747/03.10.2011 Hotărîre cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

H O T Ă R Î R E

cu privire la aprobarea Strategiei în domeniul siguranţei

alimentelor pentru anii 2011-2015

nr. 747  din  03.10.2011

 (în vigoare 14.10.2011) 

Monitorul Oficial nr.170-175 art.828 din 14.10.2011

* * *

Abrogat: 19.01.2018

Hotărîrea Guvernului nr.1150 din 20.12.2017

Guvernul HOTĂRĂŞTE:

1. Se aprobă Strategia în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015 (se anexează).

2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

Aprobată

prin Hotărîrea Guvernului

nr.747 din 3 octombrie 2011

STRATEGIE

în domeniul siguranţei alimentelor pentru anii 2011-2015

Notă: În tot textul Strategiei cuvintele “Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Produselor de Origine Animală”, la orice formă gramaticală, se substituie prin cuvintele “Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor”, iar cuvintele “direcţiilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa produselor de origine animală raionale şi municipale” se substituie prin cuvintele “subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor” conform Hot.Guv. nr.51 din 16.01.2013, în vigoare 22.01.2013

I. INTRODUCERE

Prezenta Strategie este elaborată în conformitate cu prevederile Hotărîrii Guvernului nr.1125 din 14 decembrie 2010 “Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni al Republicii Moldova privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană” şi cuprinde în anexă un plan de acţiuni de implementare a principalelor recomandări ale CE în calitate de condiţii pentru începerea negocierilor cu privire la crearea acestei zone.

Obiectivul general al Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor este atingerea celui mai înalt grad de protecţie a sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte inofensivitatea alimentelor.

Principiul de bază al politicii privind siguranţa alimentelor este aplicarea unei abordări integrate, de tipul “de la furcă la furculiţă”, care să includă toate sectoarele lanţului alimentar, inclusiv producţia de furaje, sănătatea plantelor şi animalelor, bunăstarea animalelor, producţia primară, procesarea alimentelor, depozitarea, transportul, comercializarea, precum şi importul şi exportul acestora.

Această abordare cuprinzătoare şi integrată, în cadrul căreia responsabilităţile operatorilor din sectorul produselor alimentare şi al furajelor, precum şi cele ale autorităţilor competente sînt clar definite şi reprezintă o politică alimentară coerentă, eficientă şi dinamică.

Prin respectarea tuturor principiilor din domeniul siguranţei alimentelor pe întregul lanţ alimentar “de la furcă la furculiţă”, operatorii din domeniul alimentar care intervin în producerea, procesarea, depozitarea, transportul, distribuţia şi comercializarea produselor alimentare garantează că acestea sînt sigure pentru consumatorul final şi nu prezintă risc pentru sănătatea consumatorilor.

Conceptul de siguranţă alimentară, aşa cum este definit în prevederile Regulamentului Parlamentului European nr.178/2002 privind siguranţa alimentelor, include toate categoriile de alimente destinate omului şi animalelor.

Siguranţa produselor alimentare şi protecţia intereselor consumatorilor reprezintă preocupări din ce în ce mai actuale pentru populaţie, organizaţii necomerciale, asociaţii profesionale, parteneri comerciali internaţionali şi organizaţii comerciale. Este necesar să se ia măsuri pentru o implementare deschisă şi transparentă a legislaţiei alimentare pentru asigurarea încrederii consumatorilor şi a partenerilor comerciali, inclusiv prin măsurile luate de autorităţile publice pentru informarea populaţiei cu privire la cazurile în care există motive rezonabile să se suspecteze că un produs alimentar prezintă un risc pentru sănătate.

Globalizarea lanţului alimentar determină apariţia constantă de noi provocări şi riscuri pentru sănătatea şi interesele consumatorilor. În acest context, va fi necesară elaborarea unui cadru legislativ cuprinzător cu privire la siguranţa alimentelor, care va fi în permanenţă actualizat şi adaptat în funcţie de noile evoluţii.

În prezent, la nivel global se realizează tranzacţii comerciale majore cu produse alimentare şi hrană pentru animale şi, în acest context, au fost încheiate acorduri comerciale internaţionale, contribuind la implementarea standardelor internaţionale care stau la baza legislaţiei alimentare şi care sprijină principiile comerţului liber cu hrană sigură pentru animale şi produse alimentare sigure şi sănătoase, în mod nediscriminatoriu, respectînd practicile comerciale corecte şi etice.

Astfel, consumatorii din Republica Moldova se vor bucura de protecţie, ca urmare a facilitării accesului producătorilor moldoveni la pieţe de valoare înaltă şi a respectării obligaţiilor de comerţ internaţional, inclusiv SPS (măsuri sanitare şi fitosanitare) şi TBT (bariere tehnice în calea comerţului).

1.1. Producţia globală agricolă în Republica Moldova

Producţia globală agricolă în gospodăriile de toate categoriile (întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) şi gospodăriile populaţiei) în anul 2010, conform estimărilor preliminare, a constituit în preţuri curente 19715 mil.lei, marcînd o creştere cu 7,9% (în preţuri comparabile) faţă de anul 2009.

Majorarea producţiei globale agricole a fost determinată de creşterea atît a producţiei animaliere cu 13,6%, cît şi a producţiei vegetale cu 5,2% faţă de anul precedent.

Analiza impactului diferitor tipuri de producţie asupra ritmului de creştere a volumului fizic al producţiei agricole în anul 2010 faţă de anul 2009 arată că influenţa pozitivă mai semnificativă a avut-o creşterea producţiei de vite şi păsări (în masă vie) (cu 21,4%), cereale şi leguminoase boabe (cu 10,8%), floarea soarelui (cu 34,1%), sfeclă de zahăr (de 2,4 ori), legume (cu 11,3%), ceea ce a generat majorarea producţiei globale agricole, corespunzător, cu 3,6%, cu 2,0%, cu 2,0%, cu 1,4% şi cu 0,7%.

În anul 2010 ponderea producţiei vegetale în totalul producţiei agricole a constituit 66% (în anul 2009 – 68%), din care de cereale şi leguminoase, boabe – 18,9% (18,4%), culturi tehnice – 12,8% (9,6%), cartofi, legume şi bostănoase – 13,0% (12,9%), fructe şi pomuşoare – 3,9% (4,0%), struguri – 12,1% (18,7%). Producţiei animale i-a revenit 34% (în anul 2009 – 32%), din care de vite şi păsări – 18,8% (16,7%), lapte – 10,1% (10,7%), ouă – 3,9% (3,8%).

1.2. Fitotehnia

Creşterea producţiei vegetale în anul 2010 faţă de anul precedent a fost generată atît de majorarea suprafeţelor însămînţate, cît şi de creşterea recoltei medii a principalelor culturi agricole. Astfel, producţia medie la un hectar a sfeclei de zahăr s-a majorat cu 84%, soiei – cu 70%, porumbului – cu 22%, florii soarelui – cu 20%, grîului – cu 9%, legumelor – cu 4%.

În anul 2010, ca şi în anii precedenţi, întreprinderilor agricole le revine partea principală la producţia de rapiţă – 93%, sfeclă de zahăr – 86%, tutun – 82%, soia – 77%, floarea soarelui – 69%, cereale şi leguminoase pentru boabe (exclusiv porumb) – 68%. Totodată, în gospodăriile populaţiei sînt concentrate 73% din producţia de legume, 66% – de cartofi, 48% – de struguri şi 44% – de porumb, iar în gospodăriile ţărăneşti (de fermier) 68% – de culturi bostănoase, circa 50% – de culturi furajere şi 40% – de porumb.

Analiza recoltei medii la un hectar a principalelor culturi agricole în întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) în profil teritorial demonstrează că cea mai înaltă recoltă medie faţă de cea pe ţară la majoritatea culturilor a fost înregistrată în gospodăriile regiunii de dezvoltare Nord, şi anume: de cereale şi leguminoase pentru boabe (cu excepţia porumbului) – cu 18,5%, de grîu – cu 15,0%, de porumb pentru boabe – cu 13,8%, de floarea soarelui – cu 9,2%, de soia – cu 1,6%, de fructe şi pomuşoare – cu 20,9%.

Totodată, cea mai înaltă roadă medie la un hectar de legume de cîmp (cu 22,7%) a fost înregistrată în regiunea de dezvoltare Sud, de struguri (cu 16,7%) şi de cartofi (cu 18,3%) – în municipiul Chişinău, de tutun (cu 12,7%) – în UTA Găgăuzia, iar de sfeclă de zahăr (cu 2,4%) – în regiunea de dezvoltare Centru.

Sub recolta anului 2010 în întreprinderile agricole şi gospodăriile ţărăneşti (de fermier) la un hectar de semănături au fost introduse cîte 24,5 kg de îngrăşăminte chimice, recalculate la 100% substanţe nutritive, faţă de 21,3 kg în anul 2009 (sau cu 15% mai mult). Totodată, s-a mărit şi suprafaţă îngrăşată cu 7% faţă de anul precedent. Introducerea îngrăşămintelor naturale la 1 hectar a constituit 0,02 tone, faţă de 0,01 tone la hectar în anul 2009.

1.3. Zootehnia

În anul 2010, în comparaţie cu anul precedent, în gospodăriile de toate categoriile producţia de creştere a vitelor şi păsărilor s-a majorat cu 20,2%, de ouă – cu 13,2%, de lapte de toate tipurile – cu 1,9%.

Situaţia în sectorul zootehnic a fost determinată preponderent de situaţia în gospodăriile populaţiei, în care este concentrată cea mai mare parte a producţiei animale (producţia laptelui – 97,5%, creşterea vitelor şi păsărilor – 73,5%, ouălor – 61,9%). La 1 ianuarie 2011 ponderea şeptelului de vite în această categorie de gospodării a constituit: la bovine – 94,7% din numărul total de animale (din care vaci – 97,1%), la porcine – 71,1%, la ovine şi caprine – 97,6%.

Conform situaţiei la 1 ianuarie 2011, faţă de 1 ianuarie 2010, în gospodăriile de toate categoriile a avut loc micşorarea efectivului de animale pe toate tipurile (cu excepţia efectivului de porcine).

Majorarea esenţială a producţiei (creşterii) vitelor şi păsărilor (în special porcinelor – cu 35%, păsărilor – cu 16%) a fost generată atît de creşterea efectivului mediu anual, cît şi a productivităţii lor. Creşterea producţiei de lapte de toate felurile a avut loc în exclusivitate datorită majorării producţiei în gospodăriile populaţiei cu 2,2%, producţia de lapte în întreprinderile agricole fiind în descreştere cu 8,0%.

1.4. Indicatorii industriei prelucrătoare

Situaţia din sectorul industrial al economiei este determinată preponderent de activitatea întreprinderilor din industria prelucrătoare, cărora, în anul 2010, le-au revenit 85,3% din valoarea totală a producţiei. Nivelul producţiei realizate de aceste întreprinderi a crescut cu 8,0% faţă de anul 2009, determinînd creşterea producţiei industriale în ansamblu cu 6,8%. Industriei alimentare şi a băuturilor îi revin 40,2% din valoarea producţiei industriale în ansamblu şi 47,1% din valoarea producţiei industriei prelucrătoare. Întreprinderile din această ramură au obţinut în anul 2010 un volum de producţie cu 8,8% mai mare decît în anul 2009, determinînd astfel majorarea producţiei pe total industrie cu 3,5%.

II. DESCRIEREA SITUAŢIEI CURENTE ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

DE ORIGINE ANIMALĂ ŞI NONANIMALĂ, CALITATEA NUTREŢURILOR

2.1. Evaluarea operatorilor din domeniul alimentar şi de producere a nutreţurilor

Majoritatea operatorilor din domeniul alimentar şi de producere a nutreţurilor nu sînt conştienţi de faptul că lor le revine responsabilitatea primară pentru producerea unor alimente sigure pentru sănătatea consumatorilor şi nu înţeleg că autoritatea pentru siguranţa alimentelor/nutreţurilor este cea care verifică activitatea acestora, în baza unui plan naţional unic de inspecţie şi control.

Exista o tendinţă de separare între operatorii din domeniul alimentar şi de producere a nutreţurilor în mai multe categorii, avînd în vedere gradul de îndeplinire a prevederilor legislaţiei privind regulile generale de igienă în domeniul alimentelor:

a) operatori care îndeplinesc condiţiile de igienă şi sînt conformi legislaţiei;

b) operatori care nu îndeplinesc condiţiile de igienă, dar care au potenţial de modernizare şi restructurare;

c) operatori care nu îndeplinesc condiţiile de igienă şi care nu au potenţial de modernizare şi restructurare;

d) operatori care îşi desfăşoară activitatea în mod tradiţional, pe baza unor reţete şi metode tradiţionale şi ale căror produse se comercializează în pieţe şi tîrguri.

Pe parcursul alinierii la cerinţele noi de siguranţă alimentară, operatorii din domeniul alimentar şi de producere a nutreţurilor se vor confrunta cu mai multe provocări, şi anume:

a) lipsa mijloacelor financiare pentru modernizarea întreprinderilor;

b) lipsa personalului calificat;

c) lipsa motivării pentru schimbări majore etc.

Toţi operatorii din domeniul alimentar şi de producere a nutreţurilor trebuie să fie supuşi controalelor şi verificărilor periodice din partea autorităţii pentru siguranţa alimentelor/nutreţurilor, în vederea verificării modului de îndeplinire a prevederilor legislaţiei în vigoare.

2.2. Cadrul legislativ actual al Republicii Moldova

În prezent, în Republica Moldova nu există un cadru legislativ unic, care să reglementeze toate aspectele importante ale domeniului siguranţei alimentelor şi calităţii nutreţurilor, precum şi care să ţină cont de progresele înregistrate de Republica Moldova în toate sectoarele de activitate reprezentative.

Astfel, legislaţia de bază pentru garantarea siguranţei alimentelor şi calităţii nutreţurilor este reprezentată de mai multe acte normative elaborate de instituţii guvernamentale separate, avînd un caracter neunitar şi fragmentat, care nu poate să constituie un fundament pentru atingerea obiectivului principal – stabilirea şi dezvoltarea unui sistem unic privind siguranţa alimentelor.

Reglementarea politicii din domeniul siguranţei alimentelor trebuie să aibă la bază o lege elaborată în conformitate cu prevederile Regulamentului CEE nr.178/2002, în care să fie reglementate în mod clar atribuţiile autorităţii competente şi cele ale operatorilor din domeniul alimentar referitor la siguranţa alimentelor şi calităţile nutreţurilor, pentru a elimina orice suprapunere a domeniilor de competenţă, stabilite prin acte normative cu un caracter fragmentar şi neuniform.

2.3. Autorităţile competente implicate

În prezent, în Republica Moldova există mai multe instituţii guvernamentale implicate în procesul de elaborare şi implementare a reglementărilor din domeniul siguranţei alimentelor. Prin urmare, orice instituţie guvernamentală are posibilitatea să îşi stabilească prin legislaţie o strategie separată privind siguranţa alimentelor pe domeniul de activitate propriu, ceea ce contrazice conceptul unei strategii sectoriale unificate.

Majoritatea sistemelor de control din Republica Moldova au o structură fragmentată, reprezentată de structuri administrative separate, care sînt responsabile pentru controlul diferitelor etape din lanţul de produse alimentare şi furaje.

Atribuţiile şi responsabilităţile comune ale mai multor ministere şi agenţii în domeniul siguranţei alimentelor determină în teren suprapunerea controalelor şi verificărilor în acest domeniu, provoacă nemulţumirea operatorilor şi ineficienţă.

În domeniul siguranţei alimentelor sînt implicate următoarele autorităţi:

a) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;

b) direcţiile de politici veterinare şi fitosanitare din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare;

c) Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer;

d) Ministerul Sănătăţii şi instituţiile din cadrul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice;

e) Inspectoratul pentru Protecţia Consumatorului din cadrul Ministerului Economiei.

2.4. Identificarea, sănătatea şi bunăstarea animalelor

Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor este responsabilă de organizarea activităţilor sanitar-veterinare pe întreg teritoriul ţării, potrivit unei concepţii unificate, prin asigurarea sănătăţii animalelor, sănătăţii publice veterinare, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi siguranţei produselor de origine animală.

Supravegherea sanitar-veterinară a sănătăţii animalelor este realizată prin intermediul medicilor veterinari de liberă practică, care îşi desfăşoară activitatea în 653 de ferme la nivel naţional, după cum urmează:

125 ferme de bovine;

106 ferme de ovine;

26 ferme de caprine;

345 ferme de porcine;

41 ferme avicole.

Referitor la numărul de animale din Republica Moldova, conform datelor prezentate de ÎS “Registrul Animalelor”, atît la nivelul fermelor autorizate, cît şi la nivelul gospodăriilor populaţiei există un efectiv de:

260088 capete bovine;

674962 capete ovine;

62062 capete caprine;

511786 capete porcine;

48312 capete cabaline;

14496,87 mii capete păsări;

57240 familii de albine.

Activitatea de laborator se desfăşoară în 33 de laboratoare aflate în cadrul subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Există un laborator naţional de referinţă pentru sănătatea animală.

Monitorizarea bolilor epizootice se efectuează în conformitate cu Programul acţiunilor de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om şi siguranţa alimentelor şi protecţia mediului, aprobat anual prin ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

Programul acţiunilor de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale stabileşte numărul testelor, vaccinărilor şi altor masuri antiepizootice, care se implementează în funcţie de situaţia epidemiologică din ţară. Situaţia epizootologică este considerată favorabilă. În perioada dintre anul 1998 şi pînă în prezent, conform datelor Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor, în ţară a fost înregistrat un caz de apariţie a bolilor notifiabile din fosta Listă A a OIE (pesta porcină clasică – anul 2002/08). În 2008, Republica Moldova a obţinut statut de “ţară liberă de febra aftoasă”. Republica Moldova este membră a Oficiului Internaţional de Epizootii din anul 1994.

Circa 250 de medici veterinari oficiali şi aproximativ 1500 medici veterinari de liberă practică îşi desfăşoară activitatea în domeniul sănătăţii şi bunăstării animalelor la nivel central, regional şi local.

Medicii veterinari oficiali supraveghează aplicarea şi respectarea măsurilor generale de profilaxie, precum şi a celor specifice antiepizootice în cazul apariţiei bolilor transmisibile la animale, la producerea, circulaţia şi comercializarea produselor farmaceutice, medicamentelor şi altor produse de uz veterinar. Medicii veterinari oficiali sînt împuterniciţi să sancţioneze şi să interzică activitatea unităţilor care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi valorifică furaje medicamentate şi produse de uz veterinar.

Medicii veterinari de liberă practică efectuează supravegherea efectivelor de animale, acţiunile de profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi de protecţie mediului, precum şi identificarea animalelor în ferme.

Conform pct.30 al Planului de Acţiuni UE – Republica Moldova (în vigoare din 22 februarie 2005), Republica Moldova s-a obligat să lanseze un sistem de identificare şi trasabilitate a animalelor şi să îndeplinească cerinţele Uniunii Europene privind sănătatea animalelor şi industria de prelucrare a produselor de origine animală.

Proiectul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor a demarat în octombrie 2007 odată cu implementarea Sistemul informaţional automatizat pentru identificarea şi trasabilitatea animalelor, precum şi a tuturor exploataţiilor şi abatoarelor. Este de menţionat că competenţele Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor nu acoperă tot lanţul alimentar, rămînînd în afară compartimentele de păstrare a materiei prime (frigidere) şi întreprinderile de prelucrare.

Planul de acţiuni privind modificarea Sistemului de Identificare şi Trasabilitate a Animalelor (SITA) şi implementarea noului sistem de management al supravegherii sanitar-veterinare, precum şi Planul general 2011-2013 privind modificarea şi adaptarea SITA în scopul implementării noilor sisteme al managementului supravegherii sanitar-veterinare prevăd accesul celor mai mari agenţi economici pentru reproducerea şi manipularea animalelor la SITA, cu scopul de a facilita implementarea principiului trasabilităţii la întreprinderile menţionate, ca potenţiali participanţi ai zonei libere de comerţ, de a reduce formalităţile birocratice şi de a asigura principiul trasabilităţii animalelor vii.

A fost elaborat şi implementat SIA SARBTA (Sistemul de Alertă Rapidă a Bolilor Transmisibile la Animale).

Totodată, au fost prezentate Ministerului Justiţiei propuneri pentru completarea şi modificarea Codului contravenţional cu privire la încălcarea prevederilor referitoare la asigurarea principiului trasabilităţii animalelor vii.

Cu suportul FAO a fost iniţiat un proiect-pilot de elaborare a modulului informaţional SIA MSSV (Managementul Supravegherii Sanitar-Veterinare), care este în derulare.

La capitolul bunăstării animalelor, a fost aprobată Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor de fermă nr.1275 din 17 noiembrie 2008, care este armonizată cu prevederile Directivei Consiliului Europei 98/58/CE din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă.

2.5. Sănătatea publică şi mediul

Trebuie menţionat că, anual, aproximativ 2/3 din evenimentele de sănătate, precum toxiinfecţiile alimentare, sînt cauzate de consumul produselor alimentare, preponderent de origine animală, contaminate la diferite etape. Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice este responsabil de identificarea pericolelor pentru sănătatea publică, evaluarea şi monitorizarea riscurilor, gestionarea eficientă şi comunicarea riscului, în scopul neadmiterii răspîndirii bolilor infecţioase şi diminuării consecinţelor urgenţelor de sănătate publică.

Reţeaua existentă de laboratoare a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice asigură controlul produselor alimentare. În perioada 2007-2009 reţeaua de laboratoare a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice a izolat şi a identificat 3307 tulpini de salmonele. În conformitate cu prevederile Legii nr.10 din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, Ministerul Sănătăţii este abilitat cu funcţii de reglementare privind supravegherea de stat a sănătăţii publice. Ministerul Sănătăţii deţine funcţii strict reglementate în domeniile:

a) expertizei, înregistrării/notificării şi supravegherii pe piaţă a suplimentelor alimentare, produselor alimentare noi, produselor alimentare fortificate, apei minerale şi medicinale, apei potabile din reţea şi îmbuteliate, menţiunilor nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare, materialelor care vin în contact cu produsele alimentare, produselor biodistructive; aditivilor alimentari, aromelor alimentare, enzimelor alimentare, produselor alimentare modificate genetic, produselor cu destinaţie nutriţională specială (formulele de început şi formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari şi copii mici, pentru sportivi, cu destinaţie medicală specială (alimentaţie prin sondă), pentru dieta cu restricţii în energie, pentru persoane cu tulburări ale metabolismului etc.);

b) avizării sanitare a proiectelor de reglementări tehnice şi standarde pentru produsele alimentare şi produsele alimentare de origine nonanimală cu impact asupra sănătăţii populaţiei;

c) controlului respectării Regulilor de igienă a produselor alimentare, a igienei personale, a stării de sănătate şi a nivelului de cunoştinţe ale personalului privind normele de igienă în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală sau prestează servicii de alimentaţie publică;

d) supravegherii respectării condiţiilor sanitare de funcţionare la obiectivele care produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală, la unităţile de comerţ alimentar şi alimentaţie publică, autorizării sanitare a obiectivelor cu profil alimentar.

Majoritatea ţărilor solicită ca alimentele prelucrate să fie preparate cu apă de calitate. În Moldova există preocuparea privind mediul, şi anume privind contaminarea orizonturilor acvifere. Multe întreprinderi de prelucrare a produselor alimentare din Moldova utilizează apă extrasă prin fîntîni din orizonturile acvifere adînci pentru a evita problemele cu apa de suprafaţă, însă calitatea apei subterane în Moldova este substanţial influenţată de condiţiile geochimice, inclusiv zonele naturale cu un nivel înalt de fluorură, stronţiu şi seleniu. Aşadar, apa din fîntîni trebuie tratată de majoritatea întreprinderilor de prelucrare pentru a asigura apa potabilă necesară pentru prelucrarea produselor alimentare şi pentru personal.

2.6. Situaţia actuală în domeniul siguranţei produselor de origine animală

Conform datelor furnizate de Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, sectorul produselor de origine animală este reprezentat de:

100 abatoare cu capacităţi diferite;

108 unităţi de procesare a produselor din carne;

134 depozite frigorifice;

29 unităţi de procesare a peştelui şi a produselor pescăreşti;

23 unităţi de procesare a laptelui şi a produselor lactate;

8 unităţi de procesare a mierii.

Pentru efectuarea operaţiunilor de export sînt autorizate 169 de unităţi. Există aproximativ 11000 de unităţi de vînzare cu amănuntul a produselor de origine animală, care sînt supuse controlului sanitar-veterinar.

În cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor activează Direcţia pentru siguranţa produselor de origine animală, care este responsabilă pentru supravegherea şi controlul siguranţei produselor de origine animală, începînd cu producerea materiilor prime şi termînînd cu distribuirea acestora către consumatorul final.

Direcţia respectivă este divizată în două secţii:

a) Secţia supravegherea producerii produselor de origine animală;

b) Secţia supravegherea, distribuţia şi comerţul cu produse de origine animală.

În prezent, în domeniul siguranţei produselor de origine animală îşi desfăşoară activitatea 250 de medici veterinari oficiali de la nivel central şi regional.

La nivel teritorial, supravegherea şi controlul privind siguranţa alimentelor este efectuată de către medicii veterinari oficiali din cadrul subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.

În scopul asigurării siguranţei alimentare, medicii veterinari oficiali desfăşoară activităţi de inspecţie şi control în toate unităţile din domeniul industriei alimentare, pentru a verifica dacă prevederile legislaţiei în vigoare, ordinele şi instrucţiunile emise de Agenţie sînt aplicate şi respectate pe întreg teritoriul ţării de către unităţile care recepţionează, produc, prelucrează, depozitează, transportă şi valorifică produse de origine animală, inclusiv monitorizează respectarea legilor, ordinelor şi instrucţiunilor aplicate şi emise de Agenţie, ministere şi subdiviziuni specializate şi iau decizii asupra măsurilor adecvate, care urmează să fie întreprinse.

În acest context, medicii veterinari oficiali cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniul igienei şi sănătăţii veterinare efectuează supravegherea sanitar-veterinară şi controlul oficial în peste 400 de unităţi de procesare ale industriei alimentare.

De asemenea, se realizează supravegherea şi controlul oficial în toate unităţile de alimentaţie publică, care comercializează produse de origine animală.

Medicii veterinari oficiali efectuează controlul oficial prin inspecţie, verificare şi recoltare de probe pentru a determina conformitatea acestora.

Unităţile care sînt aprobate pentru efectuarea operaţiunilor de export/import sînt auditate în fiecare an pentru a verifica conformitatea cu legislaţia ţării exportatoare/naţionale în vederea reînnoirii autorizaţiei de export/import.

2.7. Situaţia actuală privind produsele de origine nonanimală. Furajele şi materialele furajere

Supravegherea şi controlul circuitului produselor de origine nonanimală sînt de competenţa Ministerului Sănătăţii şi se răsfrîng asupra următoarelor domenii:

a) monitorizarea calităţii fizico-chimice, bacteriologice şi nutriţionale a principalelor grupe de produse alimentare de origine nonanimală cu impact asupra sănătăţii publice;

b) verificarea respectării condiţiilor sanitare de funcţionare a obiectivelor înregistrate care produc produse alimentare de origine nonanimală supuse controlului sanitar de stat;

c) controlul respectării regulilor de igienă şi a cerinţelor privind siguranţa produselor alimentare în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală;

d) controlul implementării HACCP în unităţile ce produc, prelucrează, depozitează, transportă şi comercializează produse alimentare de origine nonanimală;

e) verificarea conformităţii ghidurilor de bune practici în domeniul siguranţei produselor alimentare cu regulile de igienă a produselor alimentare de origine nonanimală şi a cu principiile HACCP;

f) controlul, prin examene de laborator, al parametrilor fizico-chimici, microbiologici, al reziduurilor de pesticide şi al contaminanţilor din produsele alimentare de origine nonanimală;

g) coordonarea activităţilor privind evaluarea şi comunicarea riscului din punctul de vedere al siguranţei produselor alimentare de origine nonanimală pe întregul lanţ tehnologic;

h) dirijarea sistemului rapid de alertă în domeniul siguranţei alimentelor de origine nonanimală;

i) implementarea şi controlul trasabilităţii produselor alimentare de origine nonanimală pe întregul lanţ alimentar;

j) controlul privind respectarea programelor de restructurare şi modernizare, în vederea alinierii la cerinţele Uniunii Europene, în unităţile de procesare a produselor alimentare de origine nonanimală;

k) supravegherea şi controlul etichetării produselor alimentare pe lanţul producător-consumator, în conformitate cu caracteristicile declarate sau cu normele impuse de legislaţie;

l) controlul conformităţii în cazul produselor alimentare de import, cu excepţia celor de origine animală.

S-au înregistrat progrese în domeniul conformării regulilor cu privire la furaje şi materiale furajere la cerinţele UE. Cadrul normativ este reprezentat de Norma sanitar-veterinară privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.1405 din 10 decembrie 2008, care stabileşte cerinţele generale faţă de operatorii din sectorul dat, şi anume:

a) responsabilitatea pentru producerea, transformarea, conservarea, transportarea şi distribuirea nutreţurilor, a materiilor prime şi a ingredientelor de nutreţuri sigure şi adecvate le revine tuturor participanţilor lanţului de alimentaţie a animalelor, inclusiv fermierilor, producătorilor de materii prime şi ingrediente pentru nutreţuri, producătorilor de nutreţuri combinate, conducătorilor de camioane etc.;

b) fiecare participant la lanţul de alimentaţie a animalelor poartă răspundere pentru toate activităţile care se referă la supravegherea şi controlul acestora, inclusiv pentru respectarea exigenţelor prevăzute de legislaţie;

c) nutreţurile care sînt plasate pe piaţă sau se preconizează plasarea lor pe piaţă sînt etichetate si/sau identificate pentru facilitarea trasabilităţii, prin documentaţie sau informaţii adecvate;

d) dacă nutreţurile nu sînt conforme legislaţiei privind nutreţurile si/sau nu prezintă siguranţă, ele nu se plasează pe piaţă şi nu se administrează nici unui animal de la care se obţin produse alimentare.

Se consideră că utilizarea nutreţurilor nu prezintă siguranţă în cazul în care produsele alimentare obţinute de la animale devin un factor de risc pentru consumul uman.

Producătorii şi toţi participanţii la lanţul din sectorul nutreţurilor:

a) trebuie să utilizeze autoreglementarea/autocontrolul pentru a se asigura că normele ce ţin de producere, depozitare şi transportare sînt respectate;

b) urmează să stabilească programe de control conform principiilor HACCP, care să fie stipulate în documentele ce dovedesc prevenirea riscurilor în vederea verificării nutreţurilor şi ingredientelor acestora, produse, distribuite şi utilizate în aşa mod, încît produsele de origine animală să fie inofensive pentru consumul uman.

Supravegherea şi controlul pieţei nutreţurilor sînt în responsabilitatea Agenţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

2.8. Controlul fitosanitar

Cultivarea plantelor agricole este legată indispensabil de siguranţa acestora. În prezent, suprafeţele ocupate de culturile agricole, în special cele multianuale (aproximativ 80 la sută), sînt protejate contra dăunătorilor preponderent cu produse de uz fitosanitar chimice. Prin metoda biologică sînt protejate aproximativ 0,2 la sută din terenurile agricole. Totodată, în perioada de tranziţie, din lipsa surselor financiare, intensitatea folosirii pesticidelor (după ingredientul activ) s-a micşorat de la 10-12 kg/ha (în anii 1981-1985) pînă la 2-3 kg/ha (în anii 2000), iar actualmente acest indice este şi mai redus. De exemplu, unele dintre produse se utilizează în doză de 0,07 kg la hectar.

Deosebit de actuală şi complicată este problema protecţiei plantelor destinate producerii produselor alimentare pentru copii, mai ales în zonele bazinelor acvatice, unde utilizarea mijloacelor chimice este interzisă sau limitată. În această situaţie, iar pe viitor şi în restul cazurilor, protecţia plantelor va trebui să corespundă cerinţelor dezvoltării agriculturii durabile.

În condiţiile social-economice noi, Republica Moldova trebuie să devină o zonă de obţinere a producţiei agricole şi alimentare ecologice şi competitive pe piaţa mondială.

Starea fitosanitară s-a agravat în mare măsură din cauza situaţiei din sfera achiziţionării, păstrării şi aplicării produselor de uz fitosanitar. Pe de o parte, se simte insuficienţa mijloacelor necesare pentru protecţia plantelor, iar pe de altă parte, se înregistrează aplicarea lor nechibzuită, neargumentată şi necontrolată. Totodată, transformările organizatorice, care au intervenit în economia naţională odată cu trecerea la economia de piaţă, au condiţionat şi reducerea esenţială a numărului de specialişti din domeniul protecţiei plantelor. În această ordine de idei se resimte neglijarea acţiunilor ce ţin de protecţia plantelor, implementarea măsurilor necoordonate, încălcarea regulamentelor de achiziţionare, păstrare, transportare şi aplicare a mijloacelor de protecţie, distrugerea bazei tehnico-materiale, neglijarea rolului cercetărilor ştiinţifice şi limitarea implementării realizărilor mondiale şi locale în siguranţa alimentelor, ceea ce conduce la disensiuni, dispersarea mijloacelor, reducerea rolului protecţiei plantelor în tehnologiile de producere a produselor agroalimentare.

În prezent, Inspectoratul General de Supraveghere Fitosanitară şi Control Semincer, care activează în baza Hotărîrii Guvernului nr.1402 din 9 septembrie 2008, este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii statului în domeniul carantinei fitosanitare, protecţiei plantelor, controlului semincer, precum şi calităţii cerealelor şi produselor derivate, producerii şi comercializării tutunului şi produselor din tutun.

Ţinînd cont de necesitatea asigurării siguranţei alimentare, odată cu schimbarea situaţiei economice, înrăutăţirea stării fitosanitare, devine evident că menţinerea unei asemenea stări poate cauza mari prejudicii economiei naţionale. Odată cu perfecţionarea sortimentului, tehnologiilor şi normelor de aplicare a produselor de uz fitosanitar, devine raţională şi absolut necesară schimbarea politicii de stat în acest domeniu deosebit de important, cum este siguranţa alimentelor. Un neajuns esenţial în acest sens este lipsa unui organ lucrativ pentru coordonarea pe plan naţional a tuturor activităţilor în acest domeniu.

2.9. Analiza SWOT – Managementul lanţului alimentar

2.10. Importurile, exporturile şi tranzitul cu animale vii, produse de origine animală şi plante şi produse de origine vegetală

În prezent nu se efectuează controale ale mărfurilor de origine animală (cu excepţia animalelor vii) destinate pentru import/export şi/sau tranzit, la punctele de trecere a frontierei, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1073 din 19 septembrie 2008 “Cu privire la optimizarea modului de trecere a frontierei de stat de către mijloacele de transport auto cu mărfuri şi pasageri, modificarea şi abrogarea unor acte normative”.

Avînd în vedere lipsa la frontiera de stat a Republicii Moldova a unui sistem corespunzător de monitorizare şi control al animalelor, plantelor şi produselor alimentare care sînt importate sau exportate, există un risc major de introducere pe teritoriul ţării noastre a unor boli de mare difuzibilitate din alte teritorii, care pot determina pagube economice catastrofale pentru sectorul agrar şi pot pune în pericol sănătatea consumatorilor.

Astfel, în prezent autorităţile din Republica Moldova, în locul organizării controlului la frontieră, monitorizează întregul sistem de import, export şi tranzit al animalelor, plantelor şi produselor alimentare la nivel raional/municipal.

III. DEFINIREA PROBLEMELOR CARE NECESITĂ IMPLICAREA GUVERNULUI

PRIN APLICAREA UNOR POLITICI CORESPUNZĂTOARE

1. Existenţa mai multor autorităţi şi agenţii implicate în controlul siguranţei produselor de origine animală şi a produselor de origine vegetală determină o dublare şi o suprapunere a controalelor alimentelor şi furajelor. De asemenea, legislaţia de bază pentru garantarea siguranţei alimentelor este reprezentată de mai multe acte normative elaborate de instituţii guvernamentale separate şi are un caracter neunitar şi fragmentat, care nu poate să reprezinte fundamentul pentru atingerea obiectivului principal – stabilirea şi dezvoltarea unui sistem unificat privind siguranţa alimentelor.

2. Lipsa unui sistem corespunzător de comunicare între toate autorităţile şi agenţiile implicate în siguranţa alimentelor şi furajelor determină apariţia unor strategii paralele în acest domeniu, care creează costuri suplimentare din bugetul statului, precum şi împovărarea operatorilor din domeniul alimentar.

3. Lipsa coordonării şi schimbului de informaţii între toate autorităţile implicate în domeniul siguranţei alimentelor generează apariţia unor probleme de comunicare şi de întrerupere a fluxului de informaţii.

4. Neluarea în considerare a elementelor analizei de risc la elaborarea strategiilor în domeniul siguranţei alimentelor nu poate să garanteze asigurarea unei supravegheri oficiale a aspectelor privind siguranţa alimentelor.

5. Existenta unui sistem actual de evaluare bazat pe controlul produsului finit, şi nu pe controlul diferitelor etape de producţie, precum şi pe aplicarea principiilor HACCP, care necesită o schimbare majoră, inclusiv a viziunii şi strategiei, atît din partea autorităţilor implicate, cît şi din partea operatorilor din domeniul alimentar.

6. Lipsa unei coordonări unitare a programului naţional de control şi monitorizare a reziduurilor, pentru fiecare categorie de produse de origine animală şi vegetală, care determină o lipsă a supravegherii oficiale pentru unele grupe de animale sau produse de origine animală, precum şi lipsa unei strategii de dezvoltare a unităţilor analitice implicate.

7. Neimplementarea sistemelor de control bazate pe analiza riscurilor, precum şi efectuarea controalelor fără urmărirea unor ţinte stabilite anterior, care determină efectuarea controalelor oficiale cu o frecvenţa unitară fără a fi focalizate pe operatorii care reprezintă un risc mai mare sau fără a urmări anumite scopuri sau ţinte.

8. În ultimii ani, numărul total de alerte în UE/RASFF (Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje) în privinţa fructelor şi legumelor (pentru toate ţările) a crescut aproximativ de două ori. Nivelul maxim de notificări în privinţa fructelor şi legumelor se referea la reziduuri de pesticide/LMR (37%), urmate de micotoxine (17%), particule străine (10%) şi agenţi patogeni (5%). Depăşirea limitelor maxime de reziduuri de pesticide, stabilite de către partenerii comerciali, este cea mai semnificativă ameninţare în contextul comerţului.

9. Lipsa la frontiera de stat a Republicii Moldova a unui sistem corespunzător de monitorizare şi control al animalelor, plantelor şi produselor alimentare importate sau exportate determină un risc major de introducere a unor boli de mare difuzibilitate din alte teritorii, care pot determina pagube economice catastrofale pentru sectorul agrar şi pot pune în pericol sănătatea consumatorilor.

10. Lipsa consolidării şi coordonării sistemului de testare şi laboratoare în domeniul siguranţei alimentare.

IV. MODELE ORGANIZATORICE PENTRU ASIGURAREA SIGURANŢEI

ALIMENTELOR LA NIVELUL UNIUNII EUROPENE

În vederea conformării şi aplicării cerinţelor cuprinse în aquis-ul SPS (măsuri sanitare şi fitosanitare) pentru monitorizarea lanţului alimentar de produse şi furaje începînd de la producţia animală şi vegetală primară şi terminînd cu consumatorul final în urma procesării, depozitării, transportării, distribuţiei şi comercializării alimentelor, statele-membre ale Uniunii Europene au adoptat soluţii diferite din punct de vedere organizatoric, dar care garantează în final îndeplinirea aceluiaşi deziderat – asigurarea siguranţei alimentare.

În România, Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) este autoritate de reglementare şi control în domeniul sanitar-veterinar şi pentru siguranţa alimentelor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea primului-ministru.

În vederea atingerii obiectivelor din domeniul de activitate, ANSVSA îndeplineşte următoarele funcţii.

a) de strategie, prin care se elaborează, în conformitate cu politica Guvernului şi tendinţele pe plan internaţional, strategia în vederea asigurării şi garantării sănătăţii animalelor, a sănătăţii publice, protecţiei animalelor, protecţiei mediului şi a siguranţei alimentelor;

b) de reglementare, prin care se asigură, în conformitate cu strategia adoptată, realizarea cadrului juridic şi elaborarea reglementărilor specifice activităţilor din domeniul veterinar şi al siguranţei alimentelor;

c) de administrare, prin care se asigură coordonarea şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil, în domeniul veterinar şi al siguranţei alimentelor;

d) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului sau al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern şi extern, în domeniul său de activitate;

e) de autoritate de stat, prin care se dispune şi se asigură supravegherea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul său de activitate.

Pe lîngă ANSVSA, în asigurarea siguranţei alimentare sînt implicate Agenţia Naţională Fitosanitară din cadrul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale, Ministerul Sănătăţii şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

În Estonia, autoritatea competentă în domeniul siguranţei alimentelor este o agenţie aflată în coordonarea Ministerului Agriculturii. Principala responsabilitate a acestei agenţii este supravegherea modului în care sînt respectate cerinţele legislative în vigoare pe întreg lanţul alimentar.

Serviciile pentru siguranţa alimentelor din Letonia se află în coordonarea Ministerului Agriculturii şi, în conformitate cu conceptul, “de la furcă la furculiţă”, asigură respectarea îndeplinirii cerinţelor legislaţiei pornind de la producţia primară pînă la consumatorul final.

În Bulgaria a fost înfiinţată Autoritatea Naţională în domeniul Siguranţei Alimentare (ANSA) prin comasarea tuturor serviciilor implicate în siguranţa alimentelor din cadrul Ministerului Agriculturii, Ministerului Sănătăţii, sub un sistem unitar de comandă şi control pentru asigurarea siguranţei alimentelor pe întreg lanţul “de la furcă la furculiţă”.

În Polonia a fost adoptată o nouă legislaţie naţională, în baza căreia a fost creată o structură unitară, în care îşi desfăşoară activitatea toate instituţiile implicate în siguranţa alimentelor, care în trecut erau subordonate mai multor ministere sau autorităţi.

V. OBIECTIVELE STRATEGIEI

Obiectivul general al Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor este atingerea celui mai înalt grad de protecţie a sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor în ceea ce priveşte inofensivitatea alimentelor.

Obiectivele specifice ale Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor sînt:

a) îmbunătăţirea cadrului normativ, care să asigure creşterea coerenţei legislaţiei în domeniul siguranţei alimentare şi care va viza toate aspectele producţiei alimentare umane de la cîmp pînă pe masa consumatorului, precum şi hrana pentru animale;

b) înfiinţarea unei autorităţi naţionale în domeniul siguranţei alimentelor, căreia i se va încredinţa o seamă de sarcini-cheie în gestionarea tuturor aspectelor referitoare la siguranţa alimentelor de la cîmp la consumatorul final, operarea sistemului de alertă rapidă, dialogul şi comunicarea cu consumatorul, precum şi relaţiile cu agenţiile naţionale şi organismele ştiinţifice;

c) fortificarea procedurilor de control privind siguranţa alimentelor, care să asigure un cadru unitar pentru operarea sistemelor naţionale de control şi inspecţie, prin stabilirea corespunzătoare a atribuţiilor şi responsabilităţilor între toate autorităţile statului implicate în siguranţa alimentelor.

VI. ETAPELE ŞI TERMENELE DE IMPLEMENTARE

Actualmente, ţinînd cont de necesitatea asigurării siguranţei alimentare, odată cu schimbarea situaţiei economice, este absolut necesară schimbarea politicii de stat în acest domeniu deosebit de important. În acest sens:

a) crearea unui nou organism responsabil de siguranţa alimentelor, care va cuprinde toate funcţiile autorităţilor existente în prezent în acest domeniu, va fi finalizată pînă la sfîrşitul anului 2011;

b) stabilirea structurii, atribuţiilor şi responsabilităţilor noii structuri în domeniul siguranţei alimentelor, încadrarea cu personal suficient şi instruit, care va începe procesul de armonizare legislativă, vor fi finalizate pînă la sfîrşitul anului 2011;

c) elaborarea unui pachet legislativ, care să conţină legislaţia primară şi secundară, precum şi amendamente şi abrogări ale legislaţiei existente, va fi finalizată pînă la sfîrşitul anului 2012;

d) stabilirea punctelor de control la frontieră unde vor fi efectuate controalele veterinare şi fitosanitare va fi finalizată pînă în sfîrşitul trimestrului II al anului 2012,

e) renovarea şi modernizarea corespunzătore a punctelor de control la frontieră, pentru asigurarea unui control eficient bazat pe principiile comunitare, se vor finaliza pînă în anul 2015;

f) elaborarea legislaţiei-cadru privind siguranţa alimentelor va fi finalizată în trimestrul I al anului 2013, fiind preluate în întregime prevederile “Noului Pachet de Igienă”, respectiv Regulamentele nr.178/2002, 852/2004, 853/2004, 854/2004 şi 882/2004, implementarea acestora finalizîndu-se după atingerea totală a conformităţii unităţilor din domeniul alimentar;

g) elaborarea şi implementarea legislaţiei secundare pentru aplicarea “Noului Pachet de Igienă” se vor efectua treptat începînd cu anul 2012 şi vor fi finalizate în anul 2015;

h) elaborarea şi implementarea legislaţiei din domeniul fitosanitar pentru aplicarea tuturor cerinţelor stabilite de legislaţia comunitară se vor efectua treptat începînd cu anul 2012 pînă în anul 2014;

i) procesul de armonizare a standardelor naţionale cu cele europene va fi accelerat;

j) elaborarea unui sistem informaţional computerizat la nivelul tuturor raioanelor din Republica Moldova va permite realizarea schimbului de informaţii în domeniul sănătăţii animalelor, plantelor şi siguranţei alimentelor;

k) evaluarea în baza legislaţiei comunitare transpuse în legislaţia naţională a unităţilor din domeniul alimentelor de origine animală, identificarea tuturor unităţilor care nu corespund prevederilor comunitare şi încadrarea acestora pe diferite categorii se vor finaliza în trimestru III al anului 2012;

l) modernizarea şi restructurarea tuturor unităţilor din domeniul alimentelor de origine animală supuse prevederilor Regulamentului nr.853/2004 pentru atingerea conformităţii structurale, precum şi închiderea celor care nu respectă condiţiile generale de igienă, vor fi efectuate treptat pînă în anul 2015;

m) elaborarea tuturor materialelor de îndrumare pentru producătorii din domeniul alimentar (ghiduri de bune practici, instrucţiuni, proceduri etc.), pentru sectoarele cărnii roşii, cărnii de pasăre, laptelui şi produselor din lapte, peştelui şi produselor din pescuit, cărnii de vînat sălbatic şi de crescătorie, va fi finalizată pînă la sfîrşitul anului 2013;

n) evaluarea întregului sistem de analiză şi expertiză de laborator va fi finalizată pînă în 2012, iar modernizarea şi dotarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii conformităţii analitice asupra parametrilor de calitate şi salubritate stabiliţi de legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională vor fi finalizate în anul 2014;

o) elaborarea planului strategic de control în domeniul sănătăţii animalelor şi plantelor şi a siguranţei alimentelor în conformitate cu prevederile Regulamentului 882/2004, pentru toate sectoarele în parte, va fi iniţiată în anul 2012.

VII. PRINCIPIILE ŞI METODELE APLICABILE REGLEMENTĂRII

SIGURANŢEI ALIMENTELOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Pentru întocmirea şi aplicarea strategiei în domeniul siguranţei alimentelor, Agenţia Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţă Produselor de Origine Animală va aplica principiul analizei de risc şi principiul transparenţei.

Aceste principii sînt în conformitate cu prevederile reglementărilor din domeniul siguranţei alimentelor elaborate de Uniunea Europeană, respectiv “Noul Pachet de Igienă”, reprezentat de Regulamentele CE nr.178/2002, 852/2004, 853/2004, 854/2004 şi 882/2004. Principiile pe care se bazează conceptul “Siguranţa alimentelor” şi care trebuie luate în considerare la dezvoltarea strategiei Republicii Moldova în acest domeniu sînt următoarele:

a) abordare unitară, cuprinzătoare şi integrată asupra întregului lanţ alimentar “de la fermă pînă la consumator” în toate sectoarele alimentare, incluzînd produsele alimentare de origine animală şi vegetală, hrana pentru animale, sănătatea plantelor, sănătatea animalelor, controlul medicamentelor de uz veterinar şi pesticidelor etc., toate fiind relevante pentru garantarea siguranţei alimentelor. Acest principiu determină constituirea unei structuri unitare de control şi reglementare la nivel central, cu corespondent regional şi local, care să urmeze un model piramidal decizional şi de informare, atît pe verticală, cît şi pe orizontală;

b) responsabilitatea primară a operatorilor din sectorul alimentar şi al hranei pentru animale. Operatorii din sectorul alimentar sînt responsabili de respectarea dispoziţiilor legale, a standardelor de referinţă şi de reducere a riscului prin aplicarea măsurilor corespunzătoare, stabilite de legislaţia privind siguranţa alimentelor, iar autorităţile sanitar-veterinare şi fitosanitare sînt responsabile de controlul şi verificarea modului în care operatorii respectă această legislaţie;

c) trasabilitatea înseamnă capacitatea de a depista şi a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obţin produse alimentare sau o substanţă destinată încorporării sau care este de aşteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producţie, prelucrare şi distribuţie. Trasabilitatea hranei pentru animale, a produselor alimentare, a ingredientelor, a animalelor şi a produselor vegetale pe întreg lanţul de la obţinere şi pînă la consumatorul final, la toate etapele de creştere, procesare şi comercializare, are o importanţă deosebită pentru respectarea principiului de siguranţă a alimentelor;

d) precauţiunea reprezintă o posibilitate a autorităţilor sanitar-veterinare şi fitosanitare să dispună măsuri suplimentare atunci cînd situaţia o impune, pînă la apariţia unor informaţii ştiinţifice, confirmate oficial de forurile ştiinţifice; constituie, de asemenea, un principiu de bază pentru garantarea siguranţei alimentelor;

e) transparenţa, de-a lungul sistemului de siguranţă alimentară prin informarea tuturor celor interesaţi asupra studiilor ştiinţifice efectuate de organizaţii recunoscute, asupra legislaţiei şi modului de implementare a acesteia, trebuie să asigure încrederea publicului în sistemele de control şi supraveghere oficiale, ceea ce va garanta echitate şi colaborare pentru toate părţile implicate;

f) analiza riscurilor trebuie efectuată în vederea adoptării măsurilor corespunzătoare în materie de produse alimentare şi hrană pentru animale. Evaluarea riscului, gestiunea riscului şi comunicarea riscului asigură o metodologie sistematică pentru determinarea unor măsuri eficiente, proporţionale şi orientate spre asigurarea siguranţei alimentare sau a altor acţiuni de protecţie a sănătăţii;

g) respectarea standardelor internaţionale va constitui linia directoare, în conformitate cu care trebuie dezvoltate cerinţele de siguranţă alimentară, iar colaborarea dintre autorităţile implicate în acest domeniu de la nivel naţional, comunitar sau internaţional trebuie considerată ca un schimb permanent de informaţii şi acţiuni.

VIII. DOMENIUL DE APLICARE A STRATEGIEI

Domeniul de aplicare al legislaţiei privind siguranţa alimentelor trebuie să includă următoarele aspecte:

a) sănătatea animalelor;

b) bunăstarea animalelor;

c) sănătatea plantelor;

d) contaminanţii, produsele de uz fitosanitar, medicamentele de uz veterinar şi reziduurile acestora;

e) monitorizarea zoonozelor;

f) monitorizarea reziduurilor;

g) alimentele şi furajele;

h) aditivii, coloranţii, condimentele şi aromele;

i) igiena producţiei alimentelor în unităţile de industrie alimentară;

j) igiena producţiei băuturilor;

k) materialele de contact;

l) sistemul de evaluare, gestionare şi anunţare a riscurilor;

m) instruirea personalului;

n) subprodusele de origine animală nedestinate consumului uman;

o) organismele modificate genetic (OMG);

p) produsele alimentare noi.

IX. ELEMENTELE ESENŢIALE ALE SISTEMULUI

DE SIGURANŢĂ A ALIMENTELOR

9.1. Planificarea

Planificarea trebuie să fie bazată pe analiza riscurilor şi cuprinsă într-un Plan unic de control anual/multianual, care trebuie elaborat şi implementat atît la nivel central, cît şi la nivel regional şi local.

Toate activităţile de planificare, în special pregătirea Planului naţional de monitorizare a reziduurilor şi contaminanţilor, se vor baza pe analiza de risc.

9.2. Monitorizarea şi supravegherea oficială

Gestionarea informaţiilor cu privire la aspectele legate de siguranţa alimentelor trebuie să cuprindă recepţionarea, analiza şi utilizarea lor pentru luarea deciziilor, efectuarea analizei riscului, totodată fiind stabilită frecvenţa controalelor şi necesitatea acestora.

Sursele de informaţii sînt reprezentate de toate organismele de resort, inclusiv procedurile de monitorizare şi supraveghere a sănătăţii animalelor şi plantelor, de supraveghere a zoonozelor şi a reziduurilor, sistemele de alertă rapidă, sistemele de informare în sectorul agricol, monitorizarea radioactivităţii mediului şi a activităţilor de cercetare şi reţelele de cercetare asociate.

Trebuie înfiinţate şi integrate într-un sistem unitar mecanismele adecvate pentru punerea la dispoziţia celor care analizează riscul în sectorul siguranţei alimentare a informaţiilor necesare.

9.3. Controlul

Supravegherea, verificarea şi aplicarea se efectuează în baza analizei de risc şi se ghidează de principiul sprijinului operatorilor din sectorul alimentar pentru a se conforma cerinţelor. De asemenea, va fi eliminată orice posibilitate de suprapunere a controalelor oficiale efectuate de diferite autorităţi guvernamentale, prin asigurarea unui sistem unic de control şi a unei colaborări active între toate părţile implicate.

În acest context, în vederea evitării suprapunerii controalelor oficiale asupra operatorilor din domeniul alimentar, trebuie stabilite clar atribuţiile şi responsabilităţile tuturor autorităţilor implicate, însă fără divizarea pilonilor centrali, pe baza cărora este consolidată siguranţa alimentelor, respectiv sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor.

În cazul în care se constată abateri de la respectarea principiilor generale ale siguranţei alimentelor, autoritatea responsabilă de siguranţa alimentelor trebuie să aplice măsuri care să descurajeze repetarea acestora de către operatori.

9.4. Sistemele de alertă

Sistemele naţionale trebuie să fie dezvoltate pentru identificarea şi avertizarea autorităţilor naţionale cu privire la apariţia unui risc iminent sau potenţial.

Link-urile trebuie să se facă cu UE şi cu sistemele internaţionale, pentru a se asigura că informaţiile naţionale sînt diseminate la nivel internaţional şi că informaţiile internaţionale sînt primite în timp util, ceea ce va asigura un răspuns rapid din partea celor implicaţi, respectiv eliminarea de pe piaţă a produselor agroalimentare neconforme.

9.5. Datele ştiinţifice şi de cercetare

Datele ştiinţifice operate în procesul de gestionare a riscurilor trebuie să fie actualizate continuu. Acestea vor proveni atît din sfera ştiinţei şi inovaţiei din Republica Moldova (Instituţia publică “Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară”, Maximovca, Anenii Noi; Instituţia publică “Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare”, Chişinău; Instituţia Publică “Institutul de Fitotehnie “Porumbeni”, Paşcani, Criuleni”, Centrul Naţional de Sănătate Publică etc.), cît şi din surse externe, inclusiv de la organizaţiile internaţionale recunoscute.

Republica Moldova va crea un Punct unic de contact cu structurile Comisiei Europene şi ale ţărilor terţe pentru realizarea unei informări oficiale asupra oricărui aspect pe care îl consideră relevant pentru siguranţa alimentelor.

9.6. Sistemul de analiză şi expertiză de laborator

Un rol important în prevenirea riscurilor potenţiale în privinţa sănătăţii populaţiei îl are asigurarea unei monitorizări continue a siguranţei produselor alimentare într-o reţea de laboratoare la nivel central şi regional acreditate.

Sistemul de analiză şi expertiză de laborator a tuturor etapelor lanţului alimentar trebuie să fie organizat corespunzător, astfel încît să constituie un element separat faţă de factorii de control şi reglementare, fiind parte din structura siguranţei alimentelor, pentru a asigura luarea unor decizii corecte de către factorii responsabili de control şi reglementare privind gestionarea riscurilor la nivel economic şi politic.

Acest sistem de analiză şi expertiză de laborator trebuie să se bazeze pe o infrastructură de calitate şi trebuie să aibă asigurate resursele materiale şi de personal corespunzătoare, avînd în vedere evoluţia situaţiei socioeconomice din Republica Moldova.

De asemenea, sistemul de analiză şi expertiză trebuie să funcţioneze eficient, ca o structură separată în cadrul conceptului de siguranţă a alimentelor şi în strînsă colaborare cu alte unităţi analitice recunoscute la nivel comunitar şi european.

În acest context, se consideră prioritare realizarea unor teste de recunoaştere interlaboratoare, în special asupra metodelor de analiză, şi instruirea personalului.

X. ACOPERIREA INSTITUŢIONALĂ A ELEMENTELOR

DE ANALIZĂ A RISCULUI

Activitatea de analiză a riscurilor este efectuată la două niveluri:

a) la nivelul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare pentru politici şi legislaţia primară;

b) la nivelul autorităţii naţionale în domeniul siguranţei alimentare în subunitatea specializată pentru planificare operaţională şi în scopuri de coordonare.

Rolul autorităţilor competente este definit în contextul analizei de risc, care cuprinde evaluarea riscului, gestiunea riscului şi comunicarea riscului, iar toate aceste elemente trebuie să fie incluse în sistemul de siguranţă a alimentelor: evaluarea riscurilor, inclusiv furnizarea de date fiabile şi precise pentru a permite luarea celei mai potrivite decizii privind gestionarea riscurilor.

Astfel, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare în comun cu Agenţia pentru Siguranţa Alimentelor, prin serviciile veterinare şi fitosanitare, vor realiza evaluarea riscurilor cu privire la controlul stării de sănătate a animalelor şi plantelor, siguranţa produselor de origine animală şi vegetală şi controlul respectării condiţiilor de igienă de către agenţii economici.

Ministerul Sănătăţii, prin serviciile de sănătate publică, va realiza evaluarea stării de sănătate a personalului lucrător din unităţile de industrie alimentară, a produselor alimentare noi, a produselor cu indicaţii medicale speciale şi a hranei pentru copii, va supraveghea şi controla salubritatea apei potabile din reţea, materialele care vin în contact cu produsele alimentare, aditivii, coloranţii, condimentele şi aromele pînă cînd acestea ajung în unitatea de procesare.

Ministerul Economiei, prin serviciile pentru protecţia consumatorilor, va realiza evaluarea riscurilor cu privire la controlul modului de etichetare a produselor, reclamaţiile din partea consumatorilor, managementul riscului, inclusiv supravegherea, verificarea şi aplicarea.

Agenţia pentru siguranţa alimentelor va reprezenta punctul central de contact şi schimb de informaţii cu toate structurile implicate în siguranţa alimentelor, atît de pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi internaţionale.

XI. STRUCTURA INSTITUŢIONALĂ CARE VA GESTIONA ÎNTREAGA

PROBLEMATICĂ DIN DOMENIUL SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Structura autorităţii de siguranţă alimentară trebuie să fie cît mai simplă şi eficientă, cu responsabilităţi, activităţi şi împuterniciri bine definite.

Această structură trebuie să înglobeze specialişti din toate domeniile acoperite de siguranţa alimentelor, respectiv medici veterinari, agronomi, chimişti, biologi, jurişti, zootehnicieni, medici, informaticieni, care să fie încadraţi astfel încît să poată fi utilizaţi eficient în activităţile domeniului de competenţă profesională, fără a fi necesare eforturi mari pentru pregătirea ulterioară.

Pentru ca activitatea acestei autorităţi cu atribuţii în domeniul siguranţei alimentelor să fie eficientă, este necesar ca atribuţiile şi responsabilităţile legate de sănătatea animală şi sănătatea plantelor să nu fie separate între diferite autorităţi competente.

Astfel, alături de serviciile veterinare şi pentru siguranţa alimentelor de origine animală vor fi incluse şi celelalte sectoare implicate în asigurarea lanţului alimentar, cum ar fi direcţia generală fitosanitară şi pentru siguranţa alimentelor de origine vegetală.

Pentru realizarea prevederilor capitolului 5 punctul 4 din Hotărîrea Guvernului nr.1125 din 14 decembrie 2010 “Cu privire la aprobarea Planului de acţiuni al Republicii Moldova privind implementarea Recomandărilor Comisiei Europene pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător între Republica Moldova şi Uniunea Europeană”, structura nou-creată va fi subordonată Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

11.1. Calitatea

Unul dintre aspectele importante ale sectorului agroalimentar în Republica Moldova se referă la calitatea şi controlul produselor alimentare. Ca urmare, autoritatea nou-creată va prelua funcţiile la supraveghere şi control al alimentelor de la Ministerul Economiei şi Ministerul Sănătăţii.

Aquis-ul comunitar prevede existenţa cadrului legislativ pentru implementarea standardelor de calitate, inclusiv a sistemelor de monitorizare şi control pentru produsele de origine animală şi vegetală. Prin urmare, autoritatea nou-creată va identifica şi va propune autorităţii de reglementare lista actelor comunitare care urmează a fi armonizate.

Implementarea unor standarde de calitate şi a unor sisteme de control este necesară pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi promovarea exportului.

Crearea unei singure agenţii, care va fi responsabilă pentru controale pe întregul lanţ alimentar constituie baza pentru realizarea activităţii de control al calităţii. În structura noii agenţii se va crea un departament separat pentru controlul calităţii, care va contribui la evitarea controalelor duble efectuate asupra operatorilor din industrie alimentară şi va permite utilizarea laboratoarelor existente pentru verificarea calităţii.

11.2. Structura

Avînd în vedere cele menţionate mai sus, noua structură creată va avea în componenţa sa 4 direcţii generale, şi anume:

Direcţia generală sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor va cuprinde Direcţia supraveghere sanitar-veterinară, Direcţia siguranţa produselor de origine animală şi Direcţia supraveghere zootehnică.

Direcţia supraveghere sanitar-veterinară, prin intermediul celor patru secţii, respectiv Secţia monitorizare boli la animale, Secţia supraveghere activităţi farmaceutice, Secţia bunăstarea animalelor şi Secţia supraveghere furaje, subproduse nedestinate consumului uman şi reziduuri la animale, va coordona la nivel naţional întreaga activitate sanitar-veterinară în domeniul sănătăţii animale.

Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale direcţiei sînt:

participarea la elaborarea şi monitorizarea implementării Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului;

asigurarea managementul aplicării în teren a procedurilor, activităţilor de combatere a epidemiilor în rîndul animalelor, conform normelor Uniunii Europene;

elaborarea măsurilor de prevenire, monitorizare şi combatere a bolilor la animale;

elaborarea şi actualizarea planurilor de contingenţă şi a manualelor operaţionale în domeniul sănătăţii animalelor;

asigurarea managementului în domeniul sanitar-veterinar în raport cu condiţiile de funcţionare a unităţilor de depozitare, procesare, incinerare/coincinerare a subproduselor de origine animală care nu sînt destinate consumului uman.

Direcţia supraveghere zootehnică va avea responsabilităţi legate de:

certificarea fermelor de selecţie şi reproducţie;

monitorizarea înregistrării fermelor şi animalelor de reproducţie şi selecţie;

certificarea animalelor de reproducţie şi selecţie;

verificarea respectării prevederilor legislaţiei în vigoare din domeniul zootehnic.

Direcţia siguranţa produselor de origine animală va fi compusă din două secţii, şi anume:

Secţia monitorizare şi control al unităţilor din sectorul alimentelor de origine animală; şi

Secţia de monitorizare zoonoze şi contaminanţi.

Responsabilităţile principale se vor referi la:

implementarea normelor sanitar-veterinare şi a instrucţiunilor tehnice în domeniul igienei şi expertizei produselor de origine animală din unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, inclusiv în domeniul expertizei prin examen de laborator al produselor de origine animală;

elaborarea Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, în domeniul igienei şi expertizei produselor de origine animală;

efectuarea controalelor de audit în unităţile care solicită autorizarea sanitar-veterinară şi care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine animală, verificînd în acest scop documentaţia depusă de aceste unităţi, şi evaluează la faţa locului activităţile supuse controlului sanitar-veterinar;

propunerea, pe baza analizelor de risc epidemiologic, împreună cu celelalte structuri ale Agenţiei, a unor măsuri legislative de prevenire, monitorizare, control şi eradicare a bolilor la animale şi a zoonozelor;

elaborarea procedurilor privind zoonozele.

Direcţia generală fitosanitară va cuprinde Direcţia fitosanitară, Direcţia control semincer şi Direcţia siguranţa produselor de origine vegetală.

Direcţia fitosanitară va fi formată din trei secţii: Secţia protecţia plantelor, Secţia carantină fitosanitară şi Secţia omologare a producţiei de plante.

Principalele atribuţii ale acestei direcţii sînt:

asigurarea promovării politicii de stat în domeniul fitosanitar;

organizarea activităţii de protecţie a plantelor pe întreg teritoriul ţării, după o concepţie unitară, care să asigure sănătatea plantelor cultivate, precum şi a produselor agricole depozitate;

exercitarea controlului fitosanitar, inclusiv supravegherea, monitorizarea şi inspecţia organismelor dăunătoare;

efectuarea analizei riscului de contaminare, ca urmare a utilizării pesticidelor, în sectorul siguranţei alimentare şi păstrării inadecvate a produselor depozitate;

ţinerea evidenţei producătorilor, importatorilor, exportatorilor, centrelor de expediere şi a depozitelor colective de plante şi de produse vegetale, gestionarea filierei de risc din sectoarele de producţie;

exercitarea controlului oficial al calităţii pesticidelor prin prelevarea probelor, soluţiilor de lucru şi expedierea acestora în laboratoarele de control toxicologic acreditate.

Direcţia control semincer va avea responsabilităţi privind:

supravegherea sistemului de înregistrare a operatorilor activi în sectorul semincer;

supravegherea sistemului din domeniul analizei şi evaluării materialului semincer;

supravegherea sistemului de clasificare a importului de seminţe şi material semincer;

pregătirea manualelor de procedură şi monitorizarea implementării activităţilor în domeniul evaluării şi monitorizării materialului semincer;

supravegherea sistemului de conformitate a soiurilor;

coordonarea oficiilor regionale;

controlul semincer, eliberarea certificatelor, monitorizarea şi supravegherea operatorilor economici în producerea şi comercializarea seminţelor;

exercitarea controlului asupra identificării soiurilor de material semincer şi săditor prin efectuarea aprobării, înregistrării, cercetării în cîmp a sectoarelor semincere şi pepinierelor pomiviticole şi bacifere;

exercitarea controlului asupra soiurilor pe teren şi în laborator;

exercitarea controlului metodic asupra respectării reglementărilor internaţionale la stabilirea calităţii de soi şi culturale a seminţelor şi materialului săditor de import-export;

eliberarea de autorizaţii pentru înfiinţarea plantaţiilor-mamă viticole, de altoi, portaltoi şi a şcolilor de viţă de categorii biologice “Prebază”, “Bază”, Certificat”, “Standard”.

Direcţia siguranţa produselor de origine vegetală va cuprinde două secţii, respectiv Secţia monitorizare şi control unităţi din sectorul alimentelor de origine nonanimală şi Secţia monitorizare contaminanţi.

Principalele atribuţii pe care urmează să le aibă această direcţie sînt:

implementarea normelor sanitare şi a instrucţiunilor tehnice în domeniul siguranţei, igienei şi expertizei produselor de origine vegetală, obţinute în unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine vegetală;

expertiza prin examen de laborator a produselor de origine vegetală;

elaborarea Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control în domeniul siguranţei, igienei şi expertizei produselor de origine vegetală;

coordonarea, îndrumarea tehnică, verificarea aplicării legislaţiei comunitare, a normelor sanitare armonizate cu legislaţia comunitară, a altor acte normative şi instrucţiuni tehnice, în toate unităţile care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine vegetală;

coordonarea, controlul şi asigurarea activităţii tehnice a structurilor de siguranţă a alimentelor de origine vegetală din cadrul raioanelor şi municipiilor, precum şi a personalului care realizează controlul şi inspecţiile agenţilor economici care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine vegetală;

controlul unităţilor care produc, procesează, depozitează, transportă şi/sau distribuie produse de origine vegetală, în baza dispoziţiilor conducerii autorităţii competente.

Direcţia generală coordonare laboratoare, plan naţional reziduuri şi contaminanţi, controlul calităţii va avea în componenţă două direcţii, şi anume: Direcţia monitorizare reziduuri şi contaminanţi şi Direcţia coordonare a laboratoarelor.

Direcţia monitorizare reziduuri şi contaminanţi va cuprinde Secţia coordonare reziduuri şi contaminanţi şi va avea responsabilităţi legate de:

implementarea normelor sanitar-veterinare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare cu privire la reziduuri şi alte substanţe din alimente, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

analiza datelor rezultate din supravegherea şi monitorizarea unor substanţe şi reziduuri la produsele alimentare şi elaborarea de recomandări pentru autorităţile competente în vederea dispunerii măsurilor ce se impun;

colaborarea cu celelalte structuri implicate în elaborarea Planului naţional pentru controlul reziduurilor, care va fi înaintat Comisiei Europene în vederea aprobării.

Direcţia coordonare a laboratoarelor va integra Secţia strategie şi control laboratoare şi Secţia controlul calităţii.

Principalele responsabilităţi vor fi:

implementarea de norme, instrucţiuni şi alte reglementări cu caracter obligatoriu, pentru domeniul farmaceutic veterinar;

monitorizarea şi supravegherea respectării prevederilor legale în vigoare privind calitatea produselor medicinale veterinare şi a altor produse de uz veterinar de către unităţile de distribuţie cu amănuntul şi cu ridicata, unităţile de producţie, precum şi de către alte persoane fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul produselor medicinale veterinare şi a altor produse de uz veterinar;

monitorizarea şi supravegherea respectării prevederilor legale privind circulaţia şi modul de utilizare a produselor medicinale veterinare.

Direcţia generală controlul calităţii produselor alimentare va coordona activitatea Direcţiei calitatea produselor de origine animală, a Direcţiei calitatea produselor de origine nonanimală şi Direcţiei scheme de calitate.

Principalele atribuţii ale acesteia se vor referi la:

asigurarea unei abordări cuprinzătoare şi integrate a conceptului de siguranţă alimentară, consolidarea bazei tehnice, reprezentate de diferite laboratoare, într-o singură structură unificată - Centrul naţional de diagnostic pentru siguranţa alimentelor şi sănătatea animală, sub coordonarea directorului general al agenţiei;

asigurarea implementării standardelor de calitate pentru toate produsele agroalimentare;

elaborarea documentaţiei necesare pentru implementare la nivel naţional a standardelor de calitate, care va include proceduri, ghiduri, broşuri;

dezvoltarea bazei de date şi actualizarea ei continuă (includerea fermelor ecologice, a comercianţilor etc.);

garantarea calităţii (inclusiv autorizare);

coordonarea controalelor privind calitatea;

verificarea îndeplinirii cerinţelor obligatorii de calitate pentru produsele importate şi autohtone;

prevenirea introducerii pe piaţă a unor alimente neconforme şi informarea cu privire la conformitate;

aplicarea de sancţiuni în cazul încălcării legislaţiei;

verificarea conformităţii cu cerinţele tehnice de calitate pentru programele de calitate;

prevenirea introducerii pe piaţă a unor alimente neconforme şi informarea cu privire la respectarea programelor de calitate, inclusiv pentru producţia de alimente organice TSG, PGI şi PDO;

organizarea de instruiri pentru producătorii, procesatorii şi comercianţii care participă la programele de calitate;

promovarea bunelor practici (GMP, BPA).

Centrul naţional de diagnostic pentru siguranţa alimentelor sănătatea animalelor şi plantelor este desemnat în calitate de Laborator Naţional de Referinţă şi, în acest context, va realiza teste de recunoaştere interlaboratoare, va promova metode noi de analiză, va asigura instruirea personalului şi va coordona activitatea laboratoarelor locale.

XII. ACŢIUNI PRIORITARE ÎN ATINGEREA OBIECTIVELOR SPECIFICE

Pentru atingerea obiectivelor specifice este necesară realizarea următoarelor acţiuni:

a) ridicarea nivelului de protecţie a sănătăţii populaţiei, prin consumul de alimente sigure şi prin apărarea sănătăţii animalelor şi a plantelor;

b) îmbunătăţirea potenţialului de export al produselor agroalimentare moldoveneşti pe pieţele de valoare înaltă, respectiv cele din statele-membre ale Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii etc.;

c) apărarea teritoriului Republicii Moldova împotriva introducerii bolilor şi a agenţilor patogeni de mare difuzibilitate specifici animalelor şi plantelor, prin intensificarea controalelor sanitare şi fitosanitare la frontieră;

d) creşterea nivelului de pregătire a specialiştilor în domeniile veterinar şi fitosanitar;

e) modernizarea şi restructurarea unităţilor din domeniul alimentelor de origine animală şi interzicerea activităţii celor care nu respectă condiţiile generale de igienă stabilite de legislaţia în vigoare;

f) continuarea procesului de transpunere în legislaţia naţională a prevederilor legislative comunitare cu privire la siguranţa alimentelor.

g) încheierea de acorduri de colaborare între Republica Moldova şi ţări terţe în vederea efectuării unor activităţi de comerţ cu produse alimentare, animale vii, produse de origine nonanimală;

h) creşterea eficienţei controalelor oficiale în domeniile veterinar şi fitosanitar;

i) îmbunătăţirea sistemului de asigurare a calităţii în sensul siguranţei alimentare (analiza riscului şi analiza economică).

j) elaborarea unui sistem de certificare pentru exportul şi plasarea pe piaţa internă a produselor alimentare;

k) dezvoltarea sistemului de laboratoare cu funcţii de referinţă;

l) îmbunătăţirea sistemului de supraveghere şi control, inclusiv inspecţie şi monitorizare, pentru produsele alimentare de origine animală şi vegetală şi a bunăstării animalelor;

m) dezvoltarea sistemelor de control la posturile de inspecţie la frontieră (PIF);

n) implementarea completă a cerinţelor Acordului Organizaţiei Internaţionale a Comerţului (WTO) privind Aplicarea Măsurilor Sanitare şi Fitosanitare (SPS) şi Acordului privind Barierele Tehnice ale Comerţului (TBT);

o) evaluarea sistemelor de control toxicologic pentru a le conforma cerinţelor UE şi celor internaţionale;

p) evaluarea analizei riscului de contaminare a produselor alimentare cu reziduuri de substanţe medicamentoase, pesticide şi alţi contaminanţi, în vederea stabilirii măsurilor ce trebuie întreprinse;

q) elaborarea şi coordonarea planului naţional de monitorizare a reziduurilor de la animalele vii, plante şi produse alimentare.

Toate aceste obiective vor duce la eliminarea barierelor tehnice şi legislative pentru export, atît pe pieţele tradiţionale, cît şi pe cele noi, acţionînd în vederea obţinerii echivalenţei şi recunoaşterii reciproce.

Implementarea prezentei Strategii trebuie să fie efectuată treptat, odată cu creşterea responsabilităţii producătorilor şi crearea unor sisteme de control, pentru a putea fi aplicată pînă la sfîrşitul anului 2015.

Planul de acţiuni prevăzut în anexă este parte componentă a Strategiei.

XIII. DISPOZIŢII FINALE

Pentru a garanta siguranţa produselor alimentare şi a furajelor este necesar să se ia în considerare toate aspectele lanţului de producţie a produselor alimentare ca un proces continuu, pornind de la producţia primară şi producerea hranei pentru animale şi finalizînd cu vînzarea sau furnizarea de produse alimentare către consumatori, deoarece fiecare element poate avea un impact potenţial asupra siguranţei produselor alimentare, de exemplu asigurarea sănătăţii animalelor şi plantelor, utilizarea medicamentelor veterinare şi produselor de uz fitosanitar, evaluarea riscurilor acestor produse etc. În acelaşi context, trebuie să se ia în considerare alte practici şi inputuri agricole la nivelul producţiei primare şi efectul lor potenţial asupra siguranţei generale a produselor alimentare.

În cazul în care sistemul nu poate asigura un control adecvat şi ţările importatoare detectează inconvenienţe în siguranţa alimentului agroalimentar, inclusiv depăşiri ale limitelor maxime admise de reziduuri de pesticide, rezultatul ar putea fi reţinerea, dezinfectarea, returnarea sau distrugerea produselor. Acest fapt ar putea conduce la remiterea notificărilor guvernului ţării exportatoare, iar în cazul Comisiei Europene, aceasta conduce la notificarea celor 27 ţări UE prin intermediul RASFF – Sistemul Rapid de Alertă pentru Alimente şi Furaje.

În cazul interdicţiilor comerciale, poate dura ani pentru ca acestea să fie înlăturate şi, de cele mai multe ori, necesită respectarea de către guvern a unor proceduri specifice stabilite de ţara importatoare. Aceste cerinţe ar putea preciza că doar companiile specificate sînt aprobate pentru export şi doar unele laboratoare sînt aprobate pentru certificare. Aceste interdicţii cauzează pierderi economice semnificative.

Prin urmare, implementarea şi dezvoltarea unui sistem modern de control pentru produsele de origine animală şi vegetală la export vor facilita creşterea comerţului şi schimbului de mărfuri între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, precum şi cu ţările CSI.

Anexă

la Strategia în domeniul siguranţei

alimentelor pentru anii 2011-2015

PLANUL DE ACŢIUNI

pentru implementarea Strategiei în domeniul siguranţei alimentelor

în Republica Moldova pentru anii 2011-2015