pe tot parcursul vieţii;

formarea competenţelor transformative în sistemul educaţional;

dezvoltarea unui sistem accesibil, flexibil şi relevant de educaţie continuă a adulţilor în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.

Ridicarea nivelului de cultură şi de dezvoltare personală. Sistemul de educaţie prin valenţele sale va asigura educaţia inter- şi multiculturală în baza valorilor, tradiţiilor naţionale şi diversităţii culturale, precum şi dezvoltarea personală şi cetăţenia activă.

Îmbunătăţirea de sănătate fizică şi mintală a populaţiei prin contribuţia activă a unui sistem de sănătate modern şi eficient, care răspunde nevoilor fiecărui individ. În scopul îmbunătăţirii sănătăţii fizice şi mintale pe termen lung, accentul major va fi pus pe promovarea unui mod de viaţă sănătos şi activ pe toată durata vieţii. În acest sens, sistemul de educaţie va dezvolta o colaborare permanentă cu alte sectoare pentru a populariza un mod sănătos de viaţă şi pentru a diminua influenţa factorilor de risc, precum poluarea mediului ambiant, produsele alimentare nesănătoase, condiţiile precare de muncă, factorii de stres, creând cele mai bune mecanisme de reacţie la influenţele acestora asupra stării de sănătate a populaţiei.

Un sistem de protecţie socială solid şi incluziv. Instituţiile din sistemul de educaţie reprezintă factorul determinant al diseminării înspre societate, a încrederii în educaţie, a coeziunii sociale, a încrederii tinerilor în instituţiile publice, şcoala fiind primul lor contact cu ele.

Asigurarea unei guvernări eficiente, incluzive şi transparente. Managementul sistemului de învăţământ se va axa pe principii democratice, colaborative, de transparenţă, responsabile şi de participare activă a tuturor actanţilor în procesele decizionale.

Edificarea unui sistem de justiţie echitabil, incoruptibil şi independent. Sistemul de educaţie va diminua semnificativ corupţia în toate formele sale şi va promova educaţia juridică la toate nivelurile de învăţământ.

Promovarea unei societăţi paşnice şi sigure. Sistemul de educaţie este un factor determinant în formarea unei societăţi paşnice şi sigure prin:

educarea antiviolentă la toate nivelurile sistemului de învăţământ;

formarea competenţelor de rezilienţă pe parcursul şcolarizării;

reducerea violenţei (bullyingului) în învăţământ.

Asigurarea unui mediu sănătos şi sigur. Mediul educaţional sigur, formativ, incluziv, rezistent la provocările sociale, politice, economice, pandemice reprezintă condiţia determinantă de formare a personalităţii umane.

Factorii ce determină formarea unei viziuni strategice şi obiectivele generale ale SND "Moldova Europeană 2030" au condiţionat identificarea următoarelor axe valorice ale Strategiei "Educaţia 2030": sustenabilitatea calităţii, accesibilitatea, adaptabilitatea, perspectivitatea (prospectivitatea).

Cel mai sigur capital al Republicii Moldova este capitalul uman, spre care trebuie orientată politica de dezvoltare durabilă a ţării. Factorul-cheie în formarea capitalului uman este sistemul de educaţie – cel mai adecvat în soluţionarea provocărilor sociale, economice, demografice cu care se confruntă astăzi Republica Moldova.

Creşterea durabilă a economiei şi bunăstarea poporului va fi asigurată de un sistem naţional de educaţie coerent, în care toate instituţiile şi organizaţiile, precum şi întreaga societate (familia, comunitatea, grupurile profesionale, mass‑media), vor susţine procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii în diverse contexte, pe întreg parcursul vieţii. În urma implementării SD "Educaţia 2030", Sistemul naţional de educaţie în 2030 va fi susceptibil să ofere educaţie de înaltă calitate, incluzivă şi echitabilă tuturor copiilor/elevilor/studenţilor/ adulţilor pe tot parcursul vieţii, la toate treptele de învăţământ, în varii contexte formale/nonformale/informale, va corespunde necesităţilor celor ce învaţă şi ale societăţii; va deveni mai rezistent, flexibil, oferind educaţie fără întrerupere în condiţiile mereu schimbătoare de ordin social, economic, demografic; va deveni un factor real de asigurare a dezvoltării durabile, sociale şi economice prin formarea resurselor umane de calitate şi se va constitui întru-un factor esenţial pentru dezvoltarea societăţii bazate pe cunoaştere.

IV. ORIENTĂRI STRATEGICE, OBIECTIVE GENERALE

ŞI DIRECŢII PRIORITARE DE ACŢIUNE

Secţiunea 1

Educaţie de calitate pentru dezvoltare sustenabilă

Obiectivul general 1. Racordarea educaţiei la cerinţele şi nevoile pieţei muncii din perspectiva dezvoltării sustenabile, prin restructurarea mecanismelor de dezvoltare a capitalului uman (ODD-1, ODD-3, ODD-4, ODD-8, ODD-17)¹³.

______________________

¹³ Se indică trasabilitatea prioritară a obiectivelor generale cu obiectivele de dezvoltare durabilă realizată prin direcţii prioritare de acţiune şi obiective specifice din Program.

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Racordarea cantitativă – numărul de absolvenţi şi racordarea calitativă – conţinutul calificărilor acestora la cerinţele pieţei muncii (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

2) Proiectarea Comenzii de stat în baza unor analize periodice ale pieţei muncii, ale angajabilităţii absolvenţilor, precum şi în baza strategiilor şi direcţiilor de dezvoltare naţională (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

3) Valorificarea capacităţilor instituţionale pentru formarea resurselor umane înalt calificate, capabile să se integreze eficient pe piaţa muncii în condiţii de concurenţă (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

4) Reconceptualizarea şi diversificarea ofertelor educaţionale din perspectiva solicitărilor actuale şi viitoare ale pieţei muncii (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

5) Dezvoltarea sistemului de ghidare în carieră din perspectiva armonizării cererii şi ofertei (Subprogram: 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

6) Dezvoltarea învăţământului dual în cadrul învăţământului profesional tehnic şi superior (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

7) Promovarea parteneriatelor dintre instituţiile de învăţământ profesional tehnic, instituţiile de învăţământ superior, instituţiile de formare continuă, educaţie a adulţilor şi agenţii economici ca factor de îmbunătăţire a calităţii studiilor şi angajabilităţii absolvenţilor (Subprogram: 8808; 8809; 8810; 8812).

8) Promovarea educaţiei antreprenoriale, economice şi financiare la toate nivelurile sistemului de învăţământ (Subprogram: 8808; 8809; 8810; 8812).

9) Susţinerea revenirii în educaţie şi instruire a tinerilor din grupul NEET (Subprogram: 8808; 8809; 8810).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 1:

Va fi racordat învăţământul profesional tehnic şi superior la cerinţele şi nevoile pieţei muncii, sincronizată cererea şi oferta, astfel încât până în anul 2030:

1) inserţia pe piaţa muncii a absolvenţilor din învăţământul profesional tehnic şi superior să crească cu cel puţin 10%;

2) va fi redusă până la 20% rata tinerilor NEET cu vârsta 15-29 ani;

3) va creşte până la 60% ponderea elevilor în învăţământul profesional tehnic secundar cuprinşi în programe de învăţământ dual;

4) va creşte până la 90% ponderea absolvenţilor din învăţământul profesional tehnic şi superior care deţin competenţe relevante pentru angajare, precum şi competenţe antreprenoriale, economice şi financiare;

5) vor fi dezvoltate programe de studii superioare (ciclul I şi II) comune şi interdisciplinare, astfel încât acestea să reprezinte cel puţin 30% din numărul de programe de studii la fiecare domeniu de formare profesională;

6) va creşte relevanţa, portabilitatea şi racordarea calificărilor la nevoile pieţei muncii prin elaborarea/actualizarea a cel puţin 80% de standarde de calificare pentru toate nivelurile şi domeniile de formare profesională din învăţământul superior şi profesional tehnic, conform Cadrului Naţional al Calificărilor armonizat cu Cadrul European al Calificărilor;

7) va fi dezvoltat sistemul de ghidare a elevilor în carieră, inclusiv în cariera didactică la toate nivelurile sistemului de învăţământ, majorând cu cca 50% numărul centrelor de ghidare în carieră la nivel universitar, dar şi a serviciilor de ghidare în carieră în cadrul direcţiilor raionale/municipale de învăţământ.

Impact scontat. Sistem de învăţământ profesional tehnic şi superior racordat la cerinţele şi nevoile actuale şi viitoare ale pieţei muncii.

Secţiunea a 2-a

Educaţie incluzivă pentru o societate incluzivă

Obiectivul general 2. Asigurarea accesului la educaţie de calitate pentru toţi pe întreg parcursul vieţii (ODD-4)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Asigurarea educaţiei incluzive pentru toţi copiii, elevii şi studenţii, inclusiv pentru cei cu nevoi speciale, pentru cei din grupurile vulnerabile, cei cu risc sporit şi/sau cu comportament deviant, pentru copiii refugiaţilor din Ucraina (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

2) Promovarea educaţiei centrate pe cel ce învaţă la toate nivelurile sistemului de învăţământ (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

3) Promovarea stării de bine în şcoală ca premisă pentru îmbunătăţirea serviciilor educaţionale (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806).

4) Stimularea şi motivarea elevilor şi studenţilor capabili de performanţe înalte, prin sprijinirea în realizarea potenţialului personal, inclusiv pe bază de merit (Subprogram: 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

5) Dezvoltarea şi implementarea mecanismelor de sprijin pentru copiii neşcolarizaţi şi pentru elevii cu risc ridicat de abandon şcolar (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806).

6) Promovarea egalităţii de gen în şi prin educaţie ca factor de realizare a echităţii sociale (Subprogram: 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

7) Asigurarea condiţiilor de formare a unei generaţii sănătoase, nonviolente, cu rezilienţă psihoemoţională şi deprinderi de viaţă bine dezvoltate (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

8) Extinderea serviciilor alternative de îngrijire a copiilor (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805).

9) Sprijinirea progresului în învăţare/dezvoltare pentru toţi prin remedierea, recuperarea şi depăşirea repercusiunilor situaţiei pandemice, climaterice, de dezinformare, altor situaţii de risc (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

10) Extinderea educaţiei pentru democraţie, pace şi cetăţenie activă, a educaţiei interculturale şi multilingve, a educaţiei pentru sănătate şi protecţia mediului (competenţe "verzi") (Subprogram: 8802; 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 2:

Va fi asigurat accesul la toate nivelurile sistemului de învăţământ şi formarea profesională a persoanelor vulnerabile:

1) creşterea participării copiilor la serviciile de educaţie timpurie, astfel, încât până în anul 2030 cel puţin 80% de copii de vârstă 2-6 ani să participe la educaţia timpurie şi cel puţin 20-30% de copii de la 1-2 ani să participe la educaţia antepreşcolară;

2) asigurarea condiţiilor necesare pentru ca toate fetele şi toţi băieţii să absolve învăţământul primar (100%) şi secundar gratuit (98%), echitabil şi calitativ, care să conducă la rezultate relevante şi eficiente ale învăţării;

3) reducerea abandonului şcolar al elevilor până la 16 ani să constituie cel mult 1%;

4) absolvenţii învăţământului liceal cu vârsta de până la 19 ani să constituie cel puţin 60%;

5) creşterea ponderii absolvenţilor cu studii superioare (30-34 ani) până la 30% din totalul absolvenţilor până în anul 2030.

Va fi asigurată educaţia incluzivă pentru toţi cei ce învaţă, în speţă a celor cu nevoi speciale:

1) rata de înrolare a acestor elevi/tineri va constitui 85% până în anul 2030;

2) rezultatele învăţării elevilor din familii vulnerabile şi celor cu comportament deviant vor creşte cu 30-40% până în anul 2030.

Va fi îmbunătăţită funcţionalitatea sistemului de învăţământ prin promovarea egalităţii de gen şi diminuarea, în mare parte, a dezechilibrelor de gen până în anul 2030.

Va fi dezvoltat sistemul de educaţie şi învăţământ extraşcolar:

1) va creşte numărul de elevi, inclusiv al celor cu nevoi speciale cuprinşi în activităţile educaţiei extraşcolare până la 60-70%;

2) va creşte cu 40% numărul de instituţii ce prestează servicii de educaţie extraşcolară până în anul 2030;

3) până în anul 2030 toate instituţiile de învăţământ extraşcolar vor fi asigurate cu cadre didactice, maeştri, antrenori etc. cu cel puţin 90%. Vor fi asigurate condiţii de educaţie, inclusiv de educaţie fizică a unei generaţii sănătoase, nonvulnerabile, cu rezilienţă psihoemoţională şi deprinderi de viaţă dezvoltate;

4) cel puţin 80% de instituţii de învăţământ vor deveni "şcoli care promovează sănătatea".

Impact scontat. Acces la educaţie de calitate şi condiţii echitabile pentru toţi.

Secţiunea a 3-a

Cadre didactice calificate pentru educaţie de calitate

Obiectivul general 3. Asigurarea sistemului educaţional de toate nivelurile şi formele de învăţământ cu personal didactic/ştiinţifico-didactic şi managerial calificat, competent, motivat şi competitiv (ODD-4, ODD-5, ODD-8)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Dezvoltarea şi implementarea unor programe de promovare şi motivare a tinerilor pentru cariera didactică, ştiinţifico-didactică, de cercetare (Subprogram: 8809; 8810).

2) Îmbunătăţirea formării profesionale iniţiale şi asigurarea calităţii programelor de formare a cadrelor didactice conform standardelor de calitate, inclusiv a celor de cooperare şi colaborare în educaţie şi cercetare (Subprogram: 8809; 8810).

3) Creşterea atractivităţii şi a prestigiului profesiei de cadru didactic prin revalorizarea acesteia din punct de vedere social şi financiar şi extinderea programelor de inserţie şi sprijin profesional pe parcursul carierei (Subprogram: 8809; 8810; 8812).

4) Restructurarea sistemului şi reconceptualizarea formării profesionale continue a personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi managerial din perspectiva dezvoltării durabile (Subprogram:8810; 8812).

5) Dezvoltarea sistemului de ghidare în cariera didactică prin stimularea performanţelor academice ale elevilor/studenţilor din instituţiile cu profil pedagogic (Subprogram: 8809; 8810; 8812).

6) Dezvoltarea şi implementarea unui sistem eficient de management al performanţei în cariera didactică din perspectiva promovării inovaţiilor, a excelenţei în predare, a meritocraţiei (Program 88).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 3:

Până în anul 2030 sistemul de învăţământ va fi asigurat cu cel puţin 95% din necesarul de cadre didactice/ştiinţifico-didactice (alte categorii de specialişti din învăţământ) şi manageriale calificate, capabile să ofere educaţie de calitate, incluzivă şi echitabilă pentru toţi, inclusiv prin:

1) creşterea cu 10% până în anul 2030 a numărului de studenţi înmatriculaţi la specialităţile cu profil pedagogic;

2) scăderea cu 10% a ratei abandonului academic în învăţământul superior cu profil pedagogic;

3) creşterea până la 70% până în anul 2030 a ratei angajării şi menţinerii în sistemul educaţional a specialiştilor tineri;

4) micşorarea vârstei medii a cadrelor didactice până în anul 2030 cu cel puţin 5 ani.

Până în anul 2030 instituţiile de formare profesională iniţială a personalului didactic şi managerial (altor categorii de specialişti din învăţământ) şi programele acestora vor corespunde standardelor de calitate, inclusiv prin:

1) modernizarea până în anul 2030 a curriculumului de formare profesională iniţială a cadrelor didactice, manageriale, psihologilor şcolari (altor categorii de specialişti din învăţământ) din perspectiva dezvoltării competenţelor transversale, a pedagogiei digitale, a educaţiei incluzive, de gen;

2) asigurarea instituţiilor de învăţământ cu profil pedagogic până în anul 2030 cu echipamente şi infrastructură digitală, conectivitate, resurse educaţionale deschise şi digitale, procese de suport pentru formarea durabilă a competenţelor profesionale a viitorilor pedagogi.

Până în anul 2030 rata abandonului profesional se va diminua cu cel puţin 90%, inclusiv prin:

1) creşterea cu cel puţin 10% a valorii totale pentru calcularea mijloacelor financiare aferente sporului de performanţă;

2) creşterea cu cel puţin 10% a numărului de cadre didactice/ manageri cu grade didactice/manageriale, titluri ştiinţifice, ştiinţifico-didactice;

Până în 2030 rata de participare a cadrelor didactice (altor specialişti din sistem) la activităţi/stagii de formare profesională continuă va creşte, inclusiv prin:

1) consolidarea reţelei de entităţi/furnizori de formare profesională continuă a cadrelor didactice;

2) dezvoltarea programelor de formare profesională continuă conform nevoilor educaţionale individuale ale copiilor/elevilor, nevoilor profesionale individuale, instituţionale, raionale/municipale, regionale/naţionale.

Impact scontat Sistem educaţional asigurat cu personal didactic/ ştiinţifico-didactic şi managerial calificat.

Secţiunea a 4-a

Societatea, comunitatea şi familia pentru educaţie de calitate

Obiectivul general 4. Consolidarea coeziunii socioeducaţionale pentru educaţie de calitate prin conjugarea eforturilor tuturor actanţilor procesului educaţional (ODD-4, ODD-10, ODD-17)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Dezvoltarea mecanismelor de implicare a societăţii, comunităţii şi a familiei în rezolvarea unor probleme ce ţin de educaţie, asigurând un nivel înalt de activism civic, integritate şi percepţie pozitivă a educaţiei (Program: 88).

2) Responsabilizarea societăţii, comunităţii, familiei pentru educaţie de calitate şi promovarea unor politici prietenoase familiei (Program 88).

3) Extinderea participării comunităţii la susţinerea educaţiei şi la realizarea serviciilor sociale, inclusiv pentru grupurile dezavantajate (Program 88).

4) Consolidarea parteneriatelor dintre familie, autorităţi locale şi instituţiile educaţionale prin dezvoltarea programelor de educaţie pentru familie şi educaţie parentală (Program 88).

5) Promovarea parteneriatelor între instituţiile de învăţământ şi centrele de sănătate prietenoase tinerilor, centrele de tineret (Subprogram: 8803; 8804;8805; 8806; 8808; 8809; 8810; Program 86).

6) Implicarea părinţilor în procesul decizional în cadrul instituţiilor de învăţământ general (Subprogram: 8803; 8804;8805; 8806;).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 4:

Va creşte responsabilitatea societăţii, comunităţii şi a familiei pentru educaţie astfel, încât:

1) până în anul 2030 va creşte percepţia pozitivă a societăţii faţă de educaţie, măsurată prin sondaje de opinie şi cercetări sociologice;

2) până în anul 2030 toţi copii şi tinerii din grupuri vulnerabile vor beneficia de protecţie socială prin măsuri adaptate nevoilor individuale;

3) până în anul 2030 cel puţin 90% de instituţii de învăţământ vor fi incluse în programe/proiecte sociale de cooperare la nivel de societate, comunitate, instituţie;

4) cel puţin 60% de părinţi până în anul 2030 vor participa la activităţi de formare/programe parentale;

5) până în anul 2030 toate instituţiile de învăţământ general vor asigura un parteneriat eficient cu familia, elaborând şi valorificând programe specifice de activitate.

Impact scontat. Implicare sporită şi responsabilă a familiei şi a comunităţii în procesul educaţional.

Secţiunea a 5-a

Medii de învăţare eficiente şi motivante

Obiectivul general 5. Crearea noilor medii, eficiente şi motivante, de dezvoltare şi învăţare pe parcursul vieţii pentru toţi cetăţenii (ODD-3, ODD‑4, ODD-5)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Creşterea relevanţei ofertei curriculare din perspectiva competenţelor-cheie, competenţelor profesionale, dar şi din perspectiva provocărilor dezvoltării durabile prin revizuirea continuă a documentelor de politici curriculare, valorificând exerciţii participative de evaluare şi previziune economică şi tehnologică, cu implicarea unui spectru larg de actori interesaţi (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8815; 8816).

2) Implementarea noilor medii de învăţare, resurse şi tehnologii didactice active/ interactive în condiţii de siguranţă, inclusiv online, pentru obţinerea noilor cunoştinţe şi experienţe (Subprogram: 8815; 8813; 8816).

3) Optimizarea sistemului de evaluare a rezultatelor învăţării din perspectiva pedagogiei competenţelor şi cadrului motivaţional (Subprogram: 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8815; 8816).

4) Valorificarea oportunităţilor oferite de noile medii de învăţare, resurse şi tehnologii didactice active/interactive, pentru acumularea de noi cunoştinţe şi experienţe, inclusiv în scopul creşterii rezilienţei la provocările lumii contemporane (încălzire globală, crize, pandemii, conflicte militare) (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8815; 8813; 8816).

5) Crearea noilor medii de învăţare din perspectiva dezvoltării resurselor curriculare, informaţionale şi logistice (Subprogram: 8815; 8813; 8816).

6) Asigurarea condiţiilor sociale, culturale, economice, psihologice şi pedagogice de formare a personalităţii elevului/studentului din perspectiva educaţiei pentru diversitate, globalizare şi dezvoltare sustenabilă (Subprogram:8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813; 8815; 8816).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 5:

Vor fi create medii prietenoase, sigure, sănătoase de instruire astfel încât, până în anul 2030:

1) vor fi îmbunătăţite rezultatele învăţării măsurate la evaluările naţionale şi internaţionale cu cel puţin 20%;

2) va fi elaborat un curriculum educaţional orientat spre realizarea potenţialului fiecărui elev/tânăr în ritmul propriu, precum şi spre formarea orientărilor valorice ale acestora;

3) vor fi create oportunităţi de instruire a elevilor şi tinerilor de diferite etnii în spaţiul economic şi cultural al Republicii Moldova, inclusiv prin îmbunătăţirea rezultatelor de studiere a limbii române de către elevii şi tinerii alolingvi;

4) vor fi valorificate toate formele şi mijloacele educaţionale privind promovarea democraţiei, drepturilor omului, culturii păcii, nonviolenţei, diversităţii culturale în instituţiile de învăţământ;

5) vor fi integrate în sistemul curricular competenţele-cheie pentru sustenabilitate, pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi şi pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă;

6) va fi dezvoltat sistemul de evaluare a rezultatelor de învăţare din perspectiva competenţelor şi a obiectivităţii.

7) va fi dezvoltat un sistem de management al curriculumului la nivel naţional care va realiza funcţiile de diagnosticare, pronosticare, conceptualizare, proiectare, implementare, monitorizare, evaluare şi realizare a conexiunii inverse.

Impact scontat. Medii de învăţare motivante şi dezvoltative create.

Secţiunea a 6-a

Tehnologii informaţionale şi comunicaţionale moderne

pentru asigurarea calităţii şi sustenabilităţii educaţiei

Obiectivul general 6. Îmbunătăţirea funcţionalităţii sistemului educaţional prin implementarea eficientă a tehnologiilor digitale pentru asigurarea calităţii şi sustenabilităţii educaţiei (ODD-4, ODD-8, ODD-9)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Crearea noilor contexte şi medii favorabile prin interconexiunea tehnologiilor didactice şi celor informaţionale (Subprogram:8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813; 8815; 8816).

2) Asigurarea instituţiilor de învăţământ cu echipament şi produse de program, dar şi cu tehnologii informaţionale şi comunicaţionale (Subprogram: 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813; 8816).

3) Formarea profesională a cadrelor didactice din perspectiva utilizării eficiente a instrumentelor digitale (Subprogram: 8809; 8810; 8812).

4) Implementarea sistemelor informaţionale de management la toate nivelurile sistemului educaţional (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813).

5) Valorificarea potenţialului tehnologiilor/instrumentelor digitale de a spori calitatea predării, învăţării şi a evaluării (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813).

6) Dezvoltarea şi implementarea unor instrumente digitale de monitorizare şi evaluare în vederea eficientizării sistemului educaţional, îmbunătăţirii serviciilor prestate, simplificării procedurilor de documentare şi raportare (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810; 8813).

7) Digitalizarea sistemului de recunoaştere a învăţării în diferite contexte pentru promovarea progresului educaţional, gestionarea carierei, instruirea la distanţă, învăţarea pe parcursul întregii vieţi, a mobilităţii academice (Subprogram: 8812)

8) Dezvoltarea modulului de înscriere electronică a copiilor în învăţământul general în cadrul Sistemului informaţional de management în educaţie, inclusiv în zonele rurale care au un număr sporit al populaţiei;

9) Simplificarea procedurilor de documentare şi raportare a activităţii organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului şi a instituţiilor de învăţământ prin utilizarea eficientă a Sistemului informaţional de management în educaţie.

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 6:

Vor fi valorificate tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale moderne care vor contribui esenţial la asigurarea calităţii şi sustenabilităţii educaţiei:

1) până în anul 2030, 80% dintre instituţiile de învăţământ din sistem vor fi dotate conform standardelor cu echipamente, software şi alte tehnologii informaţionale şi comunicaţionale;

2) până în anul 2030 toţi elevii, studenţii, cadrele didactice vor avea acces la reţeaua internet în cadrul instituţiei;

3) până în anul 2030 toţi angajaţii din sectorul educaţiei vor fi formaţi în vederea dezvoltării competenţelor digitale în educaţie;

4) până în anul 2030 procesarea datelor şi raportarea informaţiilor din partea OLSÎD şi a instituţiilor de învăţământ va fi doar în format electronic, prin utilizarea eficientă a Sistemului informaţional de management în educaţie.

Impact scontat. Performanţă crescută a sistemului educaţional în baza tehnologiilor digitale.

Secţiunea a 7-a

Învăţarea şi educaţia adulţilor pentru calitatea vieţii

Obiectivul general 7. Asigurarea oportunităţilor de învăţare şi educaţie pentru toţi cetăţenii pe tot parcursul vieţii în context formal, nonformal şi informal (ODD-4, ODD-5, ODD-10, ODD-17)

Direcţii prioritare de acţiune:

Dezvoltarea sistemului de învăţare şi educaţie a adulţilor şi diversificarea formelor şi serviciilor de formare continuă a adulţilor, crearea centrelor de educaţie nonformală a adulţilor, inclusiv prin campanii de comunicare şi implicarea operatorilor economici (Program 88; Subprogram: 8812).

1) Extinderea şi consolidarea procesului de validare a competenţelor profesionale dobândite de către adulţi în contexte de educaţie nonformală şi informală din perspectiva asigurării integrării acestora pe piaţa muncii şi reintegrării migranţilor moldoveni în viaţa socială şi economică a ţării (Program 88; Subprogram: 8812).

2) Valorificarea surselor de educaţie informală (mass-media, asociaţii profesionale, pe interese) în vederea dezvoltării tinerilor şi adulţilor (Program 88; Subprogram: 8812).

3) Diversificarea mecanismelor de finanţare a sistemului de învăţare şi educaţie a adulţilor în context formal şi nonformal (Program 88; Subprogram: 8812).

4) Învăţarea şi educaţia adulţilor din perspectiva formării competenţelor digitale şi a valorificării tehnologiilor informaţionale (Program 88; Subprogram: 8812).

Dezvoltarea cadrului normativ în domeniul educaţiei adulţilor (Program 88; Subprogram: 8812).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 7:

Va fi dezvoltat sistemul de educaţie nonformală a tinerilor şi a adulţilor astfel încât, până în anul 2030:

1) să crească cu 10% numărul de prestatori ai serviciilor de educaţie a adulţilor;

2) să crească cu 20% numărul de programe de formare a adulţilor;

3) să fie asigurate la 100% oportunităţi de recalificare profesională în diverse domenii, inclusiv în domeniul educaţional, conform solicitărilor pieţei muncii;

4) să crească randamentul şi calitatea stagiilor de formare profesională continuă a cadrelor didactice, a managerilor, a altor categorii de personal din învăţământ, realizate în plan formal şi nonformal (creşterea rezultatelor învăţării elevilor/studenţilor, creşterea motivaţiei pentru învăţare etc.).

Va fi extins numărul de centre de recunoaştere, validare şi certificare a competenţelor obţinute în contexte nonformale şi informale, acoperind 60% din necesităţile în acest sens.

Vor fi elaborate cel puţin 3 programe de formare a competenţelor digitale pentru diferite grupuri ţintă de adulţi pentru a asigura creşterea nivelului de alfabetizare digitală şi integrare socială a cetăţenilor.

Impact scontat. Oportunităţi de învăţare formală, nonformală şi informală pe tot parcursul vieţii oferite tuturor cetăţenilor.

Secţiunea a 8-a

Cercetare ştiinţifică relevantă pentru

inovaţii şi calitate în educaţie

Obiectivul general 8. Promovarea inovaţiilor şi a schimbărilor în educaţie prin dezvoltarea cercetării ştiinţifice (ODD-4, ODD-8, ODD-9)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Consolidarea şi integrarea educaţiei şi cercetării în învăţământul superior din perspectiva necesităţilor de dezvoltare socioeconomică a ţării (Program 88; Subprogram 8810, 8807).

2) Creşterea rolului cercetărilor ştiinţifice din perspectiva dezvoltării sustenabile a sistemului de învăţământ (Program 88; Subprogram 8810; 8807).

3) Asigurarea competitivităţii internaţionale a cercetării şi a învăţământului superior prin proiecte comune de cercetare, prin mobilitate şi atragere a studenţilor, doctoranzilor din străinătate (Program 88; Subprogram 8810; 8807).

4) Dezvoltarea mecanismelor de implementare în practica educaţională a inovaţiilor şi rezultatelor ştiinţifice obţinute prin realizarea proiectelor investigaţionale, tezelor de doctorat, altor forme ca bază de dezvoltare a învăţământului (Program 88; Subprogram 8810; 8807).

5) Consolidarea cercetărilor ştiinţifice în cadrul învăţământului superior din perspectiva sincronizării activităţii didactice şi activităţii de cercetare; coordonarea învăţământului cu cercetarea şi piaţa muncii; asigurarea calităţii în cercetare şi formarea de resurse umane (Program 88; Subprogram 8810; 8807).

6) Eficientizarea procesului de pregătire a doctoranzilor şi postdoctoranzilor prin asigurarea calităţii şcolilor doctorale (Subprogram 8810; 8807).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului general 8:

Va fi dezvoltat sistemul de cercetări ştiinţifice în cadrul universitar, axat pe integrarea educaţiei – cercetării – inovării, educaţiei – cercetării – pieţei muncii, astfel încât până în anul 2030:

1) va creşte cu 50% numărul de proiecte de cercetare în învăţământul superior, având ca problemă conexiunea cu formarea specialiştilor pentru economia naţională;

2) va creşte numărul de cercetători ştiinţifici în cadrul universitar cu cel puţin 50%;

3) va creşte cu cel puţin 30% numărul laboratoarelor ştiinţifice, centrelor ştiinţifice organizate în comun cu agenţii economici;

4) va creşte cu cel puţin 20% numărul de studenţi, masteranzi în proiecte ştiinţifice instituţionale.

Va fi reorganizat sistemul de şcoli doctorale – ciclul trei al învăţământului superior – până în anul 2030:

1) se va mări cu cel puţin 10% anual numărul de doctoranzi în raport cu nevoile/necesităţile diferitor domenii şi ramuri ale ştiinţelor;

2) se va mări cu 10% anual numărul de doctori în ştiinţe cu dreptul de conducere a tezelor de doctorat.

Va fi dezvoltat sistemul de cercetări ştiinţifice, astfel încât până în anul 2030:

1) va fi mărit numărul de proiecte finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care vor acoperi cel puţin 50% din necesităţile sistemului educaţional;

2) va fi extinsă cu cel puţin 50% implementarea în practica educaţională a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice obţinute în cadrul proiectelor instituţionale şi tezelor de doctorat;

3) va fi sincronizată finanţarea proiectelor în domeniul ştiinţelor educaţiei în raport cu structura şi nevoile sistemului de învăţământ prin crearea unui consiliu naţional consultativ de coordonare a tematicii de cercetare.

Va fi mărită până la cel puţin 30% ponderea finanţării instituţiilor de învăţământ superior de către stat, determinată de rezultatele cercetării (în formula de finanţare).

Impact scontat. Educaţie inovativă şi relevantă întemeiată pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice.

Secţiunea a 9-a

Buna guvernare şi infrastructură modernă

pentru educaţie de calitate

Obiectivul general 9. Creşterea performanţelor sectorului Educaţie prin eficientizarea reţelei, modernizarea infrastructurii şi consolidarea capacităţii manageriale şi a culturii calităţii la toate nivelurile sistemului educaţional (ODD-3, ODD-4, ODD-16, ODD-17)

Direcţii prioritare de acţiune:

1) Modelarea, printr-o legislaţie modernă şi coerentă, a unui sistem educaţional predictibil, stabil, flexibil şi deschis inovării (Program 88; ).

2) Reformarea managementului la toate nivelurile sistemului de învăţământ din perspectiva conducerii strategice, gestionării eficiente şi transparente, autoguvernării elevilor şi studenţilor, responsabilităţii publice (Subprogram 8801, 8802, 8803;8804; 8805; 8806, 8808; 8809; 8810; 8812).

3) Ajustarea reţelei instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile la numărul de copii, elevi, studenţi, precum şi la nevoile sociale şi economice ale ţării (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

4) Modernizarea infrastructurii instituţiilor de învăţământ la toate nivelurile sistemului educaţional (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

5) Elaborarea şi realizarea Programului naţional "Liceu-model în oraşele-poli de dezvoltare regională" (Subprogram: 8806).

6) Perfecţionarea sistemului de finanţare a învăţământului în baza dezvoltării modelului de finanţare per elev/ student şi în baza indicatorilor de performanţă (Subprogram: 8802; 8803; 8804; 8805; 8806; 8808; 8809; 8810).

7) Eficientizarea activităţii instituţiilor cu atribuţii de control (acreditare şi atestare) a calităţii în educaţie şi cercetării la nivel de sistem educaţional/treaptă/ domeniu de formare profesională/ciclu de studii (Subprogram 8816).

8) Dezvoltarea şi corelarea unor instrumente moderne, inclusiv digitale, de monitorizare şi conexiune inversă în vederea furnizării de date pentru identificarea soluţiilor de îmbunătăţire permanentă (Program 88).

9) Dezvoltarea sistemului de realizare a feedback-ului privind funcţionarea şi calitatea educaţiei (Subprogram 8816).

10) Dezvoltarea proiectului de concept cu privire la Şcoala digitală.

11) Asistarea instituţiilor de învăţământ general în dezvoltarea şi adoptarea unei strategii interne de transformare digitală şi pedagogică pe termen lung (Program 88).

12) Asigurarea instituţiilor de învăţământ cu acoperire de internet prin wi‑fi în spaţiile educaţionale şi campusul instituţiei (Program 88).

Rezultatele aşteptate în urma realizării Obiectivului strategic nr.9:

Până în anul 2030 performanţele sectorului Educaţie vor creşte, inclusiv prin:

1) reformarea managementului la toate nivelurile sistemului de învăţământ, astfel încât cel puţin 60% dintre instituţiile de învăţământ evaluate extern vor corespunde standardelor de calitate până în 2030;

2) crearea mecanismului de implicare a cadrelor didactice, a părinţilor, a elevilor, a studenţilor şi a comunităţii în procesul de decizie şi guvernanţă a instituţiilor de învăţământ;

3) funcţionarea mecanismului de evaluare a calităţii educaţiei la nivel de sistem educaţional, treaptă, domeniu de formare profesională, ciclu, inclusiv prin implicarea agenţilor economici, angajatorilor, organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, administraţiei instituţiilor de învăţământ, elevilor, studenţilor, părinţilor, comunităţii.

Va fi modernizată infrastructura şi baza tehnico-materială astfel încât, până în anul 2030:

1) vor fi reactualizate normativele funcţionale, sanitaroigienice şi de securitate şi cel puţin 50% de clădiri vor fi renovate;

2) vor fi îmbunătăţite condiţiile sanitaro-igienice din şcoli din perspectiva corespunderii standardelor necesare pentru menţinerea sănătăţii şi intimităţii elevilor, studenţilor, profesorilor;

3) va fi asigurat transport gratuit pentru toţi elevii care frecventează şcolile de circumscripţie;

4) vor fi create licee-model în oraşele-poli de dezvoltare regională;

5) va fi dezvoltat sistemul de realizare a feedback-ului la nivel de politici educaţionale, la nivel de proces şi rezultate educaţionale.

Va fi reorganizată reţeaua instituţiilor de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional tehnic şi superior în raport cu: dinamica, numărul de copii, elevi, studenţi şi cu potenţialul uman, financiar, tehnologic, logistic etc. în aşa fel ca numărul acestora să corespundă realităţii şi contextului naţional;

6) până în anul 2025 vor fi create şi dezvoltate câte o şcoală digitală în fiecare raion/municipiu după conceptul de Şcoală digitală;

7) până în anul 2030, 80% din instituţiile de învăţământ şi campusurile acestora vor fi acoperite cu conexiune de internet prin reţelele wi-fi;

8) implementarea cadrului normativ de competenţe digitale al Uniunii Europene "DigCompEdu" pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea la minimum 80% de profesori şi educatori a nivelului de bază a competenţelor digitale;

Impact scontat. Infrastructură modernă şi funcţională; reţea de instituţii educaţionale optimizată; sistem managerial eficientizat.

V. IMPACTUL PE TERMEN LUNG AL IMPLEMENTĂRII SD "EDUCAŢIA 2030"

În urma implementării Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030", "educaţia va deveni cel mai important factor care determină succesul oamenilor în toate etapele vieţii".

Un nivel mai înalt al educaţiei va contribui la reducerea sărăciei prin dezvoltarea abilităţilor şi cunoştinţelor tuturor oamenilor adaptate la cerinţele tot mai dinamice ale pieţei muncii, influenţate de tehnologiile informaţionale şi de automatizarea locurilor de muncă; va reduce costurile pentru ajutorul de şomaj şi alte plăţi sociale, precum şi va creşte eficienţa cercetărilor, invenţiilor şi inovaţiilor, ceea ce va duce la creşterea productivităţii. Astfel, sistemul educaţional va genera o creştere economică de calitate şi sustenabilă.

Prin educaţie va fi promovat un mod sănătos de viaţă, astfel încât să fie majorată speranţa de viaţă sănătoasă, se va reduce rata criminalităţii şi se va îmbunătăţi nivelul de prosperitate şi împlinire. Nu mai puţin important este faptul că odată cu creşterea accesului la educaţie de calitate pentru toţi oamenii vor fi schimbate atitudini, relaţiile sociale se vor îmbunătăţi, administraţia publică va fi mai responsabilă şi receptivă, iar generaţii întregi vor fi pregătite pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a ţării.

Totodată, implementarea SD "Educaţia 2030", care este ajustată la priorităţile Strategiei naţionale de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", va contribui la atingerea ţintelor naţionalizate, aferente Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă (ODD), asumate în cadrul "Agendei de Dezvoltare Durabilă 2030" după cum urmează:

Ţinta 4.1: vor fi asigurate condiţii că toate fetele şi băieţii vor absolvi învăţământul primar şi secundar gratuit echitabil şi calitativ, care va conduce la rezultate relevante şi eficienţe ale învăţării;

Ţinta 4.2: vor fi asigurate condiţii pentru ca toate fetele şi băieţii să aibă acces la dezvoltarea timpurie de calitate, îngrijire şi educaţia preşcolară, astfel încât să fie pregătiţi pentru învăţământul primar;

Ţinta 4.3: va creşte înrolarea în învăţământul profesional tehnic şi superior accesibil şi calitativ;

Ţinta 4.4: va creşte substanţial numărul de tineri şi adulţi cu competenţe relevante pentru piaţa muncii în contextul învăţării pe parcursul întregii vieţi;

Ţinta 4.5: va fi asigurat accesul egal la toate nivelurile de învăţământ şi formare profesională a persoanelor vulnerabile, inclusiv al persoanelor cu dizabilităţi şi al copiilor în situaţii vulnerabile şi copiilor de etnie romă;

Ţinta 4.7: vor fi asiguraţi toţi elevii/ studenţii în obţinerea de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru promovarea dezvoltării durabile, stilurilor de viaţă durabile, protecţiei mediului, drepturilor omului, egalităţii de gen, a culturii păcii şi non-violenţei, cetăţeniei globale şi aprecierea diversităţii culturale şi a contribuţiei culturii la dezvoltarea durabilă;

Ţinta 4.8: va fi modernizată infrastructura instituţiilor de învăţământ, astfel încât să corespundă necesităţilor copiilor, fetelor şi băieţilor şi persoanelor cu dizabilităţi şi se va oferi un mediu de învăţământ sigur, non-violent şi incluziv pentru toţi;

Ţinta 4.9: va fi îmbunătăţit managementul educaţional la nivel naţional, regional şi instituţional prin asumarea şi retribuirea funcţiilor şi competenţelor dintre entităţile manageriale, dar şi prin promovarea unul management participativ şi eficient.

Indicatorii de monitorizare a procesului de atingere a ţintelor stabilite de prezenta Strategie, care reprezintă o detalierea a ţintelor stabilite de Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030" sunt prezentate în capitolul ce urmează.

VI. INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII

ŞI DE EVALUARE A SD "EDUCAŢIA 2030"

Tabelul 1

Indicatori de monitorizare şi evaluare

VII. RISCURI ÎN IMPLEMENTAREA SD "EDUCAŢIA 2030" ŞI MĂSURI

DE PREVENIRE ŞI CONTRACARARE A ACESTORA

Implementarea eficientă a SD "Educaţia 2030" presupune crearea unor condiţii şi oportunităţi:

existenţa voinţei politice la diferite niveluri privind asigurarea implementării SD "Educaţia 2030" ca prioritate naţională;

asigurarea financiară, metodologică, logistică etc. a implementării SD "Educaţia 2030";

elaborarea unui plan de acţiuni realist, coerent de realizare a obiectivelor SD "Educaţia 2030";

elaborarea strategiilor şi a programelor de dezvoltare a educaţiei la nivel local şi instituţional, corelate cu SD "Educaţia 2030";

formarea resurselor umane, experţilor, organizarea consultărilor privind implementarea SD "Educaţia 2030".

Conceptul de implementare a SD "Educaţia 2030" trebuie să se axeze pe câteva principii determinante:

principiul lecţiilor învăţate în urma implementării strategiilor precedente (a se vedea Raportul de evaluare complementară a sectorului educaţiei, 2019);

principiul planificării operaţionale coerente cu direcţiile strategice de acţiuni la toate nivelurile;

principiul pregătirii şi motivării resurselor umane pentru acceptarea şi promovarea schimbărilor;

principiul respectării politicilor financiare privind realizarea obiectivelor generale şi specifice;

principiul respectării angajamentelor naţionale şi internaţionale;

principiul responsabilităţii factorilor implicaţi în realizarea SD "Educaţia 2030";

principiul implementării SD "Educaţia 2030" pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

Aşadar, implementarea SD "Educaţia 2030" presupune valorificarea următoarelor mecanisme:

Programul şi Planul de acţiuni pentru implementarea SD "Educaţia 2030";

Programul şi Planul de acţiuni pentru implementarea SD "Educaţia 2030" la nivel local şi instituţional;

operarea modificărilor în Codul Educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014, în alte documente de politici educaţionale;

corelarea implementării SD "Educaţia 2030" cu implementarea strategiilor în alte sectoare ale economiei naţionale;

formarea resurselor umane privind implementarea SD "Educaţia 2030";

Finanţarea adecvată a implementării SD "Educaţia 2030";

Identificarea şi aplicarea unor proiecte speciale;

Planuri de activităţi ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării; ale direcţiilor raionale/municipale de învăţământ.

Totodată, implementarea SD "Educaţia 2030" este expusă următoarelor riscuri:

Tabelul 2

Riscurile de implementare a SD "Educaţia 2030"

VIII. AUTORITĂŢI/INSTITUŢII RESPONSABILE

DE IMPLEMENTAREA SD "EDUCAŢIA 2030"

SD "Educaţia 2030" va fi aprobată de către Guvern. Responsabilitatea primară pentru monitorizarea şi implementarea SD "Educaţia 2030" revine Ministerului Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerelor de ramură: Ministerului Economiei, Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerului Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, altor ministere care au în subordine instituţii de învăţământ. În scopul implementării obiectivelor SD "Educaţia 2030", anual, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerele de ramură vor planifica mijloace financiare în bugetele instituţionale în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile în domeniile de implicare. Planificarea mijloacelor financiare pe termen mediu se va realiza prin CBTM. Utilizarea resurselor umane şi bugetare necesare pentru implementarea obiectivelor Strategiei vor fi din contul statelor-limită de personal şi programelor bugetare aprobate.

La nivel local, responsabilitatea implementării SD "Educaţia 2030" revine organelor locale de specialitatea în domeniul învăţământului, administraţiei publice locale, instituţiilor de învăţământ.

IX. PROCEDURI DE RAPORTARE

Evaluarea întregului proces de implementare a SD "Educaţia 2030" se va realiza de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării în conformitate cu indicatorii stabiliţi pentru fiecare obiectiv strategic şi specific care relevă valoarea de referinţă şi ţintă pentru anul 2030.

Aceşti indicatori vor fi consideraţi de bază în elaborarea programelor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, precum şi a strategiilor de dezvoltare instituţională la nivel de învăţământ general, profesional tehnic, superior şi pentru adulţi.

Pentru asigurarea monitorizării eficiente şi obiective, BNS, alţi producători de statistici oficiale, deţinători de date administrative şi, în primul rând, direcţiile raionale/municipale de învăţământ, instituţiile de învăţământ vor asigura colectarea datelor conform criteriilor menţionate.

Ţinând cont de dinamica schimbărilor pe plan internaţional şi naţional, dar şi de orizontul pe termen lung al SD "Educaţia 2030", valorile de referinţă se vor actualiza şi se vor extinde pe întreaga perioadă de implementare a acesteia. Prin urmare, va fi necesară o revizuire a scenariilor şi a demersurilor de dezvoltare a educaţiei pe termen lung.

În afară de metodele tradiţionale de acumulare/colectare a datelor statistice privind eficienţa implementării SD "Educaţia 2030", vor fi aplicate şi metode calitative de colectare şi prelucrare a datelor statistice privind educaţia. Se propune ca monitorizarea şi evaluarea SD "Educaţia 2030" să fie efectuată din perspectiva a două planuri: prin expertiza internă şi expertiza externă. În acest sens, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va crea toate condiţiile normative, metodologice şi organizaţionale privind asigurarea monitorizării şi evaluării SD "Educaţia 2030".

Pe parcursul implementării SD "Educaţia 2030" vor fi realizate următoarele acţiuni de monitorizare şi evaluare:

1) monitorizarea anuală a implementării SD "Educaţia 2030", raportul de progres fiind inclus în raportul anual al Ministerului Educaţiei şi Cercetării;

2) monitorizarea şi evaluarea intermediară privind implementarea SD "Educaţia 2030", care se va realiza în semestrul I al anului 2026;

3) monitorizarea şi evaluarea finală privind implementarea SD "Educaţia 2030", care se va realiza în semestrul I al anului 2031.

Rapoartele anuale, intermediare şi finale de monitorizare şi evaluare a SD "Educaţia 2030" vor fi elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării în cooperare cu autorităţile implicate, instituţiile de învăţământ din subordine, OLSÎD şi partenerii naţionali şi internaţionali şi vor fi prezentate Guvernului. Rapoartele vor fi discutate public şi plasate pe pagina web oficială a Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru transparenţă.

Raportarea privind realizarea/implementarea SD "Educaţia 2030" va fi realizată în baza următoarelor modalităţi:

1) prin colectarea de informaţii la nivel instituţional şi la nivel raional/ municipal în baza unui sistem de indicatori;

2) prin colectarea şi prelucrarea informaţiilor respective în cadrul realizării unor proiecte ştiinţifice;

3) prin colectarea şi prelucrarea informaţiilor de către grupuri temporale de experţi, create în acest sens de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;

4) prin acumularea şi prelucrarea informaţiilor de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare în procesul de acreditare a instituţiilor de învăţământ;

5) Ministerul Educaţiei şi Cercetării va crea o bază de date privind implementarea SD "Educaţia 2030" drept sursă de elaborare a rapoartelor anuale privind eficienţa implementării acesteia, precum şi de operare a modificărilor respective în politicile educaţionale dictate de rezultatele monitorizării.

Anexa nr.2

la Hotărârea Guvernului nr.114/2023

PROGRAMUL DE IMPLEMENTARE A STRATEGIEI DE DEZVOLTARE

"EDUCAŢIA 2030" PENTRU ANII 2023-2025

I. INTRODUCERE

Programul de implementare a Strategiei de Dezvoltare "Educaţia 2030" pentru anii 2023-2025 (în continuare – Program) reprezintă un document de politici care stabileşte sistemul de acţiuni şi responsabilităţi pentru factori de decizii la toate nivelurile sistemului de educaţie.

Programul este elaborat în conformitate cu Planul naţional de acţiuni, Planul de acţiuni al Guvernului pentru anii 2021-2022 şi cu Obiectivele Dezvoltării Durabile ale ONU ca mecanism de implementare a SD "Educaţia 2030".

La elaborarea Programului s-a ţinut cont de necesitatea racordării politicilor educaţionale la politicile statului, reflectate în Strategia naţională de dezvoltare "Moldova Europeană 2030", Planul naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului; Planul de pregătire şi răspuns la infecţia cu coronavirus de tip nou (COVID-19) – Republica Moldova şi în alte documente de politici publice precum Strategia Naţională de Sănătate 2030; Strategia de consolidare a relaţiilor interetnice în Republica Moldova pentru anii 2017-2027; Programul pentru susţinerea populaţiei de etnie romă pentru anii 2022-2025.

În acest sens, Programul transpune misiunea, obiectivele strategice şi direcţiile prioritare ale SD "Educaţia 2030" în acţiuni concrete de dezvoltare a sistemului de educaţie şi, prin acestea, a sectorului socioeconomic.

Programul va servi drept temei privind elaborarea planurilor operaţionale de activitate a Ministerului Educaţiei şi Cercetării, a organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, a instituţiilor de învăţământ, altor structuri interesate.

Totodată, Programul reprezintă un criteriu de manifestare a eficienţei funcţionării şi dezvoltării sistemului de educaţie.

Programul a fost elaborat în baza următoarelor principii:

principiul coerenţei prevederilor strategice şi a acţiunilor tactice;

principiul oportunităţii şi valenţelor resurselor implicate în realizarea acţiunilor prevăzute;

principiul contextualităţii şi dinamicii schimbărilor sociale, economice, politice, educaţionale, demografice (modificării schimbărilor);

principiul ierarhizării responsabilităţilor privind realizarea acţiunilor din Program;

principiul motivării tuturor agenţilor implicaţi în realizarea Programului.

Programul include şi un Plan de acţiuni pe termen mediu, costuri de implementare, impactul, condiţii şi riscuri de implementare.

La elaborarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" au fost implicaţi toţi actorii relevanţi: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Economiei şi Infrastructurii, ministerele care au în subordine instituţii de învăţământ; organe locale de specialitate în domeniul învăţământului; organizaţiile neguvernamentale de profil ş.a.

Grupurile ţintă ale Programului sunt copiii de vârstă preşcolară, elevii din învăţământul general, studenţii, cadrele didactice din sistem de la toate nivelurile, cercetătorii, părinţii, comunităţile locale, angajatorii, alţi actori, atât din domeniul educaţiei, cât şi din domenii aferente, care au tangenţă cu educaţia.

Realizarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" se va efectua prin Programul de implementare şi Planul de acţiuni şi programe sectoriale corespunzătoare. Costul total al acţiunilor incluse în Program se estimează la 2 461 749.2 mii lei, din care 233 744.8 mii lei sunt prevăzuţi în Cadrul Bugetar pe Termen mediu 2023-2025, iar 2 228 004.4 mii lei reprezintă contribuţia partenerilor de dezvoltare. La momentul aprobării Programului, din contribuţia partenerilor de dezvoltare este confirmată finanţarea de 1,035,413.5 mii lei. De asemenea, Ministerul Educaţiei şi Cercetării este în proces de consultare pentru iniţierea unui nou proiect cu Banca Mondială în domeniul învăţământului general în valoare de 40 milioane dolari SUA, ceea ce constituie cca 822,088.0 mii lei şi obţinerii unui nou grant de la Parteneriatul Global pentru Educaţie în valoare de 5 milioane dolari SUA, ceea ce constituie cca 93 813,0 mii lei. Restul mijloacelor financiare necesare pentru implementarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" urmând a fi identificate în comun cu partenerii de dezvoltare.

II. ANALIZA SITUAŢIEI

Analiza problematizată a situaţiei în sectorul educaţiei prezentată în Strategia de dezvoltare "Educaţia 2030" a scos în evidenţă 9 mari provocări privind dezvoltarea sistemului de învăţământ pe termen mediu şi termen lung. Aceste provocări, în mare parte, sunt corelate cu dimensiunile/aspectele concrete ale sistemului de învăţământ, ceea ce generează particularităţile demersului analitic în cadrul Programului de implementare a Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030". Acest demers analitic se va axa strict pe o abordare generalizatoare a problemelor din perspectiva ierarhizării lor, stabilirii cauzelor şi consecinţelor, identificării şi formulării obiectivelor generale, specifice şi a acţiunilor de atingere a acestora.

Dimensiunea realizării conexiunii învăţământului cu piaţa muncii

Provocarea 1. Programele de studii nu satisfac deplin cerinţele pieţei muncii, calificările acordate de instituţiile de învăţământ sunt slab ancorate în contextul economic al Republicii Moldova şi al tendinţelor inovative din cadrul domeniilor de formare profesională la nivel internaţional.

Cauze. Demografia; imposibilitatea sistemului de învăţământ de a răspunde prompt la evoluţiile de pe piaţa muncii; lipsa unui sistem modern de marketing educaţional şi a mecanismelor de ajustare a ofertei educaţionale la necesitatea pieţei muncii; nivelul scăzut de educaţie antreprenorială şi economică a societăţii, în general, şi a tinerei generaţii, în special; inerţia pieţei muncii, dar şi a sistemului de învăţământ de a crea structuri comune: parcuri tehnologice, laboratoare ştiinţifice, întreprinderi cu funcţii duble (de producere şi de formare profesională etc.); nivelul scăzut de investiţii dinspre agenţii economici în sistemul de pregătire a resurselor umane şi nivelul scăzut de protecţie legală în acest sens; perpetuarea unui proces defectuos de ghidare în carieră; acţiuni limitate în ce priveşte pregătirea tinerilor pentru viaţă, dezvoltarea rezilienţei la provocările psihoemoţionale şi dezvoltarea abilităţilor de adaptare continuă la nevoile pieţei muncii; investiţii limitate în crearea unui mediu sigur şi prietenos în şcoli, dar şi în timpul practicii profesionale şi mai târziu la locul de muncă; majoritatea calificărilor oferite de furnizorii de servicii educaţionale nu au la bază standarde de calificare elaborate pe domenii şi niveluri de formare profesională.

Consecinţe. Nerezolvarea problemei privind interconexiunea sistemului de învăţământ şi a pieţei muncii va duce la disfuncţionalitatea pieţei muncii şi la scăderea calităţii formării profesionale iniţiale şi continue a specialiştilor pentru economia naţională; sistemul de învăţământ nu va asigura nici în continuare, în deplină măsură, dezvoltarea durabilă a societăţii; se va menţine segregarea profesională de gen şi diferenţele salariale între femei şi bărbaţi.

Dimensiunea performanţelor în sistemul de învăţământ: acces; incluziune; rezultate ale învăţării; absenteism şi abandon; grupuri vulnerabile; adaptarea psihosocială şi educaţională

Provocarea 2^'. Declinul accentuat al populaţiei şcolare, însoţit de amplificarea problemelor privind accesul la educaţie, în primul rând, a copiilor, elevilor, studenţilor din mediile vulnerabile; tendinţa modestă în evoluţia indicatorilor de participare şcolară (la testări naţionale şi internaţionale), promovarea incluziunii şi integrării socioemoţionale a celor ce învaţă, promovarea egalităţii de gen, educaţiei pentru sustenabilitate, democraţie, interculturalitate, multilingvism, pentru pace şi cetăţenie activă.

Provocarea 2^''. Schimbările climatice, pandemia COVID-19, conflictul militar din Ucraina, crizele economice, energetice, demografice creează blocaje în dezvoltarea sistemului de educaţie şi generează necesitatea unei noi viziuni asupra educaţiei şi, în primul rând, cu referire la formarea competenţelor de rezilienţă la copii, elevi, tineri şi adulţi.

Cauze. Diminuarea factorilor sociali, economici, educaţionali, organizaţionali ce asigură accesul la educaţie, calitatea educaţiei, inclusiv a educaţiei pentru sustenabilitate, democraţie, pace, interculturalism. Nivelul scăzut al educaţiei complexe obligatorii pentru sănătate, insuficienţa implementării pe scară largă a modelului de şcoală promotoare de sănătate, care să asigure crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor şi tinerilor şi să contribuie la dezvoltarea rezilienţei, persistenţa în sistem a unui potenţial nevalorificat de implementare a educaţiei pentru sănătate şi a educaţiei fizice a copiilor, elevilor, tinerilor.

Consecinţe. Tergiversarea problemelor de acces şi de facilitare, de socializare şi adaptare psihosocială şi educaţională a persoanelor din diferite medii sociale, vulnerabile, inclusiv a copiilor refugiaţilor, copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, cu dizabilităţi sau cu comportament deviant, va condiţiona nerespectarea drepturilor fundamentale ale copiilor şi accesul limitat la educaţie. Sistemul de învăţământ nu-şi va consolida capacitatea de sprijin pentru generaţia tânără în procesul de tranziţie sigură şi sănătoasă spre maturitate, fapt ce va avea repercusiuni asupra rezultatelor şcolare, confirmate prin testările naţionale şi internaţionale, fiind un impediment al bunăstării copiilor, adolescenţilor şi tinerilor şi al dezvoltării durabile a societăţii.

Dimensiunea resurselor umane în sistemul de învăţământ

Provocarea 3. Deficit general de cadre didactice şi manageriale calificate, bine pregătite şi motivate (cu precădere, în rândul tinerilor absolvenţi de studii cu profil pedagogic) şi diminuarea motivaţiei pentru cariera în domeniul educaţiei.

Cauze. Reducerea semnificativă a numărului de copii/elevi/studenţi, provocările pieţei muncii, condiţiile sociale, economice, psihologice, emigrarea masivă a populaţiei, inclusiv a cadrelor didactice, pierderea atractivităţii profesiei de cadru didactic, sistemul învechit de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, lipsa coerenţei şi colaborării între structurile manageriale pe verticală şi orizontală sunt principalii factori ce determină schimbările semnificative din punct de vedere cantitativ şi calitativ ale resurselor umane din sistemul educaţional în ultimii 10 ani. În esenţă, sistemul de educaţie nu reuşeşte să asigure realizarea cu succes a politicii de resurse umane, inclusiv formarea (iniţială şi continuă) de calitate, selecţia corectă pe baza valorii şi recompensa adecvată pe măsura performanţei.

Consecinţe. Nivelul de competenţă, motivaţia şi prestaţia cadrelor didactice, care influenţează direct performanţa sistemului educaţional, respectiv, recrutarea, formarea profesională de calitate, motivarea, dezvoltarea continuă a performanţelor cadrelor didactice reprezintă strategia-cheie pentru promovarea educaţiei de calitate. În context, dacă problema resurselor umane nu va fi soluţionată prin acţiuni sistemice, cu caracter intersectorial, care să cuprindă toate procesele (recrutare, selecţie, integrare, motivare, formare iniţială şi continuă, evaluare, salarizare), toate categoriile de personal, de la toate nivelurile sistemului (educaţie timpurie, învăţământ general, profesional-tehnic, superior, formarea continuă), sistemul educaţional poate intra într-o criză profundă.

Dimensiunea relaţiilor societăţii, comunităţii, familiei cu instituţiile de învăţământ

Provocarea 4. Promovarea insuficientă din perspectiva asigurării calităţii educaţiei a politicilor sociale şi comunitare în educaţie, mai ales în privinţa serviciilor sociale pentru grupuri dezavantajate, precum şi a celor educaţi în şi prin familie şi a cooperării dintre şcoală, autorităţi şi familie.

Cauze. Managementul integrităţii promovat insuficient; mecanisme ineficiente de responsabilizare a societăţii privind calitatea educaţiei, precum şi de implicare a acesteia în procese de luare a deciziilor; nivel scăzut de asigurare socială a grupurilor dezavantajate în educaţie; transparenţă redusă a procedurilor de angajare, distribuire a orelor, de salarizare bazată pe performanţă şi a altor practici de management al resurselor umane în sistemul de învăţământ; sensibilizare minimă privind integritatea în instituţiile de învăţământ la nivel naţional; ignorarea declaraţiei de integritate la angajarea managerilor, a profesorilor, a persoanelor cu funcţii-cheie în educaţie; cadru legal precar privind colectarea suplimentară a fondurilor oferite de către părinţi.

Nivelul redus de participare a părinţilor la administrarea instituţiilor de învăţământ rezumată la: discutarea în cadrul adunărilor părinteşti a problemelor ce ţin de drepturile şi obligaţiile elevilor şi ale părinţilor, de îmbunătăţirea condiţiilor fizice din şcoală, de susţinerea financiară a şcolii, a elevilor aflaţi în situaţie de risc şi a celor capabili de performanţe; şcoli reticente faţă de implicarea părinţilor şi a comunităţii în angajarea, evaluarea, promovarea şi stimularea cadrelor didactice şi a celor manageriale, în alegerea disciplinelor opţionale şi a tematicii cercurilor şcolare, în combaterea fenomenului plăţilor informale, în lupta cu corupţia în învăţământ; părinţi puţin interesaţi pentru participare în activităţi concrete din viaţa şcolii; administraţii publice locale care neglijează problemele instituţiilor de învăţământ.

Consecinţe. Statut subminat al educaţiei în societate, nivel scăzut de credibilitate; reforme declarate cu funcţionalitate scăzută; management financiar ineficient; cultura integrităţii în instituţiile educaţionale compromisă; comunitate puţin implicată; consecinţe nefaste asupra calităţii educaţiei şi dezvoltării economice a ţării.

Nivel de cooperare a şcolii cu familia în continuă descreştere; diminuarea rolului familiei ca factor educaţional de bază; riscuri majore de neasigurare a unui impact pozitiv, de durată, al educaţiei asupra dezvoltării personalităţii copilului/tânărului; pericol de agravare a stării generale de sănătate morală, psihoemoţională a societăţii; compromiterea orientărilor valorice pentru generaţia în creştere.

Dimensiuni medii de învăţare şi dezvoltare

Provocarea 5. Progrese modeste ale sistemului educaţional în asigurarea unui mediu favorabil de învăţare pentru toţi cei ce învaţă la nivel de curriculum, la nivel de proces, la nivel de evaluare a rezultatelor învăţării, la nivel de condiţii psihosociale şi organizaţionale.

Progresul insuficient al sistemului educaţional de a asigura un mediu favorabil de învăţare pentru toţi cei ce învaţă la nivel de curriculum, la nivel de proces, la nivel de evaluare a rezultatelor învăţării, la nivel de condiţii psihosociale şi organizaţionale.

Cauze. Accesibilitate redusă la mediul educaţional şi fizic relevant; lipsa unui mecanism/organ de management al curriculumului la nivel naţional; lipsa unui cadru de formare/dezvoltare profesională a conceptorilor de curricula; nivel redus de pregătire profesională a unor cadre didactice şi de implicare responsabilă a acestora privind: implementarea curriculumului, aplicarea noilor tehnologii educaţionale, inclusiv a celor digitale în procesul de instruire, realizarea procesului de evaluare şi elaborarea instrumentelor de evaluare, crearea contextelor de învăţare şi diversificarea formelor de instruire; valorificare redusă a schimbului de experienţă între cadrele didactice şi neglijarea procesului de mentorat.

Consecinţe. Medii de învăţare mai puţin funcţionale vor perpetua asigurarea calităţii în educaţie; eficienţa unui management al curriculumului, care nu corelează toate procesele (diagnosticarea, pronosticarea, conceptualizarea, proiectarea, implementarea, monitorizarea, comunicarea etc.); promovarea inovaţiilor curriculare şi a rolului acestora în asigurarea unei educaţii de calitate.

Dimensiunea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor în sistemul de educaţie

Provocarea 6. Progresul lent de promovare a noilor medii, resurse deschise şi tehnologii în educaţie, inclusiv aplicarea ineficientă a TIC în educaţie şi asigurarea modestă a acesteia cu softuri educaţionale moderne.

Cauze. Lipsa prioritizării informatizării/digitalizării educaţiei în documentele de politici; insuficienţa mecanismelor de implementare a standardelor de informatizare a educaţiei; inexistenţa unor mecanisme de evaluare şi certificare a competenţelor digitale ale angajaţilor din sistemul de învăţământ; lipsa unei viziuni sistemice asupra echipamentelor şi produselor program utilizate în instituţiile de învăţământ de toate nivelurile; axarea eforturilor de formare iniţială şi continuă a angajaţilor din sectorul educaţiei pe "alfabetizarea digitală" (activitate specifică deceniilor precedente) şi, mai puţin, pe "pedagogia digitală".

Consecinţe. Obstacole în implementarea pedagogiilor moderne bazate pe învăţarea constructivistă; aglomerarea sectorului educaţiei cu soluţii fragmentate TIC, fapt ce va împiedica implementarea unor suporturi digitale unitare, destinate instruirii asistate de calculator şi managementului educaţional informaţional; ineficienţa învăţării şi a managementului educaţional, persistenţa şi chiar apariţia de noi probleme; utilizarea ineficientă a resurselor materiale şi financiare destinate informatizării sectorului educaţiei; capacitatea scăzută a sectorului educaţiei de a reveni la normalitate după eventualele crize pandemice şi/sau de altă natură; impedimente în extinderea educaţiei pe parcursul întregii vieţi, în special în dezvoltarea învăţământului la distanţă, expunerea tot mai mare a copiilor la riscurile existente în mediul online, precum şi la proliferarea unor comportamente iresponsabile în acest mediu (cyber-bullying).

Dimensiunea educaţiei nonformale a elevilor, a tinerilor şi a adulţilor

Provocarea 7. Insuficienţa, ineficienţa şi slaba calitate a învăţării şi educaţiei elevilor, tinerilor şi adulţilor, racordarea redusă a educaţiei nonformale şi informale cu educaţia formală.

1) Educaţia nonformală a elevilor

Cauze. Lipsa unor politici clare în domeniul educaţiei extraşcolare relevante şi coerente educaţiei formale a elevilor; inexistenţa unui concept modern de management al educaţiei nonformale; nivel insuficient de interacţiune a diferitor sectoare care au în subordine instituţii de educaţie nonformală; nivel scăzut de profesionalizare a cadrelor didactice din sistemul respectiv.

Consecinţe. Sistem de educaţie nonformală neconsolidat şi puţin receptiv la nevoile, interesele şi opţiunile unui număr mare de elevi; periclitarea procesului de dezvoltare a personalităţii elevilor şi a calităţii sistemului de educaţie în general.

2) Educaţia nonformală a adulţilor

Cauze. Cadrul normativ şi conceptual insuficient de clar; finanţare slabă a sistemului şi nerelevant direcţionată; monitorizare precară a datelor statistice comparative privind educaţia profesională şi generală a adulţilor, care devine un impediment în stabilirea strategiilor de dezvoltare a acestui sistem; cercetări puţine axate pe această problematică.

Consecinţe. Scăderea accesului şi motivării adulţilor pentru formarea continuă profesională şi generală, cu repercusiuni asupra calităţii şi a performanţelor în diferite domenii; disfuncţionalitatea sistemului de educaţie nonformală a adulţilor.

Dimensiunea cercetării ştiinţifice în cadrul educaţional

Provocarea 8. Rezultate slabe ale politicilor privind cercetarea ştiinţifică în cadrul universitar (corelarea insuficientă a activităţilor de instruire cu activităţile de cercetare, nivelul scăzut de corelare a învăţământului superior cu cercetarea şi piaţa muncii etc.).

Cauze. Valorificarea insuficientă a reperelor conceptuale ale cercetării şi inovării, axate pe oportunităţi umane, manageriale, financiare, infrastructurale de realizare a sistemului binar de cercetare şi educaţie şi pe o paradigmă modernă; finanţarea insuficientă a sistemului de cercetare şi inovare, în special la nivel universitar; scăderea prestigiului celor ce activează în domeniu; lipsa oportunităţilor de a concura la nivel internaţional cu centrele prestigioase de cercetare, cu universităţile din topul celor 11000; nivel scăzut de conexiune dintre învăţământul superior, cercetare şi piaţa muncii; evaluarea calităţii cercetărilor în baza publicaţiilor în reviste cu flux internaţional, şi nu potrivit impactului real al acestora asupra economiei şi dezvoltării resurselor pentru piaţa muncii; criterii minime de diminuare a decalajului dintre domeniile de interes ştiinţific, având ca puncte de pornire: potenţialul ţării, nivelul de dezvoltare şi perspectivele diferitor sectoare ale economiei naţionale; infrastructura de cercetare în mare parte depăşită moral şi fizic; implicarea redusă a cadrelor didactice universitare şi a studenţilor în activităţile de cercetare în cadrul proiectelor instituţionale, dar şi ale celor internaţionale.

Consecinţe. Agravarea în continuare a funcţionalităţii sferei ştiinţei şi inovării, inclusiv în sistemul de învăţământ universitar; ritm încetinit al dezvoltării socioeconomice a ţării; reforme ineficiente fără suport ştiinţific argumentat, inclusiv în sectorul educaţiei.

Dimensiunea guvernării eficiente: cultura organizaţională şi educaţională la nivel de sistem şi la nivel instituţional

Provocarea 9^'. Management educaţional mai puţin eficient la nivel de sistem şi subsistem privind: proiectarea strategică, comunicarea organizaţională, gestionarea reţelei instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile, luarea deciziilor, dezvoltarea capacităţilor instituţionale şi de sistem.

Cauze. Lipsa unui concept modern de management educaţional la nivel de sistem şi subsisteme în condiţii actuale, generate de diverse provocări interne şi externe. Nivel scăzut al culturii organizaţionale şi al culturii calităţii. Cadrul strategic lipsit în mare parte de centrare autentică pe valori recunoscute şi asumate pe termen lung, fără acţiuni sistemice de promovare a unor politici ferme de asigurare a calităţii, care să cuprindă nu doar aspecte tangibile, tehnice, ci şi elemente ale culturii calităţii; menţinerea în continuare a mecanismului administrativ, centrat pe principii birocratice; ignorarea necesităţii de dezvoltare/ schimbare a sistemului de valori organizaţionale, a sistemului de valori ale actorilor educaţionali (cadre didactice şi manageriale, elevi, părinţi, factori decizionali din sistem) cu accent pe schimbarea de mentalitate, pe responsabilitatea individuală a acestora conştientizată şi asumată.

Consecinţe. Nivelul scăzut de management educaţional şi în continuare va frâna funcţionalitatea şi dezvoltarea sectorului educaţie.

Provocarea 9^''. Finanţarea învăţământului per copil, elev, student cu mult mai joasă decât media europeană şi-a pus amprenta: numărul de elevi, studenţi în instituţiile de învăţământ a devenit unul scăzut. Totodată, a desincronizat mai evident raportul finanţării diferitor niveluri ale sistemului de învăţământ, precum şi raportul dintre nivelul de salarizare a educatorilor, cadrelor didactice din educaţia timpurie, din învăţământul primar, gimnazial şi liceal, din învăţământul profesional tehnic şi din învăţământul superior.

Cauze. Reducerea cheltuielilor publice pentru învăţământ faţă de PIB. Raţionalizarea cheltuielilor publice pentru învăţământ n-a fost asociată cu eforturile de îmbunătăţire a calităţii. Una dintre provocările sensibile cu impact financiar puternic este utilizarea ineficientă a capacităţilor de proiect ale instituţiilor de învăţământ ca urmare a diminuării contingentului de elevi/ studenţi. În consecinţă, creşterea constantă a finanţării de la stat, însoţită de scăderea numărului de elevi/studenţi, determină, frecvent, ridicarea exagerată a cheltuielilor unitare, fără o ameliorare corespunzătoare a calităţii procesului educaţional. Aplicarea unor mecanisme de finanţare neadecvate determină ineficienţă la nivelul instituţiilor de învăţământ. În special, această deficienţă este caracteristică pentru instituţiile de învăţământ preşcolar, extraşcolar şi de educaţie incluzivă, dar şi pentru învăţământul superior.

Consecinţe. Investiţiile în educaţie, care nu asigură un nivel înalt de calitate şi funcţionalitate a sistemului de învăţământ, nu vor asigura nici dezvoltarea durabilă a economiei şi nici a societăţii în general, fiind una dintre principalele vulnerabilităţi. Fără o salarizare adecvată, atractivitatea ocupaţiei de profesor va rămâne redusă, indiferent de calitatea formării profesionale. Reducerea şi raţionalizarea cheltuielilor publice fără a corela cu calitatea învăţământului va frâna funcţionalitatea şi dezvoltarea sistemului de învăţământ. În acest context, prioritatea trebuie acordată cheltuielilor legate de formarea la locul de muncă, creşterea salariilor pe bază de merit, modernizarea echipamentelor şi a materialelor, instruirea pedagogică, formarea specială pentru susţinerea persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale şi a altor persoane vulnerabile, precum şi îmbunătăţirea managementului şcolar.

III. OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE PRIVIND DEZVOLTAREA

EDUCAŢIEI PE TERMEN MEDIU ŞI PE TERMEN LUNG

Obiectivul general 1. Racordarea educaţiei la cerinţele şi nevoile pieţei muncii din perspectiva dezvoltării sustenabile, prin restructurarea mecanismelor de dezvoltare a capitalului uman.

Obiectivul specific 1.1. Valorificarea capacităţilor Observatorului pieţei muncii prin diagnosticarea nevoilor actuale şi de perspectivă de competenţe şi cadre pentru piaţa muncii, sincronizând comanda de stat de pregătire cantitativă şi calitativă a resurselor umane cu nevoile pieţei muncii.

Obiectivul specific 1.2. Dezvoltarea şi operaţionalizarea până în anul 2025 a Cadrului operaţional al calificărilor conform principiilor Cadrul european al calificărilor, inclusiv prin elaborarea a cel puţin 35% din numărul de standarde de calificare relevante pieţei muncii, prin actualizarea Nomenclatoarelor pentru învăţământul profesional tehnic şi superior şi prin asigurarea funcţionalităţii Registrului naţional al calificărilor.

Obiectivul specific 1.3. Dezvoltarea, inclusiv digitală, a sistemului de recunoaştere a învăţării în diferite contexte pentru promovarea progresului educaţional, a mobilităţii academice, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate prin tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, astfel încât până în anul 2025 centrele de validare a rezultatelor de învăţare obţinute în diferite contexte vor asigura în proporţie de 30% nevoile respective.

Obiectivul specific 1.4. Promovarea, ca răspuns la nevoile pieţei munci, a programelor de studii superioare noi, inclusiv a celor interdisciplinare şi comune cu universităţile din afara ţării, astfel încât până în anul 2025 va creşte numărul de programe interdisciplinare şi comune cu cel puţin câte un program pentru un domeniu profesional.

Obiectivul specific 1.5. Urmărirea traseului profesional al absolvenţilor la nivel de sistem şi a angajării în domeniul de pregătire, astfel încât inserţia pe piaţa muncii a absolvenţilor din învăţământul profesional tehnic şi superior să crească cu cel puţin 10%.

Obiectivul specific 1.6. Dezvoltarea reţelei instituţiilor de învăţământ profesional tehnic, inclusiv a sistemului dual, în corespundere cu necesităţile specifice ale pieţei muncii, prin implementarea strategiilor inovative, asigurând cadrul normativ, organizaţional, financiar, metodologic şi curricular.

Obiectivul specific 1.7. Asigurarea cadrului normativ de stimulare a agenţilor economici în vederea creşterii până în anul 2025 cu cel puţin 3% a investiţiilor în sistem.

Obiectivul specific 1.8. Promovarea parteneriatelor dintre instituţiile de învăţământ profesional tehnic, superior, de formare continuă, de educaţie a adulţilor şi agenţii economici ca factor de îmbunătăţire a calităţii studiilor şi angajabilităţii absolvenţilor, astfel încât numărul de instituţii implicate în proiecte de parteneriat să crească cu cel puţin 5% anual.

Obiectivul specific 1.9. Actualizarea mecanismelor de constituire a comenzii de stat privind pregătirea resurselor umane pentru economia naţională.

Obiectivul specific 1.10. Dezvoltarea politicilor de racordare a învăţământului la cerinţele actuale şi de perspectivă ale pieţei muncii prin fortificarea dialogului social cu comitetele sectoriale, comisiile de comerţ şi industrii, asociaţiile patronale, sindicatele şi asociaţiile profesionale.

Obiectivul specific 1.11. Promovarea educaţiei antreprenoriale, economice şi financiare în curriculum pentru toate nivelurile sistemului de învăţământ, astfel încât până în anul 2025 cel puţin 60% dintre educabili să posede competenţele respective (în raport cu specificul vârstei şi finalităţile proiectate).

Obiectivul specific 1.12. Dezvoltarea sistemului de ghidare în carieră în raport cu oportunităţile fiecărui nivel de învăţământ, dinamica pieţei muncii şi particularităţile individuale ale fiecărui educabil, astfel încât până în anul 2025 să se sincronizeze cererea şi oferta educaţională.

Obiectivul specific 1.13. Asigurarea revenirii tinerilor din grupul NEET la studii în diferite forme, astfel încât până în anul 2025 rata tinerilor NEET din categoria de vârstă 15-29 de ani să constituie cel mult 23%.

Obiectivul general 2: Asigurarea accesului la educaţie de calitate pentru toţi pe întreg parcursul vieţii.

Obiectivul specific 2.1. Asigurarea până în anul 2025 a accesului de 20% al copiilor de vârsta 2 ani la educaţie antepreşcolară şi de 80% al copiilor de vârsta de (2)3 ani până la 6 ani la educaţia timpurie de calitate.

Obiectivul specific 2.2. Asigurarea accesului la învăţământul primar şi gimnazial de calitate pentru toţi elevii, astfel încât rata de cuprindere în învăţământ până în anul 2025 să constituie 92%.

Obiectivul specific 2.3. Sincronizarea ratei de participare în învăţământul superior în raport cu domeniile prioritare pentru dezvoltarea socioeconomică a ţării şi cu necesităţile actuale ale populaţiei de vârsta cuprinsă între 30 şi 34 ani, ajungând până în anul 2025 la 15%.

Obiectivul specific 2.4. Asigurarea până în anul 2025 a condiţiilor pentru educaţie incluzivă de calitate pentru toţi, inclusiv pentru copiii refugiaţilor din Ucraina, în cel puţin 60% dintre instituţiile de învăţământ.

Obiectivul specific 2.5. Valorificarea resurselor administraţiei publice locale, comunităţii, familiei în asigurarea şi promovarea educaţiei incluzive a copiilor şi elevilor, în special a celor cu nevoi speciale, din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau cu comportament deviant.

Obiectivul specific 2.6. Crearea condiţiilor de socializare, adaptare psihosocială şi educaţională, de asistenţă psihologică a persoanelor care învaţă, în special a celor din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau a celor cu comportament deviant şi a celor cu nevoi speciale, astfel încât rezultatele acestora până în anul 2025 să crească cu 30%.

Obiectivul specific 2.7. Diminuarea fenomenului de abandon şcolar, bullying şi de violenţă (în special, violenţa de gen) în instituţiile de învăţământ şi în comunităţi, în special a celor din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau a celor cu comportament deviant şi a celor cu nevoi speciale, astfel încât până în anul 2025 numărul de cazuri identificate pentru care se acordă asistenţă să crească cu 40%.

Obiectivul specific 2.8. Asigurarea educaţiei pentru sănătate a copiilor şi tinerilor privind rezilienţa psihoemoţională şi formarea deprinderilor de viaţă, astfel încât până în anul 2025 numărul de copii şi tineri ce manifestă competenţele respective să crească cu cel puţin 50%.

Obiectivul specific 2.9. Asigurarea incluziunii prin activităţile extraşcolare şi de petrecere a timpului liber, astfel încât până în anul 2025 cel puţin 50% dintre copiii, în special a celor din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau a celor cu comportament deviant şi a celor cu nevoi speciale să fie incluşi în activităţi extraşcolare.

Obiectivul specific 2.10. Promovarea în cadrul instituţiilor de învăţământ general, în centrele pentru copii şi tineret, în centrele de creaţie şi în alte structuri de educaţie extraşcolară a activităţilor de educaţie nonformală, astfel încât până în anul 2025 numărul de copii cuprinşi în activităţile nonformale să constituie cel puţin 60%, iar al celor înscrişi în activităţile centrelor de creaţie în diferite domenii să crească cu 40%, în special a celor din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau a celor cu comportament deviant şi a celor cu nevoi speciale.

Obiectivul specific 2.11. Dezvoltarea şcolilor de arte şi a şcolilor sportive, astfel încât până în anul 2025 numărul de participanţi să crească cu 3-5% anual, în special a celor din familii vulnerabile, în situaţii de risc şi/sau a celor cu comportament deviant şi a celor cu nevoi speciale.

Obiectivul specific 2.12. Promovarea egalităţii de gen în educaţie şi prin educaţie ca factor de realizare a educaţiei sociale, astfel încât până în anul 2025 să se reducă disparităţile de gen conexe cu domeniul educaţional.

Obiectivul specific 2.13. Asigurarea condiţiilor pentru prestarea serviciilor educaţionale în limbajul mimico-gestual şi Braille.

Obiectivul general 3: Asigurarea sistemului educaţional de toate nivelurile şi formele de învăţământ cu personal didactic/ştiinţifico-didactic şi managerial calificat, competent, motivat şi competitiv.

Obiectivul specific 3.1. Dezvoltarea sistemului de orientare şi ghidare în cariera didactică, astfel încât numărul de candidaţi la specialităţile pedagogice să crească cu cel puţin 5% anual, în special al celor de sex masculin.

Obiectivul specific 3.2. Motivarea elevilor/studenţilor, în special a candidaţilor de sex masculin, de la programele de formare profesională cu profil pedagogic prin pachete sociale şi educaţionale, astfel încât rata promovabilităţii şi a absolvirii să crească cu cel puţin 5% anual.

Obiectivul specific 3.3. Asigurarea inserţiei şi a sprijinului profesional al specialiştilor tineri, în special a celor de sex masculin, astfel încât rata angajării şi menţinerii acestora în sistemul educaţional să crească cu cel puţin 5% anual.

Obiectivul specific 3.4. Raţionalizarea, până în anul 2023, a reţelei şi consolidarea capacităţii a cel puţin 50% dintre instituţiile de învăţământ cu profil pedagogic pentru creşterea performanţelor în formarea profesională şi cercetare.

Obiectivul specific 3.5. Modernizarea curriculumului şi reconceptualizarea procesului de formare profesională iniţială a cadrelor didactice, manageriale, psihologilor şcolari, cadrelor didactice de sprijin (altor categorii de specialişti din învăţământ), până în anul 2025, din perspectiva dezvoltării competenţelor transversale, a pedagogiei digitale, a educaţiei incluzive.

Obiectivul specific 3.6. Sprijinirea instituţiilor de învăţământ cu profil pedagogic în procesul de adaptare la era digitală, astfel încât până în anul 2025 acestea să fie asigurate cu echipamente şi infrastructură digitală, conectivitate, resurse educaţionale deschise şi digitale, procese de suport pentru formarea competenţelor profesionale şi realizarea cercetărilor ştiinţifice.

Obiectivul specific 3.7. Creşterea cu cel puţin 5% anual a valorii totale pentru calcularea mijloacelor financiare aferente sporului de performanţă pentru cadrele didactice, manageriale, psihologii şcolari, cadrele didactice de sprijin.

Obiectivul specific 3.8. Eficientizarea, până în anul 2023, a reţelei şi consolidarea capacităţilor centrelor de formare continuă a personalului didactic şi managerial din perspectiva standardelor de calitate.

Obiectivul specific 3.9. Revizuirea, până în anul 2025, a legislaţiei în domeniul formării profesionale continue a personalului didactic (altor specialişti) şi managerial în vederea asigurării cu personal calificat şi resurse financiare corespunzătoare.

Obiectivul specific 3.10. Racordarea ofertei de formare profesională continuă a personalului didactic (altor specialişti) şi managerial la nevoile formabililor, astfel încât rata de participare a cadrelor didactice şi manageriale la stagii de formare continuă să crească cu 50%.

Obiectivul specific 3.11. Dezvoltarea sistemului de management al performanţei în cariera didactică şi managerială din perspectiva promovării inovaţiilor, a excelenţei în predare/management, a meritocraţiei, astfel încât numărul de cadre didactice/manageri cu grade didactice/manageriale, titluri ştiinţifice, ştiinţifico-didactice să crească cu cel puţin 50%.

Obiectivul general 4. Consolidarea coeziunii socioeducaţionale pentru educaţie de calitate prin conjugarea eforturilor tuturor actanţilor procesului educaţional.

Obiectivul specific 4.1. Sporirea percepţiilor pozitive faţă de educaţie prin implicarea societăţii, comunităţii şi a familiei în rezolvarea problemelor de educaţie, precum şi prin comunicare coordinată în domeniul educaţiei.

Obiectivul specific 4.2. Îmbunătăţirea accesului la serviciile sociale pentru grupurile dezavantajate aflate în situaţii de risc, pentru elevii din şcolile mici, astfel încât, până în anul 2025, cota celor protejaţi să atingă 60% din totalul de elevi/studenţi din această grupă.

Obiectivul specific 4.3. Asigurarea participării a cel puţin 40% de părinţi în programe de educaţie parentală, în special, încurajarea participării taţilor.

Obiectivul general 5: Crearea noilor medii, eficiente şi motivante, de dezvoltare şi învăţare pe parcursul vieţii pentru toţi cetăţenii.

Obiectivul specific 5.1. Dezvoltarea continuă a curriculumului pentru educaţia timpurie în conformitate cu rezultatele monitorizării şi evaluării curricula în uz şi cu bunele practici internaţionale, astfel încât până în anul 2025 să fie actualizate toate produsele curriculare pentru educaţia timpurie de la (2)3 ani.

Obiectivul specific 5.2. Dezvoltarea curriculumului pentru învăţământul primar, gimnazial şi liceal, astfel încât până în anul 2025 să fie actualizate toate documentele curriculare, editate noi manuale în baza acestora din perspectiva competenţelor-cheie pentru dezvoltare sustenabilă.

Obiectivul specific 5.3. Dezvoltarea curriculumului pentru învăţământul profesional tehnic din perspectiva Cadrului Naţional al Calificărilor, standardelor ocupaţionale, competenţelor-cheie pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi, competenţelor sustenabile, dar şi a necesităţilor pieţei muncii, astfel încât până în anul 2025 vor fi revizuite şi dezvoltate cel puţin 60% dintre pachetele de documente curriculare pentru toate specialităţile şi meseriile.

Obiectivul specific 5.4. Dezvoltarea continuă a curriculumului universitar în condiţiile autonomiei instituţionale din perspectiva Cadrului Naţional al Calificărilor, standardelor de calificare, competenţelor-cheie de învăţare pe parcursul întregii vieţi, competenţelor-cheie sustenabile şi a nevoilor pieţei muncii.

Obiectivul specific 5.5. Crearea noilor medii de învăţare până în anul 2025, axate pe coerenţa resurselor curriculare, informaţionale, logistice şi tehnologii didactice aplicate, orientate la formarea graduală a competenţelor specifice şi a celor transversale.

Obiectivul specific 5.6. Îmbunătăţirea procesului de predare-învăţare-evaluare în cadrul învăţământului profesional tehnic din perspectiva valorificării tehnologiilor didactice interactive şi informaţionale, inclusiv a celor legate de instruirea duală ca factori de dezvoltare a mediilor de învăţare.

Obiectivul specific 5.7. Îmbunătăţirea evaluării copiilor din sistemul de educaţie timpurie prin abordarea holistică a copilului, aplicarea adecvată a instrumentarului evaluativ, în vederea motivării, încurajării şi formării încrederii de sine la copii.

Obiectivul specific 5.8. Dezvoltarea sistemului de evaluare a rezultatelor învăţării în cadrul învăţământului primar, gimnazial şi liceal.

Obiectivul specific 5.9. Dezvoltarea sistemului de evaluare a rezultatelor învăţării în cadrul învăţământului profesional tehnic axat pe evaluarea manifestării graduale a competenţelor generale şi competenţelor profesionale în condiţii modelate, reale de aplicare a competenţelor formate; pe evaluarea aspectelor aplicative, capacităţilor practice.

Obiectivul specific 5.10. Reconceptualizarea evaluării rezultatelor învăţării în cadrul învăţământului superior în condiţiile autonomiei instituţionale din perspectiva finalităţilor prevăzute de Cadrul naţional al calificărilor, standardelor de calificare, prin acumularea de credite transferabile pe parcursul studiilor de licenţă, masterat şi doctorat, precum şi prin evaluarea produsului final sub formă de teze de licenţă, teze de masterat, teze de doctorat, astfel încât până în anul 2025 rezultatele evaluării să se îmbunătăţească cu cel puţin 20%.

Obiectivul specific 5.11. Promovarea educaţiei interculturale şi multilingve la nivel de sistem, astfel încât până în anul 2025 reprezentanţii minorităţilor etnice să posede limba română şi competenţe interculturale/ multilingve de integrare în spaţiul cultural, economic al Republicii Moldova.

Obiectivul specific 5.12. Asigurarea educaţiei elevilor, studenţilor şi adulţilor privind rezilienţa la provocările globale şi locale, astfel încât până în anul 2025 cel puţin 60% dintre actanţi să posede această competenţă.

Obiectivul specific 5.13. Promovarea dezvoltării sustenabile prin educaţie pentru democraţie, drepturile omului, cultura păcii şi a nonviolenţei, cetăţenia globală şi acceptarea diversităţii culturale.

Obiectivul general 6. Îmbunătăţirea funcţionalităţii sistemului educaţional prin implementarea eficientă a tehnologiilor digitale pentru asigurarea calităţii şi sustenabilităţii educaţiei.

Obiectivul specific 6.1. Dotarea cu echipamente, software şi alte tehnologii informaţionale şi comunicaţionale a cel puţin 80% dintre unităţile de învăţământ, conform standardelor naţionale de dotare pentru fiecare nivel de învăţământ şi tip de unitate.

Obiectivul specific 6.2. Asigurarea formării iniţiale şi continue a 100% de angajaţi din sectorul educaţiei privind dezvoltarea competenţelor digitale şi implementarea standardelor de informatizare a educaţiei.

Obiectivul specific 6.3. Dezvoltarea capacităţii instituţionale a 85% dintre instituţiile de învăţământ în crearea, utilizarea şi evaluarea mijloacelor digitale de învăţare.

Obiectivul specific 6.4. Dezvoltarea şi punerea în aplicare a programelor de studii superioare cu instruire la distanţă.

Obiectivul general 7. Asigurarea oportunităţilor de învăţare şi educaţie pentru toţi cetăţenii pe tot parcursul vieţii în context formal, nonformal şi informal.

Obiectivul specific 7.1. Extinderea ofertei de programe de învăţare în context formal, nonformal şi informal, astfel încât până în anul 2025 numărul de prestatori să crească cu cel puţin 5%, iar numărul de programe de educaţie pentru adulţi să crească cu cel puţin 10%.

Obiectivul specific 7.2. Crearea mobilurilor motivaţionale pentru învăţarea adulţilor şi percepţia educaţiei ca mijloc de depăşire a problemelor de viaţă, astfel încât să crească implicarea adulţilor în stagii de formare, cu precădere a tinerilor de 20-30 de ani, ce nu deţin calificare profesională sau deţin o calificare profesională de nivelul 3-4, însă nu o valorifică în scopul integrării socioprofesionale.

Obiectivul specific 7.3. Consolidarea capacităţilor organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului şi a altor structuri/instituţii raionale/municipale în vederea diversificării ofertelor de formare a adulţilor, pornind de la necesităţile individuale şi colective, inclusiv a celor TIC.

Obiectivul specific 7.4. Extinderea numărului de centre de recunoaştere, validare şi certificare a competenţelor profesionale obţinute în contexte de educaţie nonformală şi informală astfel încât până în anul 2025 numărul acestora să crească rezonabil, acoperind la 30% necesităţile de validare solicitate de cetăţeni.

Obiectivul specific 7.5. Asigurarea învăţării şi educaţiei adulţilor din perspectiva formării competenţelor digitale şi a valorificării tehnologiilor informaţionale.

Obiectivul specific 7.6. Promovarea educaţiei informale prin valorificarea resurselor specifice: mass-media, asociaţii profesionale etc., astfel încât până în anul 2025 numărul de activităţi educaţionale informale promovate de mass‑media şi de alte instituţii va creşte cu 10%.

Obiectivul general 8: Promovarea inovaţiilor şi a schimbărilor în educaţie prin dezvoltarea cercetării ştiinţifice.

Obiectivul specific 8.1. Actualizarea cercetărilor ştiinţifice în cadrul învăţământului superior din perspectiva sincronizării activităţilor didactice şi a celor de cercetare; racordării învăţământului, cercetării şi pieţei muncii; asigurării calităţii, astfel încât până în anul 2025 să fie creată baza normativă, metodologică şi logistică privind integralizarea cercetării, învăţământului şi a pieţei muncii, precum şi a activităţii de cercetare, a celei de predare-învăţare-evaluare.

Obiectivul specific 8.2. Creşterea numărului de proiecte de cercetare prin participarea activă a universităţilor în concursuri naţionale şi internaţionale, astfel încât până în anul 2025 numărul de proiecte de cercetare naţionale să se mărească cu 40%, iar numărul de proiecte internaţionale – cu 30%; participarea cadrelor ştiinţifico-didactice în aceste proiecte – cu cel puţin 40%.

Obiectivul specific 8.3. Revizuirea indicatorilor de evaluare internă şi externă a programelor de studii (inclusiv în procesul de acreditare) din perspectiva calităţii şi interconexiunii cercetării şi învăţământului superior.

Obiectivul specific 8.4. Actualizarea concepţiei studiilor doctorale, inclusiv prin reorganizarea sistemului de şcoli doctorale şi a specialităţilor, astfel încât până în anul 2025 accentul să fie pus pe abordarea inter- şi transdisciplinară.

Obiectivul specific 8.5. Asigurarea competitivităţii internaţionale a cercetării şi învăţământului superior prin proiecte de cercetare realizate în comun prin mobilitate şi atragerea studenţilor, doctoranzilor din străinătate, astfel încât până în anul 2025 numărul de proiecte comune să crească cu cel puţin 40%, iar numărul studenţilor, doctoranzilor veniţi la studii în Republica Moldova – cu cel puţin 5% anual.

Obiectivul specific 8.6. Reconceptualizarea modelului de finanţare a cercetărilor ştiinţifice în cadrul universitar din perspectiva corelării activităţilor de cercetare şi de învăţământ, astfel încât până în anul 2025 volumul de finanţare a cercetărilor ştiinţifice să crească cu cel puţin 3-5% anual.

Obiectivul general 9: Creşterea performanţelor sectorului Educaţie prin eficientizarea reţelei, modernizarea infrastructurii şi consolidarea capacităţii manageriale şi a culturii calităţii la toate nivelurile sistemului educaţional.

Obiectivul specific 9.1. Reformarea managementului la toate nivelurile sistemului de învăţământ din perspectiva conducerii strategice, gestionării eficiente şi transparente, responsabilităţii publice, autoguvernării elevilor şi studenţilor.

Obiectivul specific 9.2. Ajustarea, până în anul 2025, a reţelei instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile la numărul de copii, elevi, studenţi şi la nevoile sociale şi economice ale ţării.

Obiectivul specific 9.3. Modernizarea, până în 2025, a infrastructurii instituţiilor de învăţământ de toate nivelurile, în vederea extinderii ariilor de activitate şi adaptării la nevoile educaţionale ale copiilor, elevilor, studenţilor.

Obiectivul specific 9.4. Perfecţionarea, până în anul 2025, a sistemului de finanţare a învăţământului în baza dezvoltării modelului finanţării per elev/ student şi în bază de indicatori de performanţă.

Obiectivul specific 9.5. Eficientizarea, până în anul 2025, a activităţii instituţiilor cu atribuţii de evaluare a calităţii în educaţie la nivel de sistem educaţional/treaptă/ domeniu de formare profesională/ciclu de studii.

Obiectivul specific 9.6. Dezvoltarea şi corelarea unor instrumente moderne, inclusiv digitale, de monitorizare şi conexiune inversă în vederea furnizării de date pentru identificarea soluţiilor de îmbunătăţire continuă a educaţiei copiilor, elevilor, studenţilor, adulţilor.

Obiectivul specific 9.7. Dezvoltarea unui concept de laborator digital, spaţiu de învăţare inovativă.

IV. IMPACTUL IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI

În urma punerii în practică a Programului de implementare a Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030", educaţia va deveni cel mai important factor care determină succesul oamenilor în toate etapele vieţii.

Un nivel mai înalt al educaţiei va contribui la reducerea sărăciei prin dezvoltarea abilităţilor şi cunoştinţelor tuturor oamenilor adaptate la cerinţele tot mai dinamice ale pieţei muncii, influenţate în primul rând de tehnologiile informaţionale şi de automatizarea locurilor de muncă, deci va contribui la reducerea costurilor pentru ajutorul de şomaj şi a altor plăţi sociale, precum şi la creşterea ratei cercetărilor, invenţiilor şi inovaţiilor, ceea ce va duce la creşterea productivităţii. De asemenea, prin educaţie va fi promovat un mod sănătos de viaţă, astfel încât să fie majorată speranţa de viaţă sănătoasă, se va reduce rata criminalităţii şi se va îmbunătăţi nivelul de prosperitate şi împlinire. Astfel, sistemul educaţional va genera o creştere economică de calitate şi sustenabilă. Nu mai puţin important este faptul că odată cu creşterea accesului la educaţie de calitate pentru toţi oamenii vor fi schimbate atitudini, relaţiile sociale se vor îmbunătăţi, administraţia publică va fi mai responsabilă şi mai receptivă, iar generaţii întregi vor fi pregătite pentru a contribui la dezvoltarea durabilă.

Aşadar, până în 2030 în sistemul de educaţie:

1) vor fi asigurate condiţiile necesare pentru ca toate fetele şi toţi băieţii să absolve învăţământul primar şi secundar gratuit, echitabil şi calitativ, care să conducă la rezultate relevante şi eficiente ale învăţării (obiectivul de dezvoltare durabilă 4.1);

2) va creşte înrolarea în învăţământul profesional tehnic şi superior accesibil şi de calitate (obiectivul de dezvoltare durabilă 4.3);

3) va creşte substanţial numărul de tineri şi adulţi ce deţin competenţe relevante pentru angajare (obiectivul de dezvoltare durabilă 4.4);

4) va fi asigurat accesul egal la toate nivelurile de învăţământ şi formare profesională a persoanelor vulnerabile (obiectivul de dezvoltare durabilă 4.5);

5) toţi elevii/studenţii vor obţine competenţe, inclusiv transformative, necesare pentru promovarea dezvoltării durabile şi a stilurilor de viaţă durabile, protecţiei mediului, modului sănătos de viaţă, drepturilor omului, egalităţii de gen, culturii păcii şi nonviolenţei, cetăţeniei globale şi aprecierii diversităţii culturale, precum şi pentru promovarea contribuţiei culturii la dezvoltarea durabilă (obiectivul de dezvoltare durabilă 4.7);

6) va creşte calitatea sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice, va creşte atractivitatea carierei didactice şi a statutului cadrului didactic, ceea ce va asigura sistemul de învăţământ cu un număr necesar de cadre didactice, cu alţi specialişti de înaltă calitate prin restructurarea formării profesionale iniţiale şi continue;

7) va fi modernizată infrastructura instituţiilor de învăţământ în aşa fel încât să corespundă necesităţilor copiilor, fetelor, băieţilor, persoanelor cu dizabilităţi, oferindu-li-se un mediu de învăţământ sigur, nonviolent şi incluziv pentru toţi.

8) va fi dezvoltat un sistem sinergic de integrare a noilor tehnologii informaţionale şi comunicaţionale cu cele didactice, ceea ce va asigura un nivel de performanţă a celor ce învaţă;

9) va fi asigurat un nivel maxim de conexiune şi interconexiune cu piaţa muncii şi comunitatea, ca o condiţie de eficientizare a funcţionalităţii sistemului de învăţământ;

10) vor fi create medii favorabile de învăţare, care vor asigura dezvoltarea celor ce învaţă în raport cu potenţialul, oportunităţile şi interesele proprii (promovarea educaţiei centrate pe cel ce învaţă);

11) va fi constituit şi dezvoltat un sistem de educaţie nonformală a copiilor, elevilor, tinerilor şi a adulţilor ca formă de realizare a educaţiei pe parcursul întregii vieţi;

12) va fi dezvoltat un sistem de realizare a conexiunii inverse în educaţie şi de cercetare pedagogică ca factor de asigurare a calităţii procesului şi rezultatelor învăţării;

13) va fi valorificată coeziunea şi protecţia socială pentru oferirea unei educaţii de calitate şi va creşte responsabilitatea societăţii, comunităţii, familiei privind educaţia şi învăţământul;

14) va fi fundamentat un concept şi un mecanism de dezvoltare ciclică şi continuă a curriculumului educaţional axat pe context, pe nevoile pieţei muncii, pe nevoile şi oportunităţile celor ce învaţă;

15) vor fi create condiţii de dezvoltare a instituţiilor de învăţământ incluzive cu o cultură organizaţională şi educaţională înaltă;

16) va fi promovat un management educaţional efectiv, democratic, deschis spre schimbare;

17) va fi valorificată paradigma educaţiei antreprenoriale şi economice, care va cuprinde majoritatea populaţiei;

18) va fi creat un sistem de marketing educaţional care va regla necesităţile pieţei muncii, oferta educaţională, oportunităţile şi perspectivele învăţământului profesional tehnic, mediu de specialitate şi ale celui superior;

19) vor fi promovate politici echilibrate de educaţie inter- şi multiculturală, precum şi condiţii de integrare a minorităţilor conlocuitoare în societatea moldovenească;

20) vor fi îmbunătăţite relaţiile de gen în cadrul educaţional şi, prin educaţie, la nivel de societate.

Beneficiarii direcţi ai Strategiei "Educaţia 2030" şi ai Programului de implementare a acesteia − copii de vârstă preşcolară, elevii din învăţământul general, studenţii, cursanţii − vor avea oportunităţi extinse de aşi realiza capabilităţile educaţionale, de aşi trasa şi urma propriile trasee educaţionale, de a se realiza în plan personal şi profesional. Beneficiarii indirecţi ai educaţiei − cadrele didactice din sistem de la toate nivelurile, cercetătorii, părinţii, comunităţile locale, angajatorii, alţi actori, atât din domeniul educaţiei, cât şi din domeniile aferente – vor putea contribui într-o măsură mai mare la edificarea unei societăţi incluzive, bazate pe cunoaştere.

V. CHELTUIELI/COSTURI PRIVIND REALIZAREA

OBIECTIVELOR GENERALE ŞI SPECIFICE

VI. RISCURI ŞI MĂSURI DE PREVENIRE

ŞI DIMINUARE A ACESTORA

În acest context, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va întreprinde toate măsurile şi va depune toate eforturile pentru crearea condiţiilor optime de implementare a Programului şi pentru reducerea riscurilor respective.

VII. INSTITUŢII RESPONSABILE DE IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI

Programul de implementare a Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" va fi aprobat de către Guvern. Responsabilitatea primară pentru monitorizarea şi implementarea Programului revine Ministerului Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerelor de ramură: Ministerului Economiei, Ministerului Infrastructurii şi Dezvoltării Regionale, Ministerului Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, altor ministere care au în subordine instituţii de învăţământ. În scopul implementării obiectivelor Programului, anual, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi ministerele de ramură vor planifica mijloace financiare în bugetele instituţionale, în conformitate cu atribuţiile şi responsabilităţile domeniilor de implicare. Planificarea mijloacelor financiare pe termen mediu se va realiza prin CBTM. Utilizarea resurselor umane şi bugetare necesare pentru implementarea obiectivelor Programului vor fi din contul statelor-limită de personal şi al programelor bugetare aprobate. Pentru eficientizarea implementării Programului vor fi atrase şi surse de la partenerii externi.

La nivel local responsabilitatea implementării Programului revine organelor locale de specialitate în domeniul învăţământului, administraţiei publice locale, instituţiilor de învăţământ, comunităţii şi familiei.

VIII. PROCEDURI DE RAPORTARE

A IMPLEMENTĂRII PROGRAMULUI

În contextul implementării Programului va fi desfăşurat procesul de monitorizare şi de evaluare a rezultatelor obţinute. Procesul de monitorizare şi evaluare asigură că acţiunile prioritare ale Programului sunt întreprinse şi că ele conduc la atingerea obiectivelor şi viziunii formulate în Strategia de dezvoltare "Educaţia 2030".

Ministerul Educaţiei şi Cercetării va coordona toate acţiunile prevăzute în Program pe termen scurt şi mediu. Monitorizarea implementării se va face continuu prin elaborarea rapoartelor anuale, care vor fi parte a Raportului anual de activitate a Ministerului Educaţiei şi Cercetării. În aceste rapoarte se va analiza în ce măsură sunt detaliate, planificate şi îndeplinite acţiunile prioritare prevăzute în Program. La finalul implementării Programului, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va elabora un raport amplu în baza următoarelor criterii:

1) relevanţa documentului de politici publice şi a măsurilor incluse pentru ţară;

2) gradul de realizare a obiectivelor (efectivitatea);

3) modul de utilizare a mijloacelor bugetare alocate (eficienţa);

4) capacitatea de a produce efecte de durată (durabilitatea);

5) impactul documentului de politici publice, estimat în cadrul evaluării finale.

La finalul implementării Programului vor fi organizate, de asemenea, sondaje sociologice privind calitatea implementării acestuia.

Activităţile de monitorizare constituie un proces continuu, fiind desfăşurate pe toată perioada de implementare. Ele vor include atât colectarea, prelucrarea şi analiza datelor de monitorizare, identificarea erorilor sau a efectelor neprevăzute, cât şi eventualele rectificări de conţinut şi de formă în măsurile şi activităţile planificate.

Transparenţa proceselor de implementare a prezentului Program se asigură prin publicarea pe pagina web oficială a Ministerului Educaţiei şi Cercetării (în cadrul rapoartelor anuale de activitate), precum şi a raportului final de evaluare după implementarea Programului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va asigura mediatizarea largă a procesului de realizare a Programului, precum şi va oferi informaţii relevante partenerilor din ţară şi de peste hotare.

IX. DURABILITATEA FINANCIARĂ A PROGRAMULUI

Costurile de implementare a Programului sunt dificil de stabilit cu exactitate în lipsa detaliilor adiţionale cu privire la modalităţile de implementare a acţiunilor prioritare. În consecinţă, costurile exacte pentru implementarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" şi a Programului vor fi determinate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi de alte autorităţi publice centrale în procesul de planificare financiară strategică, precum şi în procesul de prioritizare a solicitărilor de finanţare din partea partenerilor de dezvoltare. Finanţarea implementării Programului va fi realizată din sursele bugetului de stat, bugetelor locale şi prin atragerea de granturi, fonduri, sponsorizări şi alte surse legale, urmând metodologia bugetării bazate pe programe şi performanţă.

Costul total al acţiunilor incluse în Program este de 2 461 749.2 mii lei, din care 233 744.8 mii lei sunt prevăzuţi în CBTM 2023-2025, iar 2 228 004.4 mii lei reprezintă eventuala contribuţie a partenerilor de dezvoltare. La momentul aprobării Programului, din contribuţia partenerilor de dezvoltare este confirmată finanţarea de 1035413.5 mii lei. De asemenea, Ministerul Educaţiei şi Cercetării este în proces de consultare pentru iniţierea unui nou proiect cu Banca Mondială în domeniul învăţământului general în valoare de 40,0 milioane dolari SUA, ceea ce constituie cca 822 088.0 mii lei şi obţinerii unui nou grant de la Parteneriatul Global pentru Educaţie în valoare de 5 milioane dolari SUA, ceea ce constituie cca 93 813,0 mii lei. Restul mijloacelor financiare necesare pentru implementarea Strategiei de dezvoltare "Educaţia 2030" urmează a fi identificate în comun cu partenerii de dezvoltare.

Costurile de implementare a Programului includ cheltuielile curente şi administrative, activele nefinanciare aferente instituţiilor educaţionale, costul acţiunilor, precum organizarea de evenimente, instruiri, evaluări naţionale şi internaţionale, realizarea de cercetări, studii etc.

Programul prevede şi obiective care nu vor putea fi realizate fără identificarea surselor adiţionale de finanţare. Finanţarea cheltuielilor neacoperite va fi asumată în fiecare etapă de planificare bugetară, în funcţie de cadrul de resurse disponibile. O parte dintre cheltuielile neacoperite vor putea fi finanţate prin mobilizarea asistenţei externe adiţionale.

Evaluarea sustenabilităţii financiare a implementării Programului s-a bazat pe trei scenarii de simulare a acesteia, şi anume: scenariul de statu-quo, scenariul moderat şi scenariul avansat.

Descrierea scenariilor:

Scenariul de statu-quo presupune creşterea cheltuielilor specifice per educabil conform indicelui preţurilor de consum, după cum urmează: 6,9% pentru anul 2022; 5% pentru anul 2023 şi 5% pentru anul 2024.

Scenariul moderat presupune că suplimentar la creşterile conform indicelui preţurilor de consum (scenariul statu-quo) se preconizează o creştere a cheltuielilor specifice per educabil cu 4% în anii 2022-2024 şi cu 10% în anii 2025-2030.

Scenariul avansat presupune că suplimentar la creşterile conform indicelui preţurilor de consum (scenariul statu-quo), pentru toţi anii de implementare a Strategiei (2022-2030) se preconizează o creştere anuală uniformă a cheltuielilor specifice per educabil cu 8%.

Interpretarea rezultatelor. Cele mai pronunţate decalaje între costurile pentru sectorul educaţiei prevăzute de Program şi CBTM 2023-2025 sunt înregistrate în cazul scenariului avansat. Prin urmare, la baza Programului a fost pus scenariului moderat.

X. PLANUL DE ACŢIUNI PENTRU IMPLEMENTAREA PROGRAMULUI