1150/20.12.2017 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2018-2022

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul

siguranţei alimentelor pentru anii 2018-2022

nr. 1150  din  20.12.2017

 (în vigoare 19.01.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 18-26 art. 6 din 19.01.2018

* * *

În scopul atingerii unui înalt nivel al siguranţei alimentelor şi protecţiei consumatorilor, precum şi în vederea realizării prevederilor Acordului de Asociere între Republica Moldova, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, ratificat prin Legea nr.112 din 2 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.185-199, art.442), Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2018-2022 (se anexează).

2. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului va prezenta Guvernului anual, pînă la data de 15 februarie, raportul de progres cu privire la implementarea Strategiei menţionate.

3. Autorităţile responsabile de implementarea Strategiei nominalizate vor prezenta anual, pînă la data de 15 ianuarie, Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului informaţia privind executarea indicatorilor prevăzuţi în Strategie.

4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

5. Se abrogă Hotărîrea Guvernului nr.747 din 3 octombrie 2011 “Cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.170-175, art.828), cu modificările ulterioare.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.1150 din 20 decembrie 2017

STRATEGIA ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI

ALIMENTELOR PENTRU ANII 2018-2022

Strategia în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2018-2022 (în continuare – Strategie) reprezintă o dezvoltare a prevederilor Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.747 din 3 octombrie 2011, şi este în deplină concordanţă cu Strategia naţională de dezvoltare agricolă şi rurală pentru anii 2014-2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.409 din 4 iunie 2014, Strategia naţională de sănătate publică pentru anii 2014-2020, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1032 din 20 decembrie 2013, avînd ca obiectiv principal atingerea unui nivel înalt al siguranţei alimentelor şi al protecţiei consumatorilor, ţinînd cont de diversitatea aprovizionării cu produse alimentare, accederea la pieţe de desfacere externe şi asigurarea unei colaborări strînse şi armonioase între autorităţile publice centrale.

Principiul de bază al politicilor privind siguranţa alimentelor, stipulat în Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, este aplicarea principiului “de la furcă la furculiţă”, care include toate etapele lanţului alimentar, inclusiv: producerea hranei pentru animale; sănătatea plantelor; sănătatea, protecţia şi bunăstarea animalelor; producţia primară; procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, comercializarea, importul şi exportul lor. În această abordare integrată, responsabilitatea primară pentru producerea alimentelor sigure, precum şi pentru aplicarea legislaţiei aferente le revine operatorilor din businessul alimentar. Totuşi, un rol important îl au şi alţi subiecţi implicaţi, atît autorităţile competente, cît şi consumatorii. În gestionarea controalelor asupra produselor alimentare importante cercetările ştiinţifice bazate pe nivelul de risc ştiinţifice bazate pe nivelul de risc.

Prezenta Strategie descrie situaţia actuală în sectorul siguranţei alimentelor şi control alimentar din Republica Moldova, identifică avantajele, dezavantajele, oportunităţile şi riscurile printr-o analiză de tip SWOT, defineşte obiectivul general şi obiectivele specifice, problemele ce necesită intervenţia Guvernului şi identifică măsurile necesare în cadrul fiecărui domeniu, stipulînd clar responsabilităţile şi termenele de executare.

Responsabilitatea pentru reglementarea politicii în domeniul siguranţei alimentelor o poartă Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, fiind partajată parţial cu Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale sau cu alte instituţii. Atribuţiile de implementare în domeniu sînt puse în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică sau altor autorităţi publice centrale.

Capitolul I

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI

 ALIMENTELOR ŞI AL CONTROLULUI ALIMENTAR

ÎN REPUBLICA MOLDOVA

1.1. Producţia globală agricolă în Republica Moldova

Importanţa globalizării şi accesul pe piaţă al produselor autohtone, precum şi importul acestora sînt alte aspecte importante ce au influenţat elaborarea prezentei Strategii. În abordarea aspectelor de siguranţă şi gestionare a controlului produselor alimentare este important de menţionat că Republica Moldova este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Astfel, este obligată să implementeze toate măsurile necesare pentru a se conforma prevederilor ce ţin de măsurile sanitare şi fitosanitare, barierele tehnice în calea comerţului şi acordurile de facilitare a comerţului. Odată cu semnarea Acordului de Asociere RM-UE, Guvernul şi-a asumat angajamentul de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia UE şi la capitolul măsurilor sanitare şi fitosanitare.

În procesul de elaborare a prezentei Strategii s-a ţinut cont şi de structura producţiei şi a exporturilor agricole. Astăzi Republica Moldova dispune de un potenţial agricol solid, iar companiile agricole sînt strategice pentru ţară, constituind principalul pilon al economiei naţionale.

Cota agriculturii în produsul intern brut (PIB) al ţării în anul 2016 a reprezentat circa 14,2%, înregistrînd o uşoară creştere comparativ cu anii precedenţi, iar produsele agroalimentare constituie partea cea mai mare a exporturilor (50-60% anual).

Figura 1. Ponderea în PIB a valoarii adăugate brute în agricultură, 2012-2016

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2017)

Cea mai mare pondere în producţia agricolă (care în 2015 a constituit 87%) o au şapte produse: cerealele, strugurii, legumele, fructele, laptele, carnea de porc şi carnea de pasăre.

Figura 2. Structura producţiei agricole pe ramuri, în gospodăriile de toate categoriile

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2017)

În ceea ce ţine de exporturi, principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova sînt UE şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). În ultimii cinci ani exporturile spre pieţele UE au crescut considerabil, însă au scăzut cele spre pieţele CSI. Drept urmare, începînd cu anul 2014, Uniunea Europeană a devenit principalul partener de export al ţării noastre. În 2016 valoarea bunurilor destinate exportului în ţările UE au însumat 1 332,4 mil. dolari SUA, respectiv în ianuarie-martie 2017 exporturile de mărfuri în UE au însumat 335,6 mil. dolari SUA (63,5% din totalul exporturilor). În acelaşi timp, exporturile pe pieţele CSI s-au înjumătăţit în ultimii ani, ridicîndu-se, în prezent, la o medie anuală de 400 mil. dolari SUA.

Figura 3. Exportul de produse pe anii 2012-2016

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2017)

Obiectivele principale ale prezentei Strategii sînt atingerea unui grad înalt al siguranţei alimentelor şi al încrederii consumatorului privind siguranţa alimentelor prin diversitatea produselor alimentare, accederea la pieţe de desfacere externe şi asigurarea unei colaborări strînse şi armonioase între autorităţile publice centrale.

1.2. Cadrul normativ ce reglementează siguranţa alimentelor

Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor asigură un cadru normativ aliniat la standardele internaţionale şi la cerinţele de comunicare şi gestionare a riscului. Legea stabileşte instrumentele necesare pentru asigurarea unui nivel înalt de protecţie a sănătăţii omului şi a intereselor consumatorilor în raport cu produsele alimentare, inclusiv practici echitabile în comerţul alimentar. Legea prevede abordarea trasabilităţii conform principiului “de la furcă la furculiţă”, aplicabilă la toate etapele de producţie, procesare şi distribuire a produselor alimentare şi hranei pentru animale, precum şi obligaţiile operatorilor din businessul alimentar în ceea ce priveşte conformarea la cerinţele relevante, stabilite pentru produsele alimentare şi hrana pentru animale, importurile şi exporturile. De asemenea, aceasta stabileşte şi defineşte domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale privind siguranţa produselor alimentare.

Legea nr.221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară stabileşte principalele norme şi cerinţe sanitar-veterinare în Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile statului, ale persoanelor fizice şi juridice în procesul producerii, prelucrării, depozitării, transportului şi comercializării animalelor vii şi a produselor de origine animală. Scopul legii este asigurarea sănătăţii animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, realizarea siguranţei produselor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea şi calitatea furajelor, testarea şi autorizarea produselor medicinale de uz veterinar şi a substanţelor utilizate în activităţile de diagnostic veterinar, protecţia teritoriului ţării faţă de bolile infecţioase prin organizarea activităţii sanitar-veterinare.

Legea nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare stabileşte cadrul juridic referitor la producerea, prelucrarea şi distribuirea produselor alimentare, precum şi reglementează condiţiile de bază privind circuitul acestor produse, inclusiv asigurarea inofensivităţii lui, în scopul ocrotirii sănătăţii omului, al protecţiei intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte produsele alimentare şi promovării unor practici echitabile în comerţul cu produse alimentare. Legea aplică tuturor produselor alimentare, inclusiv celor fortificate, cu destinaţie nutriţională specială, suplimentelor alimentare şi altor feluri de produse alimentare destinate plasării pe piaţa internă. Aceasta nu se aplică materiei prime alimentare destinate utilizării în condiţii casnice sau preparării, manipulării sau depozitării produselor alimentare la domiciliu în scopul consumului casnic privat, precum şi produselor alimentare aflate în tranzit sau depozitate temporar ca bunuri ce tranzitează ţara, în cazul în care acestea nu prezintă pericol pentru sănătatea omului sau pentru mediu.

În contextul modificărilor operate prin Decizia nr 1/2016 a Subcomitetului pentru măsuri sanitare şi fitosanitare UE-Republica Moldova din 1 iunie 2016 de modificare a Anexei XXIV-B la Acordul de Asociere 2016/1074 , care, ulterior, pe plan naţional, a fost aprobată prin Decretul Preşedintelui nr.2027-VII din 13 aprilie 2016. Astfel, lista măsurilor sanitare şi fitosanitare, ce cuprinde cca 241 de acte normative pe sectorul agroalimentar ce necesită să fie armonizate, care au fost incluse în capitolul IV titlul V din Planul Naţional de acţiuni privind implementarea Acordului de Asociere RM-UE în perioada 2017-2019, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.1472 din 30 decembrie 2016.

1.3. Standardele şi reglementările normative în sectorul alimentar

În Republica Moldova standardele şi reglementările din sfera alimentară sînt, în mare parte, aliniate la cerinţele UE. Mai exact, în sectorul alimentar naţional de către Organizaţia Internaţională de Standardizare au fost adoptate circa 700 de standarde europene şi internaţionale, din care 482 sînt standarde UE. Aceste standarde se referă doar la metodele de testare, nu şi la specificaţiile produselor. Cealaltă parte a standardelor ţine de vechile GOST-uri, utilizate în fosta URSS – în prezent în vigoare aproximativ 700, după ce 346 au fost anulate în anii 2014-2016. Aceste standarde GOST, deşi sînt opţionale şi contravin actelor normative în vigoare (cum ar fi Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.221 din 16 martie 2009, Normele privind controlul nitraţilor în produsele alimentare de origine animală, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.115 din 8 februarie 2013 “Privind controlul nitraţilor în produsele alimentare de origine vegetală”, Regulamentul sanitar privind contaminanţii din produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.520 din 22 iunie 2010). Dat fiind faptul că aceste standarde sînt încă în vigoare, industria tinde să le implementeze în detrimentul ultimelor cerinţe normative, motivînd că primele sînt mai bine cunoscute. Este important de examinat utilitatea păstrării GOST-urilor, iar Institutul de Standardizare din Moldova, la propunerea autorităţii de reglementare, va retrage standardele inutile sau cele conflictuale.

Institutul de Standardizare din Moldova este responsabil de gestionarea sistemului informaţional automatizat online “e-Standard”, care permite accesul online deplin la informaţiile privind standardele naţionale. În conformitate cu art.16 alin.1) din Legea nr.20 din 4 martie 2016 cu privire la standardizarea naţională, standardele moldoveneşti, europene, internaţionale, interstatale şi ale altor ţări, inclusiv proiectele acestora, sînt considerate opere ştiinţifice în sensul Legii nr.139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi sînt protejate prin dreptul de autor. Iar în temeiul art.16 alin.(5) din Legea nr.20 din 4 martie 2016 cu privire la standardizarea naţională, standardele moldoveneşti, inclusiv cele la care se fac referinţe în actele normative, sînt disponibile publicului prin comercializarea acestora.

În prezent acest sistem informaţional automatizat se află în faza de dezvoltare, în scopul asigurării, în mod controlat, a accesului online la standardele moldoveneşti. Implementarea acestei funcţionalităţi va spori accesibilitatea şi gradul de utilizare a standardelor, în special de către întreprinderile mici şi mijlocii.

Potrivit angajamentelor pe care şi le-a asumat odată cu aderarea la Organizaţia Mondială a Comerţului, Republica Moldova este obligată să-i înştiinţeze pe membrii acestei structuri internaţionale, prin intermediul Registrului Central de Notificare al Organizaţiei, despre orice modificări operate în actele normative (aplicabile atît reglementărilor şi cerinţelor tehnice obligatorii, cît şi celor opţionale) ce ar putea crea bariere în calea comerţului. În acest context, a fost adoptată Hotărîrea de Guvern nr.560 din 1 august 2012 “Cu privire la centrele de notificare şi informare ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului”, care stipulează că orice notificare/standarde în domeniul măsurilor sanitare şi fitosanitare şi barierele tehnice în calea comerţului, elaborate de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi Institutul de Standardizare din Moldova, să fie remise Ministerului Economiei şi Infrastructurii pentru notificarea ulterioară, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Acordul de Asociere RM-UE face trimitere, în particular, la standardele Comisiei Codex Alimentarius, ca punct de referinţă pentru aspectele legate de sănătatea umană, şi la cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Convenţiei Internaţionale pentru Protecţia Plantelor. În acest context, pentru ca poziţia unui stat să fie luată în considerare la elaborarea standardelor internaţionale ale Comisiei Codex Alimentarius, este importantă participarea reprezentanţilor statului la activităţile acesteia. Republica Moldova a aderat la Comisia Codex Alimentarius în 1998, iar prin Hotărîrea Guvernului nr.866 din 21 septembrie 1999 a fost instituit Comitetul Naţional Codex Alimentarius. Punctul naţional de contact al Comisiei în ţara noastră este Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică. Deşi structura există, ea trebuie dinamizată şi eficientizată în sensul informării subiecţilor implicaţi în activităţile ei, precum şi contribuirea la elaborarea standardelor şi recomandărilor Comisiei Codex Alimentarius. Este oportun şi eficient ca secretarul Punctului Naţional de Contact Codex să facă parte din Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, întrucît aceasta este autoritatea administrativă subordonată Guvernului, responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul de reglementare şi control pentru siguranţa alimentelor, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.51 din 16 ianuarie 2013 “Privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor”.

1.4. Managementul controlului în sectorul alimentar: cadrul instituţional, politicile de control asupra produselor alimentare (siguranţă şi calitate), strategia şi mecanismul de guvernare

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este autoritate subordonată Guvernului care asigură organizarea şi coordonarea acţiunilor în domenii orientate spre siguranţa alimentelor, precum şi spre calitatea produselor alimentare, menţinerea şi ameliorarea bunăstării animalelor şi a stării fitosanitare, întreţinerea unui sistem de măsuri statale menite să asigure sănătatea animală şi protecţia plantelor, inofensivitatea materiei prime şi a produselor alimentare obţinute în urma prelucrării ei. Obiectivul general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor este de a atinge un nivel înalt al siguranţei alimentelor pe tot parcursul lanţului alimentar, de la producţia de materie primă pînă la distribuţia produselor alimentare către consumator.

Funcţiile de bază ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor în ceea ce priveşte siguranţa produselor alimentare şi a hranei pentru animale constau în asigurarea: controlului sanitar-veterinar şi al bunăstării animalelor; controlului semincer; protecţiei şi sănătăţii plantelor şi a carantinei fitosanitare; siguranţei biologice, chimice şi fizice a produselor alimentare de origine animală şi nonanimală; sănătăţii animalelor; controlului bolilor contagioase la animale, zoonozelor şi agenţilor epizootici; supravegherii şi monitorizării producerii, importului, comercializării, utilizării şi depozitării produselor fitosanitare; medicamentelor de uz veterinar şi a fertilizatorilor; supravegherii şi controlului reziduurilor de pesticide, fertilizatori, alţi contaminanţi sau a supravegherii calităţii produselor primare, a alimentelor şi hranei pentru animale, precum şi a altor domenii aferente siguranţei alimentelor, sănătăţii animalelor şi plantelor.

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, conform Hotărîrii Guvernului nr.695 din 30 august 2017 “Cu privire la organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului”, elaborează documente de politici, proiecte de acte normative în domeniul siguranţei alimentelor şi exercită funcţia de fondator al Centrului Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului, precum şi a Centrului Informaţional Agricol, care este responsabil de implementarea strategiei e-Agricultură, administrarea sistemelor informaţionale automatizate şi gestionarea proceselor business din sectorul agroindustrial, inclusiv de eficientizarea funcţională a activităţilor Agenţiei.

Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică, asigură: identificarea, evaluarea managementul şi comunicarea riscurilor în domeniul inofensivităţii produselor alimentare pentru sănătatea publică, a stării de sănătate şi de nutriţie a populaţiei; prevenirea apariţiei bolilor provocate de produsele alimentare; cercetarea epidemiologică şi înregistrarea izbucnirilor de boli provocate de produsele alimentare; supravegherea stării de sănătate şi a nivelului de cunoştinţe ale personalului privind normele de igienă în unităţi ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare sau prestează servicii de alimentaţie publică; autorizarea şi supravegherea pe piaţă a produselor alimentare noi, a suplimentelor alimentare, a produselor alimentare fortificate, a apelor minerale, a apei potabile din reţea, a menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, a materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, a aditivilor alimentari, a produselor alimentare pentru sugari şi copii mici, a produselor cu destinaţie nutriţională specială; avizarea şi supravegherea etichetării nutriţionale a produselor alimentare.

1.5. Cadrul normativ naţional ce reglementează supravegherea şi controlul

Activităţile de monitorizare, supraveghere şi control sînt realizate în temeiul legilor şi al hotărîrilor de Guvern. În general, aceste acte normative sînt armonizate cu legislaţia UE, în special cu Regulamentul (CE) nr.882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 165 din 30 aprilie 2004, şi cu Regulamentul (CE) nr.854/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 139 din 30 aprilie 2004.

Totuşi, astăzi există mai multe autorităţi publice centrale responsabile de monitorizarea, supravegherea şi controlul activităţii operatorilor din businessul alimentar, responsabilităţi care le revin, în mare parte, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Agenţiei Naţionale pentru Sănătate Publică. De aceea, este important ca activitatea acestora să fie armonizată şi coordonată astfel încît să nu existe dublări ale controalelor.

În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, planurile de control oficial sînt elaborate la nivel central în temeiul Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător şi al Legii nr.50 din 28 martie 2013 cu privire la controalele oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi de bunăstare a animalelor, iar implementarea acestora este executată de către subdiviziunile teritoriale. De asemenea, la nivel central, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor elaborează proceduri şi instrucţiuni, elaborează şi monitorizează implementarea planurilor naţionale de monitorizare a reziduurilor, gestionează activitatea subdiviziunilor teritoriale în raport cu siguranţa produselor alimentare de origine animală şi vegetală; analizează şi procesează datele şi rapoartele lunare, trimestriale, semestriale şi anuale expediate de subdiviziunile teritoriale; comunică permanent cu DG SANTE în vederea obţinerii şi menţinerii statutului de ţară aprobată pentru exportul produselor alimentare de origine animală pe piaţa UE.

Monitorizarea şi supravegherea operatorilor din businessul alimentar este efectuată printr-o serie de metode şi programe, care includ activităţi de monitorizare pentru indicii stabiliţi, supraveghere, verificări documentare, inspecţii la faţa locului, prelevare şi testare a probelor. În 2016 în Republica Moldova erau înregistrate 1 166 de unităţi de producţie de origine animală şi 729 de unităţi de producţie de origine nonanimală, 12 180 de unităţi de distribuţie şi comercializare cu amănuntul a produselor alimentare, 336 de unităţi farmaceutice veterinare şi 385 de unităţi de producţie a hranei pentru animale. Suplimentar, mai existau 788 de unităţi de produse secundare pasibile de control.

Modul de efectuare a controalelor oficiale şi supraveghere a produselor de origine animală şi nonanimală, a unităţilor de comercializare cu amănuntul şi de alimentaţie publică, a produselor farmaceutice de uz veterinar, a hranei pentru animale sînt prevăzute în Planul naţional multianual de control al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. Sînt elaborate şi planuri anuale de monitorizare a reziduurilor în ceea ce priveşte carnea roşie, produsele din carne, ouăle, mierea naturală şi peştele.

În conformitate cu cerinţele normative naţionale, controlul oficial al unităţilor trebuie să fie executat în corelare cu analiza riscului. Însă programele de supraveghere pentru siguranţa produselor alimentare de origine animală şi nonanimală denotă că frecvenţa efectuării controalelor în unităţile de producere, procesare, depozitare sau comercializare cu amănuntul nu este corelată cu nivelul de risc atribuit.

Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică efectuează supravegherea de stat a sănătăţii publice în domeniul siguranţei alimentelor în conformitate cu prevederile Legii nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice şi în conformitate cu domeniile de competenţă indicate în Legea nr.78-XIV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare şi articolul 19 din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor. Pentru toate domeniile de activitate şi grupele de produse care ţin de competenţa sa în domeniul siguranţei alimentelor sînt elaborate regulamente sanitare armonizate cu rigorile naţionale şi internaţionale şi aprobate de către Guvernul.

1.6. Controlul importurilor

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă de controlul importurilor de animale vii, produse fitosanitare şi produse alimentare. Procesul controlului importurilor prevede verificarea documentelor la sosirea încărcăturii, a identităţii mărfurilor, verificări fizice ale mărfurilor în depozitele interne (ale importatorului) unde bunurile sînt descărcate, verificări fizice de carantină fitosanitară pentru produsele vegetale, prelevarea probelor şi testarea lor. Există şi un sistem de inspectare a unităţilor de procesare în ţara de export. Graţie sprijinului extern, a fost elaborat un sistem de control al importului în funcţie de nivelul riscului, care urmează să fie implementat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

La momentul actual, posturile de control la frontieră dispun de mecanisme şi condiţii limitate pentru descărcarea mărfurilor şi prelevarea probelor. Totuşi, cu suportul Băncii Mondiale, a fost finalizată construcţia a patru posturi de inspecţie la frontieră (Tudora, Criva, Giurgiuleşti, Leuşeni), care sînt dotate cu toate cele necesare pentru efectuarea controlului sanitar-veterinar şi fitosanitar corespunzător şi pentru prelevarea probelor în punctele de trecere a frontierei de stat. Este important de fortificat posturile implicate în controlul importului de produse alimentare.

1.7. Controlul exporturilor

Pentru produsele destinate exportului, eliberarea certificatului de conformitate sau de sănătate nu este obligatorie, el fiind oferit la solicitarea exportatorului sau a ţării importatoare. Acesta este eliberat de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în baza rezultatelor încercărilor de laborator ale probelor prelevate. Pentru produsele vegetale, printre parametrii testaţi se regăsesc nitraţii, reziduurile de pesticide, metalele grele şi alfatoxinele (în funcţie de cerinţele ţării importatoare). În cazul produselor de origine animală, parametrii testării includ reziduurile de medicamente de uz veterinar, criteriile microbiologice etc.

Totodată, pentru monitorizarea activităţilor la punctele de trecere a frontierei de stat a fost implementat de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor sistemul TRACES, în vederea certificării sanitar-veterinare a mărfurilor la export.

1.8. Capacitatea de acreditare a laboratoarelor

Laboratoarele din domeniul siguranţei alimentelor se află în subordinea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului. Pe lîngă acestea, există şi laboratoare private. În scopul efectuării controlului oficial, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor foloseşte propriile laboratoare, contractînd, la necesitate, laboratoare naţionale sau internaţionale. Desemnarea laboratoarelor pentru testarea probelor prelevate în decursul controalelor oficiale se face prin licitaţii publice. Una dintre condiţiile de bază este deţinerea acreditării conform standardului SM SR EN ISO/CEI 17025:2006, în cazul metodelor pentru care acestea vor fi desemnate să efectueze încercări de laborator ale probelor prelevate în cadrul controalelor oficiale.

Instituţia Publică Centrul Republican de Diagnostic Veterinar (în continuare – Centrul Republican de Diagnostic Veterinar ) (a fost desemnat drept laborator naţional de referinţă în temeiul Legii nr.221 din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, fiind subordonat Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor din punct de vedere administrativ şi tehnic. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar mai dispune de filiale în Donduşeni, Drochia şi Cahul, din care doar filiala de la Donduşeni este acreditată pentru unele metode privind siguranţa alimentelor de origine animală de către Centrul National de Acreditare din Republica Moldova “MOLDAC” (în continuare – MOLDAC). Pe lîngă aceasta, şi subdiviziunile teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor au laboratoare care dispun de capacităţi de efectuare a testelor bacteriologice şi serologice rapide pentru depistarea bolilor la animale, precum şi pentru determinarea calităţii şi siguranţei produselor alimentare de origine animală şi vegetală, însă acestea, la fel, nu sînt acreditate. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar dispune de Laborator pentru Siguranţa Alimentelor, care a fost acreditat cu succes (pentru opt metode) de către Asociaţia de Acreditare din România RENAR, eliberîndu-i certificatul de acreditare nr.LI 1125 din 9 martie 2017 valabil pînă pe 8 martie 2021.

În domeniul produselor vegetale, principalul laborator este Întreprinderea de Stat “Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului” (în continuare – Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului), care este dotat cu echipament modern şi performant, are metodele de lucru utilizate care corespund cerinţelor naţionale şi internaţionale şi în mare parte sînt acreditate în conformitate cu standardul internaţional ISO 17025, iar specialiştii din cadrul laboratorului au fost instruiţi atît în ţară cît şi în afara ţării în cadrul laboratoarelor de referinţă europene – toate acestea pentru a asigura înalta calitate a serviciilor oferite. Laboratorul are capacităţi de testare a organismelor de carantină şi noncarantină fitosanitară, a reziduurilor de pesticide şi nitraţi în produse de origine vegetală, a parametrilor de calitate a produselor cerealiere, a furajelor, a materialului semincer şi săditor, precum şi a prezenţei organismelor modificate genetic în produsele de soia şi porumb etc., totuşi acest laborator nu este desemnat cu regularitate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor pentru a efectua controlul produselor alimentare. Acest lucru se explică prin faptul că desemnarea are loc prin licitaţie, drept urmare, nu întotdeauna, pentru efectuarea controalelor oficiale, este selectat acest laborator, chiar dacă este un laborator subordonat Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului.

Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică dispune de propriile laboratoare care sînt capabile să facă teste conform exigenţelor UE, inclusiv analize multireziduale la pesticide, şi să determine un spectru larg de micotoxine, metale toxice şi radionuclizi în produsele alimentare. Aceste laboratoare nu sînt, totuşi, exploatate la capacitate maximă –majoritatea activităţilor de control asupra produselor alimentare au fost transferate la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

A fost elaborat un sistem informaţional de management al laboratoarelor (în continuare – SI LIMS), destinat să acopere toate laboratoarele desemnate din ţară, astfel încît, odată ce va fi operaţional, sistemul să permită ca datele introduse la nivel local (laboratoare/institute naţionale) să fie direct accesibile la nivel central. Aceasta va asigura un flux de date în totalitate digitalizat, prin colectarea, prelucrarea, depozitarea, transmiterea şi prezentarea datelor. În iulie 2016 SI LIMS a fost implementat la Centrul Republican de Diagnostic Veterinar pe componentele sanitar-veterinar şi al siguranţei alimentelor. Acum urmează să fie implementat în celelalte laboratoare vizate.

În ultimul deceniu, în infrastructura de laborator din Republica Moldova au fost investite resurse financiare atît naţionale, cît şi din partea donatorilor, fapt ce a condiţionat un excedent de laboratoare, dar şi o exploatare insuficientă a unora dintre ele. În acelaşi timp, foarte multe laboratoare nu dispun de finanţare materială şi consumabile necesare pentru operaţiunile de rutină. De aceea, pornind de la managementul defectuos al laboratoarelor existente, este imperativă crearea unei reţele de laboratoare, raportate la necesităţile Republicii Moldova, asigurînd sustenabilitatea acestora prin alocarea mijloacelor financiare necesare şi consolidarea capacităţilor, astfel încît acestea să devină rentabile şi capabile să genereze venituri.

[Pct.1.8 modificat prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]

1.9. Eficienţa Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor

În scopul creşterii eficienţei Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, trebuie abordate două aspecte importante:

1) colaboratorii să posede cunoştinţe actualizate şi abilităţi în domeniile specifice, obţinute prin autoperfecţionare şi instruiri planificate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

2) conduita funcţionarilor publici din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor să fie în conformitate cu prevederile Legii nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, asigurîndu-se respectarea principiilor legalităţii, profesionalismului, transparenţei, imparţialităţii, independenţei, responsabilităţii, stabilităţii şi loialităţii.

Este important de asigurat calitatea, uniformitatea, imparţialitatea şi integritatea în efectuarea controalelor oficiale, garantînd astfel realizarea obiectivelor de siguranţă a alimentelor şi control asupra produselor alimentare prin intermediul măsurilor implementate.

Dezvoltarea profesională a funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile secţiunii 3 din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, prin intermediul Registrului funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, monitorizează procesul de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici şi duce o evidenţă a acestora în Registru. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor dispune de un plan multianual de instruire pentru dezvoltarea profesională a colaboratorilor săi, iar progresul este raportat anual. De asemenea, direcţiile de profil din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor dispun de planuri anuale de instruiri destinate medicilor veterinari oficiali, medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi, operatorilor din businessul alimentar ş.a.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor asigură instruire personalului din subordinea sa, în special în ceea ce priveşte cerinţele bazate pe analiza de risc pentru produse alimentare pasibile controlului oficial.

Cu toate că Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor reprezintă o agenţie ce efectuează controale în domeniul sanitar-veterinar, al fabricării şi utilizării furajelor şi materialelor furajere, al fabricării şi utilizării produselor farmaceutice şi de uz veterinar, al protecţiei şi sănătăţii plantelor, al controlului produselor de uz fitosanitar şi fertilizanţilor, al siguranţei, calităţii şi igienei produselor alimentare, al supravegherii condiţiilor de igienă în localurile publice, locurile de agrement şi instituţiile de deservire, al controlului semincer, aceasta nu dispune, la momentul actual de o acreditare la standardul SR EN ISO/CEI 17020:2012. Astfel, în prezent, se depun eforturi substanţiale pentru obţinerea acreditării, existînd şi un plan de acţiuni în acest sens, care este realizat în proporţie de 75%.

1.10. Lanţul valoric alimentar şi trasabilitatea

Republica Moldova este o ţară exportatoare de produse agroalimentare, a cărei agricultură generează, din export, aproape jumătate din veniturile statului. Exportul se face preponderent către ţările CSI (Federaţia Rusă şi Ucraina) şi cele ale UE. Exporturile de produse agroalimentare este reprezentat în mare parte de seminţele oleaginoase, băuturile şi băuturile alcoolice, fructele şi nucile, cerealele şi produsele preparate din legume, mierea. În cazul anumitor produse, precum cerealele, nucile şi mierea, cota exporturilor Republicii Moldova în UE este mai mare decît în alte ţări. Acesta este un indiciu că exportatorii noştri pot îndeplini cerinţele sanitare şi fitosanitare stabilite pentru acceptarea pe piaţa UE.

Figura 4. Exportul de produse agroalimentare pe anii 2012-2016 către UE (mil.dolari SUA)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică, (2017)

Figura 5. Exportul de produse agroalimentare pe anii 2012-2016 către CSI (mii dolari SUA)

Sursa: Biroul Naţional de Statistică (2017)

Categoriile de produse mai importante sînt fructele şi legumele proaspete, vinul, nucile, mierea, produsele de origine animală şi cele de cofetărie. Operatorii din businessul alimentar, pentru a-şi spori accesul pe piaţă, trebuie să implementeze cerinţele prevăzute de ghidurile de bune practici (GAP, GMP, GAHP, GVP, HACCP), trasabilitatea şi, după caz, lanţul frigorific. Nivelul de stabilire a riscurilor asociate siguranţei alimentelor pe care le implică industria alimentară nu este unul tocmai bun, mai ales printre companiile mai mici. De aceea, necesare instruiri privind riscurile specifice şi modul de abordare a acestora în vederea obţinerii unui produs mai sigur. De asemenea, este nevoie de intensificat dezvoltarea şi implementarea sistemelor de certificare atît pentru producţia primară, cît şi pentru comercializarea cu amănuntul. Investiţiile în gospodăriile agricole şi fabricile individuale sînt importante în sensul creării unei baze solide pentru ghidurile de bune practici agricole (GAP) şi ghidurile de bune practici de producţie (GMP), determinînd ulterior HACCP, GLOBAL-GAP, BRC şi certificarea comerţului organic şi echitabil, ceea ce va spori încrederea consumatorilor şi importatorilor în calitatea produselor şi va facilita accesul pe piaţă.

Un alt domeniu important este cel al gestionării subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman. În prezent, în Republica Moldova nu există un cadru normativ univoc care să reglementeze acest domeniu, şi nicio infrastructură care să facă faţă volumului colosal al acestora. În timp ce operatorii din businessul alimentar mai mari pot gestiona de sine stătător nimicirea subproduselor generate de activitatea acestora, întreprinderile mai mici şi mai puţin dezvoltate necesită sprijinul statului. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor ar putea examina opţiunea susţinerii unor parteneriate public-private pentru soluţionarea acestei probleme.

Conceptul trasabilităţii produselor este important şi necesar pentru retragerea sau rechemarea exactă şi direcţionată a produselor în cazul riscurilor determinate de incidente în siguranţa alimentelor sau atunci cînd este necesar de validat anumite calificative, cum ar fi “organic”, “indicaţie geografică”, “halal” etc. De asemenea, trasabilitatea are un rol crucial în realizarea unui acces mai liber pe piaţa externă, în special pe cea a UE, care este destul de competitivă.

Conceptul trasabilităţii este reflectat în legislaţia naţională privind produsele alimentare, în Legea nr.231-XVI din 20 iulie 2006 privind identificarea şi înregistrarea animalelor şi prevederile în art.15 din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor. Totuşi, acestea prevederi nu asigură în totalitate necesităţile de trasabilitate din ţara noastră. De aceea, este importantă instruirea operatorilor din businessul alimentar în vederea punerii în aplicare a principiului trasabilităţii “de la furcă la furculiţă”, astfel încît aceştia să îndeplinească atît cerinţele impuse de actele normative naţionale, cît şi cerinţele impuse de ţările importatoare.

1.11. Analiza riscurilor pentru sănătatea animalelor, plantelor şi alimentelor

Siguranţa alimentelor şi sănătatea publică sînt preocupări primordiale pentru fiecare ţară, atît pentru consum intern, cît şi pentru export. Faptul că o ţară este în stare să identifice riscurile alimentare, să le monitorizeze şi să le controleze pe întreg lanţul alimentar este un indicator al capacităţii acesteia de a garanta siguranţa produselor alimentare pentru populaţia ţării, dar şi în cadrul fluxurilor comerciale de produse alimentare.

Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, cu susţinerea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, este responsabilă de colectarea datelor privind toxiinfecţiile alimentare şi de identificarea cauzelor acestora. În acelaşi timp, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor colectează datele privind reziduurile, contaminanţii şi contaminarea microbiană prin diversele sale programe de monitorizare şi supraveghere. Datele colectate de ambele instituţii sînt importante pentru analiza riscurilor şi a surselor acestora, ceea ce ar permite luarea măsurilor preventive potrivite.

Ţinînd cont de datele Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale cu privire la bolile diareice acute pentru perioada 2010-2016, anual se atestă circa 25-30 de focare, fiecare afectînd aproximativ 30-50 de persoane. Analiza datelor înregistrate în primele nouă luni ale anului 2016 denotă înregistrarea a 20 de focare de boli diareice acute de etiologie alimentară, care au afectat 280 de persoane, inclusiv 91 de copii. Deşi la începutul anului 2016 cea mai mare parte a focarelor au fost înregistrate în gospodăriile casnice, în partea a doua a anului s-a înregistrat o creştere a numărului de focare în unităţile de alimentaţie publică (40%), doar 30% au fost raportate în condiţii casnice, 25% – în instituţii de învăţămînt şi de instruire a copiilor, iar un caz a avut loc la spital. Din totalul focarelor, cele mai multe toxiinfecţii au fost transmise prin intermediul produselor alimentare (16 focare sau 80%), din cauza consumului produselor alimentare nesigure, în special al celor de origine animală (carne, produse din carne, mai ales de pasăre, ouă etc.) Principalele cauze ale focarelor de toxiinfecţii alimentare au fost nerespectarea normelor tehnologice de preparare, păstrare, transportare sau distribuire a produselor alimentare, nerespectarea regulilor sanitar-igienice sau folosirea produselor alimentare din propriile gospodării în unităţile de alimentaţie publică.

În acelaşi timp, datele colectate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor denotă impactul pe care îl au agenţii patogeni capabili să provoace toxiinfecţii alimentare în calitate de cauze majore ale bolilor diareice acute. Proporţia izbucnirii focarelor de toxiinfecţii alimentare a reprezentat 49,7-66% în perioada 2012-2015, înregistrînd o creştere anuală a acestui indicator. În majoritatea cazurilor, agentul microbian ce determină izbucnirea focarelor a fost Salmonella (S.enteritidis şi S.typhimurium) – opt focare de salmoneloză sau 40% în 2016. Unele focare au fost determinate de Staphylococcus aureus, de rotavirus sau de flora condiţionat-patogenă (cîte trei cazuri fiecare). În ultimii cîţiva ani, morbiditatea prin salmoneloză aproape că s-a dublat – de la 1125 de cazuri în 2009 pînă la 2352 de cazuri în 2014. În structura etiologică a salmonelozelor s-a observat creşterea proporţiei S.enteritidis (pînă la 80,7%), dovadă a activării patogenilor cauzatori de toxiinfecţii alimentare, fapt datorat folosirii cărnii de pasăre şi a ouălor.

Anual, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică efectuează investigaţii la salmoneloză în produsele alimentare şi în mediul ambiant. S-a constatat că există o corelaţie între structura salmonelozelor depistate la oameni şi în mediu. S.enteritidis reprezintă 95,6% din totalul salmonelozelor la oameni, comparativ cu 8l,8% în mediu. În 2012-2015, din 60 şi 133 de tulpini de salmoneloză depistate în mediul ambiant, 53-86,5% au fost depistate în produsele alimentare, inclusiv în carne şi produse de carne (47-77%).

Pentru a soluţiona problema numărului tot mai mare de focare determinate de specii Salmonella, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat şi a pus în aplicare Programul naţional de control pentru Salmonella, axat pe monitorizarea situaţiei epizootice a salmonelozei în sectorul păsărilor de curte şi pe protecţia oamenilor împotriva toxiinfecţiilor cu Salmonella. Se aşteaptă ca programul să minimizeze problemele privind sănătatea umană şi să reducă rata mortalităţii şi costurile serviciilor de sănătate.

Datele Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, oferite de programele de monitorizare a agenţilor patogeni, a reziduurilor şi contaminanţilor denotă că, în cazul produselor de origine vegetală, din 567 de probe testate în 2016, patru au fost pozitive la reziduuri de pesticide, iar 52 – la reziduuri de nitraţi. În cazul probelor prelevate de la produsele de origine animală, majoritatea datelor provin de la carnea de pasăre (congelată sau proaspătă) şi ouă.

Cele mai frecvent întîlnite probleme grave sînt bolile transmise prin alimente şi apă, urmate de zoonoze. O problemă apărută recent este salmoneloza cauzată de diferite tulpini. Gradul de îngrijorare a consumatorilor în raport cu nivelurile de reziduuri de pesticide în produsele alimentare este unul mic, deşi aceasta este important pentru exporturi, dat fiind riscul de refuz al mărfurilor de către ţările importatoare. Un alt motiv de îngrijorare pentru exporturi îl prezintă reziduurile de medicamente de uz veterinar şi micotoxine, cum ar fi alfatoxina, astfel datele privind refuzurile de importuri ale altor ţări, în special membre UE, reprezintă sursă utilă de informaţii despre pericolele pe care le prezintă toxiinfecţiile alimentare şi nivelul de risc pe care îl prezintă acestea în ţara noastră.

1.12. Informare, educaţie, comunicare şi instruire

Siguranţa alimentelor este un domeniu specializat şi numeroase instituţii sînt implicate în acest proces – autorităţile publice centrale, operatorii din businessul alimentar pe întreg lanţul alimentar, consumatorii şi instituţiile tehnologice şi de cercetări ştiinţifice, acestea deţinînd un rol important în garantarea siguranţei produselor alimentare. De aceea, este important ca toţi cei implicaţi să fie bine dotaţi pentru a-şi putea exercita eficient atribuţiile.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică urmează a fi dotate cu cele mai avansate tehnologii pentru a putea aplica noile sisteme bazate pe analiza riscului, după cum o cere legislaţia naţională şi UE.

O problemă cu care se confruntă la momentul actual Guvernul este capacitatea redusă a funcţionarilor publici ( atît ca număr total, cît şi în materie de competenţe, fapt cauzat de fluctuaţia mare a cadrelor, determinată, la rîndul ei, de salariile modeste şi lipsa motivaţiei. Această situaţie generează unele lacune în activitatea Guvernului, în special a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, atît la nivel central, cît şi teritorial. Prin urmare, motivarea şi instruirea personalului este un factor-cheie, care influenţează calitatea serviciilor prestate de autorităţile publice centrale. Totodată, autorităţile publice centrale trebuie să consulte operatorii din businessul alimentar privind cerinţele pe care aceste unităţi urmează să le îndeplinească atît pe pieţele interne, cît şi externe; să asigure instruirea acestora în domeniul diverselor tehnologii, al exigenţelor şi potenţialelor riscuri în materie de siguranţă a alimentelor, al standardelor internaţionale şi al obligaţiilor faţă de Organizaţia Mondială a Comerţului. Aceasta implică nevoia de a creşte competenţele funcţionarilor responsabili în toate sectoarele aferente.

După cum este stipulat în Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor, responsabilitatea primară pentru alimente sigure le revine operatorilor din businessul alimentar. De aceea, pentru a îndeplini cerinţele existente, este important ca operatorii din businessul alimentar să înţeleagă pe deplin standardele, riscurile în producţie şi procesele lanţului valoric.

Responsabilitatea pentru instruirea şi sensibilizarea operatorilor din businessul alimentar în privinţa cerinţelor faţă de calitatea şi siguranţa produsului, precum şi depozitarea, conservarea, plasarea lui pe piaţă etc. îi revine, în mare parte, Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, dar şi altor autorităţi.

Deschiderea pieţei europene este o oportunitate majoră şi cunoaşterea cerinţelor acestei pieţe cu privire la produsele alimentare este un factor primar în obţinerea accesului la ea. Cerinţele şi standardele europene şi din alte ţări privind produsele alimentare de origine animală şi vegetală sînt extinse constant, iar informaţia trebuie să ajungă la producătorii locali. Elaborarea de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a ghidurilor de bune practici în diverse sectoare este un sprijin important pentru operatorii din businessul alimentar. În unele domenii ghidurile în cauză deja au fost elaborate, însă se impune o implicare mai activă a asociaţilor de profil în elaborarea acestora.

Creşterea gradului de conştientizare a consumatorilor cu privire la siguranţa şi calitatea produselor alimentare, prin campanii de promovare continue şi programe educaţionale, trebuie să fie parte integrantă a prezentei Strategii. Aceste mesaje trebuie încadrate şi în educaţia cu privire la siguranţa alimentelor de la nivelul primar pînă la cel terţiar.

1.13. Sistemele informaţionale existente în domeniul siguranţei produselor agroalimentare: funcţionarea şi interoperativitatea

În ceea ce priveşte controlul managementului siguranţei alimentelor, este absolut esenţială funcţionarea unor sisteme informaţionale integrate, cu date accesibile în timp util, care să poată fi folosite pentru determinarea şi gestionarea situaţiei în acest domeniu. În prezent, Republica Moldova nu dispune de un sistem informatic integrat pentru controlul şi gestionarea siguranţei alimentelor. Fiecare minister are propriile sale sisteme informaţionale care se află la o etapă primară de dezvoltare.

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor nu dispune, astăzi, de un sistem informaţional integrat, care să acopere diversele aspecte ale atribuţiilor instituţionale. Există anumite sisteme informaţionale automatizate (cum ar fi cel pentru identificarea şi înregistrarea animalelor – Sistemului informaţional automatizat “Registrul de stat al animalelor”). Majoritatea datelor şi informaţiilor sînt colectate pe suport de hîrtie, cu transcrierea rezultatelor sub formă tabelară, folosindu-se aplicaţii software patentate, care nu permit ajustări sensibile ale aplicaţiilor şi ale planurilor de activităţi relevante. Respectiv, implementarea programelor de monitorizare în funcţie de risc devine extrem de dificilă. Acţiunile coordonate între nivelul central şi teritorial şi ministerele/agenţiile responsabile sînt birocratice, în special răspunsul la incidentele emergente ce implică produsele alimentare. În mare parte, datele sînt utilizate pentru raportarea anuală (uneori mai frecventă) a activităţilor.

La 10 aprilie 2017 a fost lansat Sistemul informaţional automatizat “Managementul certificatelor fitosanitare,” care cuprinde înregistrarea operatorilor şi eliberarea certificatelor fitosanitare la export din Republica Moldova. La 3 octombrie 2011, Guvernul a adoptat Programul strategic de modernizare tehnologică a guvernării, al cărui obiectiv este de a transforma Guvernul în unul mai transparent, mai eficace şi mai receptiv prin intermediul investiţiilor în tehnologii informaţionale şi implică toate autorităţile administraţiei publice centrale. În această ordine de idei, Î.Î “Centrul Informaţional Agricol” este responsabil de implementarea Programului strategic “e-Agricultură”, care include elaborarea sistemelor informaţionale cu referinţă la activităţile Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, precum:

1) Registrul farmaciilor veterinare şi al depozitelor medicamentelor de uz veterinar;

2) Registrul unităţilor din lanţul alimentar;

3) Registrul animalelor de companie;

4) Sistemul informaţional “Alerta rapidă pentru produsele alimentare şi furaje”;

5) Registrul unităţilor din lanţul furajer;

6) Sistemul informaţional automatizat “Etichetarea produselor agricole”;

7) Registrul fitosanitar de stat.

Totuşi, pînă în prezent, au fost înregistrate progrese foarte modeste în elaborarea şi implementarea sistemelor informaţionale în domeniu. În 2015 au fost elaborate două sisteme informaţionale pentru Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor – Sistemul de management al informaţiei de laborator (LIMS) şi Sistemul de management al măsurilor strategice sanitar-veterinare (MMSV), care se află în proces de implementare.

Pentru utilizarea/valorificarea eficientă a datelor, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor va utiliza un sistem integrat de centralizare a informaţiei din subdiviziunile sale, la nivel central şi raional, punctele de control la frontieră şi datele de laborator. Domeniile importante pentru sistemele informaţionale ale Agenţiei vor include soluţii de management al informaţiilor de laborator, registre electronice, sisteme de supraveghere, sisteme de trasabilitate, sisteme de alertă, sisteme destinate automatizării fluxurilor de date şi activităţilor cotidiene, soluţii de gestionare a documentelor, sisteme de control al importurilor, sisteme de monitorizare şi supraveghere, date privind bolile la oameni şi legătura acestora cu bolile transmisibile de la animale la om.

Prin Hotărîrea Guvernului nr.59 din 7 februarie 2017 “Cu privire la aprobarea măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional” a fost transpus Regulamentul (UE) nr.16/2011 al Comisiei din 10 ianuarie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 006 din 11 ianuarie 2011. De asemenea, prin aceasta se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului de a elabora şi prezenta spre aprobare, în conformitate cu prevederile legislaţiei, Conceptul tehnic al Sistemului informaţional automatizat de transmitere, recepţionare şi evidenţă a alertelor pentru alimente şi furaje.

Analiza SWOT

Capitolul II

OBIECTIVELE GENERALE ŞI SPECIFICE

Viziunea Strategiei este atingerea unui nivel înalt al siguranţei alimentelor şi al protecţiei consumatorilor din Republica Moldova.

Obiectivul general al prezentei Strategii este atingerea unui nivel înalt al siguranţei alimentelor şi al intereselor consumatorilor privind siguranţa alimentelor prin diversitatea aprovizionării cu produse alimentare şi accederea la pieţe de desfacere externe, în special la cele din UE.

Obiectivele specifice:

1. Consolidarea cadrului legislativ şi normativ şi a standardelor – în aspecte ce ţin de armonizare şi de implementare – pentru a permite compatibilitatea cu cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi integrarea economică în pieţele UE.

2. Consolidarea managementului, Strategiei şi guvernării în domeniul controlului produselor alimentare, pentru a asigura capacitatea şi eficacitatea instituţiilor implicate, precum şi o colaborare coordonată şi armonizată între acestea, în vederea asigurării unei gestionări integrale a alimentelor pe întreg lanţul alimentar.

3. Elaborarea şi implementarea procedurilor bazate pe analiza riscului atît pentru pieţele interne, cît şi pentru import/export, în vederea asigurării valorificării efective a resurselor şi a gestionării mai bune a riscurilor.

4. Elaborarea şi implementarea sistemului informatic integrat “e-ANSA” în scopul asigurării unui schimb operativ şi sigur de date şi fluxuri electronice de documente între instituţii şi ţări, precum şi perfectarea accelerată şi transparentă a actelor permisive pentru operatorii din businessul alimentar.

5. Fortificarea procesului decizional în baza analizei riscurilor în ceea ce ţine de capacitatea de testare, utilizare a datelor şi informaţiilor în procesul decizional şi consolidarea bazei ştiinţifice a procesului decizional, inclusiv a capacităţilor de evaluare a riscurilor.

6. Consolidarea rolurilor şi responsabilităţilor părţilor interesate de managementul controlului produselor alimentare pentru asigurarea înţelegerii adecvate şi a competenţelor în gestionarea siguranţei alimentelor pe întreg lanţul alimentar.

Capitolul III

DEFINIREA PROBLEMELOR ŞI A DOMENIILOR

PRIORITARE DE INTERVENŢIE

Obiectivul specific 1. Consolidarea cadrului legislativ şi normativ şi a standardelor în aspecte ce ţin de armonizare şi de implementare, pentru a permite compatibilitatea cu cerinţele Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi integrarea economică în pieţele UE

Definirea problemelor

1. Cadrul legal privind eligibilitatea pentru exporturi în ţările UE este incomplet. Armonizarea impune elaborarea a încă circa 241 de acte. În plus, este necesară revizuirea legislaţiei deja armonizate cu cerinţele UE, pentru a o actualiza ţinînd cont de modificările din legislaţia comunitară, proces care, de asemenea, are loc cu tergiversări considerabile şi într-un ritm lent.

2. Implementarea legislaţiei deja armonizate decurge, în continuare, încet, fapt cauzat de capacităţile instituţionale slabe de implementare a noilor acte normative, dar şi pentru că noile acte sînt adoptate într-un ritm foarte lent.

3. În prezent, există circa 700 de standarde GOST, publicate de Institutul de Standardizare din Moldova, care, deşi sînt opţionale, în unele cazuri contravin actelor normative ce se conformează cerinţelor UE. Industria tinde să implementeze standardele GOST existente în detrimentul ultimelor cerinţe normative elaborate pe baza celor din UE. Aceasta se întîmplă deoarece standardele GOST sînt mai bine cunoscute de către industrii.

4. Nu sînt respectate în totalitate angajamentele pe care Republica Moldova şi le-a asumat în contextul Acordurilor privind măsurile sanitare şi fitosanitare (SPS) şi barierele tehnice în calea comerţului (TBT), de înştiinţare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului despre notificările/standardele elaborate de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale sau Institut.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Armonizarea şi revizuirea continuă a actelor normative naţionale cu legislaţia UE, pentru ajustarea acestora la modificările operate în actele UE de referinţă.

2. Evaluarea situaţiei privind implementarea actelor normative curente armonizate cu legislaţia UE, identificarea cerinţelor faţă de capacităţile necesare pentru implementarea acestora şi definirea unui plan de acţiuni clar pentru acoperirea lacunelor identificate, precum şi a altor necesităţi de implementare.

3. Retragerea standardelor conflictuale existente în prezent.

4. Fortificarea sistemului de notificare a Organizaţiei Mondiale a Comerţului despre standarde (opţionale şi obligatorii), cu identificarea unui punct focal în cadrul Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, responsabil de această sarcină, cu protocoale şi responsabilităţi clar stabilite.

5. Fortificarea rolului Comitetului Naţional Codex Alimentarius şi participarea acestuia în activităţile aferente ale Comisiei Codex Alimentarius, elaborarea unui manual de proceduri, revizuirea structurii, rolurilor şi responsabilităţilor şi transferul secretarului acesteia la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

Obiectivul specific 2. Consolidarea managementului, Strategiei şi guvernării în domeniul controlului produselor alimentare, pentru a asigura capacitatea şi eficacitatea instituţiilor implicate, precum şi o colaborare coordonată şi armonizată între acestea, în vederea asigurării unei gestionări integrale a alimentelor pe întreg lanţul alimentar.

Definirea problemelor

1. Cu toate că a fost creată o singură autoritate competentă care să asigure controlul asupra întregului lanţ alimentar – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor – căreia i-au fost transferate majoritatea elementelor aferente gestionării controlului produselor alimentare, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale desfăşoară în continuare unele activităţi în domeniul de control al siguranţei alimentelor, în ceea ce priveşte aditivii alimentari, materialele ce vin în contact cu produsele alimentare, apa potabilă (pînă la robinet) şi apele minerale naturale, alimentele pentru copii etc. În unele cazuri, aceasta generează audituri/controale multiple ale operatorilor din businessul alimentar. Un exemplu relevant, în contextul dat, este supravegherea implementării cerinţelor igienice în unităţile de procesare a produselor alimentare, inclusiv controlul medical al personalului, activitate ce generează vizite de inspectare, pentru verificări similare, la operatorii din businessul alimentar, efectuate însă de către două instituţii diferite, ceea ce provoacă dublarea controalelor şi cauzează probleme pentru operatori.

2. O altă problemă identificată este integritatea funcţionarilor din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor. Remunerarea poate fi un factor major în acest caz, însă este necesar de reexaminat şi de pus un accent sporit şi pe sistemele de valori interne ale instituţiei. Este o provocare ce trebuie examinată şi pentru care, în timp, să fie elaborată o strategie internă.

3. Deşi au fost elaborate acorduri de colaborare cu alte ministere/instituţii, acestea încă nu au fost puse în aplicare de facto. Nu sînt abordate suficient domeniile aferente partajării datelor şi schimbului de informaţii, instruirilor comune şi activităţilor de comunicare în colaborare privind riscurile.

4. Nu sînt valorificate suficient avantajele pe care le prezintă acordurile de recunoaştere şi înţelegerile cu ţările terţe, precum cele din acordurile privind SPS şi TBT, şi necesită a fi examinate în continuare pentru valorificarea efectivă a resurselor. Totodată, trebuie de conştientizat faptul că siguranţa alimentelor, în unele cazuri, poate fi asigurată mai bine cu sprijinul ţărilor exportatoare.

5. Modificările operate la Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător prevede transferul la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor al responsabilităţilor Agenţiei pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei în raport cu produsele alimentare. Aceasta necesită o planificare detaliată şi o tranziţie lină, dar şi resurse suplimentare şi instruiri adecvate pentru personalul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, deoarece noile activităţi s-ar putea dovedi o provocare pentru actualii colaboratori ai Agenţiei.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Fortificarea cooperării dintre Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică sau dintre Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi Serviciul Vamal, în temeiul acordurilor de cooperare semnate, cu punerea accentului pe operaţionalizarea efectivă a acestor acorduri, pe abordarea aspectelor legate de partajarea informaţiilor şi datelor şi pe instruirile comune şi activităţile de comunicare a riscurilor, realizate în comun. O modalitate ar putea fi instituirea unei platforme unice pentru sănătate, pentru soluţionarea problemelor în situaţii de rutină sau în urgenţe.

2. Instituirea unui cod intern de conduită şi o comisie disciplinară internă în vederea soluţionării problemelor de integritate ale instituţiei. Urmează să fie elaborate şi implementate sisteme motivaţionale pentru angajaţi (avansări, oportunităţi de instruire/predare, vizite de studiu). Operatorii din businessul alimentar au nevoie de cerinţe şi proceduri clare.

3. Încheierea acordurilor de cooperare/recunoaştere a prevederilor cu alte ţări cu interese comerciale sau tehnologice care să determine o valorificare mai bună a resurselor naţionale şi un control mai eficient asupra produselor alimentare.

4. Implementarea de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor a sistemului de management al calităţii conform cerinţelor SM SR EN ISO/CEI 17020:2013 şi acreditarea acesteia ca organism de inspecţie de către un organism de acreditare recunoscut internaţional.

5. Elaborarea unui sistem pentru analiza datelor, dat fiind faptul că politicile privind siguranţa alimentelor sînt elaborate de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, iar Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă de implementarea lor (în raport cu controlul siguranţei alimentelor), pentru a asigura realizarea efectivă a politicilor elaborate.

Monitorizarea trebuie să se bazeze pe indicatori de performanţă repartizaţi în trei categorii:

1) realizarea obiectivului de bază – reducerea bolilor şi conformarea din partea operatorului din businessul alimentar;

2) satisfacţia consumatorului (studii sau mecanisme de colectare a opiniilor operatorilor şi consumatorilor);

3) atingerea ţintelor transformaţionale/intermediare – inspectori instruiţi, consultaţii prestate operatorilor etc.

6. Consolidarea abordării din perspectiva Sănătăţii Unice (One-Health) şi elaborarea unei platforme pentru Sănătatea Unică, în scopul soluţionării problemelor în situaţii de rutină sau de urgenţă, axate pe activităţi de atenuare şi de gestionare a crizelor în raport cu activităţile pe domeniul măsurilor sanitare şi fitosanitare.

Obiectivul specific 3. Elaborarea şi implementarea procedurilor bazate pe analiza riscului atît pentru piaţa internă, cît şi pentru import/export, în vederea asigurării valorificării efective a resurselor şi gestionării riscurilor

Definirea problemelor

1. O abordare bazată pe analiza riscului în controlul produselor alimentare nu a fost încă implementată în Republica Moldova, aşa cum prevede legislaţia europeană. De asemenea, nu a fost efectuată divizarea operatorilor din businessul alimentar conform nivelului de risc. Drept urmare, programele de supraveghere pentru siguranţa produselor alimentare de origine animală şi nonanimală denotă că frecvenţa controalelor oficiale efectuate în unităţile de producere, prelucrare, depozitare şi comercializare cu amănuntul este destul de mare şi nu corelează cu nivelul de risc pe care îl comportă aceste unităţi.

2. Abordări depăşite se folosesc şi în domeniul supravegherii preparatelor farmaceutice de uz veterinar, astfel este necesară modernizarea sistemelor de înregistrare a respectivelor produse şi fortificarea procesului de monitorizare a circulaţiei lor.

3. Deşi dezvoltarea profesională face parte din activitatea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, aşa cum se întîmplă în multe alte domenii, angajaţilor le lipsesc competenţele şi instruirea necesare pentru îndeplinirea efectivă a sarcinilor, în special în domeniul controlului produselor alimentare bazate pe analiza de riscuri. Este o situaţie valabilă deopotrivă pentru personalul de nivel central şi cel teritorial şi din posturile de control la frontieră. De asemenea, colaboratorii Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor nu sînt informaţi suficient despre practicile din domeniul siguranţei alimentelor, ceea ce nu le permite să-şi exercite corespunzător atribuţiile de consiliere şi îndrumare a operatorilor din businessul alimentar.

4. Posturile de control la frontieră nu dispun de dotări şi condiţii pentru descărcarea bunurilor şi prelevarea probelor. Doar două din zece posturi (Criva şi Tudora) sînt capabile să efectueze (din septembrie 2016) verificări depline şi prelevarea probelor la frontieră. Aşadar, este important de fortificat toate posturile implicate în importul de produse alimentare.

5. Inspecţiile importurilor de produse alimentare la frontieră nu au preluat încă abordarea în funcţie de nivelul riscurilor. Acestea ţin cont de riscurile ce derivă din categoriile de produse alimentare, însă nu abordează alţi factori, cum ar fi controlul prefrontalier din ţările exportatoare sau programele puse în aplicare de către importatori. Metodologia de evaluare a riscurilor la import şi documentele operaţionale au fost elaborate cu sprijinul partenerilor de dezvoltare, implementarea acesteia a fost iniţiată în decembrie 2016. Noua abordare va determina o serie de reforme procedurale (referitoare la rolul şi activitatea inspectorilor de frontieră şi a laboratoarelor), care necesită să fie adoptate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

6. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor emite diverse certificate, atît pentru uzul naţional, cît şi pentru exporturi. Acestea continuă să se bazeze pe testarea produsului final, şi nu pe implementarea de către operatorii din businessul alimentar a bunelor practici/HACCP.

7. Elaborarea unui model bazat pe riscuri pentru comerţul stradal, inclusiv a procedurilor pentru combaterea acestuia şi nimicirea produselor confiscate.

8. Nu sînt clar definite supravegherea epidemiologică şi corelarea cauzei cu sursa alimentară, în particular în aspect de coordonare între Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. Mai mult decît atît, riscurile determinate prin supraveghere epidemiologică nu sînt suficient confirmate prin datele monitorizării.

9. Programele de monitorizare a patogenilor, reziduurilor şi a a contaminanţilor sînt aplicate doar la un număr limitat de produse alimentare (cele exportate în UE), nu şi pentru cele destinate consumului intern sau exporturilor în alte ţări. Este important ca astfel de programe să fie implementate pentru toate produsele alimentare, în special pentru alimentele destinate copiilor.

10. O parte componentă a mecanismului de depistare precoce a toxiinfecţiilor alimentare sau a nerespectării siguranţei alimentelor poate fi un sistem naţional de alertă în domeniul siguranţei alimentelor, interconectat cu sistemul RASFF din UE. Deocamdată, un astfel de sistem la nivel naţional nu a fost instituit. La fel de importantă este legătura cu INFOSAN (Reţeaua Internaţională a Autorităţilor din domeniul Siguranţei Alimentelor) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură. Pentru aceasta, trebuie de creat o reţea naţională între diverse autorităţi publice centrale, precum şi la nivel teritorial. Un astfel de sistem naţional nu a fost încă instituit.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Evaluarea situaţiei privind implementarea atît legislaţiei curente deja armonizate la legislaţia UE, cît şi a celei ce urmează să fie adoptată, cu identificarea nevoilor de capacităţi pentru implementarea acestora şi cu un plan clar de acţiuni pentru acoperirea lacunelor, inclusiv orice nevoi suplimentare pentru implementare.

2. Evaluarea capacităţilor curente şi implementarea sistemelor de control în funcţie de riscuri.

3. Elaborarea sistemelor/procedurilor bazate pe analiza riscului (inclusiv activitatea de planificare bazată pe analiza riscului) şi fişelor de evaluare pentru monitorizarea alimentelor produse în cadrul ţării, a produselor alimentare de import şi de export, precum şi controlul oficial al operatorilor din businessul alimentar (inclusiv al importului) bazată pe analiza riscului. Sistemul pentru importuri va ţine cont, de asemenea, de controalele frontaliere şi de programele instituite de ţările exportatoare.

4. Consolidarea şi modernizarea domeniului de supraveghere a produselor farmaceutice de uz veterinar, inclusiv circulaţia medicamentelor.

5. Fortificarea posturilor de control la frontieră în ceea ce ţine de dotare şi de condiţii pentru efectuarea întregului spectru de verificări, elaborarea procedurilor şi implementarea acestora pentru operaţiunile de importuri şi exporturi.

6. Revizuirea diverselor formate de certificate pentru uz intern, inclusiv folosirea acestora şi optimizarea într-un singur format în conformitate cu cerinţele UE.

7. Revizuirea procedurii de eliberare a certificatelor de uz intern şi pentru export, pornind de la monitorizarea operatorului din businessul alimentar în ceea ce priveşte implementarea bunelor practici şi HACCP, nu doar pe baza inspecţiei şi a testării produsului final.

8. Elaborarea unui plan de creştere a competenţelor resurselor umane, cu implementarea acestuia la nivel naţional, teritorial sau de posturile de control la frontieră (axat inclusiv pe verificări, abordări bazate pe riscuri, siguranţa alimentelor, trasabilitate GMP/GAP/HACCP etc.)

9. Fortificarea/elaborarea programelor de monitorizare microbiană, a reziduurilor şi a contaminanţilor în cazul unui şir de parametri pentru produsele animale şi vegetale, alimentele fortificate şi hrana pentru animale.

10. Fortificarea/elaborarea programelor de monitorizare microbiană, a reziduurilor şi a contaminanţilor în cazul unui şir de parametri pentru produsele animale şi vegetale, produsele pentru sugari şi copii, alimentele fortificate şi hrana pentru animale.

11. Fortificarea sistemelor de supraveghere a toxiinfecţiilor alimentare, cu o coordonare mai bună între Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, ceea ce va permite stabilirea legăturii cu alimentele ce au servit drept sursă şi investigarea cauzei determinante a problemelor din domeniul siguranţei alimentelor.

Obiectivul specific 4. Elaborarea şi implementarea sistemului informaţional integrat “e-ANSA”

Obiectivul dat ţine de crearea unei infrastructuri informaţionale şi este crucial pentru realizarea unor fluxuri electronice interne de documente şi a diferitor registre în vederea asigurării unui schimb sigur de date între instituţii şi ţări, precum şi a perfectării accelerate şi transparente a actelor permisive pentru operatorii din businessul alimentar.

Definirea problemelor

În prezent, în ţară nu există niciun sistem informaţional integrat în raport cu controlul şi gestionarea siguranţei alimentelor. Fiecare minister dispune de propriile sisteme, care, de asemenea, sînt la o etapă primară de dezvoltare. Nici Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor nu dispune de un sistem informatic integrat ce ar aborda diversitatea aspectelor atîta timp cît datele de la subdiviziunile teritoriale parvin pe suport de hîrtie. Existenţa unor sisteme informaţionale pentru utilizarea adecvată a volumului mare de metadate este crucială, mai ales în procesul decizional bazat pe riscuri. Implementarea soluţiilor informaţionale în procesul de control al siguranţei alimentelor reprezintă, de asemenea, un element de bază în abordarea aspectelor de guvernare în acest domeniu, diminuînd riscurile pentru periclitarea reputaţiei Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Operarea modificărilor necesare la Hotărîrea Guvernului nr.51 din 16 ianuarie 2013 “Privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor” prin prisma necesităţii elaborării conceptului de sistem informaţional integrat “e-ANSA”.

2. Elaborarea şi implementarea infrastructurii informaţionale la nivel central pentru Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, subdiviziunile teritoriale, posturile de control la frontieră, laboratoare etc.

3. Implementarea Sistemului informaţional integrat “e-ANSA”, cu instruirea angajaţilor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

4. Elaborarea procedurilor interne în conformitate cu fluxul automatizat/electronic al documentelor pentru toate domeniile de activitate ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, fluxul de documente pe suport de hîrtie va fi evitat atunci cînd documentul este disponibil în sistemul integrat “e-ANSA”.

Obiectivul specific 5. Fortificarea abordărilor bazate pe analiza riscului în procesul decizional în ceea ce ţine de capacitatea de testare, utilizare a datelor şi informaţiilor în procesul decizional şi consolidarea bazei ştiinţifice a procesului decizional, inclusiv a capacităţilor de evaluare a riscurilor

Datele reprezintă un indicator important pentru evaluarea nivelului ţării în ceea ce priveşte realizarea obiectivelor din domeniul siguranţei alimentelor, implicit al produselor alimentare neconforme şi, de asemenea, în procesul decizional bazat pe analiza riscurilor. Obiectivul dat pune accent pe consolidarea sistemelor de gestionare a datelor şi informaţiilor, consolidarea capacităţii laboratoarelor şi a bazei ştiinţifice a procesului decizional, inclusiv utilizarea datelor în scop de evaluare a riscurilor.

5.1. Consolidarea sistemelor de gestionare a datelor şi informaţiilor

Definirea problemelor

În prezent, datele, aşa cum sînt definite în activităţile de evaluare şi gestionare a riscurilor, sînt prezentate pe suport de hîrtie şi nu sînt folosite eficient în procesul decizional. Este important ca sistemul să capteze aceste date, ceea ce va permite folosirea informaţiei în timp util, pentru decizii bazate pe dovezi şi riscuri şi pentru procesul de planificare.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Elaborarea sistemelor informaţionale şi operaţionalizarea acestora pentru domeniile de competenţă ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, începînd cu evaluarea necesităţilor de date. Datele vor include înregistrările şi scorurile operatorilor din businessul alimentar, informaţiile privind refuzurile, retragerile şi rezultatele monitorizării (programele de monitorizare a reziduurilor, agenţilor patogeni şi contaminanţilor), datele de supraveghere a toxiinfecţiilor alimentare, datele privind testările, necorespunderea importurilor sau datele din sistemului rapid de alertă pentru alimente şi furaje la nivel naţional sau UE (RASFF/INFOSAN etc.). Sistemul informaţional trebuie să fie conectat la toate autorităţile publice centrale în conformitate cu prevederile art.19¹ alin.(2) din Legea nr.113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor.

2. Planificarea şi luarea deciziilor privind gestionarea riscurilor, pe baza datelor disponibile în timp util şi nu din copiile imprimate ale rapoartelor din teritoriu, care, deseori, sînt depăşite sau prezentate cu întîrzieri. Iniţierea analizei periodice a datelor din sistemul informaţional, urmînd a fi folosite pentru identificarea dinamicii şi creşterii performanţei în timp.

3. Fortificarea legăturilor atît cu sistemul TRACES, RASFF şi INFOSAN, cît şi cu sistemele informaţionale folosite în comerţul cu ţările CSI.

5.2. Consolidarea capacităţii şi dotării laboratoarelor în vederea sporirii capacităţii analitice a acestora (abordarea tuturor aspectelor, cum ar fi echipamentul, metodologia, forţa de muncă, disponibilitatea resurselor); îmbunătăţirea credibilităţii prin implementarea sistemelor de management al calităţii şi acreditarea laboratoarelor (SM SR EN ISO/CEI 17025:2006), de rînd cu implementarea sistemelor informaţionale prin LIMS sau altele.

Definirea problemelor

1. În Republica Moldova există mai multe laboratoare pentru testarea produselor alimentare. Totuşi, capacitatea acestora este utilizată insuficient, în timp ce tehnologiile aflate în dotarea lor nu sînt întreţinute şi modernizate corespunzător. Tocmai de aceea, se impune o decizie clară privind utilizarea optimală a laboratoarelor publice. Un exemplu în acest sens este Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Produselor Vegetale şi Solului din subordinea Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, care este nevoit să treacă, anual, prin sistemul de licitaţii publice pentru a fi desemnat spre utilizare în scopurile controlului oficial de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor. Drept urmare, acest laborator nu este desemnat în fiecare an pentru efectuarea testărilor, din care motiv nu poate investi mai mult în echipament şi personal, iar capacitatea sa nu este valorificată la maximum. Pentru unele activităţi de control al produselor alimentare sînt folosite şi cîteva dintre laboratoarele subordonate Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

2. Laboratorul naţional de referinţă în domeniul sanitar-veterinar şi al siguranţei produselor alimentare este Centrul Republican de Diagnostic Veterinar, care nu este complet dotat cu cel mai modern echipament pentru testarea parametrilor din domeniul siguranţei alimentelor, iar Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului, deşi are dezvoltate şi acreditate metode pe un şir larg de parametri, nu acoperă tot spectrul de parametri necesari a fi testaţi din domeniul siguranţei alimentelor, cum ar fi metalele grele, secvenţierea ADN etc.

3. Achiziţiile consumabilelor pentru laboratoare durează prea mult din cauza procedurilor anevoioase şi birocratice, iar alocările financiare pentru acestea nu sînt suficiente.

4. O altă problemă o reprezintă salariile colaboratorilor laboratoarelor din domeniul public, care sînt comparativ mai mici faţă de cele din domeniul privat, astfel lipseşte motivaţia.

5. Pentru multe sectoare nu au fost identificate laboratoarele de referinţă, iar rolul acestora nu este clar definit. În cazul rezultatelor divergente ale testelor efectuate de diferite laboratoare, nu va fi posibil de adoptat o decizie clară privind rezultatul final. De asemenea, nu există opţiuni pentru consultarea altor laboratoare în caz de probleme. Lipseşte sistemul pentru dezvoltarea şi întreţinerea materialelor de referinţă standard, testarea competenţelor etc.

6. Sistemul LIMS a fost realizat cu sprijinul financiar al Băncii Mondiale, însă, deocamdată, este implementat doar parţial în laboratoarele Centrului Republican de Diagnostic Veterinar şi urmează a fi implementat şi în alte laboratoare.

7. Personalul nu este suficient de instruit în materie de echipamente sau metode de testare contemporane, inclusiv în domenii precum măsurarea incertitudinii, ceea ce nu le permite îndeplinirea efectivă a sarcinilor sale.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Evaluarea detaliată a laboratoarelor privind capacităţile necesare şi capacitatea curentă disponibilă în domeniul siguranţei alimentelor şi al sănătăţii animale şi vegetale, cu fortificarea reţelei de laboratoare pentru controlul siguranţei alimentelor. Această evaluare va viza Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi alte laboratoare din sectorul public, şi ar putea să abordeze consolidarea laboratoarelor.

2. Sistemul de desemnare a laboratoarelor va fi revizuit pe baza evaluării, cu elaborarea unui sistem de reţele, din care să facă parte şi laboratoare de referinţă, cu definirea responsabilităţilor acestora în aspect de instruiri, teste de competenţă, materiale de referinţă standard etc.

3. Fortificarea Centrului Republican de Diagnostic Veterinar, în special, parametrii din domeniul siguranţei alimentelor, cu dotarea acestuia cu echipament modern.

4. Fortificarea Centrului Naţional de Verificare şi Certificare a Produselor Vegetale şi Solului, cu accent pe parametrii din domeniul siguranţei alimentelor (extinderea substanţelor analizate în domeniul reziduurilor de pesticide, extinderea spectrului de produse testate privind prezenţa metalelor grele), precum şi desemnarea acestuia pentru controale oficiale cu statut permanent. Ca parte a procesului de desemnare, între Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor şi Centrul Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului ar putea fi semnat un acord de colaborare care să permită utilizarea cu regularitate a acestui laborator pentru produsele vegetale. Alternativ, laboratorul va trebui să fie transferat la Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.

5. Evaluarea şi implementarea unui model economic adecvat pentru toate laboratoarele din domeniul public ca unităţi economice independente, în scopul creşterii autonomiei operaţiunilor acestora (inclusiv achiziţii, recrutări etc.), eventual, pentru ca ele să poată beneficia de o mai mare autonomie, ar putea fi examinat modelul laboratorului Centrului Naţional de Verificare şi Certificare a Producţiei Vegetale şi Solului.

6. În mai multe sectoare este necesară identificarea laboratoarelor de referinţă, cu definirea clară a responsabilităţilor acestora, cum ar fi instruirea, elaborarea şi întreţinerea materialelor de referinţă standard, testarea competenţelor etc.

7. Laboratoarele vor fi supuse acreditării SM ISO/IEC17025:2017 pentru toţi parametrii relevanţi, în special pentru exporturile spre UE.

8. Instruirea personalului de laborator în domeniile identificate, inclusiv în materie de incertitudine a măsurărilor, parametri de testare, sisteme de asigurare a calităţii, echipamente contemporane, LIMS etc.

[Pct.5.2 modificat prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]

5.3. Consolidarea capacităţii de evaluare a riscurilor şi crearea unei comisii de evaluare a riscurilor

Definirea problemelor

Evaluarea riscurilor este necesară pentru prezentarea opiniei independente, argumentate ştiinţific, şi a contribuţiilor la abordările normative şi intervenţiile bazate pe dovezi în domeniul siguranţei alimentelor. Actuala structură şi capacitate de evaluare a riscurilor din ţară este insuficientă şi chiar dacă există anumite activităţi izolate în acest sens, ele nu sînt realizate de o manieră independentă şi nu sînt structurate sistematic.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Evaluarea şi identificarea capacităţii curente de evaluare a riscurilor din Republica Moldova.

2. Identificarea unui grup de experţi care vor servi în calitate de evaluatori ai riscurilor, cu instituirea unei comisii ce va oferi opinii independente, argumentate ştiinţific pe diferite subiecte şi probleme cu care se confruntă subiecţii din domeniul siguranţei alimentelor, de la caz la caz.

3. Asigurarea instruirii adecvate a tuturor evaluatorilor identificaţi.

4. Stabilirea procedurii de evaluare a riscurilor şi a condiţiilor necesare pentru efectuarea acesteia.

5. Înfiinţarea unei comisii de evaluare a riscurilor (în continuare – Comisie) cu drepturi depline. Funcţia principală a Comisiei va consta în prezentarea opiniei ştiinţifice independente şi a contribuţiilor la abordările normative şi intervenţiile argumentate ştiinţific în domeniul siguranţei alimentelor, inclusiv în situaţii de criză. Toate solicitările de opinii ştiinţifice sau de evaluare a riscurilor în domeniul siguranţei alimentelor din partea autorităţilor relevante vor fi expediate în atenţia acestei Comisii. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului şi Academia de Ştiinţe a Moldovei va identifica un grup de evaluatori ai riscurilor şi va organiza un sistem de evaluare a riscurilor în funcţie de subiect şi opţiuni manageriale privind problemele identificate. De asemenea, Comisia va activa astfel încît să asigure documentarea centralizată a evaluărilor riscurilor.

6. Consolidarea rolurilor şi responsabilităţilor părţilor interesate de managementul controlului produselor alimentare

Definirea problemelor

1. Nivelul de înţelegere de către operatorii din businessul alimentar a riscurilor asociate siguranţei alimentelor nu este unul foarte înalt, în special printre operatorii mici şi mijlocii. De asemenea, operatorii din businessul alimentar, întreprinderile mici şi mijlocii nu cunosc procedurile şi cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească.

2. În conformitate cu prevederile cerinţelor generale de igienă a produselor alimentare, aprobate prin Legea nr.296/2017, Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor în colaborare cu asociaţiile de profil elaborează ghiduri naţionale de bune practici, care urmează a fi implementate de operatorii din businessul alimentar.

3. Întreprinderile mici şi mijlocii necesită sprijin din partea statului sub formă de subvenţii pentru infrastructură, implementarea calităţii, testare, activităţi promoţionale, marketing etc.

4. Gradul de conştientizare a consumatorilor şi a publicului larg privind siguranţa alimentelor nu este unul prea mare, iar o abordare axată pe sensibilizarea publicului în domeniul siguranţei alimentelor, de facto, nu există.

5. În prezent, nu există niciun sistem centralizat de colectare a subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman şi de nimicire a acestora. În timp ce întreprinderile mai mari pot gestiona de sine stătător aceste subproduse, cele mici şi mijlocii necesită sprijin din partea Guvernului.

Principalele măsuri şi intervenţii prioritare

1. Elaborarea unei regulament de comunicare a riscurilor, axată pe obiective, roluri, mecanisme de coordonare, mesaje şi ţinte.

2. Stabilirea unei proceduri exhaustive pentru operatorii din businessul alimentar, importatori şi exportatori, acoperind întreg spectrul de cerinţe normative, proceduri ce urmează să fie implementate de ei prin sistemul de “ghişeu unic”.

3. Identificarea domeniilor în care există necesitatea elaborării ghidurilor de bune practici (miere, ouă, fructe şi legume, nuci etc.), ulterior elaborarea acestora, inclusiv a unor ghiduri simplificate pentru întreprinderile mici şi mijlocii, în special în sectorul alimentaţiei publice, unde riscul ar putea fi mai mare, dat fiind numărul impunător al acestora.

4. Evaluarea necesităţilor de instruire pentru operatorii din businessul alimentar la toate etapele de producere, bazată pe evaluarea nevoilor prioritare în materie de regulamente GAP, GVP, GAHP, GMP şi HACCP, GI şi, în special, din businessul mic şi mijlociu. Sprijinul poate fi orientat spre infrastructură, implementarea iniţiativelor privind calitatea, procesul de testare, activităţile promoţionale, marketing etc.

5. Susţinerea operatorului din businessul alimentar în înţelegerea şi implementarea conceptului de trasabilitate.

6. Elaborarea/susţinerea creării standardelor şi schemelor de certificare acreditate pentru diverse sectoare, inclusiv a standardelor comerciale pentru calitatea fructelor şi legumelor proaspete, indicaţiile geografice, ghiduri de bune practici (GAP/GVP/GAHP).

7. Elaborarea cadrului normativ, a infrastructurii şi a procedurilor pentru gestionarea subproduselor de origine animală nedestinate consumului uman din industria alimentară, inclusiv colectarea şi nimicirea acestora.

8. Elaborarea şi implementarea campaniilor axate pe informarea consumatorilor de rînd, cu elaborarea şi implementarea unui program cu privire la campaniile de informare prin intermediul mass-mediei.

9. Încorporarea programelor de siguranţă a alimentelor în curriculumul educaţional privind siguranţa alimentelor, de la nivelul primar pînă la cel terţiar, în scopul familiarizării publicului, de la o vîrstă fragedă, cu domeniul siguranţei alimentelor.

[Pct.6 modificat prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]

Capitolul IV

ESTIMAREA IMPACTULUI ŞI COSTURILOR

Supravegherea implementării prezentei Strategii se află în responsabilitatea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului, care va servi în calitate de organ de coordonare, executare şi consultare. Responsabilitatea pentru implementarea prezentei Strategii o poartă autorităţile publice centrale indicate în dreptul fiecărei acţiuni.

Planul de acţiuni este principalul instrument de implementare a prezentei Strategii. Acesta formulează acţiunile practice întreprinse pentru fiecare obiectiv specific, termenele de realizare, instituţiile responsabile, costurile de implementare, indicatorii de progres şi procedurile de raportare şi evaluare, care vor fi principalul mecanism de monitorizare a implementării prezentei Strategii şi a impacturilor exercitate de ea.

Principalele impacturi preconizate ale prezentei Strategii sînt:

1) cadru legislativ şi normativ armonizat cu cerinţele UE şi internaţionale, generînd produse sigure şi un acces mai liber la pieţele externe;

2) coordonare sporită între autorităţile publice centrale, determinînd o eficienţă mai mare şi o povară administrativă mai mică pentru operatorii din businessul alimentar;

3) resurse pentru controlul produselor alimentare utilizate efectiv şi riscuri gestionate mai bine;

4) date pentru monitorizarea riscurilor şi a procesului decizional în domeniul siguranţei alimentelor utilizate mai eficient prin intermediul tehnologiilor informaţiei determinate;

5) proces decizional bazat de dovezi, argumentat ştiinţific;

6) responsabilitate primară pentru siguranţa alimentelor aparţine operatorilor din businessul alimentar, care cunosc mai bine cerinţele normative şi dispun de capacităţi sporite în gestionarea siguranţei alimentelor;

7) abordare preventivă, pe tot parcursul lanţului alimentar, a riscurilor din domeniul siguranţei alimentelor pusă în aplicare.

Multe dintre aceste activităţi vor fi realizate în limitele resurselor financiare alocate în bugetele anuale ale autorităţilor respective, care vor trebui să le planifice corespunzător. Totuşi, pentru unele activităţi majore (cele care implică, bunăoară, crearea infrastructurii, forţa de muncă suplimentară, achiziţii de echipament sau crearea sistemelor informaţionale), va fi necesară atragerea investiţiilor financiare externe. Acestea au fost indicate în dreptul fiecărei acţiuni din Plan.

Capitolul V

REZULTATELE SCONTATE ŞI INDICATORII DE PROGRES

În cadrul Planului de acţiuni pentru implementarea prezentei Strategii sînt formulate rezultatele scontate şi indicatorii de progres. Indicatorii de progres vor fi folosiţi pentru monitorizarea şi evaluarea eficacităţii măsurilor. Indicatorii au fost elaboraţi ţinînd cont de situaţia curentă în domeniul siguranţei alimentelor şi al controlului acesteia în Republica Moldova.

Indicatorii se referă la următoarele activităţi: elaborarea şi armonizarea legislaţiei; rezultatele evaluărilor, cu identificarea viitoarelor domenii prioritare; crearea infrastructurii; elaborarea proceselor, a procedurilor, a sistemelor şi strategiilor; asigurarea capacităţilor umane fortificate în aspect de programe de sensibilizare şi instruiri; coordonarea şi cooperarea consolidate.

Capitolul VI

MONITORIZAREA, EVALUAREA ŞI RAPORTAREA

Monitorizarea modului în care este implementată prezenta Strategie va fi efectuată de Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului în baza rapoartelor şi contribuţiilor colectate de la toate instituţiile implementatoare. Toate instituţiile implementatoare vor prezenta rapoarte semestriale în formatul acceptat de minister.

Evaluarea implementării prezentei Strategii va fi efectuată semestrial şi va include toate etapele de elaborare a programelor de intervenţii, durata implementării acestor programe, inclusiv restructurarea programului, după caz, şi finalizarea programelor.

Evaluarea va fi efectuată în baza progreselor şi indicatorilor de monitorizare stabiliţi pentru prezenta Strategie.

Metodologia de evaluare ce va fi aplicată include evaluări şi revizuiri, comentarii şi sugestii de la subiecţii implicaţi şi de la publicul larg.

Capitolul VII

ETAPELE IMPLEMENTĂRII ŞI TERMENELE-LIMITĂ

Pentru implementarea fiecărei măsuri din Planul de acţiuni au fost stabilite termene-limită. În continuare sînt prezentate, în linii generale, etapele de implementare pentru cele şase obiective specifice stipulate în prezenta Strategie.

În cadrul consolidării autorităţilor publice, a Strategiei şi a gestionării controlului în domeniul siguranţei alimentelor, se preconizează ca toate măsurile legate de optimizarea sistemelor informaţionale, elaborarea proceselor şi procedurilor şi de transferul activităţilor să fie finalizate în perioada 2018-2019, în timp ce alte activităţi continue (cum ar fi implementarea programelor de control al reziduurilor şi agenţilor patogeni, controalele la frontieră, programele de supraveghere a toxiinfecţiilor alimentare etc.) să fie realizate pe toată perioada de implementare a prezentei Strategii.

În contextul elaborării şi implementării procedurilor bazate pe riscuri, este de aşteptat că evaluarea statutului şi capacităţii sistemelor curente să fie principalul deziderat în primul an (2018), elaborarea programelor şi schemelor – în următorii doi ani (2019-2020), iar dezvoltarea infrastructurii să fie iniţiată în primul an şi continuată pe toată durata implementării prezentei Strategii, în funcţie de finanţarea disponibilă. Activităţi precum elaborarea sistemului naţional de alertă în domeniul siguranţei alimentelor, elaborarea sistemului de supraveghere a toxiinfecţiilor alimentare şi a platformei Sănătăţii Unice vor fi iniţiate la etapele timpurii de implementare a prezentei Strategii, însă se vor materializa pe toată durata ei, adică pînă în anul 2022.

Pentru elaborarea şi implementarea sistemului informaţional integrat “e-ANSAˮ (obiectivul 4), urmează ca modificările normative să fie operate între anii 2018 şi 2019, iar aspectele de instruire şi implementare să fie finalizate pînă în anii 2020-2021.

Managementul datelor şi informaţiilor, capacităţile de laborator şi sistemul de evaluare a riscurilor vor începe din anul 2018, însă vor continua pe toată durata de implementare a prezentei Strategii, deoarece acestea vor impune fortificarea pe o perioadă lungă de timp.

Referitor la fortificarea rolului şi responsabilităţilor autorităţilor publice implicate, procedurile şi schemele vor fi elaborate în primii doi ani, iar instruirile reprezintă un proces continuu, desfăşurat pe toată perioada de implementare a prezentei Strategii.

Deşi termenele de implementare au fost clar indicate, deficitul bugetar ar putea fi o barieră majoră. De aceea este extrem de important să ne axăm pe alinierea legislaţiei la cea a UE, cu accent pe activităţile de coordonare şi control bazat pe riscuri, pentru a evita dublarea şi a asigura valorificarea eficientă a resurselor. De asemenea, prioritare vor fi consolidarea operatorilor din businessul alimentar în ceea ce priveşte îndrumarea şi instruirea, dar şi, foarte important, crearea infrastructurii informaţionale.

Capitolul VIII

ROLURILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE PARTENERILOR

Principalele domenii de implementare a prezentei Strategii se află în competenţa următoarelor autorităţi:

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor – deţine responsabilitatea de bază pentru punerea în aplicare a prezentei Strategii, inclusiv coordonarea cu celelalte autorităţi;

Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului – responsabil de asigurarea elaborării şi implementării politicii de stat în domeniul siguranţei alimentelor şi de realizarea acţiunilor specifice după cum sînt indicate în Planul de acţiuni. Ca parte a politicii sale de subvenţionare, va oferi sprijin pentru operatorii din businessul alimentar în vederea sporirii accesului acestora pe pieţe, prin abordarea necesităţilor de modernizare a infrastructurii şi respectarea cerinţelor internaţionale de certificare;

Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale – autoritatea responsabilă de implementarea măsurilor aflate în competenţa sa, de fortificarea cooperării cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor în temeiul Acordului de colaborare semnat şi de transfer al activităţilor aferente controlului lanţului alimentar;

Ministerul Economiei şi Infrastructurii – are rolul de a asigura elaborarea şi punerea în aplicare a cadrului legal în domeniile sale de competenţă, fiind responsabil, de asemenea, de asigurarea coordonării cu Organizaţia Mondială a Comerţului.

Institutul de Standardizare din Moldova – responsabil de adoptarea standardelor europene (EN) şi internaţionale (ISO) din domeniul alimentar, cum ar fi metodele de încercări, de eşantionare etc.

Centrul Naţional de Acreditare (MOLDAC) – responsabil de obţinerea calităţii de membru al Acordului de Recunoaştere Multilaterală cu Cooperarea Europeană pentru Acreditare, pentru a putea asigura acreditarea UE/internaţională a laboratoarelor din ţară.

Serviciul Vamal – responsabil de acordarea suportului necesar la implementarea noilor proceduri de control bazate pe analiza criteriilor de risc la posturile de control la frontieră şi va contribui la implementarea Acordului de cooperare cu Agenţia;

Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei – răspunzătoare de transferul corespunzător şi prompt către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor al tuturor activităţilor de control din sectorul alimentar, în temeiul modificărilor operate la Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător;

Centrul Informaţional Agricol – responsabil de implementarea Programului strategic “e-Agricultură”, care include elaborarea sistemelor informaţionale cu referinţă la activităţile Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, precum:

- Registrul farmaciilor veterinare şi al depozitelor medicamentelor de uz veterinar;

- Registrul unităţilor din lanţul alimentar;

- Registrul animalelor de companie;

- Sistemul informaţional “Alerta rapidă pentru produsele alimentare şi furaje”;

- Registrul unităţilor din lanţul furajer;

- Sistemul informaţional automatizat “Etichetarea produselor agricole (cărnii)”;

- Registrul fitosanitar de stat.

De asemenea, va fi răspunzător de administrarea în continuare a sistemelor informaţionale existente: Registrul de stat al animalelor (SIA RSA), Sistemul de management al măsurilor strategice sanitar-veterinare (MMSV), Sistemul informatic “Managementul eliberării certificatelor”, de implementarea Sistemului de management al informaţiei de laborator (LIMS) la toate laboratoarele vizate, precum şi de asigurarea interacţiunii resurselor informaţionale naţionale cu sistemele informaţionale ale comunităţii europene şi internaţionale: TRACES, RASFF, INFOSAN;

Academia de Ştiinţe a Moldovei – responsabilă de identificarea capacităţilor curente de evaluare a riscurilor din ţară şi de crearea unui sistem de evaluare a riscurilor pe baza nevoilor formulate de managerii riscurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare şi a controalelor din sfera alimentară. De asemenea, Academia va oferi consultanţă ştiinţifică pentru managerii riscurilor. În plus, va fi responsabilă de elaborarea procedurilor de evaluare a riscurilor, de organizarea instruirilor pentru evaluatorii riscurilor şi, în cele din urmă, de crearea unui centru de evaluare a riscurilor cu drepturi depline în acest domeniu.

Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării – responsabil de susţinerea ideii de a include programele din domeniul siguranţei alimentelor în curriculumul educaţional de la nivel primar pînă la cel terţiar;

Ministerul Finanţelor – responsabil de planificarea şi alocarea anuală a resurselor bugetare pentru asigurarea funcţionării eficiente a sistemului naţional de gestionare a siguranţei alimentelor, cu examinarea corespunzătoare a nevoilor majore de infrastructură în domeniul dat;

Operatorii din businessul alimentar au responsabilitatea primară pentru implementarea legislaţiei din domeniu şi pentru respectarea standardelor. Aceştia asigură participarea la instruiri şi realizarea cerinţelor de siguranţă a alimentelor (inclusiv trasabilitatea) în domeniul respectiv de implementare a lanţului alimentar. Operatorii din businessul alimentar orientaţi spre export vor trebui să se conformeze exigenţelor de calitate de pe pieţele externe, să conlucreze cu Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, contribuind la actualizarea, cunoştinţelor angajaţilor în materie de tehnologii noi, cerinţe de siguranţă şi specificaţii tehnice. Operatorii din businessul alimentar vor mai fi implicaţi în: elaborarea fişelor de evaluare, evaluarea regulilor şi proceselor de control, prezentarea comentariilor după ce au beneficiat de anumite servicii prestate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor; primirea inspecţiilor; beneficierea de consultaţii din partea angajaţilor Agenţiei.

Capitolul IX

COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ

Cooperarea internaţională este considerată o forţă motrice în eficientizarea şi modernizarea sistemului naţional de management în domeniul siguranţei alimentelor conform cerinţelor de existenţă şi de desfăşurare a activităţii într-un mediu global extrem de dinamic. În acest context, astăzi, din partea Republicii Moldova există o mare cerere şi apreciere a sprijinului oferit de partenerii de dezvoltare pentru acoperirea nevoilor legate de cunoştinţe şi investiţii/infrastructură, în special pornind de la deficitul alocaţiilor bugetare publice.

Actuala cooperare internaţională în domeniul siguranţei alimentelor este una robustă şi dinamică. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor beneficiază de sprijin tehnic din partea diverşilor parteneri internaţionali şi bilaterali (UE, BM, FAO, IFC, GIZ ş.a.), suplinit prin suport investiţional, în particular, de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană. Asistenţa tehnică este esenţială în abordarea lacunelor de cunoştinţe şi capacităţi cu privire la adoptarea şi implementarea cerinţelor UE/internaţionale în domeniul calităţii şi siguranţei alimentelor, corelată puternic cu sporirea accesului pe piaţă pentru operatorii din businessul alimentar. Nevoile de dezvoltare a infrastructurii, deopotrivă pentru sectorul public şi cel privat, sînt importante pentru modernizare şi trebuie urmărite în mod proactiv în cadrul programelor şi acordurilor de cooperare internaţionale. De asemenea, acordarea unei sporite atenţii încheierii acordurilor de recunoaştere mutuală între ţările din regiune şi din afara regiunii ar avea un impact benefic asupra creşterii accesului pe piaţă al sectorului privat.

Anexa nr.1

la Strategia în domeniul

siguranţei alimentelor pentru

Republica Moldova 2018-2022

PLAN DE ACŢIUNI PRIVIND IMPLEMENTAREA

STRATEGIEI ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

PENTRU ANII 2018– 2022

[Anexa nr.1 modificată prin Hot.Guv. nr.956 din 03.10.2018, în vigoare 02.11.2018]